C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
3.4.2. Condiţii geotehnice generale
Condiţiile geotehnice generale din zona studiată rezultă din studiile geomorfologice, geologice, geotehnice şi hidrogeologice
efectuate în mun. Bucureşti în scopul reabilitării construcţiilor avariate în al Doilea Război Mondial sau în cutremurele de pământ din
1940 şi 1977, precum şi în scopul amplasării unor noi edificii, reţele de apă şi canal sau realizării Magistralei 2 de metrou.
a. Condiţii geomorfologice
Din punct de vedere geomorfologic, zona studiată se situează pe al doilea nivel de terasă de pe partea stângă a răului Dâmboviţa,
cu altitudinea relativă de 3-7m. Lunca răului Dâmboviţa are o lăţime apreciabilă, în extravilan atingând chiar 1,5 km.
Contactul cu fruntea nivelului superior de terasă, cu altitudinea relativă de 8-15m, lipseşte până în zona cartierului Fundeni.
Contactul morfologic dintre al doilea nivel de terasă şi câmp este dificil de delimitat pe teritoriul mun. Bucureşti din cauza efectului
acţiunilor antropice.
Suprafaţa terenului în zona studiată este relativ plană şi orizontală, fiind situată intre partea umedă şi asanată din nordul oraşului şi
partea relativ mai apropiată din sud care este rezultat al asanării şi rambleierii unor viroage preexistente care drenau apa izvoarelor
spre râul Dâmboviţa şi generau zone de băltire locale de dimensiuni reduse (ex. zona Grădina Icoanei, zona scuarului dintre str.
C.A. Rosetti – str. T. Arghezi – str. Şcoalei etc).
b. Condiţii geologice
Teritoriul mun. Bucureşti face parte din marea unitate structurală denumită Platforma Moesică şi se încadrează în unitatea Câmpiei
Române. Formaţiunile care iau parte la alcătuirea geologică a Câmpiei Române aparţin Paleozoicului, Mezozoicului şi Neozoicului,
depuse peste un fragment cutat constituit din şisturi verzi, la partea superioară existând depozite cuaternare bine dezvoltate.
Studiile geologice privind subsolul Bucureştiului au început încă din anii 1865-1870 şi au continuat, cu întreruperi, până în zilele
noastre. Ele au la bază executarea a cca 2500-3000 foraje hidrogeologice sau geotehnice cu adâncimi de 8-300m sau (pentru
prospectarea gazelor şi apelor termo-minerale) de peste 2500-3000m.
Sistematizarea geologică şi structurală a subsolului oraşului s-a realizat în anul 1923, după executarea primului foraj de studiu având
adâncimea de 1000m realizat în Parcul Carol, când geologul Em. Protopopescu – Pache a întocmit profilul detaliat al stratelor forate,
din care a rezultat următoarea stratificaţie a terenului:
0-6,00m: aluviuni argiloase recente;
6,00-9,00m: nisipuri aluvionare acvifere;
9,00-60,00m: Cuaternarul, format din alternanţe de nisipuri şi pietrişuri, marne cu pietriş şi marne lacustre;
60,00-300,00m: Levantinul, format din bancuri groase de nisipuri cenuşii mari, micacee, cu alternanţe de marne nisipoase cu
concreţiuni, unele cu fosile şi apă arteziană;
300,00-500,00m: Dacianul, alcătuit între 300-360m din orizonturi nisipoase, apoi din alternanţe de marne vineţii şi cenuşii, mai
nisipoase sau mai argiloase, precum şi din strate subţiri de nisipuri; între 380-400m marnele conţin câteva orizonturi subţiri de
lignit, iar între 450-480m se dezvoltă bancuri puternice, de 4-6m, de lignit negru-brun, cu structură lemnoasă, alternând cu
depozite argiloase şi argile nisipoase;
500,00-700,00m: Ponţianul, format în cea mai mare parte din marne mai mult sau mai puţin nisipoase şi nisipuri cenuşii sau
vineţii, cu rare intercalaţii de lignit în strate subţiri;
700,00-875,00m: Meoţianul, constituit din marne argiloase cu intercalaţii nisipoase, în majoritate cu fosile şi cu concreţiuni
calcaroase;
875,00-1000,00m: Sarmaţianul, format din marne cenuşii cu mulaje de pirită şi marne vineţii fosilifere, cu orizonturi nisipoase
spre bază.
Detalierea geologică stratigrafică şi paleontologică a depozitelor de suprafaţă din subsolul Bucureştiului s-a efectuat de către Emil
Liteanu în anul 1952, care a deosebit următoarele trei orizonturi cuaternare:
i. Depozitele fluviatile inferioare, constituite din trei bancuri de nisipuri cu pietrişuri, separate prin două intercalaţii argiloasemarnoase,
de vârstă Pleistocen inferior, denumite „Stratele de Frăteşti”;
ii. Depozitele lacustre argiloase-nisipoase, depuse sub un facies de mică adâncime, de vârstă Pleistocen mediu, denumite
„Complexul marnos”;
iii. Depozitele deltaice superioare, constituite la bază din depuneri groase de Nisipuri de Mostiştea, peste care urmează depozite
lacustre şi subaeriene, iar apoi depozite fluviatile (bancul superior de nisipuri cu pietrişuri, denumite „Pietrişuri de Colentina”).
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 20/53