C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
deosebire de majoritatea celorlalte din categoria lor, prin prezenţa lor în axul unor parcele mai vaste decât media. De altfel, după
cum rezultă din planul de aliniere al Căii Dorobanţilor din 1889, Casa Lahovary a fost realizată graţie comasării a trei parcele mai
înguste, numărul poştal alocat fiind 129 la data respectivă.
În perioada cuprinsă între 1920 şi 1945 a existat o adevărată explozie în sectorul construcţiilor favorizat de noile deschideri de străzi
şi de schimbare a încadrării urbanistice. Astfel, din această perioadă avem relativ compact grupul de blocuri ce marchează
intersecţia străzii eminescu şi bd. Dacia. Şi aici se poate face distincţia între perioada de început – blocul Dacia România, o perioadă
intermediară – blocul lui George Simotta de la intersecţia Dacia cu Eminescu şi o perioadă caracteristică modernismului consacrat
bucureştean. Tot la această perioadă ar putea fi încadrate şi construcţiile foarte apropiate ca perioadă de primul război mondial care
au supravieţuit între Piaţa Romană şi Dorobanţi dar şi blocul anilor ’50 din Piaţa Romană nr. 9 ce marchează cumva sfârşitul acestei
perioade de exprimare arhitecturală. O grupare compactă de construcţii ale acestei perioade a rezultat prin deschiderea actualei
străzi Maior Dimitrie Giurescu lăsându-ne să percepem gustul epocii precum şi manifestarea formelor de dezvoltare imobiliară –
construcţii medii cu mai multe apartamente de densitate sporită. Această perioadă este bine ilustrată şi în străzile Beldiceanu şi
Cihoschi, dezvoltări cu circa un deceniu mai târzii.
Semnificative pentru această etapă rămân însă blocurile aflate la Calea Dorobanţilor cu începere din Piaţa Lahovary şi până la
“Blocul Zodiac” alături de cele din flancul sudic al străzii Eminescu. Remarcabil în cazul blocului “Zodiac” este că Banca Naţională a
Românei a comasat trei parcele după ce cu circa două decenii anterior proiectase la nr. 36, prin arhitectul Petre Antonescu, o
impozantă reşedinţă neoromânească pentru guvernatorul băncii 30 .
Construcţiile perioadei comuniste şi post-comuniste constituie o ultimă grupă importantă ce este caracterizată prin masivitate,
caracter public sau locuire colectivă de foarte mare densitate. Chiar dacă aceste clădiri au continuat o tendinţă clar exprimată în anii
anteriori, totuşi expresia arhitecturală oferită spaţiului public nu se ridică la calitatea epocii anterioare. Din păcate pentru spaţiul
public, aceste imobile vor rămâne foarte multă vreme prezente în aceste locuri, acest lucru înseamnând că va trebui neapărat să fie
integrate în viitoarele concepţii spaţiale aplicabile zonei. Trebuie subliniat că imobilele realizate în prima parte a perioadei comuniste
folosesc, în mod special prin natura publică a lor, un limbaj arhitectural sobru şi individualizat, aplicat locului de amplasare şi cu
utilizarea unor materiale de finisaj nobile în primă instanţă (Piaţa Romană 9, A.S.E.). Prin contrast, blocul de locuinţe P+10 realizat
pe Calea Dorobanţilor la intersecţia cu strada G-ral Broşteanu are o expresie anonimă, cu placaj imitând structura de cărămidă
aparentă şi cu o configurare ce l-ar putea plasa oriunde în Bucureşti – de la Bd. Ion Mihalache (fost 1 Mai) până la Şoseaua Iancului.
Dacă arhitectura perioadei comuniste se încadra într-o aparentă coerenţă ce nu ignora chiar în totalitate contextul, multe dintre
inserţiile recente făcute în special în Calea Dorobanţilor, strada Polonă şi pe legăturile dintre acestea, pot fi însă considerate o
agresiune încă şi mai mare la adresa continuităţii şi a armoniei în dezvoltarea urbană în perimetrul studiat.
Concluzia acestei inventarieri este că în zona analizată se întâlnesc toate formele de arhitectură ce pot ilustra evoluţia ultimilor 100 –
150 de ani. Alăturarea acestor forme de expresie se face într-o anumită armonie până către mijlocul anilor ’30 ai secolului al XX-lea
pentru ca, începând cu acest moment, să se producă o oarecare ruptură ce se manifestă foarte accentuat, chiar agresiv, în ultimii
circa 15 ani.
2.3.6 Evoluţia şi carcteristicile suprafeţelor plantate
De la vegetaţia abundentă care caracteriza această parte a oraşului în secolele XVIII şi până târziu la începutul sec. XX, zona
studiată a trecut la un regim de ocupare a terenului relativ intensivă în perioada transformărilor urbanistice majore din prima jumătate
a sec. XX, cu explicaţiile furnizate în părţile capitolului II.3. Această manieră de dezvoltare a condus la faptul că vegetaţia ce
contribuia la aspectul zonei atât din spaţiul public cât şi din proprietăţile private a dispărut treptat în perimetrele de dezvoltare
imobiliară şi a avut tendinţa să fie redus doar la spaţiul verde privat. Nici gabaritul străzilor mai mici nu oferă aceeaşi premisă pe care
Calea Dorobanţilor o fructificase încă de la momentul primei regularizări a traseului decretată în 1866.
Astfel, plantaţiile publice din zona de interes se rezumă în prezent la cele de aliniament de pe Calea Dorobanţilor. Din această
plantaţie de aliniament se mai păstrează o serie de arbori maturi, din specia platanilor. Dată fiind reprezentarea intenţiilor de plantare
regulată descrise pe planul de aliniament din 1866 şi având în vedere diametrul unora dintre aceşti arbori, este destul de posibil ca
aceştia să facă parte din planţaţiile ce trebuie să fi avut loc în această perioadă. Acest aspect va trebui studiat mai în amănunţime de
către Administraţia Domeniului Public în vederea determinării metodelor de protejare a acestui fond verde, inclusiv prin protejarea
individuală a unora dintre platanii respectivi. Totodată, este posibil ca aceşti arbori să facă parte din a doua campanie de
regularizare a traseului Căii Dorobanţilor aşa cum a fost ea decretată prin planul de aliniere al străzii din 1889.
Toate aceste analize istorice prezentate mai sus au concurat la formarea unei imagini complete a situaţiei prezente, la delimitarea
subzonelor care prezintă în mod compact unele sau altele dintre manifestările evoluţiei urbane puse în evidenţă. Totodată există
astfel identificate justificările obiective pentru intelegerea contextului actual respectiv pentru extragerea concluziilor necesare unei
juste reglementării viitoare.
29
Proiect Louis Blanc, AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 25/1889
30
Arhiva tehnică a PMB, dosar 211/1922
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 16/53