1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

stabilizare unde atât simptomele pozitive cât şi cele negative, dacă mai sunt prezente, au o
intensitate mult mai redusă.
7. CRITERIILE DIAGNOSTICE
Diagnosticul se pune, actualmente, conform clasificărilor Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii : ICD-10 (The International Classification of Diseases, 1992) şi a celei a Asociaţiei
Americane de Psihiatrie: DSM-IV-TR (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders,
2000), care sunt în mare parte similare.
În DSM-IV-TR, ca şi în ICD-10 diagnosticul schizofreniei se bazează pe prezenţa
simptomelor caracteristice, o durată minimă a acestor simptome, o durată minimă a tulburării,
prezenţa afectării funcţionării sociale şi ocupaţionale, precum şi pe excluderea tulburărilor de
dispoziţie, tulburării schizoafective, a altor tulburări psihotice, afecţiuni somatice, tulburări
induse de substanţe şi tulburări pervasive de dezvoltare.
Simptome caracteristice cuprind două sau mai multe dintre următoarele simptome,
fiecare fiind prezent o durată semnificativă de timp în cursul unei perioade de o lună (sau mai
puţin dacă sunt tratate cu succes):
1.idei delirante
2.halucinaţii
3.limbaj dezorganizat (slăbirea asociaţiilor sau incoerenţă)
4.comportament catatonic sau dezorganizat
5.simptome negative (aplatizare afectivă, alogie sau avoliţie)
Notă: Este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, dacă ideile delirante sunt bizare
sau halucinaţiile constau într-o voce care comentează continuu comportamentul sau gândurile
persoanei, ori constau în două sau mai multe voci care conversează între ele.
În DSM-IV-TR se pune accent pe funcţionarea persoanei afectate. Astfel, la diagnosticul
schizofreniei contribuie disfuncţia socială sau ocupaţională marcată, pentru o perioadă
semnificativă de timp de la debutul tulburării. Disfuncţia trebuie să fie prezentă în cel puţin una
din ariile importante cum ar fi: profesia, relaţiile interpersonale sau igiena personală. Drept
criteriu de durată, DSM-IV-TR impune persistenţa simptomelor de boală timp de minimum şase
luni. Cele şase luni pot include perioade în care sunt prezente doar simptome negative sau
simptome mai puţin severe. Astfel de perioade sunt considerate ca prodromale sau reziduale,
după cum preced sau urmează perioada de o lună de simptome caracteristice, adică faza activă.
ICD-10 ia în considerare faza activă, care trebuie sa aibă durata de o lună.
SUBTIPURILE DE SCHIZOFRENIE
DSM-IV-TR împarte schizofrenia în mai multe subtipuri în funcţie de simptomatologia
predominantă prezentă: tipul paranoid, tipul dezorganizat, tipul catatonic, tipul nediferenţiat şi
tipul rezidual. ICD-10 stabileşte nouă subtipuri: schizofrenia paranoidă, hebefrenică, catatonică,
nediferenţiată, depresia post schizofrenie, schizofrenia reziduală, schizofrenia simplă, alte forme
de schizofrenie şi schizofrenia nespecificată, fiecare cu opt posibilităţi de clasificare, de la forma
continuă la remisiunea completă. Subtipurile de schizofrenie definesc boala la un anumit
moment de timp şi de aceea ele pot varia pe parcursul evoluţiei bolii unui pacient.
9