1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

Există numeroase dovezi ale superiorităţii antipsihoticelor atipice faţă de cele
convenţionale în tratamentul de întreţinere al schizofreniei, ţinând cont de particularităţile lor în
ceea ce priveşte profilul efectelor adverse.
Tratamentul de întreţinere trebuie făcut cu cele mai mici doze posibile eficiente de
antipsihotic, iar pacientul trebuie să fie reevaluat periodic pentru a preveni sau diagnostica rapid
eventualele recăderi. Dacă pacientul este compliant la medicaţia orală, aceasta ar trebui să fie
suficientă. Atunci când există un istoric de non-complianţă la tratamentul oral, se instituie
medicaţia depot, la momentul actual fiind disponibile mai multe opţiuni. În cazul în care se
optează pentru tratamentul depot pe termen lung, este de preferat administrarea, în timpul fazei
acute, a formei orale a aceluiaşi medicament, trecerea de la forma orală la cea depot urmând să
se facă odată cu stabilizarea fazei acute.
Tratamentul antipsihotic reduce riscul de recădere al pacienţilor cu schizofrenie, studiile
înregistrând o rată de recădere de până la 30% pe an. Fără tratament de întreţinere, 60-70% dintre
aceştia recad în primul an şi aproape 90% în primii 2 ani.
Pacienţii care au avut cel puţin două episoade în ultimii cinci ani sau au avut multiple
recăderi de-a lungul evoluţiei, ar trebui să continue tratamentul neuroleptic pe termen nedefinit.
REZISTENŢA LA TRATAMENT
Cel putin o treime dintre pacienţii cu schizofrenie sunt consideraţi ca fiind refractari la
tratament. Se ia în considerare tratamentul cu clozapină dacă: pacienţii continuă să prezinte
simptome pozitive, recăderi frecvente sau să fie agresivi după o perioadă adecvată de tratament
cu cel puţin două antipsihotice sau să prezinte efecte adverse semnificative la cel puţin două
antipsihotice din clase diferite.
O altă abordare a pacienţilor rezistenţi constă în augmentarea tratamentului antipsihotic,
prin adăugarea de: litiu, acid valproic, benzodiazepine sau un alt antipsihotic.
Terapia electroconvulsivantă (TEC) reprezintă şi ea o opţiune pentru tratamentul
schizofreniei refractare. Studiile în care TEC a fost asociată cu clozapină au aratat că
aproximativ 60% dintre pacienţi au avut răspunsuri favorabile.
12. INTERVENŢII PSIHOSOCIALE
Deşi intervenţiile farmacologice au reprezentat baza tratamentului schizofreniei de la
introducerea antipsihoticelor în anii ’50, răspunsul limitat la neuroleptice al unor pacienţi,
incidenţa crescută a efectelor adverse şi complianţa redusă au determinat o abordare mai
complexă a tratamentului acestor bolnavi, prin combinaţia diferitelor opţiuni psihoterapeutice,
adaptate nevoilor pacienţilor şi familiilor acestora. Interacţiunea intervenţiilor farmacologică şi
psihoterapeutică pare să fie mai mult decât aditivă, deoarece fiecare augmentează efectele
celeilalte şi influenţează pozitiv prognosticul, în feluri diferite. În timp ce farmacoterapia se
axează pe reducerea simptomelor, intervenţiile psihosociale oferă suport emoţional şi se
adresează în special deficitelor asociate schizofreniei.
Principalele tipuri de intervenţii psihosociale care şi-au dovedit eficacitatea în
ameliorarea simptomatologiei, a adaptării sociale şi scăderea riscului de reinternare la pacientii
cu schizofrenie sunt: managementul de caz şi tratamentul asertiv în comunitate (Assertive
Community Treatment), terapiile familiale, psihoterapiile de orientare cognitivcomportamentală,
antrenarea abilităţilor sociale, programele de reabilitare vocaţională.
23