1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

fi inadecvate (paratimie). Tocirea afectivă este destul de frecventă la pacienţii cu schizofrenie,
putându-se evidenţia prin manifestări ca: hipomimie (reducere a mimicii), diminuarea mişcărilor
spontane şi sărăcia gesturilor, contact vizual scăzut, lipsa inflexiunilor vocale etc. Inadecvarea
afectivă sau paratimia se referă la exprimarea unei emoţii considerată inadecvată situaţiei.
Pacientul poate povesti, de exemplu, o situaţie tristă, manifestând o stare de euforie.
Ambivalenţa afectivă poate evolua către o inversiune afectivă, respectiv către transformarea
sentimentelor în opusul lor, manifestată mai frecvent faţă de părinţi. Anhedonia sau pierderea
plăcerii este considerată un simptom important al schizofreniei. Se poate evidenţia atât o
anhedonie fizică (pierderea plăcerii de a mânca, de a bea, de a admira un peisaj, de a asculta
muzică), cât şi una socială (de relaţionare).
Deficitele cognitive au ocupat un rol central încă de la descrierile iniţiale ale lui
Kraepelin şi Bleuler. Principalele deficite cognitive se înregistrează la nivelul atenţiei, memoriei
de lucru, proceselor de învăţare vizuală sau verbală, rezolvării sau înţelegerii problemelor,
fluidităţii verbale cu utilizarea limbajului bizar sau utilizarea neologismelor etc.
Depersonalizarea şi derealizarea sunt fenomene frecvente în schizofrenie, mai ales la
debut. Depersonalizarea poate fi trăită permanent sau intermitent. Ea constă în alterarea
percepţiei propriei persoane, uneori într-o asemenea măsură încât sensul realităţii corporale şi
psihice sunt pierdute. Descrierile pacienţilor sunt extrem de variabile. Corpul pare străin, diferit,
detaşat, transformat, ca al unui robot. Acest sindrom poate fi însoţit de o mare anxietate,
manifestări hipocondriace de intensitate delirantă, preocupări dismorfofobice legate de aspectul
corporal. Depersonalizarea este frecvent însoţită de o stare de derealizare, în care percepţia
mediului este modificată, iar lumea pare ireală, îndepărtată, ca într-un vis.
Pe parcursul evoluţiei schizofreniei, primele care apar sunt simptomele şi semnele
premorbide. Tabloul frecvent, dar care nu este prezent în mod obligatoriu, este cel de
personalitate premorbidă schizoidă sau schizotipală. Aceste personalităţi se caracterizează prin
pasivitate şi lipsă de comunicare. De obicei au puţini prieteni, evită sexul opus, nu participă la
activităţi de grup (petreceri, dans, sporturi de echipă), preferă să se uite la televizor, să se joace la
calculator sau să asculte muzică în detrimentul activităţilor sociale.
Semnele şi simptomele premorbide apar înainte ca boala să se declanşeze. Odată
declanşată, între faza premorbidă şi debutul clar al simptomelor psihotice, apar semnele şi
simptomele prodromale. Acestea sunt de obicei recunoscute retrospectiv, abia după ce a fost
pus diagnosticul de schizofrenie. Deşi prima spitalizare consemnează diagnosticul de
schizofrenie, adesea semnele şi simptomele bolii sunt prezente cu mult înainte (luni sau chiar
ani). Ele pot consta în diverse acuze somatice (cefalee, dureri musculare, fatigabilitate, tulburări
digestive etc), anxietate, iritabilitate, dispoziţie depresivă, deficite cognitive, izolare socială,
tulburări de atenţie, tulburări de somn etc. Familia şi prietenii descriu pacientul ca fiind schimbat
(“nu mai este aceeaşi persoană”). Individul nu mai are acelaşi randament în activităţile zilnice,
pare detaşat de ceea ce se întâmplă în jur. În schimb, poate deveni interesat şi aderent faţă de idei
abstracte, filosofice, religioase, ocultism.
În concluzie, debutul bolii poate fi acut, cu un comportament serios perturbat sau insidios
cu o dezvoltare treptată a ideilor şi a comportamentului bizar. Se pare că există o perioadă de 1-2
ani între debutul simptomelor şi instaurarea tratamentului adecvat, definită ca durata netratată a
psihozei. Această perioadă se pare că este mai mare la bărbaţi decât la femei. Urmează faza
acută, apoi faza de recuperare şi faza de stabilizare. În faza acută sunt prezente în special
simptomele pozitive floride: halucinaţiile, ideile delirante, gândirea dezorganizată etc. Faza de
recuperare se referă la perioada de 6-18 luni care urmează fazei acute, urmată de faza de
8