concept, sensuri, funcţii. Educabilitatea. Educaţia, pedagogia şi ...

- reflecta condiţii specifice de grup, de clasă, reprezentând un sistem subiectiv al
structurilor interiorizate, scheme de percepţie, de gândire, dar şi de acţiune, specifice
membrilor unei clase, dar nu individuale;
- raportul individului cu corpul său, cu spaţiul fizic, cu limbajul, cu timpul, cu valorile
sociale
EDUCAŢIA= mod de impunere a habitusului (conservarea sensului realităţii sociale).
Acţiunea de educaţie:
1. implicită, anonimă, a unui grup si a unui mediu simbolic
2. explicită, desfăşurată de către agenţi specializaţi, ca activitate specifică.
Învăţarea: proces de producere şi de aplicare sistematică a unor principii practice coerente,
structurate. Învăţarea are ca fundament interiorizarea "raţiunii unor serii de fapte" concrete,
care vor funcţiona ca principiu de organizare a întregii practici educaţionale.
Educaţia - element constitutiv al oricărei structuri şi ordini sociale.
Educaţia nu este o transmitere neutră a unei culturi neutre, de la o generaţie la alta, ci vizează
un proces de impunere si inoculare a unui arbitrar cultural concretizat in modele de
comportament împărtăşite de membrii unei clase anume.
Violenta simbolica a educaţiei (Bourdieu)
Două tipuri de acţiune pedagogică (Bourdieu):
1) desfăşurată în familie (primară) - fixarea habitusului primar de clasă (orientarea opţiunilor şi
formarea unui ethos de clasă-componentă a capitalului cultural)
2) desfăşurată în şcoală (secundară) - instrument de reproducţie a structurii de clasă
Reuşita şcolară concretizată în succesul şcolar este categoric definitivată de apartenenţa de
clasă.
1. pentru clasele dominante, succesul subiecţilor educaţionali constituie o confirmare şi
o consacrare a transmiterii unui capital cultural compatibil cu cultura şcolară şi ea
dominantă în aceeaşi societate;
2. pentru clasele dominate, reuşita şi succesul şcolar constituie o condiţie de acces si
cooptare într-o clasă nouă şi superioară clasei din care face parte.
Educabilitatea
Educabilitatea= potenţialul de formare umană sub influenţa factorilor de mediu sau
educaţionali
- Fatalism sau optimism în educaţie? Cât poate face educaţia?
- Factorii dezvoltării personalităţii: ereditatea, mediul şi educaţia
- Teorii ereditariste (ineiste), teorii ambientaliste, teorii epigenetiste
Pedagogia şi ştiinţele educaţiei
- Evoluţia pedagogiei către ştiinţele educaţiei
- Sistemul ştiinţelor educaţiei: ştiinţe fundamentale şi ştiinţe aplicative
Temă de eseu: Educabilitatea. Fatalism sau optimism pedagogic?
© Simona Velea, cercetător şt. princip. III, asist. univ. Olimpius Istrate. Introducere în pedagogie. Note de curs (2006-2007) 2