1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

factori de risc metabolici: antecedente metabolice familiale sau personale, circumferinţa taliei,
indexul de masă corporală, nivelul tensiunii arteriale, al glicemiei serice şi al lipidelor serice.
După iniţierea sau schimbarea tratamentului cu un neuroleptic atipic, greutatea
pacientului trebuie evaluată la 4, 8 şi 12 săptămâni, apoi trimestrial. Dacă greutatea pacientului
creşte cu mai mult de 5% faţă de greutatea iniţială, în orice moment pe parcursul tratamentului,
ar trebui luată în considerare schimbarea antipsihoticului cu unul care nu a fost asociat cu o
creştere în greutate semnificativă sau cu apariţia diabetului.
MEDICAŢIA ADJUVANTĂ
Medicaţia adjuvantă este frecvent folosită la pacienţii cu schizofrenie. Poate fi folosită
pentru tratarea unor efecte adverse, a unor simptome psihotice refractare, a unor afecţiuni
comorbide sau a unor simptome cum ar fi, agitaţia, anxietatea, depresia etc. În general trebuie să
se ţină cont de efectele adverse, potenţialele efecte aditive ale altor medicamente şi de
interacţiunile medicamentoase.
Anticolinergicele sunt folosite pentru tratarea efectelor adverse extrapiramidale. Nu se
recomandă folosirea lor în scop preventiv, ci doar după apariţia manifestărilor extrapiramidale.
Anticolinergicele pot contribui la deficitele cognitive întâlnite în schizofrenie şi pot da la rândul
lor, diverse efecte secundare cum ar fi: gură uscată, constipaţie, tulburări de vedere. Cel mai
frecvent folosite sunt trihexifenidilul şi biperidina.
Timostabilizatoarele se folosesc pentru tratarea tulburărilor de dispoziţie concomitente
sau ca adjuvant la pacienţii agitaţi, precum şi la unii pacienţi refractari la tratament.
Antidepresivele se pot folosi pentru tratarea stărilor depresive concomitente sau post
psihotice, a stărilor de anxietate sau obsesiv-compulsive. În administrarea acestor substanţe este
foarte important să se ţină cont de interacţiunile medicamentoase cu diversele neuroleptice, care
pot avea drept consecinţă modificări plasmatice atât ale nivelelor de neuroleptice cât şi ale
nivelelor antidepresivelor.
Benzodiazepinele sunt foarte frecvent asociate medicaţiei neuroleptice, în principal
pentru tratarea agitaţiei, anxietăţii, insomniei, akatisiei, distoniei acute. Principalul dezavantaj al
acestor medicamente este riscul apariţiei toleranţei şi dependenţei.
Beta-blocantele pot fi folosite pentru tratarea akatisiei consecutive neurolepticelor, în
special celor convenţionale, cea mai folosită substanţă fiind propranololul.
MANAGEMENTUL SCHIZOFRENIEI
TRATAMENTUL FAZEI ACUTE ŞI AL RECĂDERILOR
Faza acută a schizofreniei este caracterizată în special de prezenţa simptomatologiei
psihotice însoţită de obicei de agitaţie psihomotorie. Decizia spitalizării trebuie să ţină cont şi de
posibilitatea ca pacientul să reprezinte un pericol pentru el însuşi sau pentru ceilalţi. Înainte de
instituirea tratamentului neuroleptic, trebuie să se clarifice unele aspecte: medicaţia anterioară
apariţiei acestui episod, dacă decompensarea a fost rezultatul unei noncomplianţe sau dacă s-a
datorat lipsei de răspuns. Tratamentul ar trebui instituit cât mai repede posibil. Dacă pacientul a
răspuns în trecut la un anumit neuroleptic, acesta ar trebui reintrodus.
În cazul în care pacientul prezintă agitaţie psihomotorie sau refuză medicaţia orală, este
de preferat tratamentul injectabil. Totuşi, medicaţia orală, atunci când este acceptată, este la fel
de eficientă ca şi formele injectabile intramuscular. Formele orodispensabile sau soluţiile orale
21