C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
plastică a faţadelor, poate fi considerată o disfuncţie din punct de vedere al controlului imaginii şi caracterului zonei. Extinderile
succesive ale ASE, inserţiile de blocuri de locuinţe colective cu caracter tipizat se încadrează în această categorie. Acestora li se
adaugă acele construcţii de după 1990 care forţează individualizarea prin forme, materiale şi culori ce nu-şi au corespondenţa în
tipicul perimetrului studiat.
Caracterul valoros al mediului construit din zonă este dat de: o anumită coerenţă volumetrică, relativă omogenitate de expresie
arhitecturală indusă de raporturile plin-gol sau de tehnicile şi materialele folosite.
Elementele negative sunt în general prezente la construcţiile mai recente. Se remarcă în multe locuri, la construcţiile existente,
folosirea de tehnici şi materiale noi în cursul reabilitărilor astfel că, unele dintre construcţiile esenţiale pentru imaginea spaţiului public
afişează în prezent faţade violent colorate, cu alterarea decoraţiilor de origine, cu pierderea elementelor de tâmplărie prin înlocuirea
cu unele noi, tipizate şi lipsite de personalitate, înlocuirea învelitorilor din tablă fălţuită sau din ceramică cu unele viu colorate, din
plăci de tablă amprentată în imitaţie de ţiglă (exemple prezente în Calea Dorobanţilor numerele 30 şi 70) sau cu material de tipul
şindrilelor bituminoase, cu alterarea proporţiilor lucarnelor originale ca urmare a schimbului de material. Deşi regulamentul precedent
interzicea utilizarea de mari suprafeţe vitrate există totuşi inserţii recente care nu numai că au volume aproape integral vitrate dar
faţada este construită în plan înclinat, cu totul nepotrivit în raport cu existentul – a se vedea clădirea executată în strada Ion Bogdan
nr. 4.
Un alt aspect disfuncţional pentru coerenţa imaginii publice a spaţiului este excesul de elemente publicitare – panouri, firme,
pânze de promovare a diverselor anunţuri, firme de diverse forme şi amplasamente. Toate acestea generează o imagine haotică a
cursului arterei principale a zonei.
Oportunităţile de dezvoltare a mediului construit pot fi puse în legătură cu potenţialul ridicat de reabilitare pe care cea mai mare
parte a construcţiilor existente îl au. De altfel, activităţile cele mai intense par să fie localizate în astfel de construcţii reabilitate.
Există şi tendinţe negative care se manifestă în zonă. Tendinţa actuală de “reabilitare termică” poate să fie o ameninţare la
adresa coerenţei şi autenticităţii fondului construit aşa cum se poate constata, de exemplu, în cazul imobilului din Calea Dorobanţilor
70.
Segmentarea proprietăţii sau administrarea unor clădiri în mod fragmentar conduce la tratamente diferite practicate de utilizatorii ce
coexistă în unele clădiri astfel că se alterează unitatea atât volumetrică a acestor construcţii (închideri de balcoane sau terase,
schimbări de tâmplării neunitare) cât şi plastică (tehnici de finisaj diferite la parterele comerciale ale unor construcţii, culori diferite la
părţi de faţadă ale unui imobil unitar).
Amenajările mediului natural sunt prezente atât în forma lor privată cât şi în cea publică.
Mediul natural privat a fost într-o continuă remisie istorică odată cu apariţia construcţiilor interbelice, realizate după regulamentul
ce conducea la ocuparea parcelelor la aliniament, cu tendinţa generării unui front continuu. Din această cauză, prezenţa spaţiului
verde privat, cu participare la conturarea imaginii publice s-a diminuat, rămânând mai curând o caracteristică a imobilelor de sfârşit
de secol XIX şi început de secol XX. Acest fapt a fost accentuat de reducerea drastică în timp a parcelelor pe care s-a construit
precum se poate observa de exemplu în situaţia din străzile Nicolae Beldiceanu sau Maior Dimitrie Giurescu.
Mediul natural public este reprezentat de plantaţiile de aliniment ale Căii Dorobanţilor. Şi acesta a fost afectat în timp de
înlocuirea arborilor de origine – platanii – cu alte specii mai puţin valoroase. De asemenea, gabaritul redus al străzilor deschise în
prima parte a secolului al XX-lea a exclus posibilitatea existenţei unor spaţii plantate precum cele din artera principală. O altă sursă
de spaţiu verde este terenul liber cuprins între extinderea ASE şi Bd. Dacia însă şi acesta sufereră de o lipsă de sistematizare sau
de configurare peisagistică adecvată unui astfel de loc public.
În esenţă, imaginea mediului natural prezent în Z.C.P. 10 - Dorobanţi generează impresia unui relativ abandon, a unei lipse de
preocupare privind menţinerea unui standard ridicat al amenajării şi al controlului calităţii vegetaţiei.
Sintetic, mediul natural poate fi caracterizat prin:
Elementele valoroase reprezentate de menţinerea unui număr mare de arbori (în special în vechiul aliniament al Căii
Dorobanţilor) plantaţi sistematic, existenţa unor spaţii plantate private ce participă la spaţiul public, prezenţa unor specii cu
coronament amplu şi relativ rezistente la poluare.
Elemente negative care se leagă de aparenta lipsă de îngrijire a zonelor verzi (atât în domeniul public cât şi în cel privat), de
înlocuirea în timp a arborilor valoroşi cu unii mai puţin valoroşi, de tendinţa istorică de reducere a spaţiilor verzi private amenajate
peisagistic sau de anulare a transparenţei vechilor împrejmuiri reglementare, acolo unde s-au mai păstrat.
Oportunităţile de dezvoltare a acestui domeniu se leagă de spaţiul amplu din vecinătatea ASE, în special cel aflat între corpul
nou şi Bd. Dacia care are potenţial de amenajare, de posibilitatea refacerii continuităţii aliniamentului dintre strada G-ral Ernest
Broşteanu şi strada Mihai Eminescu. Pentru spaţiile private se menţine încă un important fond construit cu aliniere retrasă de
aliniament care oferă posibilitatea întreţinerii unor grădini de faţadă; aceste alinieri pot fi preluate şi în cazul inserţiilor viitoare.
Tendinţele disruptive au ca origine dorinţa de exploatare maximală a terenurilor atât private (spaţiile concepute a rămâne libere
sunt luate în calcul mai curând statistic şi mai puţin de relaţionare cu fondul construit şi domeniul public ceea ce le plasează
încategoria de spaţiu rezidual impropriu pentru plantare) cât şi publice (mărirea căilor de rulare, asfaltarea generalizată şi micşorarea
excesivă a alveolelor din jurul trunchiurilor arborilor, ocuparea trotuarelor cu chioşcuri, gherete sau instalaţii publicitare). De
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 24/53