1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...
1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ... 1 SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o boală psihică severă, cu ...
Schizofrenia paranoidă Schizofrenia paranoidă este cel mai frecvent tip de schizofrenie în cele mai multe zone ale lumii. Tabloul clinic este dominat de un delir relativ stabil, acompaniat de obicei de halucinaţii, în special auditive. Prognosticul formei paranoide este mai favorabil decât al altor tipuri de schizofrenie. Pentru diagnosticarea schizofreniei paranoide sunt necesare criteriile generale ale schizofreniei, halucinaţiile şi ideaţia delirantă trebuie să fie proeminente, iar tocirea afectivă, inadecvarea afectivă, simptomele catatonice sau incoerenţa nu trebuie să domine tabloul clinic, deşi pot fi prezente într-o mai mică măsură. Evoluţia schizofreniei paranoide poate fi episodică, cu remisiuni parţiale sau complete, sau cronică. În cazul în care este cronică, simptomatologia floridă persistă ani de zile. Debutul acestui tip de schizofrenie are loc mai târziu decât în cazul hebefreniei sau catatoniei. Schizofrenia hebefrenică (ICD-10) sau dezorganizată (DSM-IV-TR) Schizofrenia hebefrenică îşi datorează numele debutului precoce, de obicei între 15 şi 25 de ani, hebe în limba greacă însemnând tinereţe. Pe prim plan se află dezorganizarea, retragerea şi tendinţa la izolare. Aceasta este forma cea mai destructurantă, cu o atingere masivă a funcţiilor cognitive şi o prăbuşire rapidă a adaptării sociale rapidă. Pentru diagnostic, este necesară prezenţa criteriilor generale pentru schizofrenie şi a tocirii sau superficializării afectivităţii sau respectiv a inadecvării afective. De asemenea trebuie să fie prezent şi un comportament lipsit de scop sau dezorganizat sau o tulburare evidentă a gândirii, manifestată printr-un limbaj dezorganizat sau incoerent. Halucinaţiile sau ideile delirante nu trebuie să domine tabloul clinic, deşi pot fi prezente într-o mai mică măsură decât în alte forme. Schizofrenia catatonică Schizofrenia catatonică se caracterizează printr-o stare de stupor, cu semne psihomotorii tipice şi cu posibilitatea apariţiei unor momente de agitaţie marcată. Criteriile de diagnostic includ: imobilitate motorie evidenţiată prin catalepsie (include flexibilitatea ceroasă) sau stupor; activitate motorie excesivă aparent fără scop şi neinfluenţată de stimulii exteriori; negativism extrem sau mutism; bizarerii ale mişcărilor voluntare evidenţiate prin asumarea unor posturi inadecvate sau bizare, mişcări stereotipe, manierisme, grimase; ecolalie, ecopraxie (repetă cuvintele sau imită gesturile interlocutorului) . Schizofrenia nediferenţiată Această formă include pacienţii care întrunesc criteriile de diagnostic pentru schizofrenie, dar nu şi pe cele pentru formele catatonică, paranoidă sau dezorganizată. Este o formă de schizofrenie în care nu se remarcă predominanţa anumitor simptome caracteristice celorlalte subtipuri. 8. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL 10
O tulburare psihotică poate avea numeroase cauze medicale şi de aceea este necesară o evaluare completă, în special la debutul simptomatologiei. Printre aceste cauze putem enumera: neoplasmele, afecţiunile infecţioase cerebrale sau cerebro-vasculare, epilepsia, tulburările metabolice sau endocrine, afecţiunile neurologice (demenţa Alzheimer, boala Parkinson, boala Huntington, boala Pick), intoxicaţiile cu metale grele, bolile autoimune (lupus eritematos sistemic) şi consumul de substanţe acut sau cronic (amfetamine, halucinogene, steroizi, anticolinergice etc.). Pentru a putea depista astfel de cauze, clinicianul trebuie să efectueze o anamneză şi un examen clinic complet, precum şi investigaţii de laborator de rutină sau specifice. Investigaţiile imagistice (tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară) sau electroencefalograma pot fi câteodată necesare în cazurile atipice, pentru a putea elimina o patologie intracraniană. După eliminarea unei afecţiuni somatice, se face diagnosticul diferenţial cu alte tulburări psihotice. În tulburarea schizoafectivă există o succesiune diferită de apariţie a simptomatologiei. Conform DSM-IV-TR, trebuie să existe un episod afectiv concomitent cu faza acută a schizofreniei, simptomele afective să fie prezente pe o perioadă considerabilă din durata totală a perturbării, iar ideile delirante sau halucinaţiile să fie prezente cel puţin două săptămâni în absenţa unor simptome afective proeminente. În tulburările afective cu elemente psihotice (tulburarea depresivă majoră sau tulburarea afectivă bipolară), simptomele psihotice sunt prezente exclusiv în perioadele de perturbare afectivă. Prin definiţie, conform DSM-IV-TR, schizofrenia se diferenţiază de tulburarea psihotică acută şi de tulburarea schizofreniformă, prin durata prezenţei simptomatologiei psihotice, de cel mult o lună şi respectiv, între o lună şi 6 luni. Tulburarea delirantă se diferenţiază de schizofrenie prin absenţa altor simptome psihotice, prezenţa unui delir non-bizar, bine sistematizat şi o mai bună funcţionare socioprofesională. În DSM-IV-TR, tulburările de personalitate din Grupa A (schizoidă, schizotipală şi paranoidă) sunt denumite şi „tulburări de spectru” şi cuprind indivizi care pot prezenta simptome psihotice atenuate sau la limită, uneori izolare socială, aplatizare afectivă sau anhedonie, însă cu o intensitate mult mai mică decât la cei cu schizofrenie şi cu o funcţionare psihosocială mai bună. De asemenea, un diagnostic diferenţial se poate face şi cu tulburarea de personalitate borderline, care în anumite cazuri poate prezenta simptome psihotice destul de evidente. Dacă sunt îndeplinite atât criteriile de schizofrenie cât şi pentru o tulburare de personalitate, trebuiesc puse ambele diagnostice. 9. EVOLUŢIE Este recunoscut faptul că debutul schizofreniei nu coincide cu momentul primului consult psihiatric şi nici măcar cu primele simptome psihotice. Evoluţia schizofreniei poate fi împărţită în trei faze: premorbidă, prodromală şi psihotică. Faza premorbidă cuprinde o fază de funcţionare apropiată de normal, deşi persoana poate prezenta în antecedente evenimente care vor contribui la apariţia ulterioară a schizofreniei, cum ar fi complicaţii ale sarcinii şi naşterii, traume şi stresori familiali în timpul copilăriei şi adolescenţei. 11
- Page 1 and 2: SCHIZOFRENIA Schizofrenia este o bo
- Page 3 and 4: 54 sau 59, care a fost adoptată î
- Page 5 and 6: apariţia simptomatologiei şi refl
- Page 7 and 8: în funcţie de conţinut: de perse
- Page 9: stabilizare unde atât simptomele p
- Page 13 and 14: • recăderi frecvente • fără
- Page 15 and 16: antipsihotice apar în mod obişnui
- Page 17 and 18: AMISULPRIDUL Amisulpridul se leagă
- Page 19 and 20: În funcţie de simptomatologie, do
- Page 21 and 22: factori de risc metabolici: anteced
- Page 23 and 24: Există numeroase dovezi ale superi
- Page 25: Cazuri clinice 1. Pacient in vârst
<strong>Schizofrenia</strong> paranoidă<br />
<strong>Schizofrenia</strong> paranoidă <strong>este</strong> cel mai frecvent tip de schizofrenie în cele mai multe zone<br />
ale lumii. Tabloul clinic <strong>este</strong> dominat de un delir relativ stabil, acompaniat de obicei de<br />
halucinaţii, în special auditive. Prognosti<strong>cu</strong>l formei paranoide <strong>este</strong> mai favorabil decât al altor<br />
tipuri de schizofrenie.<br />
Pentru diagnosticarea schizofreniei paranoide sunt necesare criteriile generale ale<br />
schizofreniei, halucinaţiile şi ideaţia delirantă trebuie să fie proeminente, iar tocirea afectivă,<br />
inadecvarea afectivă, simptomele catatonice sau incoerenţa nu trebuie să domine tabloul clinic,<br />
deşi pot fi prezente într-o mai mică măsură.<br />
Evoluţia schizofreniei paranoide poate fi episodică, <strong>cu</strong> remisiuni parţiale sau complete,<br />
sau cronică. În cazul în care <strong>este</strong> cronică, simptomatologia floridă persistă ani de zile. Debutul<br />
acestui tip de schizofrenie are loc mai târziu decât în cazul hebefreniei sau catatoniei.<br />
<strong>Schizofrenia</strong> hebefrenică (ICD-10) sau dezorganizată (DSM-IV-TR)<br />
<strong>Schizofrenia</strong> hebefrenică îşi datorează numele debutului precoce, de obicei între 15 şi 25<br />
de ani, hebe în limba greacă însemnând tinereţe. Pe prim plan se află dezorganizarea, retragerea<br />
şi tendinţa la izolare. Aceasta <strong>este</strong> forma cea mai destructurantă, <strong>cu</strong> o atingere masivă a funcţiilor<br />
cognitive şi o prăbuşire rapidă a adaptării sociale rapidă.<br />
Pentru diagnostic, <strong>este</strong> necesară prezenţa criteriilor generale pentru schizofrenie şi a<br />
tocirii sau superficializării afectivităţii sau respectiv a inadecvării afective. De asemenea trebuie<br />
să fie prezent şi un comportament lipsit de scop sau dezorganizat sau o tulburare evidentă a<br />
gândirii, manifestată printr-un limbaj dezorganizat sau incoerent. Halucinaţiile sau ideile<br />
delirante nu trebuie să domine tabloul clinic, deşi pot fi prezente într-o mai mică măsură decât în<br />
alte forme.<br />
<strong>Schizofrenia</strong> catatonică<br />
<strong>Schizofrenia</strong> catatonică se caracterizează printr-o stare de stupor, <strong>cu</strong> semne psihomotorii<br />
tipice şi <strong>cu</strong> posibilitatea apariţiei unor momente de agitaţie marcată. Criteriile de diagnostic<br />
includ: imobilitate motorie evidenţiată prin catalepsie (include flexibilitatea ceroasă) sau stupor;<br />
activitate motorie excesivă aparent fără scop şi neinfluenţată de stimulii exteriori; negativism<br />
extrem sau mutism; bizarerii ale mişcărilor voluntare evidenţiate prin asumarea unor posturi<br />
inadecvate sau bizare, mişcări stereotipe, manierisme, grimase; ecolalie, ecopraxie (repetă<br />
<strong>cu</strong>vintele sau imită gesturile interlo<strong>cu</strong>torului) .<br />
<strong>Schizofrenia</strong> nediferenţiată<br />
Această formă include pacienţii care întrunesc criteriile de diagnostic pentru schizofrenie,<br />
dar nu şi pe cele pentru formele catatonică, paranoidă sau dezorganizată. Este o formă de<br />
schizofrenie în care nu se remarcă predominanţa anumitor simptome caracteristice celorlalte<br />
subtipuri.<br />
8. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL<br />
10
Change language