C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
interbelice. Cele două forme sunt grupate în două componente ce prezintă densităţi diferite de punere în aplicare a acestor
reglementări.
(SIR 10_1.1) – DOROBANŢI
Poziţie: întreaga axă a Căii Dorobanţilor cu începere de la nr. poştale 14 respectiv 31-33 şi capetele străzilor afluente mai
puţin strada Maior Giurescu
Observaţii: cuprinde în limitele ţesutului definit toate tipurile constructive caracteristice Z.C.P. nr. 10 ceea ce o indică a fi
perimetrul definitoriu al zonei
(SIR 10_1.2) – EMINESCU
Poziţie: 7 imobile aflate la colţul generat de intersecţia dintre străzile Dorobanţilor şi Eminescu, cu numerele poştale până 12
inclusiv pe Dorobanţilor şi până la 25 inclusiv pe Mihai Eminescu.
Observaţii: deşi se înscrie în caracteristicile de ţesut descrise pentru SIR 10_1, cuprinde doar un singur imobil din etapă de
sfârşit de secol XIX, restul clădirilor fiind zona cea mai densă din întreaga Z.C.P. 10. Acestea sunt totodată şi imobilele
cuprinse simultan în Z.C.P. 24 – „Eminescu”, la limita către străpungerea interbelică a Bd. Dacia care a impus supralicitarea
terenurilor prin densitate şi regim de înălţime, fiind astfel articularea dintre cele două zone construite protejate învecinate
Subzona 2 (SIR 10_2) – CIHOSCHI - Beldiceanu - 20 imobile
ţesut urban exclusiv rezidenţial, dezvoltat planificat, constituit post 1911, nuanţat după criteriile 2 şi 3 (prezente în fişa de
caracterizare a zonei la secţiunile 4 şi 5) – ale caracteristicilor majore respectiv ale conformării ţesutului urban
Poziţie: Două diviziuni care cuprind străzile Cihoschi, Beldiceanu, Alexandru Macedonski şi fundătura realizată pe fosta „Aleia Petre
Alexandrescu” ce exista pe planul din 1911, azi fără nume şi cuprinzând numerele poştale din Calea Dorobanţilor nr. 45, 45 A, 47 A
şi 47 B.
Observaţii: în interiorul subzonei se găseşte tipul de ţesut urban întâlnit în Bucureşti, rezultat prin deschiderea de noi străzi la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, pe o structura vernaculară apărută ca o formă de densificare a ocupării
terenului prin diviziuni de parcele şi apariţia de fundături pe parcelele anterioare mai ample. Cele două forme sunt grupate în două
componente ce prezintă densităţi diferite de punere în aplicare a acestor dezvoltări imobiliare rezultate din divizări de parcele pentru
crearea de fundături ulterior deschise ca străzi. Caracteristica importantă a acestei subzone este că trebuie corelată cu modul de
gestiune al Z.C.P. nr. 94 – „Căderea Bastiliei” având în vedere că linia de demarcaţie dintre aceste zone se face pe axul unor străzi
construite relativ compact şi unitar, aşa cum era practica momentului deschiderii de noi străzi în prima parte a secolului XX.
(SIR 10_2.1) – BELDICEANU
Poziţie: strada Beldiceanu, mai puţin imobilele din intersecţia cu Calea Dorobanţilor precum şi fosta fundătură Alexandrescu
(denumirea din 1911)
Observaţii: cuprinde în limitele ţesutului definit doar dezvoltări cu caracteristici arhitecturale apropiate curentului
neoromânesc, parcele mici, cu densitate mare de utilizare, volume jucate şi regim de înălţime maxim P+2 şi mansardă.
Frontul numerelor impare din strada Beldiceanu este unitar şi coerent în raport cu frontul opus, ce face parte din Z.C.P. nr. 94
– „Căderea Bastiliei”, acesta fiind realizat pe teritoriul fostelor parcele din Calea Dorobanţilor nr. 49 şi 51 din anul 1930, an din
care existaă un dosar arhivistic ce marchează apariţia acestei străzi. Construcţiile au fost realizate în perioadă scurtă de timp
în jurul acestui an.
(SIR 10_2.2) – CIHOSCHI
Poziţie: străzile Stanislav Cihoschi, Alexandru Macedonski, Maior Giurescu, mai puţin fronturile determinate de clădirile
Academiei de Studii Economice
Observaţii: cuprinde în limitele ţesutului definit doar dezvoltări cu caracteristici arhitecturale apropiate specifice curentelor
interbelice majore – neoromânesc şi modernism cât şi de expresie tipică afârşitului anilor 1940 – începutul anilor 1950.
Parcele mici şi medii, cu densitate mare de utilizare, volume simple şi regim de înălţime maxim P+4 şi o cotă la cornişă
coerentă, situată la circa 12-14 m. Frontul numerelor pare din strada Maior Giurescu se află la o cornişă mai joasă, aferentă
unei medii de P+2, circa 8-10 m şi face legătura cu SIR 10_1.1 şi SIR 10_2.1. Arhitectura este relativ unitară având în vedere
că toate arterele şi construcţiile sunt târzii, post 1920 (an de referinţă în criteriile privind clasarea monumentelor istorice –
criteriul vechimii)
Subzona 3 (SIR 10_3) – A.S.E. - 1 imobil
ţesut urban destructurat, dezvoltat în perioada post stalinistă bazat pe princiile urbanistice legate de amplasarea „liberă”
Poziţie: teritoriul aferent imobilului Academiei de Studii Economice, cu corpuri de clădiri distincte
Observaţii: parcela acestui imobil are limitele insuficient definite şi este rezultatul comasării necontrolate a unor parcele istorice
neregulate la mijlocul deceniului al şaptelea al secolului XX. Arhitectura, reprezentativă pentru perioada istorică de realizare, face
notă discordantă în raport cu ţesutul urban de inserţie atât prinmod de amplasare cât şi prin gabarit sau expresie arhitecturală.
Gabaritul atipic atât al terenului cât şi al construcţiei dar, mai ales prin prezenţa unui vast teren neamenajat, presupun o
reglementare specifică pentru această situaţie urbană.
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 7/53