C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
mlăştinos al teritoriului, a fost canalizarea râului Dâmboviţa prin rectificarea traseului şi adâncimea albiei ce a avut loc începând cu
anul 1880.
Creşterea populaţiei, dezvoltarea construcţiilor, corelată şi cu cerinţele asigurării unor condiţii de viaţă mai bune au pus problema
creării unui sistem de colectare şi evacuare a apelor uzate menajere şi meteorice. Amenajarea râului Dâmboviţa a creat un emisar
care a făcut posibilă apariţia unui sistem de canalizare la sfârşitul secolului XIX. Astfel, în cca 30 de ani, principalele cartiere ale
oraşului beneficiau de prezenţa unei reţele de canalizare care prelua atât apele uzate cât şi apele provenite din ploi.
Soluţia adoptată a fost crearea unui sistem de canalizare în sistem unitar (apele uzate menajere şi pluviale se colectează printr-o
singură reţea), cu o schemă de reţea paralel etajată (sistem spic). Apele ajungeau în albia râului Dâmboviţa, de unde erau preluate
de câte un colector, de o parte şi alta a râului şi se descărcau direct în albia râului în zona pod Abator.
O ramura a sistemului paralel etajat are traseul pe bd. Vasile Lascăr – bd. Magheru – bd. Bălcescu – str. Sfânta Vineri – Pod
Mărăşeşti cu secţiuni între 220/220 cm şi Dn 250 cm. Altă ramură are traseul pe Calea Dorobanţilor – str. Dionisie Lupu – str. C.A.
Rosetti – str. Mircea Vodă – Pod Mărăşeşti, cu secţiuni între 100/150 cm şi 160/290 cm.
Către aceste colectoare principale, aflate de o parte şi de alta a teritoriului studiat, se îndreaptă canalele secundare de pe străzile
cartierului, canale care preiau apele uzate menajere din precipitaţii prin racorduri şi apele pluviale de pe străzi prin guri de scurgere
amplasate în lungul rigolelor străzii. Rolul gurilor de scurgere este de a asigura accesul total al apelor pluviale de pe străzi, evitând
băltirea lor la nivelul pavajului.
Caracterul unitar al reţelei de canalizare implică dimensionarea acesteia la o ploaie de calcul normată care reprezintă o ploaie cu
frecvenţă la 1÷2 ani, acest aspect indicând că pot exista ploi mai puternice la care reţeaua nu poate face faţă, determinând intrarea
acesteia sub presiune pentru o perioadă limitată. În această situaţie pot fi inundate spaţiile de sub nivelul terenului racordate diferit la
canalizarea publică fără măsuri speciale. Pentru evitarea situaţiilor de acest gen este de avut în vedere fie canalizarea indirectă a
acestor spaţii prin pompare, fie prevederea de clapete şi vane de închidere.
Alimentarea cu energie electrică a zonei studiate se realizează din reţeaua urbană de joasă tensiune, nesemnalându-se disfuncţii
importante. Întreaga zonă este racordată la reţeaua de gaze naturale şi telefonie fixă.
3.4.7. Suprafeţe în proprietate publică
Suprafeţele în proprietate publică din teritoriul studiat se încadrează în trei categorii:
a. suprafeţe din domeniul public al mun. Bucureşti cu acces nelimitat: străzi (carosabil + trotuare), lipsind pieţele sau scuarurile;
b. imobile din domeniul public al mun. Bucureşti, cu destinaţie specială şi acces controlat (dotări din domeniul educaţiei, dotări de
sănătate publică);
c. imobile din domeniul public al statului, cu destinaţie specială şi acces controlat (ASE).
O parte dintre aceste construcţii şi amenajări au o valoare cultural – istorică ridicată şi se vor supune unor reguli speciale de
intervenţie (v. Cap 4 şi 5). Pe de altă parte, determinarea naturii juridice a acestor proprietăţi rămâne cu un statut incert în lipsa
informaţiilor oficiale.
3.5. Obiective de protejare a valorilor cuprinse în Z.I.R.
Protecţia comportă trei direcţii complementare:
(1) protecţia fondului construit şi plantaţiilor valoroase;
(2) protecţia tipurilor de ţesut urban valoroase prin perpetuarea principiilor de construire valoroase şi definirea de moduri de
construire viitoare compatibile cu acestea
(3) direcţionarea dezvoltării urbane astfel încât să se obţină coerenţă a cadrului urban.
Pentru asigurarea unei dezvoltări coerente în zona studiată, este necesară coroborarea a două unghiuri de vedere: regularizarea zonei,
prin impunerea de dezvoltări similare în subzonele cu caracteristici omogene şi, în cadrul fiecărei subzone, armonizarea diferitelor tipuri
de ţesut urban pentru asigurarea coerenţei fronturilor. Pentru a putea obţine această coerenţă, este obligatorie acceptarea ideii de
reglementare diferită a fiecărui imobil.
Riscurile principale care planează asupra dezvoltării viitoare a zonei sunt:
(a) desfiinţarea clădirilor cu valoare istorică şi arhitecturală, a căror valoare de piaţă este inferioară celei a terenului;
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 26/53