Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

cinstim, şi că Îl numim Cuvântul şi suflarea (pno») lui Allah. Tot aşa şi pe Maica Sa o avem aici aproape
de Allah”. 341
„Dar oare tu îl primeşti pe profetul nostru, şi îl iubeşti pe el?” Atunci Thessaloniceanul a răspuns:
„Cel ce nu crede cuvintele ÎnvăŃătorului nu va putea să-l iubească pe ÎnvăŃătorul (cf. In. 14, 23). Aceasta
este pricina pentru care nu-l iubim pe Mahommed. Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos a spus că
El va veni iarăşi să judece lumea (Mt. 16, 27; 25, 31), şi ne-a vestit să nu primim pe altul până când va
veni (Mt. 24, 5; Mc. 13, 6 şi 21-22; Lc. 21, 8). De asemenea, El a spus celor ce nu cred: ‘Eu am venit
întru numele Tatălui meu, şi pre mine nu mă primiŃi’ (In. 5, 43). Pentru aceea ucenicul lui Hristos scria:
‘Ci măcar de şi înger din cer va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anathema să fie’”
(Gal. 1, 8). 342
Legea
Apoi atât Hionii cât şi Turcii l-au întrebat pe Thessalonicean: „Este limpede că tăierea împrejur a
fost dată de Allah de la început (Fac. 17, 11), şi că Hristos Însuşi a fost tăiat împrejur (Lc. 1, 59). Deci voi
pentru ce nu vă tăiaŃi împrejur?” 343 Thessaloniceanul a răspuns: „Dacă aduceŃi vorba despre poruncile
legii celei vechi, date de Dumnezeu Evreilor, cunoaşteŃi că tot El le-a dat Sabbatul, Paştile Evreieşti şi
jertfele săvârşite numai de preoŃi pe altarul de jertfă dinaintea catapetesmei templului. Întrucât toate
acestea au fost date de Dumnezeu, cum se face că voi nici nu le primiŃi, nici nu săvârşiŃi vreuna din cele
mai sus pomenite?” 344
Nici Hionii şi nici Turcii n’au mai avut cuvânt de apărare înaintea Arhiepiscopului. Atunci
Thessaloniceanul a rezumat discuŃia despre Proroci şi în chip limpede a arătat cum ei au prezis mutarea
Legii şi a Vechiului Legământ, lucru ce avea să se împlinească prin Hristos (Mt. 5, 17). 345 Apoi el a spus:
„Ceea ce ziceŃi voi este învechit, iar toate cele vechi îşi aşteaptă sfârşitul”. Din nou ei l-au întrerupt,
zicând: „Dar de ce când construiŃi biserici, aveŃi în ele o mulŃime de icoane la care vă închinaŃi? Căci
Allah a scris şi a spus lui Moisì: ‘Să nu faci Ńie chip cioplit, nici asemănare de toate câte-s în cer sus şi
câte-s pre pământ jos şi câte-s în ape subt pământ’ (A 2-a Lege 5, 8; Ieşire 20, 4). Thessaloniceanul a
răspuns: „Noi îi cinstim pe prietenii lui Dumnezeu din dragoste, dar nu îi facem Dumnezeu. Este tocmai
ceea ce Moisì a fost învăŃat de Dumnezeu, şi aşa a învăŃat şi el poporul – şi este lucru vădit. Că nimic din
cele făcute de Moisì nu a fost fără un plan ori chip (Ieş. 25, 8-40; cap. 26-31). Acele lucruri de după
341
În tot Coranul nu se află vreo laudă a lui Mahommed sau a maicii sale Aminah, cum avem despre Domnul nostru Iisus
Hristos şi sfânta Fecioară Maria, de Dumnezeu Născătoarea”, comenta Ioan Cantacuzino în Apol. I, 16; 18 (PG 154:417, 425).
În fapt, Maria este singura femeie al cărei nume este dat explicit în Coran; toate celelalte sânt desemnate prin numele soŃului
lor, adică soŃia lui Adam, soŃia lui Noe, etc. Totuşi cinstirea dată de ortodocşi Fecioarei Maria şi sfinŃilor li se părea
musulmanilor o altă încălcare a credinŃei monotheiste.
342
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., p. 391.
343
Tăierea împrejur a băieŃilor este un obicei de obşte în întregul islam, deşi textele nu spun prea mult despre aceasta.
Dogmatic, ea nu ocupă acelaşi loc ca la Evrei. De asemenea, nu se spune vârsta anume, deşi în Ńările arabe rudele aşteaptă de
obicei până ce băiatul împlineşte şapte sau opt ani. Procedura nu este o ceremonie de iniŃiere, ci e însoŃită de o sărbătoare de
familie. (Cf. Jacques Jomier, How to Understand Islam, The Crossroad Publishing Company, NY, 1989, p. 75.)
344
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., p. 393.
345
Islamul distinge între un proroc insuflat, care nu a primit o misiune anume, şi trimis, care a primit o misiune. Orice trimis
este neapărat şi proroc, dar nu şi invers. Coranul dă titlul de „trimis” principalelor figuri biblice pe care le pomeneşte, de la
Adam la Iisus, între care Noe, Moisì etc., adăugând şi câŃiva trimişi arabi necunoscuŃi Bibliei (Jomier, p. 45). Adam, afirmă
Coranul (20:115), este unul dintre prorocii puterii sau hotărârii (‘ulu al ‘azm). Iisus se deosebeşte de Adam prin aceea că El nu
a fost vătămat de atingerea lui Satana. Deci el este la fel ca Adam, dar fără de păcat. După o tradiŃie relatată de Profetul
Mahommed, fiecare nou-născut Ńipă când este atins de Satana, afară de Iisus şi de Maica Sa. (Vaporis, recenzie la „Cuvântul
lui Dumnezeu în Islam” de Mahmoud Mustafa Ayoub, în Orthodox Christians and Muslims, p. 72; Ahmad ibn Hanbal,
Musnad, Cairo, 1375/1955, 15, H. 7902ff.) În Coran, Iisus este descris ca un om bun, având dragoste de părinŃi şi făcător de
minuni. Musulmanii pretind că Iisus vesteşte viitoarea venire a lui Mahommed, căpetenia tuturor prorocilor. Iisus a primit
Evanghelia aşa cum Mahommed a primit Coranul. Iisus a fost unul dintre numeroşii trimişi ce au au mers înaintea Lui (Coran
5:78). Mahommed este înfăŃişat ca un reformator al iudaismului şi creştinismului, după ce iudeii şi creştinii s’au arătat
necredincioşi faŃă de Moisì şi de Iisus. Mai apoi theologia lor a dezvoltat ideea că prorocii erau fără de păcat şi negreşalnici
(Jomier, loc. cit.). Prorocii sânt mijlocul de comunicare al lui Allah cu omenirea, deşi ei sânt fiinŃe umane. (Daniel J. Sahas,
„Formarea dogmelor islamice târzii ca răspuns la polemicile bizantine: minunile lui Mahommed”, The Greek Orthodox
Theological Review, Byzantium and Islam, vol. 27, nr. 2-3, Vara, 1982: 308.)
102