C. Studiu urbanistic ZP 10.pdf - Primăria Municipiului Bucureşti

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR. 10 – "DOROBANŢI"
- Strada Precupeţii Noi – 10 lei/ m²
Evoluţia este uşor de constatat căci în anii 1908-1911 un teren expropriat în strada Dorobanţi nr. 76 (azi 16) era evaluat 11 la 30 lei/m²
iar în strada Precupeţii Noi nr. 5-7 preţul de adjudecare prin licitaţie publică era în jurul sumei de 60 lei/m², fapt care arată interesul în
creştere pentru zonă 12 . O astfel de tendinţă de creştere accentuată precum şi situarea preţurilor sub străzi importante precum cea a
Colţei (crescută de la 60 la 80 de lei/ m² in tabelul cu preţuri) arată pe de o parte motivul apariţiei unor reşedinţe individuale luxoase
la finele secolului al-XIX-lea şi pentru puseul imobiliar din perioada interbelică descris mai jos, în capitolul II.5.
2.3.2 Evoluţia şi caracteristicile tramei stradale şi a parcelarului
- Trama stradală majoră este cea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX, momente ce sunt consemnate de
primele planuri ale oraşului. Traseul Căii Herăstrăului este cel ce a structurat zona alături de cealaltă stradă majoră mai târzie, strada
Romană şi în paralel cu alte străzi determinante Căderea Bastiliei (fostă Cometu) şi Polonă. Caracterul medieval al tramei, definit
prin trasee sinuoase, cu lărgimi variabile ale uliţelor este bine reflectat de planulrile Borroczyn (1846 şi 1852) şi Jung (1856). Planul
1789 arată, la rândul său, că ceea ce se află în prezent în zona studiată avea un profund caracter rural, termenul de “tramă stradală”
nefiind totuşi potrivit pentru caracterizarea acestei epoci. Mijlocul secolului al XIX-lea indică însă configuraţia majoră actuală deja
constituită, fiind suportul pe care s-au operat modernizările ulterioare încheiate din punct de vedere al tramei stradale în preajma
anilor 1935-1940.
Regularizările succesive nu au făcut decât să producă îndreptările traseelor, crerea de aliniamente ordonate prin lărgirea acestei
trame iniţiale din punct de vedere al urbanizării acestei foste periferii.
În procesul de modernizare, dat fiind spaţiile foarte ample cuprinse între căile de comunicaţie din epocă, a existat tendinţa firească
de îndesire a acestei reţele de străzi ce s-a produs pe două căi majore descrise distinct mai jos: a) prin dezvoltarea unor fundături
numeroase şi b) prin străpungeri practicate prin mijloace administrative, de expropriere şi reglementare a parcelarului şi
reintroducerea parceleleor în circuitul public prin licitaţii publice.
- Trama stradală modernă are un caracter regulat chiar în lipsa unei liniarităţi perfecte, exemplul cel mai bun fiind străpungerea
interbelică a străzii Cihoschi ce se continuă practic printr-o curbă la aproape 90 grade cu strada Beldiceanu ca urmare a racordării
dintre cele două străzi la începutul anilor 1930. S-a făcut astfel în acest caz racordarea unei alei private (strada Beldiceanu a fost
iniţial o parcelare pe alee înfundată 13 ) cu o stradă ce fusese propusă de municipalitate de mai multă vreme dar a cărei străpungere
nu s-a efectuat decât în prima parte a deceniului 4 al sec. XX. Sinuozitatea neregulată iniţială a străzii Precupeţii Noi (azi General
Ernest Broşteanu) a fost corectată şi adusă la o curbură mai amplă, ce ar fi trebuit să fi fost adusă către o anumită liniaritate ce s-ar
fi produs prin crearea unei piaţete publice în relaţie cu biserica principală a fostei mahalale, la intersecţia cu strada Caragea Vodă,
stradă de dată recentă la acel moment. Respectiva intenţie urbanistică se află în afara zonei studiate dar are efect în practica de
regularizare a tramei prin reglarea raportului de intersectare a acestei străzi cu artera majoră – Calea Dorobanţilor. Acest aspect
ilustrează foarte bine procesul de regularizare intenţionat către apropierea cât mai pronunţată de o tramă ortogonală, această
intersecţie fiind corectată în acest sens.
- Parcelarul în formele incipiente ale urbanizării mahalalei Precupeţii Noi pare să fi fost variat dar cu preponderenţă în loturi de
dimensiuni mari şi medii, dezvoltate mult în adâncime. Parcelele cu dimensiuni medii, erau preponderent localizate în relaţie cu
traseul străzii Romane sau în străzile în formare precum strada Fetei sau strada Nisipari acesta fiinf un indicator pentru tendinţele de
dezvoltare. Planurile din 1871 şi 1875 sunt relativ fanteziste în ce priveşte reprezentările parcelarului însă sunt relevante pentru că
indică, prin comparaţie, ca gradul de fragmentare al terenului din această parte a oraşului era mult mai mic decât în restul urbei. Un
aspect relevant al planului Borroczyn este acela că indică o practică curentă de segregare a curţii cu locuinţa de terenul din spate ce
pare să fi fost rezervat diverselor forme de plantaţie sau agricultură, caracteristică ce se poate observa chiar şi la parcelele mai mici.
- Parcelarul din perioada modernă urmează această tendinţă firească de divizare a parcelelor ce devin mai înguste dar menţin
adâncimi mari. Acţiunile de regularizare a străzilor şi de creare de străzi noi s-a justificat în unele locuri tocmai pe această
caracteristică prin faptul că, străzi precum Cihoschi sau Caragea Vodă au fost deschise pe traseul unor funduri de lot care au permis
ulterior diviziunea şi crearea de noi parcele, jumătate din vechile parcele rămânand orientate la străzile vechi iar celelalte jumătăţi
deschizând noi fronturi construibile către noile străzi.
Un exemplu de diviziune este lotul de la Calea Dorobanţilor nr. 78 (azi 18) care adăposteşte în prezent două imobile distincte –
Calea Dorobanţilor nr. 18 şi strada Gral Ernest Broşteanu 4. Prin contrast, există şi parcele care au fost unificate pentru crearea unor
reşedinţe luxoase precum cea a lui Jean Lahovary, după cum rezultă şi din planul de aliniere al Căii Dorobanţilor din 1889. Pe
actuala parcelă de la numerele 35-37 a existat intenţia, nematerializată, realizării unei alei – străpungere până în strada Cihoschi
pentru realizarea unor blocuri de locuinţe interbelice. 14
11
Dosarele: 8/1909, 172/1910, Arhivele Naţionale, Direcţia Municipiului Bucureşti, fond PMB Tehnic
12
Dosar 135/1911, fond PMB Tehnic, Arhivele Naţionale Direcţia Municipiului Bucureşti
13
Fondul arhivei tehnice a PMB, dosar 114/1929, dosar 139/1930 şi dosar 212/1930 cu planul parcelării Calea Dorobanţilor 49-51 (numerele poştale
la acea dată) unde se poate vedea indicat că în 1930 strada Cihoschi era încă în stadiul de « stradă proectată »
14
Fondul arhivei tehnice a PMB, dosar 249/1934
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa a II-a/2009 - Fundamentare teoretică. Beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti. Faza 2. Reglementare - U.A.U.I.M.-C.C.P.E.C./ Quattro Design S.R.L. –
07.2011.
Autori: arh. Sergiu Nistor, arh. Adrian Crăciunescu Pag. 10/53