C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
Peste toate aceste depozite există o manta de depozite argiloase-loessoide. Depozitele cuaternare au grosimea totală de cca 230m
în Parcul Carol şi cca 350m la Băneasa – Podul Herăstrău, crescând considerabil spre nord şi nord-est de Bucureşti.
c. Condiţii hidrogeologice
Sistemul hidrogeologic din teritoriul mun. Bucureşti este constituit din următoarele corpuri de apă (acvifere):
i. acviferul de mică adâncime, reprezentat prin următoarele orizonturi acvifere:
- orizontul acvifer freatic din aluviunile permeabile ale luncii şi teraselor râului Dâmboviţa, cu nivel de curgere liber şi direcţia
de curgere subterană conformă cu direcţia de curgere a apelor de suprafaţă (aprox. NV-SE), alimentat numai din precipitaţii,
cu descărcare în râul Dâmboviţa; acest orizont acvifer reprezintă resursa de apă subterană a gospodăriilor individuale şi a
grădinilor de zarzavat din jurul oraşului, deşi are vulnerabilitate maximă la poluare şi concentraţii ridicate de azotaţi, azotiţi,
fosfaţi, materii organice etc.
- orizontul acvifer de mică adâncime din Pietrişurile de Colentina, cu nivel de curgere liber şi grosimi de 4-8m, cantonat în
pietrişuri şi nisipuri situate sub depozitele acoperitoare loessoide din câmp, având permeabilitate ridicată; este direct
dependent de nivelul pluviometric şi foarte vulnerabil la poluare, deşi are nivelul hidrostatic la 5-10m sau chiar 15m faţă de
suprafaţă; acest orizont este utilizat numai prin puţuri izolate.
- orizontul acvifer de mică adâncime, cantonat în Nisipurile de Mostiştea, este cel mai important orizont acvifer de mică
adâncime, fiind exploatat prin captările de apă subterană Ulmi, Potlogi, Arcuda şi, parţial, Bragadiru.
ii. acviferul de medie adâncime, din Stratele de Frăteşti, constituit din orizonturile A, B şi C, cantonate în nisipuri cu pietrişuri,
separate de două orizonturi argiloase, însumând grosimea de 100-125m. Zona de alimentare este situată la vest şi nord-vest de
râul Argeş, spre contactul cu Subcarpaţii, iar apa subterană circulă cu nivel liber în sectorul vestic al Câmpiei Române şi are
circulaţie sub presiune cu nivel hidrostatic ascensional spre centrul acesteia. Zona de drenare se află în sudul Câmpiei Române,
la contactul cu terasele Dunării. Acest acvifer constituie sursa de apă cea mai exploatată din jumătatea sudică a României,
furnizând debite de 3-14 l/s şi puţ forat, apa fiind, în general, potabilă.
iii. acviferul de mare adâncime carstic, cantonat în complexul de roci predominant calcaroase fisurate şi carstificate de vârstă
mezozoică (Jurasic – Cretacic inferior), apare ca o placă cvasi-continuă în toată Câmpia Română şi în Dobrogea, ca o
continuare a Platformei Prebacanice din Bulgaria. Aceste roci apar la zi pe malul Dunării şi se afundă treptat spre nord, fiind
faliate şi compartimentate în blocuri tectonice cu caracteristici geologice diferite. Ansamblul sistemului acvifer fisural, carstic,
prezintă continuitate hidraulică şi hidrodinamică în întregul areal. Zona de alimentare principală a acviferului se află pe teritoriul
Bulgariei, dar şi unele sectoare din lungul Dunării reprezintă zone de alimentare secundare la fel de importante. Acviferul este
foarte neuniform şi anizotrop atât pe verticală, cât şi pe orizontală, ceea ce are drept consecinţă variabilitatea foarte diferită a
debitelor de apă furnizate prin puţuri forate foarte adânci (1-100 l/s şi puţ forat). Din acelaşi motiv, temperatura apei subterane
este variabilă, crescând, în general, de la sud către nord:
+15°C pe o fâşie paralelă cu Dunărea, cu o lăţime de 20-22 km la nord de aceasta;
+18°C în localitatea Uzunu, jud. Giurgiu;
+36°C la Bucureşti, lângă Casa Presei Libere;
+60,4 – 68,7°C la Otopeni;
+72°C la Periş, jud. Ilfov.
Mineralizaţia totală a apei subterane creşte de la sud spre nord-vest. În general este de sub 1,0 g/l, dar în zona nord-vest, acolo
unde apele sunt termale, atinge şi valori de 2,0-2,7 g/l, pe seama contaminării cu ape de zăcământ din profunzime, ceea ce le
conferă caracterul de ape termo-minerale cu proprietăţi balneare, încă nevalorificate.
d. Condiţii geotehnice
În ansamblul teritoriului mun. Bucureşti condiţiile geotehnice sunt foarte diferite, ceea ce a condus la întocmirea de către
geotehnicienii din Institutul Proiect Bucureşti a unui plan sc. 1/15.000 cu zonarea geotehnică. Acest plan a fost perfecţionat treptat,
pe baza desfăşurării diferitelor studii şi proiecte.
Pe acest plan este marcată „zona de luncă a râului Dâmboviţa” (în care se găseşte şi zona studiată), având următoarele
caracteristici geotehnice generale: terenul de fundare este constituit din pământuri argiloase-nisipoase slab consolidate,
compresibile, cu apă freatică la adâncimi medii de 2-4m şi intensitate seismică de gradul 7,5-8,0; se pot proiecta construcţii P+8 –
P+10 fundate direct, cu rigidizări suplimentare ale fundaţiilor; pentru clădiri mai înalte se vor prevedea fundaţii directe pe piloţi.
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 21/53