1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

Recommendations

Info

Faza prodromală implică o modificare faţă de funcţionarea premorbidă şi se continuă în timp cu debutul simptomelor psihotice. Această fază prodromală poate dura numai câteva săptămâni sau luni, dar media este între 2 şi 5 ani. O descriere completă a evoluţiei schizofreniei trebuie să facă referire mai întâi la aceste două faze, premorbidă şi prodromală, desfăşurate cu mult înaintea apariţiei simptomelor psihotice evidente, mai ales dacă avem în vedere persepectiva neurodezvoltării în schizofrenie. Importanţa deosebită a cunoaşterii acestor două faze constă în posibilitatea diagnosticării precoce. 10. PROGNOSTIC În mod schematic se poate descrie prognosticul schizofreniei astfel: o treime dintre pacienţi duc o viaţă apropiată de normalitate, o treime prezintă o afectare moderată, iar ultima treime sunt sever afectaţi de boală. Unii autori consideră că probabil jumătate dintre cei 20%- 30% care duc o viaţă apropiată de normal, nu mai prezintă alte episoade, aproximativ 20%-30% dintre bolnavi prezintă simptome moderate, dar majoritatea de 40-60% rămân sever afectaţi de boală. Dintre aceştia, 10%-15% rămân psihotici pe perioade lungi de timp. Un prognostic bun este asociat cu: • sex feminin • coeficient de inteligenţă ridicat • vârstă înaintată • antecedente heredocolaterale de tulburări afective • lipsa antecedentelor familiale de schizofrenie • funcţionare premorbidă socială şi profesională bună • statut de căsătorit • suport familial şi social bun • debut tardiv • debut acut • prezenţa factorilor precipitanţi • episoade reduse ca număr si ca durată • puţine comorbidităţi • simptome afective şi în special depresive • subtip paranoid şi simptome predominant pozitive (delir şi halucinaţii) Un prognostic slab este asociat cu: • sex masculin • coeficient de inteligenţă scăzut • antecedente heredocolaterale de schizofrenie • funcţionare premorbidă socială şi profesională scăzută • necăsătorit, divorţat sau văduv • suport familial şi social slab • debut precoce • debut insidios • absenţa factorilor precipitanţi 12
• recăderi frecvente • fără remisiuni în ultimii trei ani • istoric de agresivitate • simptome şi semne neurologice • istoric de traumatisme perinatale • multiple comorbidităţi • comportament retras şi izolare socială • simptome negative (tocire afectivă, tulburări ale limbajului, tulburări ale • voinţei) • simptome de dezorganizare (limbaj şi comportament dezorganizat) 11. TRATAMENT FARMACOLOGIC Schizofrenia este o boală cronică, în care episoadele de recădere psihotică alternează cu perioadele de remisiune, care însă prezintă deficite la diverse nivele. Tratamentul acesteia necesită o abordare complexă care să includă atât tratamentul medicamentos, cât şi intervenţii psihosociale. Principalele obiectivele ale tratamentului sunt: • scăderea frecvenţei şi severităţii episoadelor de exacerbare psihotică • menţinerea unei perioade de remisiune pe o durată cât mai lungă • îmbunătăţirea capacităţii funcţionale şi a calităţii vieţii acestor indivizi NEUROLEPTICELE TIPICE Acţiunea antipsihotică a neurolepticelor clasice este explicată în principal de acţiunea lor asupra receptorilor dopaminergici D2 de la nivelul mezolimbic şi mezocortical, deşi acţiuni selective asupra altor tipuri de receptori sunt de asemenea importante, mai ales în apariţia efectelor secundare specifice. Pe lângă blocada exercitată la nivelul receptorilor dopaminergici D2, neurolepticele tipice blochează şi receptorii muscarinici M1, receptorii adrenergici alfa-1 şi receptorii histaminici H1. Efectele adverse ale neurolepticelor tipice sunt legate de acţiunea acestor medicamente asupra diverşilor receptori. Astfel, blocarea receptorilor dopaminergici D2 la nivelul căii negrostriate conduce la apariţia simptomelor extrapiramidale. Se pare că este nevoie de ocuparea receptorilor dopaminergici D2 în proporţie de peste 80% pentru a produce aceste manifestări. Neurolepticele tipice cu potenţă mare au o probabilitate mai mare de a produce manifestări extrapiramidale faţă de neurolepticele tipice cu potenţă mică, dar toate neurolepticele tipice au şanse egale în producerea diskineziei tardive. Simptomele extrapiramidale, conform DSM-IV-TR, includ distonia acută, parkinsonismul, akatisia, diskinezia tardivă şi sindromul neuroleptic malign. Distonia acută poate apare de la câteva ore până la câteva zile după administrarea unui antipsihotic convenţional cu potenţă mare. Cel mai frecvent apar spasme ale musculaturii capului şi gâtului având ca rezultat poziţii anormale ale acestora (torticolis), spasme ale muşchilor mandibulei (trismus) sau ale muşchilor care controlează mişcările laterale ale ochilor (crize oculogire), protruzia limbii. Pot fi implicaţi şi muşchii laringelui cu apariţia consecutivă a tulburărilor de deglutiţie şi respiraţie. Tratamentul acestor manifestări se face cu medicamente anticolinergice şi miorelaxante. 13
Page 1 and 2: SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o bo
Page 3 and 4: 54 sau 59, care a fost adoptată î
Page 5 and 6: apariţia simptomatologiei şi refl
Page 7 and 8: în funcţie de conţinut: de perse
Page 9 and 10: stabilizare unde atât simptomele p
Page 11: O tulburare psihotică poate avea n
Page 15 and 16: antipsihotice apar în mod obişnui
Page 17 and 18: AMISULPRIDUL Amisulpridul se leagă
Page 19 and 20: În funcţie de simptomatologie, do
Page 21 and 22: factori de risc metabolici: anteced
Page 23 and 24: Există numeroase dovezi ale superi
Page 25: Cazuri clinice 1. Pacient in vârst

1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?