1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

constituie de asemenea o alternativă pentru aceşti pacienţi. Pot fi luate măsuri de contenţionare
atunci când este necesar, iar pacientul poate fi internat împotriva voinţei sale în conformitate cu
Legea sănătăţii mintale 487/2002 şi normele de aplicare.
Dintre neurolepticele clasice, haloperidolul injectabil intramuscular este cel mai frecvent
utilizat, în cazul pacienţilor agitaţi cu schizofrenie. Dacă este necesar, poate fi asociat cu
benzodiazepine intramusculare. Zuclopentixolul acetat poate fi folosit cu o eficienţă similară la
pacienţii agitaţi. Este de evitat totuşi la pacienţii aflaţi la primele episoade psihotice. Principalul
dezavantaj al formelor injectabile ale neurolepticelor clasice este reprezentat de riscul de a
induce manifestări extrapiramidale, în special distonie acută.
Dintre neurolepticele atipice sunt disponibile la noi în ţară, sub formă injectabilă:
aripiprazolul, olanzapina şi ziprasidona. Ele s-au dovedit a fi la fel de eficiente ca şi
haloperidolul intramuscular, cu avatajul de a prezenta mult mai puţine reacţii adverse, în special
extrapiramidale. Asocierea olanzapinei intramusculare cu benzodiazepinele ar trebui evitată,
datorită potenţialelor efecte adverse .
TRATAMENTUL PRIMULUI EPISOD PSIHOTIC
Pacienţii aflaţi la primul episod se pot prezenta cu un debut acut florid al
simptomatologiei sau pot veni după o perioadă lungă de simptome prodromale. Cu cât
tratamentul antipsihotic este iniţiat mai repede cu atât prognosticul pe termen lung este mai bun.
Este esenţial să se efectueze o evaluare completă înainte de începerea oricărui tratament.
Nu se recomandă un antipsihotic anume pentru începerea tratamentului. Alegerea rămâne a
clinicianului, însă trebuie să se ţină seama de particularităţile simptomatologiei pacientului, de
comorbidităţi, de reacţiile adverse precum şi de interacţiunile medicamentoase ale
antipsihoticului respectiv.
Conform recomandărilor actuale este de preferat să se înceapă un antipsihotic atipic,
întrucât aceşti pacienţi sunt mai predispuşi la apariţia efectelor adverse ale neurolepticelor
clasice. Studiile arată că pacienţii aflaţi la primul episod sunt mult mai responsivi la tratament şi
de obicei au nevoie de doze mai mici comparativ cu cei care au prezentat episoade psihotice
anterioare, deşi uneori, timpul de răspuns la tratament poate fi ceva mai mare.
Este foarte important ca pacientul să fie pregătit şi informat de către medic despre
eventualele efecte adverse care ar putea apărea. Nerecunoaşterea acestora şi deci neabordarea lor
terapeutică poate conduce adesea la noncomplianţă din partea pacientului şi astfel la recădere.
După primul episod, tratamentul ar trebui continuat cel puţin un an de la remisiunea
completă a simptomatologiei psihotice. Dacă se decide întreruperea tratamentului neuroleptic,
aceasta ar trebui să se facă treptat, reducându-se doza cu 10% pe lună.
TRATAMENTUL DE ÎNTREŢINERE
Un tratament de întreţinere eficient trebuie să scadă frecvenţa şi severitatea episoadelor
psihotice, să reducă morbiditatea şi mortalitatea şi să îmbunătăţească cât mai mult funcţionarea
psiho-socială şi calitatea vieţii pacienţilor.
În ceea ce priveşte medicaţia, beneficiile acesteia trebuiesc puse în balaţă cu riscul
efectelor secundare pe termen lung, atât pentru antipsihoticele convenţionale cât şi pentru cele
atipice. Răspunsul la tratament rămâne în continuare o caracteristică individuală, fiind dificil de
apreciat dacă un anumit pacient va răspunde sau nu la o anumită medicaţie.
22