Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

ăspuns: „Nici unul dintre noi nu avem obiceiul de a primi sau lepăda ceva fără o mărturie
adevărată. Mărturia poate fi îndoită: adică fie din fapte sau lucruri, fie de la un om de încredere.
Moisì a pedepsit Egiptul cu semne şi minuni (A 2-a Lege 6, 22). El a despărŃit marea cu un toiag
şi apoi a unit apele la loc (Ieş. 14, 21 şi 27). Dumnezeu a dat şi manna în pustie (Ieş. 16, 15). Dar
oare mai trebuie să pomenim şi altele? Căci Moisì este un martor de încredere chiar şi pentru voi.
El a fost rob credincios al lui Dumnezeu (1 Paral. 6, 49; 2 Paral. 24, 9; Neem. 10, 29; Dan. 9, 11,
Apoc. 15, 3), dar nu era Fiul sau Cuvântul Său (Fap. 7, 37; Evr. 3, 5-6). Apoi, potrivit poruncii
dumnezeieşti, Moisì s’a dus să se odihnească împreună cu strămoşii săi (Iisus Navi 1, 1; Jud. 1,
9). 355
„Pe lângă toate minunatele sale lucrări, Hristos a adus şi mărturie pentru Moisì şi ceilalŃi Proroci
(Lc. 24, 27 şi 44). Şi de la început el a spus că este Cuvântul lui Dumnezeu (Mt. 26, 63-64; Lc. 22, 70; In.
3, 18; 9, 35-37) din vecie, şi că numai El s’a născut din Fecioară (Lc. 1, 34-35). De bună voia Sa, El este
singurul care S’a suit nemuritor în cer (In. 3, 13), şi va să judece viii şi morŃii (Mt. 16, 27). Ceea ce eu am
mărturisit credeŃi şi voi, Turcii, adică faptul că El S’a înălŃat la cer (Mc. 16, 19; Lc. 24, 51). 356
Deci acum ştiŃi pentru ce credem noi în Hristos şi în Evanghelia Lui. Cât despre Mahommed, vedem
că Prorocii nu dau nici o mărturie despre el, şi nici nu avem mărturii despre el că ar fi săvârşit minuni sau
lucruri deosebite. 357 Pentru aceea noi nu credem nici în el, nici în cartea pe care el a lăsat-o”. 358
Indignat, tasimanis a răspuns: „În Evanghelia voastră scrie despre Mahommed, dar voi aŃi scos
aceasta. 359 El însă s’a ridicat dinspre răsărit, precum soarele şi, cum bine ştii, a ajuns biruitor în apus”. Sf.
afirmă că Mahommed a fost trimisul lui Allah către Arabi, la fel cum Moisì fusese trimis la Faraon (Coran 73:15). AdepŃii
Coranului au sporit, şi autoritatea cărŃii a început a fi socotită ca absolută (Jomier, loc. cit.).
355
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., p. 363.
356
Musulmanii cred că Allah l-a ridicat pe Iisus la ceruri, unde el sălăşluieşte şi de unde se va reîntoarce chiar înainte de
sfârşitul lumii (Vaporis, recenzie la „ImportanŃa dialogului între creştinii ortodocşi şi între musulmani” de Mitropolitul
Constantin al Derkonului, loc. cit.). Coranul, Sura familiei Imran, 3:48, afirmă: „Adu-Ńi aminte că Allah a zis: O, Iisuse, voiu
să te las să mori şi să te ridic la mine, şi să te mântuiesc de cei necredincioşi, iar pe cei ce Ńi-au urmat voiu să-i pun preste cei ce
nu cred, până la ziua învierii. Atunci vă veŃi întoarce la Mine, iar Eu voiu judeca certele între voi” (op. cit., p. 84). (Sloyan, p.
194). Există şi alte tradiŃii islamice despre Iisus. Una dintre ele pretinde că Iisus se va întoarce la Ierusalim înainte de sfârşitul
vremurilor şi va proclama public propriul Islam sau „supunerea faŃă de voia lui Allah”. Deşi aceste istorisiri sânt foarte
populare, ele sânt departe de a avea autoritatea textelor coranice (Jomier, p. 109).
357
Mahommed stăruie zicând că este un om ce vorbeşte oamenilor (Coran 6:8-9). El spune răspicat că nu are cunoaşterea
„celor ascunse” (Coran 7:188, op. cit., p. 161). TradiŃia islamică scrie că, la cererea lui Mahommed de a primi vreun semn sau
un lucru minunat, Allah i-a confirmat că nu îi va da nici un semn minunat; „tu eşti un ‘îndemnător’, şi fiecare popor are un
cârmuitor” (Coran 13:8). Polemiştii bizantini au pus la îndoială calitatea de profet a lui Mahommed pe temeiul că nu există
mărturiile descoperirii dumnezeieşti şi nici ale prorocilor de mai nainte. Nu existau dovezi sau mărturii despre minunile sale.
Mahommed nu a rostit nici o prorocie, nici nu a prevăzut cele ce aveau să vină asupra lui. Mai mult, nu există vreo cercetare a
caracterului personal al lui Mahommed. Pentru aceea comunitatea islamică a fost supusă unei presiuni atât din afară cât şi
dinlăuntru spre a produce un profil superior profetului ei, mai ales la întrebarea creştinilor, „Dar unde este profetul vostru?”
Adeseori musulmanii pretindeau că primii adepŃi ai lui Mahommed nu s’au îngrijit să adune dovezi despre semnele şi minunile
sale, fiindcă compilau Coranul. Totuşi această întrebare a stimulat apariŃia împodobirii vieŃii lui Mahommed cu minuni.
Islamul dorea să justifice superioritatea musulmană asupra creştinismului punând pe seama lui Mahommed semne mai mari
chiar decât cele săvârşite de Iisus. Pe la mijlocul veacului opt, Ibn Sa’d (764-845), spre a apăra islamul, a relatat minuni
apocrife ale lui Mahommed. Este interesant faptul că unele din „minunile” lui Mahommed sună ca şi cum ar fi oferite ca
răspuns creştinilor, fiindcă poartă o uimitoare asemănare cu minunile lui Hristos. Polemiştii bizantini de mai târziu, precum
Vartholomei din Edessa (sec. 9), ridiculizau chiar tradiŃia „canonică” a înălŃării la cer a lui Mahommed, bazată pe Sura 17:1,
care afirmă: „Slavă Celui ce a dus pe slujitorul Său noaptea de la templul cel sfânt la templul cel mai îndepărtat, a cărui
împrejurime o am binecuvântat, ca să-i arătăm semnele Noastre!” (Coran, op. cit., p. 237). Vartholomei îi atrage atenŃia
interlocutorului său musulman să nu ia în seamă această istorisire, zicând: „Mahommed, fiind pământesc, o zidire, un rob,
muritor şi stricăcios, nu s’a înălŃat la cer. Nu te amăgi singur că este adevărat că s’a înălŃat la ceruri sau că fiica sa Fatima dă
mărturie despre această întâmplare” (Respingerea Agareanului, PG 104, 1440). Însă prin veacul al nouălea musulmanii au
ajuns în punctul în care au socotit că Mahommed se putea compara în chip mulŃumitor cu Iisus – adică în privinŃa semnelor şi
minunilor. Atunci creştinii au început să atace personalitatea şi moralitatea lui Mahommed (cf. Sahas, „Formarea dogmelor
islamice târzii ca răspuns la polemicile bizantine: minunile lui Mahommed”, op. cit., pp. 307-320).
358
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 363-365.
359
Aceasta este una din primele lucruri discutate în polemicile dintre musulmani şi creştini. Într’adevăr, Coranul afirmă că
Tora, Evanghelia şi Iisus l-au vestit pe „Cel prealăudat” (Ahmad) – adică Mahommed. În această privinŃă musulmanii sânt
divizaŃi în două tabere. Un grup pretinde că această vestire nu apare în textele Bibliei şi Evangheliei aşa cum există acum
fiindcă aceste texte au fost măsluite. Celălalt grup pretinde că descoperă în Biblie şi în Evanghelie preziceri ce se aplică venirii
lui Mahommed. Mângâietorul (par£klhtoj) (In. 15,26 şi 16, 7-15) a fost identificat cu Mahommed (Sura 61:6). Şi Vechiului
Testament a fost cercetat pentru a se găsi astfel de prorocii. Unii apologeŃi musulmani au confundat prorociile asociate în chip
105