1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

Parkinsonismul se manifestă prin tremor, rigiditate, bradikinezie, hipersalivaţie, privire
fixă. Apare la câteva zile până la câteva săptămâni de la iniţierea tratamentului neuroleptic.
Tratamentul constă în administrarea de medicaţie anticolinergică, reducerea dozei
neurolepticului convenţional sau schimbarea lui cu unul atipic.
Akatisia constă într-o senzaţie de nelinişte manifestată în special la nivelul membrelor
inferioare, adesea cu imposibilitatea de a sta nemişcat, apărută în primele zile până la câteva
săptămâni de la începerea tratamentului neuroleptic. Tratamentul constă în reducerea dozei de
antipsihotic şi/sau administrarea de propranolol.
Efectul neurologic cronic al blocării receptorilor dopaminergici D2 la nivelul ganglionilor
bazali, constă în apariţia diskineziei tardive, caracterizată prin apariţia mişcărilor coreo-atetozice
involuntare la nivelul feţei, trunchiului şi extremităţilor.
Mai rar, pacienţii care iau medicaţie antipsihotică pot dezvolta un sindrom neuroleptic
malign (SNM). Aceştia prezintă rigiditate muscular marcată, febră, creşterea numărului de
leucocite, creşterea nivelului de creatinkinază (peste 300U/ml) sau delirium. De obicei, SNM
apare la iniţierea sau creşterea medicaţiei antipsihotice. Dozele mari de neuroleptice, creşterea
prea rapidă a dozajului sau administrarea intramusculară a antipsihoticelor sunt şi ele asociate cu
dezvoltarea SNM. Tratamentul presupune întreruperea medicaţiei antipsihotice, administrarea de
fluide pe cale intravenoasă, administrarea de agenţi antipiretici şi o evaluare medicală amănunţită
pentru depistarea altor posibile cauze. Unele studii raportează folosirea cu succes în tratamentul
SNM a bromocriptinei, un agonist dopaminergic. Se începe cu o doză de 1,25-2,5mg/zi,
crescându-se treptat până la maxim 60mg/zi. Dantrolenul poate fi şi el utilizat în tratarea SNM.
El este un relaxant muscular, fiind folosit şi pentru tratarea hipertermiei. Iniţial se administrează
intravenos, 1mg/kg corp, apoi oral, doza putând fi crescută până la maxim 10mg/kg corp. Totuşi,
folosirea dantrolenului şi a bromocriptinei este controversată în unele studii. Netratat, SNM
poate conduce la deces. După rezolvarea SNM acesta poate reapare la reintroducerea medicaţiei
antipsihotice. Din această cauză, este necesară o perioadă de pauză de cel puţin 2 săptămâni şi
apoi iniţierea unui antipsihotic dintr-o altă clasă, în cea mai mică doză posibilă.
Blocarea receptorilor dopaminergici D2 de la nivelul căi tuberoinfundibulare duce la
apariţia hiperprolactinemiei, care produce galactoree, disfuncţii sexuale, ginecomastie,
infertiliate şi amenoree.
Blocarea receptorilor colinergici muscarinici M1 determină apariţia senzaţiei de gură
uscată, a tulburărilor de vedere, a constipaţiei, a dificultăţilor la urinare, a tahicardiei. Datorită
acestor efecte adverse colinergice, antipsihoticele convenţionale sunt contraindicate la cei cu
glaucom sau hipertrofie de prostată. La nivel central, efectele anticolinergice constau în tulburări
de concentrare, atenţie şi memorie. În cazuri de intoxicaţie se poate ajunge până la deliriumul
anticolinergic, care reprezintă o urgenţă medicală.
Blocarea receptorilor alfa-1 adrenergici conduce la apariţia hipotensiunii ortostatice,
ameţelilor şi sedării. Hipotensiunea ortostatică este asociată în mod special cu antipsihoticele cu
potenţă mică.
Blocarea receptorilor histaminici H1 conduce în principal la apariţia sedării. Creşterea în
greutate, asociată frecvent cu toate tipurile de antipsihotice, se poate datora atât unei creşteri a
apetitului alimentar, cât şi unei blocări a receptorilor histaminergici H1 sau a receptorilor
serotoninergici 5-HT- 2C. Antipsihoticele convenţionale cu potenţă mică au fost în mod special
asociate cu creşterea în greutate.
Antipsihoticele pot produce modificări la nivelul tegumentelor ca rezultat al reacţiilor
alergice autoimune, fotosensibilităţii şi modificărilor pigmentare. Reacţiile alergice autoimune la
14