C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
în clasa III – 50%, în clasa IV – 65%; în clasa V – 75%; aşezarea clădirii pe parcelă este definită prin alinierile către stradă, alinierea
de fund, alinierea laterală şi alinierea dosnică (pentru al doilea rând de clădiri); distanţa minimă dintre alinierea laterală a clădirii şi
limita parcelei este definită ca fiind min. 1/4 din înălţimea clădirii la planul superior al fiecărui cat, şi nu mai mică de 3 m. În clasele III
şi IV, regimul grupat este considerat o excepţie. În fapt, în clasele III-V, regimul închis devine singurul admis; distanţa minimă dintre
alinierea de fund a clădirii şi limita de fund a parcelei este definită ca fiind min. 1/2 din înălţimea clădirii la planul superior al fiecărui
cat la parcelări noi (min. 1/3 la terenurile existente), şi nu mai mică de 3 m; în clasele III, IV şi V sunt admise curţi închise cu
suprafaţă de cel puţin 60 mp, având legătură cu strada printr-un gang; În clasele III şi IV, înălţimea la cornişa principală este egală cu
lăţimea străzii, peste care se poate ridica cu max. 7m, în retragere (în gabarit); în clasa III, înălţimea maximă este de 15/18 m (+ 7
m), adică 22/25 m. Normele privind profilatura faţadelor principale sunt extinse către celelalte faţade; suprafaţa bovindourilor este
limitată la 1/3 din suprafaţa faţadei, situat peste 3.50 m.
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul
protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al municipiului Bucureşti. Etapa I - Fundamentare teoretică - faza II/2005 - U.A.U.I.M.
– C.C.P.E.C. – 06.2006. Autor al studiului istoric: arh.urb. Irina Popescu-Criveanu Pag. 15/27
* momentul definitoriu în evoluţia zonei studiate este cel al proiectării tramei stradale moderne, în primele două decenii ale secolului
XX. Un exemplar al planului 1911 (ediţia 1:1.000), din arhiva fostului Institut proiect Bucureşti 18 , conţine străzile proiectate, ampriza
acestora, benzile de construibilitate. Datarea planului este incertă, cea mai mare probabilitate fiind ca acesta să fi fost realizat cca
1913-1919 (şi, în orice caz, ante 1927), de inginerul Cincinat Sfinţescu. Planul, preluat şi de Planul de Sistematizare din 1935,
prevedea realizarea de străpungeri importante în ţesutul urban pentru fluidizarea circulaţiei, circulare şi radiale, şi anume:
- Trasarea Bd. Dacia – 28 m lăţime în zona Parcului Ioanid (20 m+2x4m) şi 30 m lăţime în tronsonul până la intersecţia cu Str.
Icoanei; trasarea Str. Dumbrava Roşie – 20 m în tronsonul din zona Parcului Ioanid (12m+2x4m) şi 12 m în tronsoanele estice;
trasarea Pieţei Spaniei peste Crematoriul de gunoaie – 35 m lăţime (2x12 m şi 11 m – scuarul central); realizarea unei pieţe de mici
dimensiuni la intersecţia Str. A. Vlaicu şi d. Roşie (25 m lăţime, 43 m lungime);
Trasarea Bulevardului Dacia a durat însă foarte mult în etapa de exproprieri astfel că el a fost finalizat abia după mai bine de 20 de
ani, în special în partea care a vizat prelungirea acestui bulevard până în intersectarea traseului cu Calea Dorobanţilor 19 . Această
operaţiune urbanistică a afectat direct proprietăţile cu număr par aflate pe strada Romană, între străzile Dorobanţi şi Polonă, acestea
fiind expropriate şi primind construcţii noi, de alt gabarit şi expresie arhitecturală. Astfel, blocul de colţ realizat după planurile
arhitectului Simotta 20 între străzile Dacia şi Eminescu precum şi primele blocuri interbelice care urmează pe frontul sudic al străzii
Eminescu, ilustrează foarte bine această etapă urbanistică. Regimul de înălţime al acestora este de P + 5-7 etaje iar alinierea este
făcută chiar pe aliniament, frontul fiind continuu pe acest segment de stradă. Tendinţa aceasta, ce îşi are originile în anii ’20 ai sec.
XX, a fost continuată şi mult accentuată prin finalizarea în 1938 a masivului bloc din intersecţia Eminescu cu Dorobanţi 21 sau a
blocului “Zodiac” din Calea Dorobanţilor nr. 36-40.
Reglementările specifice zonei, care au marcat în mod direct zona studiată sunt planurile de alinieri de străzi ce intersectează
acest teritoriu. Acestea, în ordine cronologică sunt:
Alinierea Callea Herestreului, AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosar 213/1866
Alinierile străzii Romană, AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosarele 658/1886, 175/1888 şi 628/1926
Alinierea străzii Cometa, AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosar 695/1898
Alinierea Căii Dorobanţilor, AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosar 159/1889
Alinierea străzii Precupeţii Noi, AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosar 358/1869
Alinierea străzii Caragea Vodă, AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosar 503/1903
2.3.4. Evoluţia populaţiei şi a caracterului funcţional
Populaţia din mahalaua Precupeţii Noi este greu de urmărit în evoluţia caracterului său dincolo de începuturile secolului XIX. Totuşi
toponimele din zona mai largă din care face parte şi perimetrul analizat, conţine termenii care pot da o idee despre natura
locuitorilor. Astfel, ctitorii unor biserici par a fi aparţinut unor bresle ce ţineau de comerţ si de producerea pâinii – Precupeţii Vechi,
Precupeţii Noi, Manea Brutarul, Pitar Moş. De altfel, vastele terenuri neconstruite ce apar pe planul din 1789 arată o activitate de tip
agricol. La trecerea în secolul XIX apar şi informaţii statistice referitoare la populaţia Bucureştiului în general. În plus, planul din 1846
înregistrează multe persoane cu nume de “Brutaru” sau “Pitaru”.
Evoluţia populaţiei 22 în Bucureşti şi periferia studiată are următoarele caracteristici:
18 Copie a planurilor din zona studiată în arhiva I. Popescu-Criveanu.
19 Acte de expropriere precum şi planuri de aliniere aflate la AN-DMB ilustrează această evoluţie
20 In arhiva tehnică a PMB există în dosarul nr. 550/1936 dezbaterile şi variantele de aliniere propuse pentru această importantă parcelă de colţ ce
risca să fie neconstruibilă şi să lase pentru multă vreme aparent calcanul construcţiei învecinate ; dosarul 199/1939 indică într-o lista de autorizaţii pe
anul respectiv pe arh. Gheorghe Simotta ca autor al proiectului de autorizare la această adresă
21 cf. Gheorghe Parusi, op. cit. pag. 590
22 F. Georgescu, "Aspecte privind împărţirea administrativă şi evoluţia demografică din Bucurestii anilor 1831-1848, in: Materiale de Istorie şi
Muzeografie, vol. III, f.a., f.ed. [Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti], pp. 53-88.
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 13/53