Ghidul elevului

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII 

Proiect Phare „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate” 

Programul „A doua șansă” 

LUMINIȚA CHICINAȘ 

IOANA MIHACEA 

ȘTIINȚE 

Modulul 1 

Relația om - mediu înconjurător 

Ghidul elevului 

Această primă ediție (pilot) este finanțată de Uniunea Europeană.

Aceste materiale – publicate în cadrul Proiectului Phare „Acces la educație pentru grupuri 

dezavantajate” 2003 – au fost realizate de o echipă de experți ai Ministerului Educației și Cercetării, 

pentru a fi folosite în primul an de aplicare experimentală a programului educațional revizuit 

„A doua șansă” – învățământ secundar inferior. 

Membrii echipei care a elaborat materialele sunt: 

Lucia Copoeru, coordonatoarea componentei „A doua șansă”– învățământ secundar inferior 

Dorina Kudor, autoare „Limba și literatura română” 

Carmen Costina, autoare „Limba engleză” 

Ariana-Stanca Văcărețu, autoare „Matematică” 

Nicolae Pellegrini, autor „Matematică” 

Luminița Chicinaș, autoare „Științe” 

Ioana Mihacea, autoare „Științe” 

Mihai Stamatescu, autor „Istorie” 

dr. Horațiu Popa-Bota, autor „Geografie” 

dr. Doina-Olga Ștefănescu, autoare „Cultură civică” 

Paul Vermeulen, expert U.E., componenta „Elaborare curriculum și materiale educaționale” 

Ghidul este realizat în conformitate cu programa școlară pentru disciplina Științe 

din cadrul programului „A doua șansă” – învățământ secundar inferior, aprobată de 

Ministerul Educației și Cercetării prin Ordinul nr. 5375/29.12.2005 și este distribuit gratuit cursanților 

înscriși în acest program educațional. 

Toate materialele din cadrul programului educațional „A doua șansă” vor fi modificate, conform 

sugestiilor de îmbunătățire formulate în urma utilizării lor în școală. 

În acest sens, trimiteți comentariile și sugestiile dumneavoastră pe adresa 

secondchance@wyginternational.ro 

Coordonator editorial: Laura Codreanu 

Design copertă, layout: Elemér Könczey 

Design și dtp: András Tánczos 

Ilustrații: Levente Szekeres 

Corectură: Mirabela Mitrică 

Acest material este publicat în scopuri educaționale, non-profit, pentru a fi folosit în primul an de 

aplicare experimentală a programului educațional „A doua șansă” – învățământ secundar inferior. 

Autorii s-au străduit să intre în legătură cu proprietarii imaginilor pentru a obține permisiunea de a le 

folosi în această ediție. Îi rugăm pe aceia pe care nu i-am putut contacta să ia legătura cu noi la 

secondchance@wyginternational.ro. 

Această publicație face parte din Programul Phare 2003 „Acces la educație pentru grupuri 

dezavantajate”, componenta „A doua șansă”. 

Editorul materialului: Ministerul Educației și Cercetării 

Data publicării: februarie 2006 

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene. 

© Ministerul Educației și Cercetării

Cuprins 

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 

Capitolul I. Procese în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 

1. Celule, þesuturi, organism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 

2. Funcþiile organismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12 

Capitolul II. Reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 

3. Noþiuni generale de geneticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14 

4. Reproducerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 

Capitolul III. Substanþe ºi amestecuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19 

5. Amestecuri. Separarea amestecurilor . . . . . . . . . . . . . . . .20 

6. Soluþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22 

7. Transformãri de stare de agregare . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24 

8. Elemente chimice ºi substanþe compuse . . . . . . . . . . . . . .26 

9. Atomi ºi molecule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28 

10. Tabelul periodic ale elementelor. Metale ºi nemetale . . .30 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32 

Capitolul IV. Reacþii chimice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33 

11. Reacþii chimice între oxizi ºi baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36 

Capitolul V. Forþe ºi miºcare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37 

12. Miºcarea mecanicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38 

13. Tipuri de interacþiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40 

14. Vectorul forþã. Modalitãþi de mãsurare . . . . . . . . . . . . . . .42 

15. Aplicaþii în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46 

Capitolul VI. Electricitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47 

16. Sã înþelegem fenomenele electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . .48 

17. Circuite electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50 

18. Aparate electrocasnice (Energia ºi puterea electricã) . . . .52 

19. Electricitatea staticã în naturã ºi în aparatele tehnice 

de uz cotidian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 

Capitolul VII. Energie ºi putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57 

20. Combustibilii – cum îi folosim? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58 

21. Ce fel de energie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60 

22. Cum se transformã energia? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62 

23. Energia în viaþa cotidianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64 

24. Fenomene meteo extreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66 

Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68 

Anexe 

Bibliografie pentru susþinerea demersului didactic . . . . .69 

Proiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70 

Fiºe de activitate experimentalã (FAE – exemple) . . . . . .72 

Clasificare ºi scheme sintetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79 

Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82 

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” NIVEL SECUNDAR INFERIOR 3

4 

ȘTIINȚE 

Introducere 

De ce bate vântul? Din ce este fãcut curcubeul? Þi-ar plãcea sã creezi un nor într-o sticlã? 

Sã construieºti propriul telefon? Sã realizezi jocuri cu care sã-þi impresionezi copiii sau 

prietenii? Sã proiectezi ºi sã realizezi motoraºe electrice? 

Modulul Natura ºi aplicaþiile ºtiinþei îþi va 

oferi posibilitatea sã rãspunzi la aceste întrebãri 

ºi sã afli multe lucruri interesante despre 

lumea în care trãieºti. Acest modul te va 

conduce în lumea plantelor ºi a animalelor 

ºi-þi va arãta mecanismele secrete prin care 

acestea ne oferã: hranã, oxigen, medicamente 

etc. Vei înþelege de ce unele plante au 

gust amar sau dulce, de ce unele animale au 

otrãvuri în organismul lor ºi te vor uimi 

sensibilitatea plantelor, a animalelor, puterea 

lor de supravieþuire în diverse medii 

de viaþã. De asemenea, faptul cã vieþuitoarele 

(plante ºi animale) dovedesc reacþii de 

bucurie, de teamã ºi de suferinþã te va ajuta 

sã-þi construieºti un comportament adecvat, 

plin de respect faþã de frumuseþea ºi diversitatea 

lumii în care trãieºti. 

Parcurgând acest modul, vei putea învãþa 

multe lucruri interesante despre minunile 

tehnologice care ne uºureazã viaþa ºi care – 

deºi au fost cândva simple idei pe hârtie – 

fac parte din viaþa noastrã cotidianã: cafetiera, 

copiatorul electrostatic, telefonul (fix 

sau mobil), cuptorul cu microunde ºi 

multe, multe altele. Vei descoperi aplicaþii 

ºi vei avea posibilitatea de a-þi verifica ideile 

despre ºtiinþã prin observaþii ºi experimente, 

jocuri, comunicare, rezolvând 

singur sau împreunã cu colegii tãi 

probleme, devenind un bun explorator al 

ȘTIINȚE GHIDUL ELEVULUI 

lumii înconjurãtoare ºi un adevãrat prieten 

al naturii. 

Este, probabil, doar o legendã faptul cã ideea 

gravitaþiei i-a venit lui sir Isaac Newton 

atunci când l-a lovit un mãr desprins dintrun 

pom. Dar e adevãrat cã ºi cel mai simplu 

experiment, sau chiar un astfel de „accident“, 

poate fi „un deschizãtor de ochi“ 

pentru o persoanã interesatã de lumea din 

jurul sãu. Poþi începe sã înþelegi ºtiinþa în 

aceeaºi manierã ºi sã petreci momente 

minunate în explorare. Lumea în care trãim 

este la fel de interesantã ca întotdeauna. De 

fapt, dacã luãm în considerare invenþiile 

moderne, este chiar mai interesantã. Bineînþeles, 

trebuie sã începi cu începutul dacã 

vrei sã înþelegi. Dar toate procesele complexe 

ale ºtiinþei moderne sunt doar combinaþii sau 

dezvoltãri ale câtorva principii de bazã care 

guverneazã lumea. 

Ai avut ocazia sã schimbi un bec „ars”. 

Când ai atins cu mâna globul de sticlã, ai 

simþit cã este fierbinte. Iatã o situaþie în care 

te confrunþi cu câteva „probleme” ºtiinþifice: 

senzaþia de „fierbinte” o ai datoritã organelor 

de simþ (în acest caz, simþul tactil, 

prin intermediul pielii care acoperã mâna); 

ai vãzut filamentul becului întrerupt între 

cele douã contacte electrice; ai intervenit 

într-o schemã a unui circuit electric schimbând 

unul dintre elemente.

Priveºte cu atenþie imaginile din tabelul de mai jos ºi scrie în coloana alãturatã: 

a) ce reprezintã fiecare dintre ele, apoi b) o explicaþie referitoare la modul de funcþionare 

sau a modului/condiþiilor de formare. 

a) 

b) 

a) 

b) 

a) 

b) 

a) 

b) 


6 

Acest ghid abordeazã subiecte structurate în 

ºapte capitole: Procese în lumea vie, 

Reproducere, Substanþe ºi amestecuri, Elemente 

chimice, Reacþii chimice, Forþe ºi 

miºcare, Electricitate, Energie ºi putere. 

Modulului Natura ºi aplicaþiile ºtiinþei îi 

sunt alocate un numãr de 50 de ore, organizate 

în lecþii având durata de 2 ore fiecare. 

De ce este important acest ghid? Pentru cã el 

te va conduce în explorarea lumii ºi a 

mediului înconjurãtor prin intermediul 

unor activitãþi de învãþare provocatoare, diverse, 

care sunt în marea lor majoritate activitãþi 

practice/experimentale. Multe dintre 

acestea, însoþite de îndrumãrile menþionate 

sub forma unei Fiºe de Activitate Experimentalã 

(FAE) vã vor acomoda cu metoda 

ºtiinþificã de investigare a mediului înconjurãtor, 

a diversitãþii proceselor ºi fenomenelor 

naturale. Partea principalã a fiecãrei 

lecþii o reprezintã textul de bazã, care struc- 


tureazã conceptele. Noþiunile noi sunt evidenþiate 

prin litere cursive. Cu ajutorul 

exerciþiilor ºi temelor de la Aplicã vei 

constata acasã dacã ai reuºit sã îþi însuºeºti 

corect cele învãþate. În acest prim modul vei 

avea ocazia sã înþelegi conceptele de bazã, 

noþiunile, principalele legi ºi principii cu 

care opereazã ºtiinþele naturii. 

Acest ghid este, de asemenea, un instrument 

util în vederea formãrii ºi perfecþionãrii 

unor tehnici de învãþare. Exerciþiile ºi 

problemele propuse te vor ajuta sã descoperi 

„aproape singur” mediul înconjurãtor, 

atât cel natural (plante, animale, om ºi relaþiile 

dintre aceºtia) cât ºi cel tehnic (aparate 

electrocasnice, aparate ºi dispozitive pe care 

le utilizãm la locul de muncã, jucãrii ºtiinþifice) 

creat de inteligenþa omului. În tot acest 

parcurs explorator, alãturi de tine se va afla 

profesoara/profesorul de ªtiinþe care te va 

sprijini atunci când vei avea nevoie. 

Dupã parcurgerea acestui modul vei putea: 

– identifica subiectul unei discuþii legate de ºtiinþã; 

– evalua propria intervenþie cu privire la subiectele date; 

– clasifica substanþele chimice, animalele aparþinând diferitelor regnuri; 

– descrie structura ºi compoziþia materiei vii ºi nevii; 

– identifica fenomene naturale în atmosferã; 

– calcula valori ale caracteristicilor fizice ºi chimice în condiþii date; 

– utiliza practic noþiunile studiate în diverse aplicaþii (cotidiene sau tehnologice) în 

funcþie de proprietãþile materialelor respective; 

– selecta factorii care guverneazã transformarea energiei în Univers, transformarea 

energiei în forme utile cu aplicabilitate practicã zilnicã, precum ºi conservarea 

energiei în urma diverselor interacþiuni cu materialele; 

– compara diferite componente ale sistemelor Pãmântului, sau descoperi ºi aplica 

modificãrile ºi interacþiunile care rezultã între aceste sisteme. 

Simbol 

Semnificaþie 

Include 

pagina în 

portofoliu 

Informaþie 

nouã 

Rezolvã 

sarcina de 

lucru pe caiet 

Activitate 

experimetalã Aminteºte-þi

Procese în lumea vie I 

La sfârșitul acestui capitol vei ști mai multe despre: 

alcătuirea internă a unui organism, de la celulă la țesut, 

organ, organism; 

părțile componente ale unui organism vegetal și 

animal; 

relațiile dintre structura și funcțiile organismelor; 

aplicații referitoare la funcțiile organismului (digestia, 

respirația, circulația, excreția, locomoția, 

reproducerea, sistemul nervos). 

De asemenea, până la sfârșitul acestui capitol vei: 

observa și compara organismele vegetale și cele 

animale, precum și interacțiunile dintre acestea; 

realiza experimente pentru a observa diferite celule 

animale; 

participa la realizarea unor proiecte individuale sau în 

grup, privind mecanismul de transmitere a caracterelor 

ereditare de la ascendenți la descendenți; 

investiga efectele interacțiunilor mediului înconjurător 

asupra eredității și a variabilității lumii vii; 

rezolva situații-problemă provocatoare referitoare la 

procesele din lumea vie. 


8 

PROCESE ÎN LUMEA VIE 

Celule, țesuturi, organism 1 

Discutați în grup și găsiți răspunsul 

Te-ai întrebat vreodatã din ce este alcãtuit corpul tãu sau al plantelor? Hai sã aflãm 

împreunã. Ia o felie de portocalã ºi observ-o sub lupã. 

De ce plantele sunt verzi? 

Ele conþin cloroplaste (organite celulare) cu un pigment verde 

numit clorofilã. 

Ai vãzut filme cu extratereºtri? Oare aceºtia sunt plante sau 

animale? Discutaþi. 

Ce ºtii despre alcãtuirea unui organism viu? Discutã cu colegii. 

Orice organism viu este alcãtuit din celule de forme ºi mãrimi 

diferite. Unele organisme au corpul format dintr-o singurã celulã 

ºi se numesc organisme unicelulare. Majoritatea organismelor au 

corpul format din multe celule ºi se numesc organisme 

pluricelulare. 

Vrei sã afli despre alcãtuirea celei mai mici componente a unui organism? Citeºte textul! 

Principalele componente ale celulei sunt: membrana, numitã ºi înveliº, care se aflã la 

periferia celulei. Ea are rol protector ºi de selecþie a substanþelor care ies ºi intrã în celulã. 

Conþinutul celulei este asemãnãtor albuºului de ou ºi formeazã citoplasma, care conþine 

apã ºi diferite substanþe, dintre care cele mai importante sunt: lipidele, glucidele ºi 

proteinele. Citoplasma este sediul unor procese metabolice ºi prezintã curenþi citoplasmatici 

care antreneazã în miºcare organitele celulare (structuri care funcþioneazã ca niºte 

organe miniaturale, fiind rãspunzãtoare de îndeplinirea unor funcþii specifice). Nucleul, 

situat central sau periferic, are rolul de a controla ºi de a coordona înmulþirea celulei. 

Lucrează și vei afla 

1. Observaþii cu ajutorul microscopului asupra unor organisme 

Materiale necesare: microscop, lame ºi lamele, pipete, fire fine de bumbac; 

o probã de apã extrasã dintr-un lac sau baltã în anotimpuri calde sau, în lipsa acesteia, o 

infuzie de fân. 

ȘTIINȚE GHIDUL ELEVULUI

Mod de lucru: 

1. Pe o lamã de microscop curatã plaseazã 4 - 5 picãturi din proba de apã. 

2. Adaugã câteva fire de bumbac - acestea au rolul de a liniºti agitaþia organismelor 

unicelulare, fãcându-le astfel mai uºor observabile. 

3. Acoperã lichidul cu o lamelã ºi observã-l la microscop. 

4. Realizeazã un desen cu imaginile observate ºi ataºeazã pagina în portofoliu. 

Mai multe celule care au aceaºi formã, structurã ºi funcþie formeazã asociaþii de celule 

numite þesuturi. Ele se denumesc dupã funcþia pe care o îndeplinesc. 

Grupaþi-vã în perechi: unul din voi spune o funcþie, iar colegul denumeºte þesutul. 

Þesuturi cu funcþii diferite alcãtuiesc organe. Noteazã în caiet cât mai multe exemple de 

organe din organismul uman ºi vegetal. Specificã funcþiile pe care acestea le îndeplinesc. 

Ulterior, discutã cu profesorul. 

2. Asocieri organism – organ. Ai fost la cumpãrãturi pentru a prepara o cinã în familie. Te 

întorci, având în plasã urmãtoarele: salatã verde, morcov, cartofi, porumb, piept de pui, 

cârnaþi de casã, caltaboº, ulei de floarea-soarelui, caºcaval, roºii, ceapã albã ºi afine pentru 

tort. Specificã pentru fiecare dintre produsele cumpãrate organul sau organele din care provin. 

În organismul animal, organele sunt grupate, alcãtuind sisteme ºi aparate. Sistemele sunt 

formate din organe de acelaºi fel, în care predominã un anumit þesut. Aparatele sunt 

formate din organe alcãtuite din diferite þesuturi, dar care îndeplinesc aceeaºi funcþie. 

Organele funcþioneazã ca un tot unitar ºi în strânsã legaturã cu mediul înconjurãtor, 

formând organismul. În lumea vie existã douã tipuri de organisme: vegetale ºi animale. 

Completeazã tabelul cu tipul de organism în care se regãseºte organul indicat: 

Rãdãcinã, tulpinã, frunzã 

Encefal ºi mãduva spinãrii 

Testicul, ovar 

Floare 

Inimã ºi vase de sânge 

Sãmânþã 

Muºchi 

Stomac, intestine 

Plãmâni ºi cãi respiratorii 

Rinichi ºi cãi de excreþie 

Fruct 

Aplică 

1. Realizeazã un model de celulã vegetalã sau animalã, folosind pungi din material plastic 

sau borcane de sticlã ca membrane celulare. Pentru celelalte componente, gãseºte 

materiale colorate corespunzãtoare (bile, pietricele etc.). 

2. Observã cu ajutorul lupei pãrþile componenete ale unei plantule, cultivatã în prealabil cu 

3 - 5 zile, ºi deseneazã ceea ce observi în caietul tãu. 

3. Gãseºte argumente pentru faptul cã tuberculul, bulbul ºi rizomul sunt tulpini. 

4. Pune într-un vas cu apã coloratã ramuri cu frunze de la o plantã de camerã. În timpul orei, 

observã cum s-au colorat nervurile frunzelor. Urmãreºte traseul apei colorate (capilaritate) 

ºi deseneazã o parte din acest traseu. Secþioneazã în lungime ºi lãþime o ramurã ºi observ-o 

la microscop. Deseneazã în caiet ceea ce observi. Denumeºte structurile observate. 

Verificã-þi cunoºtinþele 

Alcãtuieºte un eseu cu tema „Diversitatea lumii vii”, în care sã explici caracteristicile 

esenþiale prin care se deosebesc animalele de plante. Argumenteazã ideile ºi apoi 

discutã-le cu colegii. Foloseºte anexele de la sfârºitul ghidului. 


10 


Funcțiile organismului 2 


Gândeºte-te la o zi obiºnuitã din viaþa ta. Specificã funcþiile pe care organismul tãu le 

îndeplineºte pentru realizarea activitãþilor din ziua respectivã. Indicã aparatele, sistemele 

ºi organele care contribuie la realizarea acestor funcþii. Completeazã primele douã rubrici 

ale tabelului urmãtor cu funcþii ale altor grupe de animale. Lucraþi în grupe de câte trei, 

dând denumire grupei din care faceþi parte: 


A. Locomoþia 

1. Indicã modul de deplasare (locomoþie) al urmãtoarelor animale, specificând totodatã 

mediul în care se deplaseazã ºi organul utilizat. Discutã cu profesorul. 

Viermi 

Animalul Modul de deplasare Mediul de deplasare Organul utilizat 

Moluºte (scoici, 

melci, caracatiþe) 

Artropode 

(pãianjeni) 

Insecte 

Peºti 

Amfibieni (broaºte) 

Reptile (ºopârle, 

ºerpi) 

Pãsãri 

Mamifere acvatice 

(balenã, delfin) 

Mamifere terestre 

(maimuþe) 

ªtiu Vreau sã ºtiu Am aflat 

2. Muºcã dintr-un mãr ºi indicã organele pe care le strãbate mãrul, 

precum ºi transformãrile pe care le suferã acesta. Ajutã-te de 

imaginea alãturatã ºi completeazã pe ea sau alãturi. 

B. Nutriþia 

Asociate tubului digestiv se gãsesc glandele anexe: glandele 

salivare, ficatul ºi pancreasul. Discutaþi cu profesorul despre 

rolul lor în organismul. 

C. Sensibilitatea 

M-am trezit din cauza unui zgomot ciudat. M-am uitat în jur, 

însã nimic deosebit. Din bucãtãrie venea un miros plãcut. N-am 


ezistat tentaþiei. M-am îndreptat spre bucãtãrie ºi am gustat din cafea ºi din tartã. Mama 

pusese deja zahãr în cafea, era dulce, exact cum imi place mie. Tarta mirosea a cãpºuni 

ºi scorþiºoarã, însã, auuuuuu … m-am ars la limbã. Era abia scoasã din cuptor. 

Reciteºte textul. Identificã organele responsabile pentru fiecare dintre acþiunile desfãºurate. 

Ce sistem integreazã toate funcþiile îndeplinite de aceste organe? Discutaþi cu profesorul. 

D. Excreþia. Folosind imaginea alãturatã, completaþi: 

3. Aparatul excretor este alcãtuit din 2 . . . . . . . . . . . . ºi cãi urinare. 

Cãile urinare sunt constituite din: 2 . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . 

ºi . . . . . . . . . . . . 

Urina conþine substanþe toxice (uree, acid uric) rezultate în urma 

oxidãrilor la nivel celular. Ea se formeazã la nivelul . . . . . . . . . . . 

ºi provine din . . . . . . . . . . . . 

Rolul aparatului excretor este . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Dializa este o metodã de curãþare a sângelui în afara rinichiului, 

folosindu-se o instalaþie artificialã care preia rolul acestuia. 

E. Respiraþia 

Ce ºtii despre respiraþie? Ce se întâmplã cu o lumânare dacã sufli 

în flacãra ei? De ce? Cum se numeºte gazul eliminat? De unde 

provine gazul respectiv? Cum a ajuns acolo? Discutã cu colegii 

tãi despre aceste procese. 

4. Folosind imaginea alãturatã, completaþi: 

Aparatul respirator este alcãtuit din 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

ºi cãi respiratorii. Cãile respiratorii sunt constituite din: 2 . . . . . . 

. . . . . . . . . . . ., . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., laringe, . . . . . . . . . . . . . . 

ºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Inspiraþia reprezintã . . . . . . . . . . . . . . , 

expiraþia reprezintã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Schimbul de gaze între organism ºi mediu are loc la nivelul . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

De ce este importantã respiraþia pentru lumea vie? 

F. Circulaþia 

Ai lucrat în bucãtãrie sau ai meºterit prin casã ºi te-ai tãiat la un deget. Ce ai observat? Ce 

este lichidul colorat care s-a prelins? Ce organ pompeazã acest lichid în corp? Ce rol are 

lichidul respectiv în organism? Discutã cu colegii ºi cu profesorul despre rolul acestui 

organ ºi al lichidului respectiv în organism. 

Aplică 

Realizaþi un mulaj cu organele interne la om, folosindu-vã de noþiunile învãþate. 


1. Citeºte textul de mai jos. Fiecãrui obiect ºi fenomen asociazã-i câte un organ ºi câte o 

funcþie pe care acesta o îndeplineºte în organism. 

Tocmai am venit transpirat de la serviciu. Vreau sã fac un duº cald, apoi sã mã odihnesc. 

Pornesc încãlzirea centralã, dau drumul la robinet ºi aºtept sã vinã apã caldã pe þeavã. 

Centrala funcþioneazã cu gaz metan, având ºi coº de evacuare a gazelor, situat în 

exteriorul apartamentului. Flacãra este întreþinutã de gazele din aer. 

Completeazã a treia rubricã (Am aflat) a tabelui de la începutul lecþiei. 

2. Intrã pe www.referat.ro/referate/biologie/pagina1.htm 


12 


Evaluare I 

1. Care din urmãtoarele componente nu intrã în alcãtuirea celulei? 

a. membrana 

b. rinichii 

c. nucleul 

d. citoplasma 

2. Þesuturile din structura organismelor au rol de: 

a. apãrare a unor pãrþi ale ale organismelor 

b. depozitare a unor substanþe 

c. conducere a mediului intern al organismelor vegetale ºi 

animale 

d. a asigura rezistenþa ºi elasticitatea organismelor 

3. Asociazã organul menþionat în prima coloanã cu organismul 

corespunzãtor coloanei a doua. 

a. Rãdãcinã 1. Animal 

b. Muºchi 2. Plantã 

c. Floare 

d. Inimã ºi vase de sânge 

e. Stomac ºi intestine 

4. Realizeazã un scurt eseu în care sã asociezi urmãtoarele plante ºi 

animale cu mediul de viaþã în care trãiesc: cocoº de munte, 

trestie, dropie, brad, pastrãv, fag, cerb, lup, stejar, tei, crap, 

pelican, pin, molid, urs, cãprioarã, mierlã. Prin ce funcþii ale 

organismului se adapteazã aceste organisme la mediul lor 

de viaþã? 

5. Realizeazã un preparat microscopic din bulbul de ceapã pentru a 

observa celula vegetalã, folosind urmãtoarele etape de lucru: 

desprinderea unei foiþe de ceapã ºi secþionarea ei cu ajutorul 

unui bisturiu; aºezarea secþiunii desprinse într-o picãturã de apã 

pe lamã, acoperirea preparatului cu lamela ºi observarea lui la 

microscop. Descrie ceea ce observi ºi deseneazã. 

6. Menþioneazã activitãþile care þi-au plãcut în acest capitol ºi 

argumenteazã alegerea facutã de tine. 


Reproducere II 


alcătuirea aparatului reproducător femeiesc și 

bărbătesc; 

ce înseamnă fecundația; 

ce este sarcina; 

fertilizarea „IN VITRO”; 

pubertate; 

ce înseamnă clonarea și cum se poate realiza o clonă; 

relațiile dintre organism și mediul înconjurător; 

aplicații practice privind lumea vie. 


observa și compara diferențele dintre aparatul 

reproducător femeiesc și cel bărbătesc; 

recunoaște schimbările de la pubertate la adolescență, 

la fete și băieți; 

participa la realizarea unor proiecte individuale 

sau în grup; 

rezolva situații-problemă provocatoare referitoare la 

clonare și la nerespectarea regimului alimentar în 

timpul sarcinii. 


14 

REPRODUCERE 

Noțiuni generale 

de genetică 


Ai vrea sã ºtii cum se transmit caracterele tale mai departe copilului tãu? Cum vor arãta 

copiii tãi? Te-ai întrebat vreodatã cu cine semeni în familia ta? Ce ºtii despre geneticã? 


3 

Pentru aceasta este nevoie sã ºtii cã cercetãtorul 

Gregor Mendel a pus bazele geneticii. 

Genetica este ºtiinþa care studiazã ereditatea 

ºi variabilitatea organismelor. Ereditatea 

este capacitatea tuturor organismelor de 

a poseda o anumitã informaþie geneticã, pe 

baza cãreia (ºi în funcþie de condiþiile de 

mediu) se transmit anumite caracteristici 

anatomo-morfologice, fiziologice, biochimice 

ºi comportamentale de la ascendenþi 

la descendenþi, iar variabilitatea este capacitatea 

indivizilor de a se deosebi între ei 

prin însuºiri ereditare ºi neereditare, astfel 

încât nu existã indivizi identici. Gena (sau 


factorul ereditar) este unitatea de bazã 

structuralã ºi funcþionalã a materialului 

genetic, reprezentat de acizii nucleici. Totalitatea 

genelor poartã denumirea de genotip, 

iar fenotipul reprezintã totalitatea însuºirilor 

unui individ, rezultate din interacþiunea 

dintre genotip ºi mediu. Pentru a explica 

experimental acest lucru, trebuie menþionat 

cã fiecare caracter este determinat de doi 

factori ereditari ºi astfel în celulã existã câte 

o pereche de factori ereditari pentru fiecare 

caracter. Dacã factorii ereditari perechi sunt 

identici, individul este homozigot (TT), iar 

dacã nu sunt identici este heterozigot (Tt). 

Se încruciºeazã soiul de mazãre cu talie înaltã cu soiul de mazãre cu talie scurtã. În prima 

generaþie (F1) se obþin doar plante cu talie înaltã (caracter dominant determinat de gena T 

– TT sauTt). Încruciºând mai departe, în generaþia a doua se obþin indivizi cu talie scurtã. 

Urmãrind schema de mai jos, gãseºte care este raportul de segregare din generaþia a doua. 

Culoarea ochilor cãprui 

la om este determinatã 

de o genã dominantã 

(C), iar cea albastrã de o 

genã recesivã (c). Ce 

genotip are tatãl cu ochi 

cãprui al unui copil cu 

ochi albaºtri, dacã 

mama are ochi: 

a. cãprui; 

b. albaºtri?

Mendel a continuat experimentele ºi a realizat încruciºarea dintre douã soiuri de mazãre 

care se deosebeau prin douã caractere ereditare (dihibridare): mazãre cu talie înaltã ºi 

pãstãi verzi (TTVV) ºi mazãre cu talie joasã ºi pãstãi verzi-gãlbui (ttvv). Gameþii produºi 

de descendenþii din prima generaþie au fost de patru tipuri: ambii factori ereditari 

dominanþi, ambii recesivi, un factor dominant ºi celãlalt recesiv, un factor recesiv ºi 

celãlalt dominant. ªtiind acest lucru, completeazã tabelul de mai jos cu ajutorul 

profesorului ºi noteazã ceea ce ai obþinut în caiet. 

Mascul, femelã 

TV 

Tv 

tV 

Tv 

TV Tv tV tv 

Aplicaþie 

Ia un exemplu din experienþa ta ºi aratã modul în care se transmit aceste caractere de la 

pãrinþi la copii. Cum se produce segregarea dupã fenotip a acestor organisme în F2, ºtiind 

cã în F1 toþi hibrizii manifestã numai caractere dominante? Construieºte-þi arborele 

genealogic. 

Prin mutaþia unei gene, aceasta se modificã ºi apare astfel o genã 

pereche alelã, care afecteazã acelaºi caracter. Genele alele 

determinã apariþia unor caractere contrastante. Se ºtie cã grupele 

sangvine umane sunt determinate de trei alele ale unei gene care 

manifestã câteva tipuri de interacþiuni în determinarea tipurilor 

de grupe de sânge. Seria alelicã include trei alele majore: LA, LB 

ºi l. Din combinarea acestor gene alele rezultã ºase genotipuri: trei 

homozigote ºi trei heterozigote. Grupele de sânge determinate de 

fiecare pereche de gene sunt evidenþiate în tabelul alãturat. 

Genotip Grupa de sânge 

ll O(I) 

L A L A ; L A l A(II) 

L B L B ; L B l B(III) 

L A L B AB(IV) 

Cariotipul uman normal este compus din 22 perechi de autozomi ºi o pereche de 

heterozomi XX la femeie ºi XY la bãrbat. Dupã dimensiuni ºi morfologie, cromozomii 

umani se clasificã în 7 grupe, notate în ordine cu literele alfabetului ºi grupate în ordinea 

mãrimii lor. Când apar anomalii heterozomale, apar gameþi cu un numãr aberant de 

cromozomi X ºi Y. În urma fecundãrii apar descendenþi cu modificãri ale heterozomilor. 

Iatã o schemã cu originea maladiilor heterozomale. 

Caracteristicile unor aberaþii heterozomale umane 

Sindromul 

Klinefelter XXY 

Sindromul 

Turner 

Aplică 

XO 

– fenotip normal 

– coeficient de inteligenþã normal 

– atrofie testicularã 

– talie redusã 

– faþã bãtrânicoasã 

– gât scurt 

– inteligenþã medie 

– anomalii scheletice 

Identificaþi anomaliile cromozomale reprezentate de imaginile b) 

din fiºa datã de profesor prin comparaþie cu imaginea 

cariotipului uman normal. 

1. a) Dacã mama are grupa sangvinã B ºi tatãl AB, ce grupe 

sangvine vor avea copiii ºi cum vor fi din punct de vedere 

genotipic? Care este genotipul posibil al pãrinþilor? b) Dacã 

mama are grupa A ºi copilul grupa AB, ce grupe sangvine ar 

putea avea tatãl? Explicã de ce. 

2. Realizeazã o schemã în care sã determini ce fel de caractere 

ereditare ai de la mama, tata, bunicul, bunica etc. 

Cariotipul uman normal 


16 

REPRODUCERE 

Reproducerea 4 


Ce a apãrut prima datã: oul sau gãina? Te-ai întrebat cum apare o nouã viaþã? Cum ai 

apãrut tu, ca individ? De ce sunt necesari doi indivizi de sex diferit pentru a concepe o 

nouã viaþã? De ce femeile sunt cele care poartã sarcina ºi nu bãrbaþii? 

Sistemul reproducãtor (genital) al bãrbatului este format din: 

– 2 glande sexuale (gonade) numite testicule, învelite într-o 

pungã de piele numitã scrot. Rol: produc celule sexuale 

bãrbãteºti numite spermii (spermatozoizi); 

– canale, cu rol de a conduce spermatozoizii pânã la uretrã; 

– glande anexe, cea mai importantã fiind prostata, cu rol de a 

produce lichidul spermatic; 

– penis (organul acuplãrii) cu un canal central numit uretrã, 

prin care se eliminã sperma (lichidul spermatic + spermii). 


1. Descoperã singur, privind desenul alãturat, care este alcãtuirea 

sistemului reproducãtor (genital) al femeii. 

Celulele sexuale bãrbãteºti ºi femeieºti sunt spermia ºi respectiv 

ovulul. Fã o comparaþie între cele douã, ajutându-te de desenul 

alãturat. Identificã procesul reprezentat în imagine. 

Sarcina este rezultatul: 

– copulaþiei (raport sexual – introducerea penisului în vagin, 

urmatã de ejaculare); 

– fecundaþiei (unirea celulei spermiei cu ovulul) proces ce 

are loc în trompa uterinã; 

– diviziunii celulare (segmentãrii) a celulei ou, rezultatã în 

urma fecundaþiei; 

– migrãrii ansamblului de celule nou format spre uter; 

– nidaþiei (implantãrii, fixãrii) acestuia în peretele uterului 

(mucoasa uterinã) cu formarea embrionului ºi ulterior a 

fãtului. 

Placenta este organul care asigurã transmiterea substanþelor 

nutritive (oxigen, apã, sãruri minerale, glucide, lipide, proteine) 

cãtre embrion/fãt ºi eliminarea substanþelor nefolositoare din 

organismul embrionului/fãtului. Prin placentã pot trece ºi substanþe 

toxice (alcool, medicamente, tutun, droguri etc.). Organul de 

legãturã dintre placentã ºi embrion/fãt este cordonul ombilical. 

2. Realizeazã un scurt eseu în care sã cuprindzi consecinþele pe care nerespectarea regimului 

alimentar ºi de viaþã de cãtre viitoarea mamã le poate avea asupra viitorului copil. 

În cazuri de sterilitate (atât la femei, cât ºi la bãrbaþi), cuplurile pot recurge la 

inseminarea sau fertilizarea „in vitro” (FIV – în eprubetã). Primul copil format în 

„eprubetã” s-a nãscut în anul 1978. Aceastã metodã se mai numeºte uzual ºi „fertilizare 

artificialã”, dar aceastã expresie nu este corectã, deoarece fertilizarea ovulului de cãtre 


spermatozoizi are loc la fel ca în mod natural, doar cã se desfãºoarã într-un recipient 

special. Astfel, nu fertilizarea în sine, ci doar locul unde aceasta are loc este „artificial”. 

Ai urmãrit telenovela Clona? Ce este o clonã ºi cum se obþine aceasta? Discutaþi. 

Clonarea este producerea unei copii identice din punct de vedere genetic a unui 

organism. Pentru clonare, se ia o celulã din corp (nu sexualã), ai cãrei cromozomi sunt 

transferaþi într-un ovul (din care s-a extras în prealabil nucleul) ºi care ulterior va fi 

fecundat „in vitro” ºi implantat apoi în organismul mamei purtãtoare. Prima clonã a unui 

animal a fost obþinutã în 1997, aceasta fiind oaia cunoscutã sub numele de Dolly. 

3. Practic, util, posibil de realizat: 

Participã cu argumente la dezbaterea pe tema „Clonarea omului – pro ºi contra”. 

Imaginea alãturatã aratã schimbãrile de la pubertate la adolescenþã. Descrie ce observi în 

aceste imagini. Ce schimbare majorã are loc la femei, pe lângã ceea ce sugereazã imaginea 

respectivã? Discutã cu colegii. 

Ciclul sexual al femeii dureazã . . . . . . . zile. Unul dintre cele 2 . . . . . . . . . . . expulzeazã 

un . . . . . . . . . . . . . . (ovulaþia). Ovulaþia are loc în a . . . . . . . zi a ciclului sexual. În cazul 

în care ovulul nu este fecundat, acesta se eliminã împreunã cu mucoasa uterului prin 

hemoragie (ciclu . . . . . . . . . . . . . .) ºi dureazã . . . . . . . zile. 

Ce se întâmplã cu ciclul sexual al femeii în jurul vârstei de 45-58 ani? Au bãrbaþii 

menopauzã? 

Aplică 

1. Realizeazã un colaj cu sistemul reproducãtor bãrbãtesc ºi femeiesc, folosind plastelinã, 

lipici, vatã ºi carioca. 

2. Specificã organul responsabil care: funcþioneazã ciclic; produce spermii; fixeazã embrionul. 

Aflã mai multe la www.ournet.md/~anatomia/omul_mediu.html 


18 

REPRODUCERE 

Evaluare II 

1. Citeºte textul de mai jos ºi recunoaºte funcþia organismului care este descrisã: 

În cazul majoritãþii animalelor existã douã sexe: mascul, producãtor de spermatozoizi ºi 

femelã, producãtoare de ovule. Pentru realizarea fecundãrii este necesar ca celulele 

reproducãtoare sã se uneascã, fie prin expulzarea lor concomitentã în mediu, fie prin 

împerecherea masculului cu femela. Dupã împerechere (acuplare), spermiile ajung în 

canalul (trompa) unde se aflã ovulul eliminat din ovar. Aici are loc unirea gameþilor 

(fecundaþia), în urma cãreia rezultã celula ou. Aceasta se fixeazã în peretele uterului, 

începe sã se dividã, dând naºtere embrionului. Din embrion se dezvoltã noul organism. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

2. Care din urmãtoarele afirmaþii sunt adevãrate ºi care sunt false? Argumenteazã rãspunsul. 

Ovarele produc spermatozoizi încontinuu de la vârsta pubertãþii, toatã viaþa. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Testiculele produc periodic ovule, începând cu pubertatea, pâna la menopauzã. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Menopauza este perioada din viaþa femeii în care activitatea glandelor sexuale scade 

progresiv. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

3. Completeazã tabelul urmãtor, marcând cu + sau – prezenþa, respectiv absenþa caracterului 

menþionat, la fete, în perioada pubertãþii. 

Caracter/vârstã 

Sâni dezvoltaþi 

Pãr în zona pubisului 

Bazin dezvoltat 

Menstruaþie 

10 ani 14-15 ani 

4. Culoarea ochilor cãprui la om este determinatã de o genã dominantã (C), iar cea albastrã 

de o genã recesivã (c). Ce genotip are tatãl (cu ochi cãprui) unui copil cu ochi verzi, dacã 

mama are ochi: 

a. cãprui; 

b. verzi? 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

5. Povesteºte, pe scurt, o întâmplare personalã care te-a marcat, legatã de ceea ce ai studiat 

în primele douã capitole. 

6. Scrie ce te-a impresionat cel mai mult. De ce? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

7. Aº dori sã aflu mai multe despre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

8. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Substanțe și amestecuri III 


amestecuri, separarea amestecurilor și soluții cu 

importanță practică; 

metodele de separare a amestecurilor; 

substanțe simple și compuse, precum și proprietățile 

acestora; 

aplicații practice ale amestecurilor și soluțiilor în 

natură, tehnică și în viața cotidiană; 

transformări de stare de agregare. 


observa, compara și clasifica soluțiile și tipurile de 

amestecuri; 

realiza experimente pentru a separa substanțele dintr-o 

soluție; 


grup; 

calcula concentrația unei soluții după o formulă dată ; 

utiliza în practică ceea ce știm despre soluții și 

amestecuri. 


20 

SUBSTANȚE ȘI AMESTECURI 

Amestecuri. 

Separarea amestecurilor 


Citeºte textul urmãtor: 

Eºti în excursie la munte cu prietenii tãi. Te-ai hotãrãt sã mergi în aceastã excursie, 

pentru cã aerul de munte este curat ºi ozonat. Peste tot în acea zonã existã izvoare cu apã 

potabilã, limpede ºi curatã. Aceasta poate înlocui oricând bãuturile rãcoritoare, 

majoritatea conþinând coloranþi sintetici în ele. Plãcerea ta ºi a prietenilor tãi este însã 

savurarea cu laptelui oferit de gazdele voastre în cãni din lut. Laptele este folosit ca 

medicament natural de relaxare. 

Ce crezi cã reprezintã cuvintele evidenþiate în text? Care este importanþa lor în viaþa 

cotidianã? Sunt toate acestea indispensabile vieþii? Argumentaþi raspunsul dat. 


Priveºte imaginea alãturatã. Ce crezi cã reprezintã aceste imagini? 

Discutã cu colegul de bancã. 

Tot ceea ce ne înconjoarã este materie. Materia se regãseºte în 

corpuri (bancã, o piatrã), substanþe (oxigen, aur), materiale (lemn, 

sticlã). Substanþele se recunosc dupã proprietãþile lor fizice (gust, 

miros, culoare, dimensiune etc.) ºi chimice (proprietatea de a 

arde, de a rugini etc.). Substanþele pot fi: substanþe simple 

(carbon, mercur) sau substanþe compuse (amoniac, dioxid de 

carbon). Douã sau mai multe substanþe între care nu au loc 

fenomene chimice formeazã amestecuri de substanþã. Priveºte 

din nou imaginea de alãturi ºi specificã tipurile de amestecuri 

prezentate. 

Completeazã tabelul urmãtor referitor la substanþe ºi amestecuri: 

ªtiu Vreau sã ºtiu 

Realizeazã urmãtoarele experimente care descriu metode de separare a substanþelor din 

amestecuri: decantarea(A), filtrarea(B), cristalizarea(C), distilarea. 

A. Într-un pahar Berzelius, pune apã ºi nisip. Amestecã cu o baghetã ºi lasã amestecul sã 

stea 5 minute. Ce observi? Nisipul se dizolvã în apã? Ia un alt pahar ºi toarnã apa de 

deasupra nisipului în el. Ce observi? 

B. Ia un pahar Berzelius ºi pune în el apã ºi pulbere de sulf. Amestecã. Sulful se dizolvã în 

apã? Confecþioneazã o hârtie de filtru ºi introdu-o în pâlnia de filtrare. S-ar separa cele 

douã amestecuri fãrã hârtia de filtru? Discutã cu colegii. 

C. Într-o capsulã, pune un amestec de apã ºi sare de bucãtãrie. Se dizolvã sarea în apã? Se 

aseamãnã acest experiment cu celelate douã? Încãlzeºte capsula la flacãra unei spirtiere, 

pânã când apa se evaporã în totalitate. Ce observi? Lichidul care se evaporã este oare 

folositor? (Atenþie! Nu se foloseºte lichid inflamabil!) 


5

1. Decantarea este operaþia de separare a unui solid dintr-un amestec eterogen (care are 

compoziþie ºi proprietãþi diferite în toatã masa lor) solid-lichid. 

2. Filtrarea este operaþia de separare a unui solid dintr-un amestec eterogen solid-lichid, cu 

ajutorul unor materiale poroase, permeabile numai pentru lichid. Lichidul care trece prin 

hartia de filtru se numeºte filtrat. 

3. Cristalizarea reprezintã trecerea unei substanþe solide din soluþie în stare cristalinã. 

Cristalul este un corp solid, omogen (care are în toatã masa lui aceaºi compoziþie ºi 

aceleaºi proprietãþi) cu formã geometricã definitã, mãrginit de suprafeþe plane. 

4. Distilarea este operaþia de separare a componenþilor dintr-un amestec omogen de lichide, 

prin fierbere, urmatã de condensare. 

Aerul este o soluþie gazoasã care are în compoziþia sa: azot N 2 (78%), oxigen O 2 (21%), 

alte gaze (1%), ca de exemplu gaze rare: heliu He, neon Ne, argon Ar etc., precum ºi 

dioxid de carbon CO 2 , amoniac NH 3 etc. Importanþa aerului pentru organismele vii este 

foarte mare. Fãrã apã, omul rezistã panã la 60 de ore, dar fãrã aer el rezistã maximum 6 

minute. În naturã existã un circuit al oxigenului ºi al dioxidului de carbon de la plante la 

animale ºi anume: plantele verzi produc tot oxigenul de pe Terra, printr-un proces numit 

fotosintezã, iar animalele consumã acest oxigen, expirând dioxid de carbon. Datoritã unor 

surse de poluare naturale (reziduuri vegetale ºi animale) ºi artificiale (cenuºã, zgurã, 

oxizi ai carbonului, gaze de eºapament etc.) apare fenomenul de poluare (aerul se încarcã 

cu substanþe strãine, dãunãtoare vieþii). 

Practic, util, posibil de realizat: 

1. Imagineazã-þi cum ar arãta un oraº ecologic ºi realizeazã macheta unui astfel de oraº. Dar 

o fermã ecologicã? Dacã ai fi primarul localitãþii tale, ce mãsuri ai lua în privinþa 

nerespectãrii normelor de igienã (aruncarea produselor în parcuri, pe stradã sau în alte 

locuri care nu au inscripþia „Coº de gunoi”)? 

2. Documenteazã-te ºi spune colegilor în ora urmãtoare în cât tip se degradeazã: o þigarã, 

hârtia, lemnul, materialele plastice, cutiile de aluminiu-peturi, sticlã etc). 

Aplică 

1. Completeazã tabelul urmãtor: 

Activitate experimentalã 

decantarea 

filtrarea 

cristalizarea 

distilarea 

Substanþe ºi ustensile 

utilizate/observaþii 

experimentale 

2. Iarna, când se formeazã flori de gheaþã pe geamuri, acestea se ºterg cu apã calduþã în care 

s-a adugat sare de bucãtarie. ªi peste apa îngheþatã se aruncã sare. În ambele situaþii, 

gheaþa se topeºte. Explicaþi de ce. 

3. Se poate obþine sare din apa mãrilor? Argumenteazã rãspunsul. 

Consultã www.olimpiade.ro/informaþii.php?editie=4&materie=5 

http://www.e-scoala.ro/referate/biologie.html 

Importanþã practicã/ 

aplicabilitate în viaþa 

cotidianã. 


22 


Soluții 6 


Citeºte textul de mai jos ºi dã alte exemple (întâlnite acasã sau la locul de muncã) 

referitoare la importanþa practicã a unor soluþii: o lingurã de oþet adãugatã în apa în care 

se clãteºte lâna îi conferã acesteia moliciune; o linguriþã de oþet adãugatã în apa de clãtit 

va da pãrului un luciu frumos; petele de var de pe geamurile ferestrelor se scot cu soluþie 

de apã ºi oþet; la desfundatul chiuvetei se foloseºte o canã de oþet cu apã fierbinte; 

perdelele murdare, înainte de spãlare, se înmoaie în apã rece cu sare câteva ore, iar la 

spãlare, în apa cu detergent se dizolvã câteva pliculeþe de praf de copt. 

Ce fel de amestecuri sunt prezentate în imaginea alãturatã? 

Notaþi pe caiete. 

În fiecare zi utilizãm apa pentru a bea, pentru a ne spãla, pentru 

a gãti alimentele, pentru a fabrica diverse alte produse, pentru a 

aduce cãldura în calorifer etc. Apa este esenþa vieþii. Dacã omul 

poate supravieþui mai mult de douã luni fãrã sã mãnânce, fãrã sã 

bea apã, ar muri în mai puþin de o sãptãmânã. Reþinutã de baraje 

în lacuri de acumulare, apa este o sursã inepuizabilã de energie. 

Ea este, de asemenea, un produs chimic deosebit de important, 

în principal datoritã proprietãþilor sale de solvent. 

Gândeºte-te ºi încearcã sã enumeri amestecuri pe care le foloseºti 

în viaþa ta cotidianã, amestecuri care conþin apã. 

Amestecurile pot fi omogene (au aceeaºi compoziþie ºi aceleaºi 

proprietãþi în toatã masa lor) ºi neomogene (eterogene – care au 

compoziþie diferitã ºi proprietãþi diferite în diferite puncte în 

masa lor). 

Soluþia este amestecul omogen format din douã sau mai multe substanþe între care nu au 

loc fenomene chimice. Componenþii soluþiei sunt dizolvatul/solvatul (substanþa care se 

dizolvã) ºi dizolvantul/solventul (substanþa în care se produce dizolvarea). Apa este cel 

mai folosit solvent. În soluþiile formate din douã lichide, se considerã dizolvant substanþa 

aflatã în cantitate mai mare. De exemplu, atunci când NaCl (clorura de sodiu) este 

dizolvatã în H 2 O (apã), ionii de sodiu atrag moleculele de apã, acestea orientându-se cu 

ionul negativ de oxigen O 2– cãtre ionul pozitiv de sodiu Na + . Acest fenomen este cunoscut 

sub numele de hidratare. Având drept model prima coloanã a tabelului, completeazã 

celelalte douã coloane. 

Soluþia Dizolvat Dizolvant 

saramurã 

tincturã de iod 

cafea 

lac de unghii + acetonã 


Pune în trei pahare aceeaºi cantitate de apã. În primul pahar introdu o liguriþã de zahãr, 

în al doilea o linguriþã de nisip, iar în al treilea o linguriþã de ulei. Noteazã în caiete 

observaþiile. 


Solubilitatea este proprietatea unei substanþe de a se dizolva în altã substanþã. În funcþie 

de solubilitate, substanþele se clasificã în substanþe solubile ºi insolubile. 

Ai auzit, probabil, vorbindu-se despre aciditatea unui aliment, a unei bãuturi, a unui 

produs cosmetic, sau chiar a unui teren. Poate ºtii deja cã pH–ul este indicatorul pentru 

aciditate. Ce înseamnã aceasta cu exactitate? 

Formula de calcul a concentraþiei unei soluþii este urmãtoarea: 

C% = m d /m s × 100 

M d = masa dizolvat (g) 

M s = masa de soluþie (g) 

M s = m d + m solvent 

Aciditatea sau bazicitatea unei soluþii este datã de numãrul de ioni de H + pe care îi 

conþine ºi este numitã pH-ul soluþiei respective (numãrul de ioni H + într-un litru): 

– pH-ul cu valoarea mai micã de 7 înseamnã soluþie sau mediu acid; 

– pH-ul cu valoarea mai mare de 7 înseamnã soluþie sau mediu bazic; 

– pH-ul cu valoarea 7 înseamnã mediu neutru (adicã un mediu care nu este nici acid, 

nici bazic). 

1. Pregãtirea unei hârtii indicatoare de pH. 

Scufundã foi de varzã roºie în câþiva centrimetri cubi de apã, agitã, aºteaptã câteva 

minute, apoi filtreazã. Îmbibã o coalã de hârtie albã cu soluþia astfel obþinutã. Introdu o 

bucatã din hârtia astfel obþinutã în suc de lãmâie, ºi o altã bucatã de hârtie în soluþie de 

curãþat vasele. Înregistreazã observaþiile ºi explicaþiile tale. (Sucul de lãmâie conþine acid 

citric, cunoscut ºi sub numele de E330, pe care îl regãsim în bomboanele acidulate ºi în 

bãuturi). 

2. Pune câteva picãturi de soluþie de nitrat de argint într-o soluþie de clorurã de sodiu (apã 

sãratã). Ce observi? 

3. În altã eprubetã toarnã puþinã soluþie de nitrat de argint într-o soluþie de clorurã de 

potasiu, sau în acid clorhidric diluat, sau în apã mineralã, sau chiar în apã de robinet. Ce 

observi? 

Aplică 

Chimia apicultorului: 

1. Soluþie dezinfectantã pentru stupi: 3 kg cenuºã de lemn,10 l apã. Se fierbe cenuºa în apã 

2 ore, se lasã sã se limpezeascã, se filtreazã ºi se foloseºte pentru dezinfectarea stupilor 

prin stropire. 

2. Sirop pentru hrana artificialã a albinelor: 5 kg zahãr, 1 kg miere de albine, 50 g acid citric 

sau 30 ml acid acetic. În apa fierbinte, se adaugã zahãrul amestecându-se bine pânã la 

dizolvarea completã a acestuia, apoi se adaugã mierea ºi acidul citric. Se amestecã bine ºi 

se rãceºte. 


1. Admiþând cã 18 molecule de apã dintr-un miliard se disociazã ºi cã într-un litru de apã 

existã cca. 3×10 25 molecule de apã, câte molecule de apã care s-au disociat existã într-un 

litru de apã? 

2. ªtii de ce se spune adeseori cã aspirina face rãu la stomac? Ce fel de caracter are aspirina 

dacã pH-ul sãu are valoarea 8? 

3. Un geolog neîndemânatic sparge flaconul în care avea acid clorhidric în timp ce cautã 

flori de calcar. El scoate atunci din buzunar o lãmâie; de ce? Ce altceva ar mai putea 

utiliza acesta? Încercaþi ºi voi! 

4. De ce putem curãþa „tartrul” din baie utilizând oþet? 

5. De ce folosim termenul „alcalin” pentru bazic? 


24 


Transformări de 

stare de agregare 



7 

Priveºte cu atenþie imaginea alãturatã. Oare ce se aflã în paharul þinut în mânã de profesor? 

Ai observat, probabil, când este adus peºtele congelat, cum din bucãþile de gheaþã se 

ridicã fuioare de abur? Ce este ºi cum se formeazã acest abur? 

Scrie pe caiet explicaþia ta, apoi discutã cu colegul de bancã ºi gãsiþi o explicaþie comunã. 


1. Ia o sticlã de ceas ºi toarnã, pe rând, puþin alcool, eter sau acetonã. Aºteaptã câteva 

minute. Observã cu atenþie ceea ce se întâmplã în fiecare caz. 

2. Umple un balon de sticlã cu apã. Încãlzeºte balonul cu ajutorul unei lãmpi cu gaz de 

laborator. Deasupra apei din balon, suspendã un termometru cu mercur. Urmãreºte cu 

atenþie indicaþia termometrului în timpul procesului de încãlzire a apei. 

3. Umple pe jumãtate, cu naftalinã, o eprubetã în care ai introdus un termometru. Introdu 

eprubeta într-un vas cu apã care fierbe. Observã. Lasã eprubeta sã se rãceascã în aer. 

Repetã experienþa cu bucãþi de smoalã, polistiren, cearã roºie. 

1. Explicã ºi motiveazã cele observate; 2. Noteazã temperatura la intervale de timp de 

5 minute. Descrie pe caiet ceea ce observi. Reprezintã grafic temperatura în funcþie de 

timp; 3. Noteazã temperatura din 30 în 30 de secunde pentru fiecare material. Cum poþi 

deduce temperatura de topire a naftalinei pe baza celor obþinute? Descrie ceea ce ai 

observat ºi comparã comportamentul corpurilor pe care le-ai avut la dispoziþie. 

Q = mλ, unde: Q – cãldura schimbatã în transformarea de stare [J – Joule]; 

m – masa corpului care îºi schimbã starea de agregare [kg]; 

λ – cãldura latentã specificã de transformare este constantã de material [J/kg]. 

Intrã pe www.ournet.md/~biochim/

Vrei sã afli mai multe? Citeºte textul de mai jos: 

Vaporizarea reprezintã fenomenul de transformare a unei 

substanþe din stare lichidã în stare gazoasã. În acest proces are 

loc pãrãsirea lichidului de cãtre o parte din moleculele lui. 

Pentru a realiza aceasta, moleculele trebuie sã treacã dincolo de 

stratul superficial al lichidului, unde trebuie sã învingã atracþia 

exercitatã din partea restului lichidului. Acest fenomen este 

posibil numai dacã energia cineticã a moleculelor este suficient 

de mare. Dacã vaporizarea are loc numai la suprafaþa lichidului, 

atunci ea se numeºte evaporare, iar dacã vaporizarea are loc în 

întreaga masã a lichidului, atunci ea se numeºte fierbere. 

Topirea este fenomenul de trecere a unei substanþe din stare 

solidã în stare lichidã, în cursul încãlzirii sale. Fenomenul 

invers, de trecere a unei substanþe din stare lichidã în stare 

solidã, în cursul rãcirii sale, se numeºte solidificare. 

Studiul fenomenelor de topire ºi de solidificare permite sã se 

facã distincþie între corpurile care au o structurã cristalinã (au o 

temperaturã de topire bine determinatã) ºi corpurile amorfe (se 

înmoaie treptat pe un interval de temperaturã). 

Aplică 

Transformãri de stare de agregare 

Material 

Temperatura 

de topire 

Mercur –39°C 

Apã 0°C 

Naftalinã 80,3°C 

Staniu 232°C 

Plumb 327°C 

Aluminiu 660°C 

Argint 960°C 

Aur 1063°C 

Cupru 1083°C 

Fier 1530°C 

Platinã 1769°C 

Iridiu 2443°C 

Wolfram 3380°C 

Justificã importanþa urmãtoarelor observaþii: 1. Gheaþa pluteºte pe apã, izolând aerul rece 

de apa lacurilor, fluviilor etc.; 2. Apa din fisurile rocilor, ale barajelor sau cea din 

interiorul celulelor plantelor determinã distrugeri prin îngheþarea ei. 


1. Care dintre materialele din tabelul de mai sus este utilizat la confecþionarea becurilor 

electrice cu incandescenþã? De ce? 

2. Cãldura latentã este schimbatã de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cu mediul înconjurãtor 

în timpul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de stare de agregare. 

3. Pentru aceeaºi substanþã cãldura latentã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .de topire este egalã cu 

cãldura latentã specificã de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

4. Cãldura latentã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . este o constantã de material. 

5. Cãldura cedatã prin solidificarea a m = 1,1 kg de fier poate topi: a) 1,1 kg de apã; b) 1 kg 

de apã; c) 0,9 kg de apã; d) 9 kg de apã; e) 11 kg de apã. Se cunosc: λ fier = 270 000 J/kg; 

λ apã = 330 000 J/kg. 


26 


Elemente chimice 

și substanțe compuse 


Te-ai întrebat vreodatã de ce o bucatã de cãrbune nu se aseamãnã cu o bucatã de aur? Sau 

de ce apa este diferitã de sare? Discutã împreunã cu colegii ce ºtiþi despre elemente 

chimice ºi substanþe compuse. 

Materia este alcãtuitã din particule foarte mici, numite atomi. Pânã în prezent s-au 

descoperit 115 tipuri de atomi, care se deosebesc prin masã, structurã ºi proprietãþi. 

Atomul este cea mai micã particulã dintr-o substanþã, care nu mai poate fi fragmentatã 

prin procedee chimice obiºnuite. Raportul dintre volumul unei mingi de tenis ºi cel al 

unui atom este ca ºi raportul dintre volumul Pãmântului ºi cel al mingii de tenis. 

Realizeazã un eseu de o jumãtate de paginã, cu tema „Lumea în care trãim”, folosind 

urmãtoarele cuvinte cheie: aer, apã, foc, pãmânt, materiale, esenþa lumii. 

În naturã, elementele sunt rãspândite în proporþii diferite. Cele mai multe se aflã sub 

formã de substanþe compuse. Dã exemple de elemente chimice care se gãsesc în stare 

nativã în atmosferã. 

Elementul chimic = totalitatea atomilor de acelaºi tip. Elementele chimice se noteazã 

prescurtat cu ajutorul simbolurilor chimice, care sunt alcãtuite dintr-o literã sau un grup 

de litere. Spre exemplu, avem urmãtoarele elemente: 

O – oxigen, C – carbon, Ca – calciu, Al – aluminiu, Fe – fier, Au – aur 

În orice organism viu apar constant 40-43 de elemente (bioelemente), dintre care 25 sunt 

esenþiale pentru structura ºi funcþionarea sa. ªase din cele 25 de elemente esenþiale 

(carbon-C, azot-N, hidrogen-H, oxigen-O, fosfor-P, sulf-S) constituie baza edificiului 

materiei organice vii (proteine, lipide, glucide, acizi nucleici, amidon, glicogen). 

Unsprezece elemente (hidrogen, carbon, azot, oxigen, sodiu, magneziu, fosfor, sulf, clor, 

potasiu, calciu) alcãtuiesc 99,99% din atomii organismului uman, dar în organism se 

gãsesc ºi microelemnte esenþiale. De exemplu, cantitatea de calciu ºi fosfor din organism 

oscileazã cantitativ în funcþie de orã, astfel încât, în jurul orei 11 dimineaþa, în 

organismul uman se gãseºte cel mai redus procent de calciu. 


8

1. Care crezi cã este cauza apariþiei unor îmbolnãviri ca: leucemia, infarctul miocardic, anemia? 

2. Sistemul periodic este un tabel care ordoneazã elementele chimice cunoscute. În sistemul 

periodic, elementele sunt separate de o linie mai groasã, în zig-zag. Deasupra acestei linii 

sunt situate nemetalele, iar sub linie sunt situate metalele. Folosind tabelul lui Mendeleev 

(sistemul periodic al elementelor chimice), completaþi tabelul urmãtor în grupe de câte doi. 


Organizaþi-vã în douã grupe: grupa metalelor ºi grupa 

nemetalelor. Completaþi apoi tabelul corespunzãtor grupei voastre 

cu proprietãþile metalelor, respectiv nemetalelor. Adãugaþi ceea ce 

vã mai intereseazã sã aflaþi despre ele. Aveþi urmãtoarele cuvinte 

cheie: solid, lichid, gazos, luciu, curent electric, maleabil, ductil. 

Discutaþi cu profesorul concluziile din tabel. 

Elementul Simbolul 

Hidrogen 

Clor 

Hg 

Ag 

Sulf 

Zinc 

Mg 

În naturã, elementele chimice se gãsesc ºi sub formã de substanþe compuse. Acestea sunt 

alcãtuite din atomi diferiþi (apa conþine atomi de hidrogen ºi de oxigen; ea are urmãtoarea 

formulã chimicã: H 2 O) 

Clasificarea substanþelor compuse: 

1. Oxizii – sunt substanþe compuse alcãtuite din atomi de oxigen ºi atomi de metale sau 

nemetale. 

Ex.: CaO – oxid de calciu (var nestins), oxid metalic; 

SO 2 – dioxid de sulf, oxid nemetalic; 

CO 2 – dioxid de carbon, oxid nemetalic. 

2. Bazele – sunt substanþe compuse în alcãtuirea cãrora intrã un metal ºi una sau mai multe 

grupãri hidroxil (OH). 

Ex.: NaOH – hidroxid de sodium (soda causticã); 

Ca(OH) 2 – var stins. 

Numiþi câte o întrebuinþare a celor douã substanþe în viaþa cotidianã (industrie). 

3. Acizii – sunt substanþe compuse formate din unul sau mai mulþi atomi de hidrogen ºi un 

radical acid. 

Ex.: HCl – acid clorhidric; 

H 2 SO 4 – acid sulfuric. 

Spuneþi câte o întrebuinþare a celor douã substanþe in viaþa cotidianã (industrie). 

4. Sãrurile – sunt substanþe compuse formate din atomi de metal ºi radicali acizi. 

Ex.: NaCl – clorurã de sodiu (sare de bucãtãrie); 

CuSO 4 – sulfat de cupru (piatrã vânãtã); 

CaCO 3 – carbonat de calciu (calcar sau piatrã de var). 

Precizeazã câte o întrebuinþare a celor douã substanþe în viaþa cotidianã (industrie). 

Aplică 

ªtiu Mã intereseazã 

1. Se dau urmãtoarele substanþe:H 3 PO 4 , MgO, Ca(OH) 2 , H 2 SO 4 , Al, 

N 2 , CO 2 , CaCO 3 , Ar, P 4 , Al 2 O 3 , HCl, AgNO 3 . Completeazã tabelul 

alãturat. 

2. Scrie simbolurile celor 11 elemente ce reprezintã 99,99% din 

numãrul atomilor care intrã în alcãtuirea corpului uman. Indicã 

în care pãrþi ale organismului se regãsesc aceste elemente. 

Consultã adresa http://portal.edu.ro/index.php/articles/subjects/3452 

Metale 

Nemetale 

Oxid 

Acid 

Bazã 

Sare 


28 


Atomi și molecule 9 


Te-ai întrebat vreodatã din ce este alcãtuitã materia care ne înconjoarã? Cum au luat 

naºtere primele forme de viaþã ºi din ce? Dacã plantele nu ar mai produce oxigen, ce s-ar 

întâmpla cu organismele vii? Din ce cauzã apar unele anemii? Care este elementul 

esenþial din naturã care întreþine viaþa? 

Aminteºte-þi ce reprezintã atomul, elementul chimic ºi simbolul chimic din lecþia 

precedentã. Jons Jacob Berzelius (chimist suedez) a creat bazele actualului sistem de 

scriere a simbolurilor ºi a formulelor chimice. 


Rupe câteva bucãþele de hârtie. Ia un liniar ºi apropie-l de ele. Ce observi? Apoi freacã 

liniarul de o bucatã de stofã de lânã. Ce se întâmplã? Descrie ce observi. 

Sarcina electricã este mãrimea fizicã ce caracterizeazã starea de electrizare a corpurilor. 

Cei mai mici purtãtori de sarcinã electricã pozitivã sunt protonii (p). Cele mai mici 

particule materiale purtãtoare de sarcini electrice se numesc electroni (e - ). 

Prticulele cuprinse în nucleul atomic se numesc nucleoni. Cei mai importanþi sunt 

protonii ºi neutronii (n). 

Un element chimic se va reprezenta astfel: 

ZX A unde X este simbolul elementului chimic, A este numãr de masã (suma numãrului de 

protoni ºi neutroni din nucleu) ºi Z este numãr atomic (numãrul protonilor din nucleu). 

Din relaþiile: n + p = A ºi p = Z, avem: n = A – Z 

Spaþiul din jurul nucleului în care se rotesc electronii se numeste înveliº electronic. 

(e = p), (e = p = Z) 

Cantitatea în grame dintr-un element care conþine 6,023 × 10 23 atomi se numeºte 

Mol de atomi. 


Ionii sunt particule încãrcate cu sarcini electrice ºi provin din atomi, prin cedare sau 

acceptare de electroni. Procesul de transformare a atomilor în ioni se numeºte ionizare. 

Completeazã spaþiile libere ajutat de profesor ºi folosind tabelul periodic al elementelor: 

Elementele cu 1, 2 sau 3 electroni pe ultimul strat pot ceda 1, 2 sau 3 electroni pentru a 

ajunge la o structurã stabilã de octet. Ele pot forma ioni . . . . . . . . . . . . . . . . în care (p>e). 

Mg 2+ , Ca 2+ provin de la . . . . . . ºi Ca prin cedarea a doi . . . . . Mg 2+ ,Ca 2+ sunt ioni 

bivalenþi; Al 3+ provine de la Al . . . . . . . . . a trei electroni. Al 3+ este ion . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . Elementele care cedeazã electroni ºi formeazã ioni pozitivi sunt elemente cu 

caracter electropozitiv, iar elementele care acceptã electroni ºi formeazã ioni . . . . . . . . . . 

. . . . . . . sunt elemente cu caracter . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Valenþa exprimatã prin numãrul de electroni cedaþi sau acceptaþi se numeºte 

electrovalenþã. 

Molecula este cea mai micã particulã dintr-o substanþã care poate exista în stare liberã ºi 

care prezintã toate proprietãþile substanþei respective. 

Urmãriþi schemele alãturate ºi spuneþi câþi atomi pun în comun 

atomii respectivi. Discutaþi cu colegii rãspunsul. 

Valenþa exprimatã prin numãrul de electroni pe care un atom îl 

pune în comun cu electronii altui atom (de acelaºi fel sau diferit) 

se numeºte covalenþã. Reveniþi la scemele de mai sus ºi 

determinaþi covalenþele elementelor respective. 

În partea stânga a tabelului urmãtor aveþi compuºi ai elementelor chimice. Stabiliþi 

formulele lor chimice (în dreaptã tabelului) þinând cont de regula: din primul element se 

ia un numãr de atomi egal cu valenþa celui de-al doilea element, iar din al doilea element, 

un numãr de atomi egal cu valenþa primului element. 

Aluminiu(III)oxigen(II), 

fosfor(V) oxigen(I) 

hidrogen(I) clor(I) 

carbon(IV) oxigen(II) 

Ca(II) clor(I) 

Ca(II) gruparea hidroxil-OH(I) 

Aplică 

Realizaþi o machetã prin care sã explicaþi legãtura dintre structura atomului ºi a 

moleculelor. 


Completeazã, folosind formula din lecþie: 

Doi izotopi ai iodului se folosesc în diagnosticarea bolilor care afecteazã glanda tiroidã. 

Unul este iod 53(Z) ºi 131(A), iar celãlalt iod 53(Z) ºi 125(A). Câþi electroni, protoni ºi 

neutroni sunt în fiecare dintre aceºti atomi? 

Informeazã-te suplimentar la adresa: 

http://www.didactic.ro/index.php?cid=disciplina&did=6 


30 


Tabelul periodic ale elementelor. 

Metale și nemetale 


Consultând tabelul periodic al elementelor ºi ajutaþi de profesor, soluþionaþi urmãtoarele 

ghicitori. 

Roºiatic, arãmiu 

Eu mereu aº vrea sã fiu 

De m-atinge vreun acid 

Verde mã transform rapid 

În sarea de bucatãrie 

Eu sunt primul element 

11 este pentru mine 

Numãrul atomic Z 

Maleabile, ductile 

De-ajungeþi tablã ºi fire 

Aveþi luciu, aveþi culoare 

Bune chiar conducãtoare 


Vapori-i sunt foarte toxici 

Tubul digestiv atacã 

Dantura o prãpãdeºte 

ªi funcþia cardiacã 

Cel mai bine tu conduci 

Cãldura ºi electricitatea 

Iar podoabã când devii 

Conduci ºi feminitatea 

Ce frumos împodobeºti 

Pom de iarnã, ciocolatã 

Însã mai util ne eºti 

Cu metale aliatã 

10 

Prima formulã a sistemului periodic a fost datã de D. I. Mendeleev. Tot el a enunþat ºi legea 

periodicitãþii, care, dupã descoperirea structurii atomului (deoarece s-a constat cã 

proprietãþile elementelor depind de numãrul atomic Z), a fost reformulatã astfel: Proprietãþile 

fizice ºi chimice ale elementelor se repetã în mod periodic, în funcþie de numãrul atomic Z. 

Observã cu atenþie sistemul periodic al elementelor. El conþine ºiruri orizontale de 

elemente numite perioade ºi ºiruri verticale numite grupe. 


În grupe de câte doi, construiþi sistemul periodic al elementelor urmând paºii de mai jos: 

1. Realizaþi un dreptunghi din hârtie; puteþi lipi mai multe coli A3; 

2. Numãraþi elementele din sistemul periodic ºi vedeþi de câte aveþi nevoie, apoi tãiaþi fiecare 

pãtrãþel corespunzãtor elementului ºi aºezaþi-le în ordine, folosind imaginea de la pagina 33. 

3. În pãtratele obþinute scrieþi simbolurile elementelor cu Z= 1 pânã la Z= 18. 

4. Sub fiecare simbol, notaþi numãrul electronilor de pe ultimul strat al atomului respectiv. 

(straturile electronice exterioare cu o structurã identicã se repetã periodic, astfel cã ºi 

proprietãþile elementelor se repetã periodic) 

5. Lipiþi pãtrãþelele de hârtie, realizând sistemul periodic. 

Coloanele verticale, cuprinzând elemente cu proprietãþi fizice ºi chimice asemãnãtoare, se 

numesc grupe sau familii chimice. 

Analizaþi sistemul periodic de pe pagina 33 ºi spuneþi din câte grupe principale este 

format. Deduceþi denumirile acestor grupe folosind urmãtoarele cuvinte cheie: metale 

alcaline, carbon, metale alcalino-pãmântoase, azotul, elemente pãmântoase, oxigen, gaze 

rare, halogeni. Studiind tabelul elementelor chimice, se observã cã fiecare perioadã 

începe cu un metal alcalin ºi se terminã cu un gaz rar. 

ªirul de elemente cuprins între douã gaze rare succesive se numeºte perioadã, iar 

coloanele verticale, care cuprind elemente cu aceeaºi configuraþie electronicã pe ultimul 

strat, se numesc grupe.

De ce crezi cã sistemul periodic este împãrþit în douã de o linie în zig-zag? 

Folosind tabelul de mai jos, care descrie proprietãþile fizice generale ale unor substanþe, 

scrie rãspunsul în capul de tabel respectiv. 

– prezintã luciu caracteristic; 

– sunt bune conducãtoare de cãldurã; 

– sunt maleabile (pot fi trase în foi subþiri); 

– sunt ductile (pot fi trase în fire); 

– sunt solide, cu excepþia mercurului, care este lichid. 

Numãrul straturilor cu electroni este egal cu numãrul perioadei. 

Numãrul atomic notat în fiecare cãsuþã indicã: 

– numãrul protonilor din nucleu; 

– numãrul electronilor din învelisul electronic; 

– ordinea aºezãrii elementelor în sistemul periodic (numãrul de ordine). 

Între structura înveliºului electronic al unui element ºi locul ocupat de el în sistemul 

periodic existã o legãturã strânsã. De exemplu: 

Un element are structura înveliºului electronic 

Aplică 

– nu au luciu; 

– cele solide sunt sfãrmicioase; 

– sunt izolatori termici ºi electrici; 

– se gãsesc în toate stãrile de agregare. 

Poziþia în sistemul periodic este : cãsuþa 8, 

perioada a 2-a, grupa a VI-a (16). 

Este vorba de elementul chimic Oxigen. 

1. Ia un caiet ºi mergi în curte. Uitã-te în jur ºi spune câteva elemente pe care le întâlneºti 

zilnic. Enumerã câteva proprietãþi fizice ºi chimice ale acestora. Realizeazã câte o fiºã 

pentru fiecare element, fiºã pe care o vei completa în orele urmãtoare cu alte proprietãþi. 

2. Se dã un element care are Z = 7, ºi A = 14. Se cere: denumirea elementului, configuraþia 

electronicã, grupa ºi perioada, caracterul electrochimic, valenþa. 

3. Separã metalele de nemetale din urmãtorul ºir de elemente: 

Zn, Br, Ag, O, Cl, Na, Fe, C, Pt, H, Au, Ne, Al, Si, Se, K. 


32 


Evaluare III 

1. Pune la fiert o oalã mare cu apã rece pentru a prepara niºte cartofi. Pentru ca apa sã 

înceapã sã fiarbã folosind cât mai puþinã energie, trebuie: 

a. sã dai drumul la flacãrã la maximum; 

b. sã dai drumul la flacãrã foarte puþin; 

c. sã laºi flacãra la o intensitate medie. 

2. Acum apa fierbe. Pentru a gãti cartofii cheltuind cât mai puþinã energie, trebuie: 

a. sã menþii flacãra la maxim; 

b. sã micºorezi flacãra în aºa fel încât apa doar sã fie menþinutã la fiebere. 

3. Alege pentru urmãtoarele substanþe solventul potrivit: 

Grãsimi 

Zahãr apã 

Lac de unghii acetonã 

Sodã causticã benzinã 

Piatrã vânãtã 

4. La ce se foloseºte soluþia de piatrã vânãtã? 

5. Un litru de apã de mare conþine în medie 35g sare. Marea Moartã are o salinitate de 

240g/l. Comparã cele douã valori. De ce se numeºte Marea Moartã? 

6. Un gheþar trece prin spaþiul strâmt dintre stânci fãrã ca el sã se spargã, pentru cã: 

a. prin frecare cu stânca o erodeazã ºi îºi mãreºte volumul. 

b. datoritã presiunii ridicate îºi micºoreazã volumul. 

c. la presiune ridicatã, punctul de topire al gheþii coboarã ºi gheþarul alunecã printre 

stânci fãrã sã se spargã. 

d. nu poate trece printre stânci. 

7. De ce temperatura aerului se ridicã atunci când începe sã ningã? 

8. Citeºte propoziþiile de mai jos ºi scrie în fiecare cãsuþã fenomenul corespunzãtor. 

a. În zilele cu vânt rufele se usucã mai repede. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

b. Uneori, geamurile ferestrelor se acoperã cu picãturi de apã, 

astfel încât poþi chiar desena pe geam. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

c. Uneori apa torentelor poate proveni din gheaþã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

d. În timpul iernii se formeazã adesea chiciurã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

9. Plantele xerofite (pantele de uscãciune), molidul, pinul au frunzele subþiri în formã de 

ace ºi sunt acoperite cu un strat de cearã. Existã vreo legãturã între alcãtuirea ºi forma 

frunzelor acestor plante ºi faptul cã ele cresc pe vârfurile înalte ale munþilor? 

10. De ce apa provenitã din topirea zãpezii curate ºi apa distilatã nu au acelaºi gust? 

11. De ce, când cerul este senin, avioanele care zboarã la înãlþimi mari lasã în urma lor o dârã albã? 

12. Ce cãldurã este necesarã pentru a topi 200 g de fier λ fier = 270 000 J/kg. 



15. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Reacții chimice IV 


ce este o reacție chimică, exemple de reacții chimice; 

ce sunt acizii, bazele și sărurile; 

aplicații practice ale acestor substanțe compuse în 

natură și în viața cotidiană. 


observa, compara și clasifica tipurile de reacții 

chimice; 

realiza experimente pentru a observa importanța 

practică a reacțiilor chimice; 


sau în grup; 

rezolva situații problemă practice referitoare la 

aplicabilitatea reacțiilor chimice in viața cotidiană. 


34 

REACȚII CHIMICE 

Reacții chimice 

între oxizi și baze 


Mama a preparat o prãjiturã ºi în timpul coacerii se simþea un miros dulce-înþepãtor. Am 

întrebat-o ce era acel miros ºi mi-a spus sã caut singur rãspunsul, uitându-mã peste reþetã, 

ºi sã descopãr cauza acestuia. Am consultat reþetarul ºi am constatat cã folosise amoniac. 

Mi-am dat seama cã voi afla mai multe în lecþiile de chimie. 

Reacþiile chimice sunt transformãri pe care le suferã substanþele. Substanþele care 

reacþioneazã între ele se numesc reactanþi, iar substanþele rezultate din reacþia chimicã se 

numesc produºi de reacþie. 

Experiment demonstrativ: Stingerea varului 

Într-o capsulã se pune o cantitate micã de oxid de calciu (CaO – var nestins). Se mãsoarã 

temperatura iniþialã a acestuia cu ajutorul unui termometru, apoi se adaugã apã. Observã 

transformãrile care au loc! La sfârºitul reacþiei, determinã temperatura produsului de 

reacþie. Ce crezi cã se obþine? Ce s-a întâmplat cu temperatura produsului de reacþie? 

Ecuaþia reacþiei chimice este urmãtoarea: 

CaO + H 2 O = Ca(OH) 2 unde: CaO, H 2 O – reactanþi 

Oxid de calciu apã Hidroxid de calciu Ca(OH) 2 – produs 

(Var nestins) (var stins) de reacþie 

Discutaþi în perechi despre importanþa practicã a acestei reacþii. La ce se foloseºte varul stins? 


Clasificarea reacþiilor chimice: 

A. Dupã modul în care reacþioneazã substanþele: 

Reacþii de combinare: S + O 2 = SO 2 

Reacþii de descompunere: CaCO 3 = Ca + CO 2 

Rãzuieºte Zn de pe o baterie. Pune-l într-o eprubetã ºi adaugã acid clorhidric (HCl). 

Aprinde un bãþ de chibrit ºi verificã natura gazului degajat. Noteazã observaþiile 

referitoare la desfãºurarea experimentului. 

Reacþii de substituþie (înlocuire): Zn + 2HCl = ZnCl 2 + H 2 ↑ 

Într-o capsulã, pune 2 ml de soluþie de acid clorhidric (HCl) ºi 2 ml soluþie de hidroxid 

de sodiu (NaOH). Aºeazã capsula pe trepied ºi încãlzeºte pâna la evaporarea completã a 

lichidului. Ce observi? 

Reacþii de schimb (dublã înlocuire): de ex. reacþia de neutralizare (reacþia chimicã 

dintre un acid ºi o bazã în urma cãreia rezultã o sare ºi apã) 

HCl + NaOH = NaCl + H 2 O 

B. Dupã efectul termic: 

Reacþii exoterme – au loc cu degajare de caldurã: 

CaO + H 2 O = Ca(OH) 2 + Q (cãldura degajatã) – Stingerea varului 

Reacþii endoterme – au loc cu absorbþie de cãldurã (Q): 

CaCO 3 + Q = CaO + CO 2 CaO (var nestins) – Descompunerea calcarului 


11

C. Dupã viteza de reacþie: 

Reacþii rapide – se produc practic, imediat ce reactanþii sunt în contact unul cu 

celãlalt: NaCl + AgNO 3 = NaNO 3 + AgCl ↓ (precipitat) 

Reacþii lente – reacþii chimice a cãror evoluþie poate dura între câteva minute ºi 

câþiva ani. Ex. ruginirea fierului, coclirea vaselor de cupru, acrirea laptelui, oþetirea 

vinului, fermentaþia alcoolicã. 

Într-o eprubetã, pune 2-3 ml de HCl ºi 2 picãturi de turnesol. Adaugã apoi soluþie de sodã 

causticã (NaOH). Ce observi? 

Acizii: turnesol-roºu; fenolftaleinã-incolorã; metiloranj-roz 

Bazele: turnesol-albastru; fenolftaleinã-roºu; metiloranj-galben 

Noteazã în tabel observaþiile ºi scrie ecuaþiile reacþiilor chimice: 

Experiment Ecuaþia chimicã Observaþii 

1 

2 

ªtiaþi cã? 

Din cauza poluãrii aerului ºi a solului cu oxizi nemetalici, ploile sunt acide, aciditate care 

se transmite ºi solului. Varul nestins (CaO) se foloseºte la neutralizarea solurilor acide. 

Varul ºi mortarul folosite în costrucþii se usucã mai repede vara datoritã temperaturii 

ridicate care grãbeºte evaporarea apei rezultate în urma reacþiei cu ozonul (O 3 ) din aer. 

Scrie ecuaþia reacþiei chimice dintre var stins (Ca(OH) 2 ) ºi dioxid de carbon (CO 2 ): 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Aplică 

1. Traseazã prin sãgeþi corespondenþa dintre reactanþi ºi produºii de reacþie: 

Al + O 2 CuSO 4 + H 2 O 

MgO + H 2 O Cu(OH) 2 + Na 2 SO 4 

Cu O + H 2 SO 4 Al 2 O 3 

CuSO 4 + NaOH Mg(OH) 2 

2. Recunoaºte tipul de reacþie chimicã pentru urmãtoarele cazuri: 

2NaOH + H 2 SO 4 = Na 2 SO 4 + 2H 2 O 

Fe + CuSO 4 = FeSO 4 + Cu 

MgCO 3 = MgO + CO 2 (gaz) 

N 2 + 3H 2 = 2NH 3 

3. De ce se arde sulful în gospodãrii? Cum se procedeazã? Scrie ecuaþia reacþiei chimice. 

Câteva adrese de la care poþi afla informaþii interesante: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Botanic%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Biologie 


36 

REACȚII CHIMICE 

Evaluare IV 

1. Completeazã tabelul urmãtor cu simbolurile sau denumirile elementelor corespunzãtoare: 

Elementul Simbolul 

oxigen 

aur 

Na 

Fe 

calciu 

plumb 

iod 

2. Noteazã cu adevãrat sau fals. Argumenteazã. 

Sãrurile – sunt substanþe compuse alcãtuite din atomi de metale ºi radicali acizi. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Acizii – sunt substanþe compuse în alcãtuirea cãrora intrã atomi de hidrogen ºi radicali acizi. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Bazele – sunt substanþe compuse formate din unul sau mai mulþi atomi de metale ºi 

gruparea hidroxil (–OH). 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Oxizii – sunt substanþe compuse formate din atomi de metal sau nemetal ºi oxigen. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

3. Dã exemple de reacþii lente ºi reacþii rapide: 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

4. Realizeazã urmãtorul experiment: „Acþiunea fierului asupra soluþiei de sulfat de cupru 

(CuSO 4)”. Introdu un cui de fier într-un pahar Berzelius cu soluþie de sulfat de cupru. 

Aºteaptã câteva minute, apoi scoate cuiul. Ce observi? 

Scrie ecuaþia reacþiei chimice ºi precizeazã cãrui tip de reacþie îi aparþine. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

5. Geamurile pe care iarna s-au format flori de gheaþã se ºterg cu apã cãlduþã, în care s-a 

adãugat sare de bucãtãrie. Gheaþa se topeºte. Explicã fenomenul. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

6. Din apa mãrilor se poate obþine sare. Crezi cã, dacã mai întâi s-ar îngheþa apa de mare ºi 

apoi s-ar îndepãrta stratul de gheaþã, soluþia rezultatã ar fi o sursã mai bunã de sare decât 

apa de mare ca atare? De ce? Argumenteazã rãspunsul. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

7. Enumerã trei activitãþi care þi-au plãcut în cadrul lecþiilor ºi motiveazã alegerea. 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Forțe și mișcare V 


mișcare și cum să deosebești tipuri de mișcare; 

mărimile fizice care caracterizează mișcarea; 

interacțiunile care au loc în jurul tău; 

efectele interacțiunii și modul în care acestea pot fi 

măsurate experimental; 

aplicații practice ale mișcărilor și interacțiunilor în 

tehnică și în natură. 


observa, compara și clasifica mișcările corpurilor din 

jurul tău, precum și interacțiunile dintre acestea; 

realiza experimente pentru a caracteriza și determina 

interacțiuni și mișcări; 


sau în grup; 

modela fenomene naturale în care intervin diverse 

interacțiuni; 

investiga efectele interacțiunilor asupra mediului 

înconjurător; 

rezolva situații problemă provocatoare referitoare la 

mișcare și interacțiune. 


38 

FORȚE ȘI MIȘCARE 

Mișcarea mecanică 12 


Pe calea feratã este un vagon de tren. Sunt douã posibilitãþi: vagonul este imobil, sau este 

în miºcare. Am putea spune: „dacã vagonul este imobil, atunci înseamnã cã vagonul nu 

se miºcã”. Eºti de acord cu aceastã afirmaþie? 

Priveºte cu atenþie cei doi cãlãtori care discutã în vagonul 

trenului. Discutã cu colegul de bancã ºi stabileºte dacã aceºtia 

stau pe loc sau se miºcã. Argumenteazã-þi opinia. 

Un alt exemplu: cadrul unei biciclete este imobil faþã de ciclistul 

care o conduce; dar acelaºi cadru este în miºcare faþã de ºosea. 

Utilizând experienþa personalã, gãseºte alte trei exemple 

asemãnãtoare celor de mai sus. Care este, de fiecare datã, 

reperul? 

Se poate defini miºcarea numai dupã ce s-a ales un sistem de referinþã – sau un referenþial 

– faþã de care ne raportãm. În cele ce urmeazã, se va considera ca referenþial suprafaþa 

Pãmântului. Într-un sistem de referinþã se poate preciza poziþia corpului studiat (un tablou, 

o maºinã, planeta Pãmânt, o fiinþã vie etc.); poziþie = distanþã + interval de timp. 


1. Dintr-o bucatã de carton, confecþioneazã un disc cu raza de cca. 8 – 10 cm. Prin centrul 

acestuia introdu un creion sau un pix. Traseazã raza discului. Aºeazã creionul vertical ºi 

roteºte. Observã poziþia razei pe care ai desenat-o. Descrie. 

Fãrã a mai folosi creionul/pixul, deplaseazã discul pe suprafaþa mesei de-a lungul razei. 

Observã ºi descrie. Introdu din nou creionul/pixul prin centrul discului ºi þine-l 

orizontal, apoi roteºte. Observã poziþia razei. Descrie. 

O miºcare complexã poate fi redusã la o combinaþie de douã 

miºcãri simple: o miºcare de translaþie ºi una de rotaþie. Linia 

imaginarã care descrie poziþia succesivã a unui corp faþã de un 

referenþial poartã numele de traiectorie. 

2. Pentru a preciza miºcarea unui corp, trebuie ca, pe lângã cunoaºterea traiectoriei acestuia, 

sã fie cunoscutã ºi viteza sa. Sã considerãm automobilul de curse din imagine, care se 

deplaseazã cu viteza de 60 km/h atât înainte, cât ºi în curbã, respectiv la ieºirea din 

curbã. Are automobilul, într-adevãr, aceeaºi vitezã? Deseneazã ºi explicã. Discutã în grup 

ºi formuleazã rãspunsul. 

3. Vehicul pe pernã de aer 

Materiale necesare: elice cu 2-3 palete, motoraº electric cu alimentare la 4,5 V, baterie de 

4,5 V, tãviþã din polistiren, carton, bandã adezivã, conductor electric subþire. 


Mod de lucru: 

– Realizeazã din carton suportul motoraºului electric, în care 

sã existe un orificiu pãtrat decupat spre ventilator; 

– Decupeazã în tãviþa de polistiren o gaurã puþin mai micã 

decât secþiunea tubului suport al motoraºului; 

– Lipeºte deasupra, cu bandã adezivã, suportul motoraºului; 

– Fixeazã pe suport motoraºul, cu bandã adezivã; 

– Leagã conductoarele electrice la bornele motoraºului. 

Celãlalt capãt al unui conductor leagã-l la baterie. Capãtul 

celui de-al doilea fir va fi liber, pe post de întrerupãtor; 

– Pentru ca masa vehiculului sã fie mai micã, þine bateria în 

mânã. 

Care crezi cã este principiul de funcþionare? Explicã ºi enumerã 

posibilitãþi de utilizare a unui astfel de vehicul. 

4. Un vapor se deplaseazã spre nord-vest cu viteza de 15 noduri; face o voltã ºi reporneºte 

spre nord-est cu aceeaºi vitezã de 15 noduri. S-a modificat vectorul vitezã? De ce? 

Realizeazã o schemã ºi reprezintã vectorul vitezã la douã momente succesive. 

5. a) Un ciclist ruleazã cu viteza de 40 km/h pe o pistã circularã. Vectorul sãu vitezã se 

modificã? De ce? Deseneazã mai multe poziþii ale vectorului vitezã pe traiectoria ciclistului. 

b) Care sunt acþiunile exercitate asupra unei mingi de biliard din momentul în care acesta 

este lovitã ºi pânã se opreºte, ºtiind cã ea atinge încã douã bile ºi marginile mesei de 

biliard? c) Ai urcat, probabil, pe scãrile rulante ale unui magazin. Cautã diferite situaþii 

în care ai fost: 

– imobil faþã de o altã persoanã de lângã tine ºi în miºcare faþã de un observator 

exterior; 

– în miºcare faþã de persoana de lângã tine ºi faþã de un observator exterior; 

– în miºcare faþã de persoana de lângã tine ºi imobil faþã de un observator. 

Aplică 

1. Forþa ºi miºcarea sunt pãrþi componente ale unui capitol al ºtiinþei numit: 

A. ªtiinþa Pãmântului; B. Fizicã; C. Biologie; D. Geologie. 

2. . . . . . . . . . . . . este mãsura forþei de atracþie gravitaþionalã. 

A. Greutatea; B. Forþa; C. Viteza; D. Masa. 

3. . . . . . . . . . . . . este forþa care atrage totul spre centrul Pãmântului. 

A. Viteza; B. Forþa; C. Gravitaþia; D. Masa. 

4. . . . . . . . . . . . . înseamnã cât de repede se miºcã un corp. 

A. Forþa; B. Gravitaþia; C. Viteza; D. Masa. 

5. Cãþãrarea pe un munte este un exemplu de forþã ºi miºcare. 

A. Adevãrat; B. Fals. 

6. Lansarea unui Frisbee este un exemplu de forþã ºi miºcare. 


7. Patinajul este un alt exemplu de forþã ºi miºcare. 


8. Enumerã încã patru exemple de forþã ºi miºcare: 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


40 


Tipuri de interacțiuni 13 


Priveºte cu atenþie imaginile de mai sus. Completeazã primele douã coloane ale tabelului 

de mai jos. 

ªtiu Vreau sã ºtiu Am învãþat 

Unul din conceptele fundamentale ale fizicii, forþa, poate fi 

înþeleasã ca orice acþiune care tinde sã modifice starea de 

miºcare a unui corp. Forþele sunt mãrimi fizice vectoriale, adicã 

sunt complet caracterizate prin: simbol, valoare numericã 

(modul), direcþie, sens ºi unitate de mãsurã. 

F = ma 

unde: F – forþa; [F] SI =N (Newton); 

m – masa; [m] SI =kg; 

a – acceleraþia; [a] SI =m/s 2 . 


sir Isaac Newron


1. Apasã un balon cu o mânã. Ce observi? Apasã simultan acelaºi balon cu ambele mâini. Ce 

observi? Existã vreo diferenþã? Repetã acelaºi experiment cu o cãrãmidã. Ce observi? 

Existã vreo diferenþã? Analizeazã situaþia unui obiect aflat pe o masã. Explicã. 

2. Comprimã cu un deget resortul unui pix aºezat vertical pe masã. Fãcând aceasta, exerciþi 

o forþã asupra resortului. Vei simþi o „rezistenþã” din partea resortului care încearcã sã 

apese asupra degetului. Existã deci ºi o acþiune a resortului asupra degetului 

Sub influenþa a cel puþin douã acþiuni mecanice care se compenseazã, un corp poate rãmâne 

în echilibru. În acest caz, el suferã deformãri care pot fi vizibile sau nu cu ochiul liber. Atunci 

când strângem cu mâinile, balonul se deformeazã. De asemenea, mingea se deformeazã atunci 

când este în contact cu pantofii în cazul unei degajãri pe parcursul unui meci de fotbal. 

Spunem cã acestea suferã deformãri temporare, elastice. Folosim adesea dispozitive 

recunoscute care suferã deformãri elastice (arcul cu sãgeþi, plasa de siguranþã în sport, arcul 

pentru amortizare la autovehicule etc.). Dimpotrivã, pereþii unei gãleþi umplute cu nisip se 

deformeazã permanent, pânã când intervine o nouã acþiune care sã le modifice forma. 

3. Realizeazã o schemã a celor observate ºi explicã. 

Spunem cã degetul ºi resortul interacþioneazã unul cu celãlalt. 

Interacþiunile sau acþiunile mutuale au loc atunci când corpurile sunt în miºcare sau 

atunci când corpurile sunt imobile. 

Atunci când un corp A acþioneazã asupra unui corp B, corpul B va acþiona la rândul sãu 

asupra corpului A. Cele douã acþiuni sunt simultane ºi nu pot avea loc independent una 

de cealaltã, prin urmare spunem cã A ºi B interacþioneazã. 

ªtiai cã? 

De mai bine de cincizeci de ani se vorbeºte despre „motorul cu 

reacþie” sau despre propulsia cu reacþie a motoarelor ºi a 

rachetelor. De fapt, majoritatea deplasãrilor se realizeazã cu 

ajutorul reacþiei, începând cu mersul: existã interacþiune între 

picior, care apasã (exercitã o „acþiune”) asupra solului în spate, ºi 

sol, care reacþioneazã (exercitã o „reacþiune”) asupra piciorului, 

deci asupra corpului înainte. De altfel, dacã mergi pe o placã cu 

rulmenþi, aceasta se va deplasa spre spate (este efectul acþiunii 

tale), iar tu vei merge înainte (este efectul acþiunii plãcii). 

La fel: acþiunea apei asupra ramelor este cea care face barca sã 

avanseze, acþiunea solului asupra roþilor este cea care face autovehiculele 

sã avanseze; deplasarea vehiculelor cu ajutorul elicei se 

face pe baza aceluiaºi principiu, dar sub forme mult mai complexe. 

Aplică 

1. Este posibil sã deformezi un resort, de la distanþã, cu ajutorul unui magnet? Încearcã. 

Deseneazã ºi explicã ceea ce ai observat. 

2. Explicã reculul unei arme de foc. Ce trebuie sã faci pentru a reduce reculul unui tun? 

3. Cautã exemple în care „reacþiunea” produce o miºcare de rotaþie. 

(http://howstuffworks.com). 

4. Construieºte singur dispozitive cu reacþie. 


42 


Vectorul forță. 

Modalități de măsurare 



14 

Priveºte cu atenþie cele douã imagini. Precizeazã interacþiunile pe care le recunoºti. 

Realizeazã un ciorchine dublu, în care sã cuprinzi asemãnãrile ºi deosebirile pe care le 

gãseºti. 

Pentru a descrie mai bine interacþiunile de mai sus, acestora li se asociazã mãrimea 

numitã vectorul forþã, pe care îl reprezentãm desenând o sãgeatã care are urmãtoarele 

elemente caracteristice: 

– punctul de aplicaþie sau originea (A); 

– direcþia (AB, datã de fir, în acest caz); 

– sensul (de la A spre B); 

– valoarea numericã sau modulul. 

Forþa este un termen general care are sens diferit în funcþie de context: de exemplu, prin 

„forþã electricã” înþelegem o acþiune exercitatã de un corp electrizat; dacã citim „o forþã 

de 5 N (newtoni), atunci înþelegem cã este vorba de valoarea numericã sau de modulul 

forþei respective. În limbajul cotidian, cuvântul forþã indicã fie o acþiune mecanicã, fie 

vectorul forþã, fie valoarea numericã/modulul forþei. 

Priviþi imaginea cu copilul care trage dupã el o jucãrie. Acþiunea este aplicatã în punctul 

de fixare a firului pe jucãrie. Spunem cã acþiunea este localizatã. Jucãria are o miºcare de 

translaþie. 


Gãseºte ºi alte modalitãþi de a acþiona asupra jucãriei pentru ca aceasta sã aibã o miºcare 

de translaþie. Deseneazã schemele coprespunzãtoare reprezentând, pentru fiecare situaþie 

gãsitã, vectorul forþã. 

Miºcarea de translaþie poate fi obþinutã ºi împingând jucãria cu mâna, acþiunea este 

repartizatã pe toatã suprafaþa de contact dintre mânã ºi jucãrie. Vorbim, în acest caz, de o 

zonã de aplicare: în fiecare punct al acesteia putem reprezenta un mic vector forþã. 

Admitem cã ansamblul acestor vectori forþã este echivalent unui singur vector forþã aplicat 

într-un punct C pe care îl plasãm într-un loc convenabil, fãrã a-i cãuta în mod special 

poziþia. Acþiunile mecanice pot fi localizate într-un punct sau repartizate pe o suprafaþã. 

Anumite acþiuni mecanice au ca singur efect miºcarea de rotaþie a corpului în jurul propriei 

axe; acestora le asociem vectorul momentul cuplului sau simplu cuplu (ex. cuplu motor). 

Folosirea unui dispozitiv de capsat foi de hârtie presupune un contact între mânã ºi 

capãtul pe care apãsãm. Acest gen de acþiuni se numesc acþiuni de contact. Ele pot fi 

reduse la o singurã forþã exercitatã asupra corpurilor ºi reprezentatã de un singur vector

forþã. Distingem, de exemplu: forþele elastice, forþele de presiune exercitate de solide sau 

fluide (apã, aer, gaz sub presiune etc), forþa muscularã, forþele de frecare. 

Dacã, însã, capsele de care avem nevoie cad întâmplãtor de pe masã, ele sunt supuse 

acþiunii gravitaþiei terestre. Pentru a le aduna de pe jos putem utiliza un magnet. Acþiunea 

gravitaþiei ºi acþiunea magneticã sunt acþiuni la distanþã. Acestea sunt, în general, 

rãspândite pe toatã suprafaþa corpurilor ºi pot fi, de asemenea, asimilate unei singure forþe 

exercitatã într-un punct ºi reprezentatã de un singur vector forþã (forþã la distanþã). 

Distingem, de exemplu: forþele magnetice, forþele electrice, forþa de atracþie gravitaþionalã. 

Aplică 

1. Reprezintã vectorii forþã asociaþi acþiunilor pe care le recunoºti asupra corpurilor din 

figurile urmãtoare. 2. Deseneazã un surfer pe o planºã ºi reprezintã vectorii forþã asociaþi 

acþiunilor care se exercitã asupra planºei. 3. Acþiunea vântului asupra unei pânze este o 

acþiune de contact sau acþiune la distanþã? 4. Analizeazã acþiunile exercitate asupra unui 

balon meteorologic ºi reprezintã vectorii forþã corespunzãtori acþiunilor identificate. 

Ordinul de mãrime al unor forþe 

F atracþie gravitaþionalã = 

2.10 20 N; 

douã persoane la 

distanþa de 1m: 

F atracþie gravitaþionalã = 

2 – 4.10 -7 N; 

un paraºutist în aer: 

G = 500 – 900 N. 

F vânt/pânzã = 100 N pe 

m 2 de pânzã, pe vânt 

puternic, pânã la de 

milioane de ori mai 

mare pe timp de 

uragan 

F atracþie electricã = 

0,79.10 -7 N (forþa de 

atracþie electricã este 

de 4.10 40 ori mai 

puternicã decât forþa 

de atracþie 

gravitaþionalã) 

F tracþiune = 30.000 N 

F atlet/halterã = 

1000 – 2000 N 

(cu antrenament); 

deget apãsând pe 

butonul pixului: 

F deget/buton =2,5 N. 

F om/cablu = câteva 

sute de N când e 

tractat cu ajutorul 

cablului. 

forþa unui 

electromagnet = 

100.000 N pânã la 

câteva milioane de N 

racheta Saturn: 

pentru a transporta 

10.900 kg material 

pe orbita terestrã ºi 

41.000 kg pe orbitã 

lunarã: 

acþiunea primei 

trepte: 340.10 5 N; 

acþiunea celei de-a 

doua trepte: 45.10 5 N; 

acþiunea celei de-a 

treia trepte: 9.10 5 N. 


44 


Aplicații în lumea vie 15 


Sã ne plimbãm! 

Pentru a þine pasul cu tatãl sãu, un copil trebuie sã alerge. Care 

dintre ei merge cu vitezã mai mare? Argumenteazã rãspunsul tãu. 


Aceastã activitate îþi va permite: sã calculezi viteza mersului obiºnuit în m/s; sã reprezinþi 

grafic acceleraþia miºcãrii; sã exersezi utilizarea sistemului metric; sã realizezi analiza 

semnificaþiei rezultatelor obþinute. Loc de desfãºurare: curtea ºcolii sau terenul de sport. 

Procedeu: 

1. Mãsoarã 15 m; 

2. Marcheazã cu hârtie 0, 5 m, 10 m ºi 15 m; 

3. Aranjaþi-vã astfel: prima persoanã în dreptul punctului de start (0), urmãtoarea la 5 

m, urmãtoarea la 10 m ºi ultimul la 15 m; 

4. Persoana care se aflã în dreptul punctului de start ridicã mâna, iar ceilalþi trei, aflaþi 

la locurile lor, vor avea cronometre ºi vor aºtepta semnalul pe poziþiile indicate; 

5. În momentul în care cel/cea aflat(ã) la punctual de start porneºte, el/ea va coborî 

mâna ºi va începe sã meargã cu pasul sãu obiºnuit. Ceilalþi trei vor porni 

cronometrele exact în momentul plecãrii; 

6. Fiecare dintre cei trei vor opri cronometrul în momentul în care persoana care a 

plecat de la punctul de start trece prin dreptul sãu; 

7. Rotiþi-vã pânã când fiecare a îndeplinit toate rolurile. 

Înregistrarea rezultatelor 

Tabelul1: Viteza medie a fiecãrui elev 

1. 

2. 

3. 

4. 

Tabelul 2: Viteza medie a întregii clase 

Întreaga 

calsã 

Elev 

Timpul pt. 5 m 

(secunde) 

Nr. Elev Viteza 

1. Reprezentarea graficã a distanþei în funcþie de timp pentru tine, respectiv pentru 

grupul cu care ai lucrat. 2. Analiza rezultatelor – rãspunde argumentat urmãtoarelor 

cerinþe: a) Priveºte cu atenþie graficul realizat de tine. Ai obþinut o linie dreaptã? Explicã 

de ce DA sau de ce NU; b) Care a fost viteza ta medie?; c) De cât timp ai nevoie pentru a 

parcurge 20 m?; Dar 100 m?; d) Priveºte graficul vitezei medii pentru întreaga clasã. Care 

a fost viteza medie? e) Comparã rezultatul tãu cu rezultatul celorlalþi colegi. Explicã. 3. 

Concluzie: Scrie 3 - 4 propoziþii despre ceea ce ai învãþat. 



(secunde) 

Valoarea 

maximã 

Valoarea 

minimã 


(secunde) 

Valoarea 

medie 

Viteza=distanþa 

totalã/timp 

(metri/secundã) 

Eroare 

relativã 

Eroare 

absolutã

Eºti pe ºosea ºi te deplasezi în afara localitãþii. La viteza de 88,5 km/h, închizi ochii 

pentru o jumãtate de secundã, cât strãnuþi. Ce distanþã parcurgi în intervalul de timp în 

care ai avut ochii închiºi? 

Indicaþii: utilizeazã legea miºcãrii: d = v·t, în care înlocuieºti valorile numerice din enunþ. 

Nu uita sã transformi viteza din km/h în m/s. d = 12,3 m. Analizeazã semnificaþia acestei 

valori din perspectiva siguranþei personale. 

Aplică 

1. În condiþii optime de deplasare pe o ºosea uscatã, coeficientul de frecare poate avea 

valoarea de 0,8, astfel încât poþi frâna cu 0,8·9,8 m/s 2 = 7,8 m/s 2 . a) Dacã te deplasezi cu 

viteza de 24,6 m/s, de cât timp vei avea nevoie pentru a te opri? b) Ce distanþã vei 

parcurge pentru a te opri? Analizeazã semnificaþia rezultatelor din perspectiva siguranþei 

propriei persoane în trafic. 

2. Un mecanic care conduce locomotiva unui tren cu viteza de 100 km/h constatã dintr-o 

datã cã un alt tren se aflã din greºealã pe aceeaºi linie cu trenul sãu ºi cã acest al doilea 

tren se deplaseazã cu viteza mult mai micã de 20 km/h. În momentul în care face aceastã 

constatare, distanþa dintre cele douã trenuri este de 2 km. Cu cât trebuie sã frâneze 

mecanicul pentru a evita coliziunea? Este realistã aceastã situaþie? Argumenteazã. 

3. În tabelul alãturat sunt enumerate câteva dintre vitezele întâlnite în naturã. Alege o 

pereche de valori (lentã – rapidã) ºi realizeazã un eseu în care sã caracterizezi miºcãrile 

corespunzãtoare. 

Compune pentru fiecare valoare aleasã o problemã realistã. Analizeazã rezultatele 

obþinute. 

Observaþie Vitezã 

Creºterea unei stalagmite 0,3 pm/s 

Miºcarea continentelor 10 mm/an = 10 nm/s 

Creºterea omului în copilãrie cca. 4 nm/s 

Creºterea pãrului cca. 5 nm/s 

Curgerea ketchup-ului 1 mm/s 

Viteza electronului în metale 1 mm/s 

Viteza melcului 5 mm/s 

Viteza semnalului în celulele nervoase între 0,5 m/s ºi 120 m/s 

Viteza picãturilor de ploaie 5 m/s 

Viteza aerului când strãnutãm 42 m/s 

Cel mai rapid peºte 22 m/s 

Cel mai rapid mamifer 30 m/s 

Viteza sunetului în aer uscat 340 m/s 

Viteza Pãmântului în Univers 370 km/s 

Viteza electronilor în TV 1·108m/ s 

Viteza undelor radio în spaþiu 299972458 m/s 


46 


Evaluare V 

1. Într-un vagon de tren aflat în miºcare, în plasa de bagaje se gãseºte un geamantan. Este 

acesta în stare de miºcare sau de repaus faþã de cãlãtori, faþã de ºine, faþã de copacii de pe 

câmp, faþã de uºa vagonului? 

2. Oricui îi place o barcã cu pânze, în special într-o zi cu vânt. Navigaþi cu vânt din pupa 

(din spatele bãrcii), cu toate pânzele sus, vântul având viteza de 20 km/h. Viteza maximã 

pe care aþi putea spera sã o atingeþi ar fi: 

a. aproape 20 km/h; 

b. între 20 km/h ºi 40 km/h; 

c. nu existã o vitezã limitã în acest caz. 

3. Care sunt forþele care echilibreazã forþa cu care acþionãm atunci când nu reuºim: 

a. sã scoatem un cui din perete; 

b. sã rupem o sfoarã; 

c. sã ridicãm o greutate? 

4. Cãutaþi în naturã exemple de propulsie cu reacþie ºi cu eliminare de materie. 

5. De ce credeþi cã în cazul unui incendiu pompierii þin mai mulþi de un furtun pentru 

stingerea focului? De ce, atunci când se aflã la înãlþime, pompierii se leagã cu ajutorul 

centurii de siguranþã? 

6. Completeazã cuvintele care lipsesc din urmãtorul text: 

Nimic nu se miºcã de la sine. Obiectele se miºcã numai atunci când sunt trase sau 

împinse. Acþiunea prin care un corp este pus în miºcare se numeºte . . . . . . . . . . . . . . . . . 

În lipsa forþei, obiectele rãmân în stare de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . sau îºi 

continuã miºcarea cu vitezã . . . . . . . . . . . . în aceeaºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Forþele 

se mãsoarã în unitãþi de mãsurã numite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Forþele sunt întotdeauna 

. . . . . . . . . . . . Creºterea vitezei se numeºte . . . . . . . . . . . . iar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

vitezei se numeºte frânare. 

7. Alege pe harta localitãþii în care locuieºti : traseul pe care îl parcurgi de acasã la locul de 

muncã, respectiv traseul de acasã la ºcoalã. Reprezintã traiectoria descrisã în fiecare 

situaþie. Calculeazã distanþele parcurse pe ambele traiectorii. (Indicaþie : distanþa dintre 

doi stâlpi de electricitate este de cca. 25 m). Exprimã rezultatul în: cm, m, km. Care 

unitate de mãsurã este mai potrivitã? Cronometreazã timpul necesar pentru fiecare traseu 

ºi calculeazã viteza medie. Comparã rezultatele obþinute. 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

10. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Electricitate VI 


sarcina electrică, câmpul electric, curentul electric și 

circuitele electrice; 

mărimile fizice care caracterizează interacțiunile 

electrostatice și electrocinetice; 

interacțiunile electrice din natură; 

legile care explică fenomenele electrice; 

aplicații practice ale electricității în tehnică și în 

natură. 


observa, compara și clasifica interacțiunile electrice; 

realiza experimente pentru a caracteriza și determina 

mărimile fizice specifice; 


grup; 

modela fenomene naturale în care intervin interacțiuni 

electrice; 

recunoaște principiul de funcționare a aparatelor 

electrocasnice uzuale sau a aparatelor utilizate 

la birou; 

rezolva situații-problemă practice, referitoare la 

interacțiunile electrice și utilizarea lor practică. 


48 

ELECTRICITATE 

Să înțelegem 

fenomenele electrice 


Þi s-a întâmplat vreodatã ca, iarna, atunci când îþi scoþi de pe cap cãciula, sã observi cum 

þi se ridicã tot pãrul vâlvoi? Nu este nici o vrãjitorie! Care crezi cã este explicaþia? 


16 

Tot ce ne înconjoarã este compus din atomi sau combinaþii 

ale acestor atomi. Oamenii de ºtiinþã au identificat pânã acum 

115 specii diferite de atomi. Dar care este structura unui atom? 

Atomul este constituit dintr-o parte centralã – numitã nucleu 

(care conþine protoni ºi neutroni) – ºi un înveliº de electroni 

care orbiteazã în jurul nucleului. Toate cele 115 tipuri de 

atomi sunt diferite între ele, deoarece fiecare atom conþine un 

numãr de protoni, neutroni ºi electroni diferit de oricare 

alt atom. 

Protonii, neutronii ºi electronii diferã foarte mult unii faþã de 

ceilalþi. Fiecare are propriile caracteristici, una dintre acestea 

fiind sarcina electricã. Protonii au sarcinã electricã pe care o 

numim pozitivã, iar electronii au sarcinã electricã pe care o 

numim negativã. Dacã, într-un atom, numãrul de protoni este 

egal cu numãrul de electroni, spunem cã acesta este neutru din 

punct de vedere electric. Electricitatea staticã este un 

dezechilibru între numãrul sarcinilor electrice pozitive ºi 

numãrul sarcinilor electrice negative. 


1. Acum poþi sã explici ce se întâmplã cu pãrul tãu? Poþi sã gãseºti mãcar încã douã 

exemple asemãnãtoare ºi sã explici mecanismul electrizãrii? 

Atunci când se freacã douã materiale diferite unul de celãlalt, 

care dintre ele se electrizeazã pozitiv ºi care negativ? Oamenii de 

ºtiinþã au ordonat materialele în funcþie de capacitatea lor de a 

reþine electronii. Aceastã ordonare este cunoscutã sub numele de 

seria triboelectricã. 

Atunci când un corp se electrizeazã, adicã atunci când un corp 

se încarcã electric, nu se creeazã ºi nici nu se distrug electroni 

sau protoni, ci doar electronii se deplaseazã dintr-un loc în altul. 

Sarcina electricã totalã a corpului nu se modificã, ea se conservã. 

Acest enunþ reprezintã legea conservãrii sarcinii electrice. 

Fizicianul francez Charles Auguste de Coulomb a fost primul 

care a descris interacþiunea dintre corpurile electrizate. Conform 

legii lui Coulomb: forþa de interacþiune dintre douã corpuri 

electrizate este direct proporþionalã cu produsul sarcinilor 

electrice ºi invers proporþionalã cu pãtratul distanþei dintre ele. 

q1q 

2 F = k 2 

r 

Seria triboelectricã 

1. Mâna ta 8. Sticla 

2. Pãrul tãu 9. Nylon-ul 

3. Lâna 10. Blana 

4. Mãtasea 11. Hârtia 

5. Bumbacul 12. Cauciucul 

6. Poliesterul 

7. Materialele plastice din 

policlorurã de vinil (PCV)

unde: F – forþa eletrostaticã, [F] SI = N (Newton); 

q 1 , q 2 – sarcinile electrice, [q] SI = C (Coulomb); 

r – distanþa, [r] SI = m (metru); 

k – constantã care descrie proprietãþile electrice ale mediului în care se aflã corpurile 

1 

electrizate ( k = , ε – permitivitatea electricã absolutã a mediului). 

4πε 

2. Comparã imaginile de mai jos. Realizeazã un ciorchine dublu din care sã rezulte 

asemãnãrile ºi deosebirile dintre cele douã imagini. 

Intensitatea câmpului electric 

Sã considerãm un corp punctiform încãrcat cu sarcina electricã Q 

(sursa câmpului). Într-un punct situat la distanþa r faþã de acesta, 

asupra unui alt corp punctiform încãrcat cu sarcina electricã q 

Qq 

(corp de probã) va acþiona forþa: F = k . 

2 

r 

Ecuaþia unitãþii de mãsurã pentru intensitatea câmpului electric 

Q 

într-un punct al sãu este [] 

[] F SI N 

E = k 

E SI = = . 

2 

r 

[] q SI C 

Direcþia ºi sensul intensitãþii câmpului electric într-un punct al 

sãu sunt aceleaºi cu direcþia ºi sensul forþei ce s-ar exercita 

asupra unui corp de probã (încãrcat întotdeauna cu sarcinã 

electricã pozitivã) aºezat în acel punct. 

Aplică 

Proiect „Îndoirea” apei 

Materiale necesare: o riglã/tub din material plastic sau un balon umflat, un jet subþire de 

apã de la robinet/dintr-un flacon al cãrui dop are un mic orificiu. 

Ce trebuie sã faci? Deschide robinetul/întoarce flaconul astfel încât sã curgã numai un jet 

îngust de apã, cât mai liniºtit posibil. Electrizeazã rigla sau balonul frecându-le de câteva 

ori de pãrul propriu sau de o hainã confecþionatã din lânã. Apropie încet rigla sau 

balonul de firicelul de apã ºi observã cu atenþie ce se întâmplã cu forma firului de apã. 

Deseneazã ºi explicã folosind cele învãþate. 


50 

ELECTRICITATE 

Circuite electrice 17 


Ai vãzut adesea pãsãrile odihnindu-se pe firele de înaltã tensiune. Ce crezi, suferã ele sau 

nu un ºoc electric? Care este cauza ºocului electric, intensitatea curentului electric sau 

tensiunea electricã? În imaginea de mai sus poþi admira decorul unei strãzi dintr-un oraº 

de vacanþã. Cum crezi cã a fost realizat acest montaj? 

Majoritatea aplicaþiilor practice ale electricitãþii presupun trecerea unui curent electric 

printr-un traseu închis sub influenþa unei diferenþe de potenþial (tensiuni electrice). 

Aceastã trecere a curentului electric este într-o oarecare mãsurã analoagã curgerii apei 

prin reþeaua de alimentare cu apã, ca urmare a presiunii exercitate în fluid. Un traseu 

închis, complet, realizat prin intermediul unor materiale conductoare (cum ar fi firele 

metalice) ºi prin diferite elemente componente poartã numele de circuit electric. 

(http://www.exploratorium.edu) 

Legea lui Ohm 

Intensitatea curentului electric printr-un circuit este direct proporþionalã cu tensiunea 

electromotoare ºi invers proporþionalã cu rezistenþa electricã totalã a circuitului. 

Codul culorilor 


E 

I = 

R + r 

Culoare Valoare Factor de multiplicare Toleranþã 

Negru 0 10 0 ±20% 

Maron 1 10 1 ±1% 

Roºu 2 10 2 ±2% 

Portocaliu 3 10 3 

Galben 4 10 4 

Verde 5 10 5 

Albastru 6 

Violet 7 

Gri 8 

Alb 9 

Argintiu 10 -1 ±10% 

Auriu 10 -2 ±5%

Valoarea rezistenþei electrice a rezistorilor utilizaþi în diferite 

circuite electrice ºi electronice poate fi determinatã cu ajutorul 

inelelor colorate pictate pe rezistori. Primele trei inele permit 

determinarea valorii rezistenþei electrice. 

– Primul inel indicã prima cifrã care corespunde valorii 

rezistenþei; 

– Al doilea inel indicã a doua cifrã care corespunde valorii 

rezistenþei; 

– Al treilea inel indicã factorul de multiplicare; 

– Al patrulea inel indicã toleranþa. 

Primul inel este portocaliu, deci prima cifrã este 3. 

Al doilea inel este albastru, deci a doua cifrã este 6. 

Al treilea inel este maron, deci factorul de multiplicare este 10 1 . 

Valoarea rezistenþei este, deci, egalã cu 36·10 1 Ω, adicã 360Ω. 


Recunoaºte în imaginea alãturatã rolul castraveþilor. Deseneazã, 

utilizând simbolurile grafice, schema electricã echivalentã a 

circuitului. Scrie expresia legii lui Ohm. Ce alt fruct mai poþi 

utiliza pentru a obþine acelaºi efect? De ce? 

ªtiai cã animalele au electricitate? 

Existã furnici a cãror muºcãturã arde. Ele se numesc furnici de 

foc ºi sunt atrase de existenþa unei diferenþe de potenþial, 

pãtrunzând în aparatele electrocasnice ºi producând 

scurtcircuite. Ele pot detecta miºcarea subpãmânteanã, la o 

adâncime de cel mult 5 cm. 

Peºtii electrici cei mai cunoscuti sunt: 

– torpila (torpedo marmorata), care trãieºte în mãrile calde ºi 

dezvoltã o tensiune electricã de 70 – 80V; 

– þiparul elecric (Electrophorus electricus), care poate provoca o descãrcare electricã 

având o tensiune de 400 – 650V, valoare care poate ucide omul. 

Aplică 

1. Pentru organismele superioare, curenþii electrici încep sã fie „neplãcuþi” la 1 mA, când 

apar contracþii ºi senzaþii neplãcute. La 20 mA contracþia este dureroasã ºi spasmodicã, 

iar la 50 mA curentul electric devine periculos. ªtiind cã rezistenþa electricã a 

organismului uman este, în medie, de 1 000 Ω, determinã tensiunile corespunzãtoare 

celor trei situaþii menþionate. 

2. Determinã aceleaºi tensiuni (corespunzãtoare pentru curenþii electrici cu intensitãþile 1 

mA, 20 mA ºi 50 mA) în urmãtoarele cazuri particulare: 

a. omul are mâinile uscate (R = 6 000 Ω); 

b. omul are mâinile umede (R = 4 000 Ω). 

3. ªtiind cã fibra nervoasã de 20 µm are rezistenþa electricã de 26 kΩ, determinã tensiunea 

electricã la capete, dacã intensitatea biocurenþilor este de aproximativ 10 – 4 A (0,1 mA). 


52 

ELECTRICITATE 

Aparate electrocasnice 

(Energia și puterea electrică) 


Priveºte cu atenþie imaginile din prima coloanã a tabelului de mai jos. Ce elemente 

comune recunoºti? Care crezi cã este rolul lor? Numeºte mãrimile fizice necesare pentru a 

le caracteriza. 

Cafetierã Uscãtor de pãr 

Energia electricã reprezintã lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa unitatea de sarcinã 

electricã prin circuitul electric. 

Ampermetrul (A) 4,70 3,50 2,15 1,45 0,72 

Voltmetrul (V) 15,30 16,45 17,85 18,60 19,30 


W = U·I·t 

unde: W – energia electricã, [W] SI = J (Joule); 

U – tensiunea electricã, [U] SI = V (Volt); 

I – intensitatea curentului electric, [I] SI = A (Ampére); 

t – timpul, [t] SI = s (secunda). 

Stabiliþi alte relaþii de calcul pentru energia electricã, aplicând legea lui Ohm. 

Puterea electricã reprezintã energia electricã utilizatã în unitatea de timp. 

W 

P = 

t 

unde: P – puterea electricã, [P] SI = W (Watt). 

Poþi scrie ºi alte relaþii pentru puterea electricã? Numeºte aparatele de mãsurã utilizate 

pentru a mãsura fiecare dintre mãrimile respective. 


18 

1. Pentru a determina tensiunea electromotoare ºi rezistenþa internã a unui generator, se 

realizeazã montajul din figura alãturatã. Valorile indicate de ampermetru ºi voltmetru 

sunt urmãtoarele: 

Construieºte curba U = f(I). Stabileºte pe baza acestui grafic 

valorile tensiunii electromotoare ºi ale rezistenþei interne a 

generatorului.

2. Citeºte tabelul de mai jos ºi alege aparatele electrocasnice pe care le regãseºti în locuinþa 

ta. Rezolvã tema de mai jos, apoi comparã cu rezultatele colegilor. Ce ai constatat? 

Aparat electrocasnic Puterea electricã (W) 

Ceas 2,5 

Filtru de cafea 600 

Uscãtor de pãr 600 

Radiator 1000 

Fier de cãlcat 1000 

Radio 70 

Frigider 400 

TV color 145 

Calculator 300 

Aspirator 630 

Bec 100 

Prãjitor de pâine 1000 

Mixer 300 

Pãturã electricã 150 

Maºinã de ras 15 

Grãtar electric 1000 

3. Cunoºti puterile electrice ale aparatelor electrocasnice din locuinþa ta. 

a. Calculeazã puterea electricã totalã consumatã atunci când toate aparatele din 

locuinþa ta sunt în stare de funcþionare. 

b. Apreciazã consumul de energie electricã din locuinþa ta, luând în considerare 

intervalele medii de timp în care aparatele funcþioneazã zilnic. 

c. ªtiind cã 1 kWh costã . . . . . . . . . . lei, calculeazã preþul energiei electrice 

consumate într-o lunã. 

Aplică 

1. Descrie principiul de funcþionare al aspiratorului. 

2. Pentru a mãsura intensitatea curentului electric care strãbate un ampermetru, se folosesc 

diferite calibre. Copiazã pe caiet ºi completeazã tabelul urmãtor, ºtiind cã scala 

ampermetrului are 100 de diviziuni. 

Calibrul 

ampermetrului 

5 A 1 A 0,5 A 0,1 A 0,01 A 

Deviaþia acului 

62 

(diviziune) 

Intensitatea 

curentului electric 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

5. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


54 

ELECTRICITATE 

Electricitatea statică în natură 

și în aparatele tehnice de uz cotidian 


Ai vãzut vreodatã un fotocopiator în funcþiune? Dar o 

imprimantã? Ce crezi cã se întâmplã dupã ce lucrãtorul apasã pe 

butonul „start”? 


1. Citeºte textul de mai jos, folosind un sistemul de marcare a 

textului indicat de profesor. Completeazã tabelul de mai jos cu 

cel puþin douã enunþuri în fiecare coloanã, transcriind 

informaþiile marcate cu semnul corespunzãtor în timpul 

lecturãrii textului: 

√ – ? + 

Pentru foarte mulþi angajaþi, fotocopiatorul a devenit un 

echipament standard, aproape la fel de indispensabil ca ºi 

scaunul pe care stau la birou, sau ca ºi masa de lucru. Copierea 

actelor ºi a documentelor de diferite tipuri a devenit facilã ºi 

rapidã odatã cu realizarea fotocopiatoarelor electrostatice. 

Componentele principale din interiorul fotocopiatorului sunt: un 

cilindru special care se poate electriza, toner-ul – o pulbere 

neagrã foarte finã care, la rândul ei, se electrizeazã uºor, fire 

conductoare Corona, lampã, lentile, ºi încãlzitor. Ceea ce se 

întâmplã în interiorul fotocopiatorului este uimitor: acesta 

funcþioneazã datoritã unui principiu fizic simplu: sarcinile 

electrice de semn contrar se atrag. Iatã principalele etape în 

funcþionarea acestuia: a) suprafaþa cilindrului se electrizeazã; 

b) un fascicul intens de luminã se deplaseazã pe toatã suprafaþa 

hârtiei aºezate pe sticla fotocopiatorului; c) ori de câte ori un 

foton ciocneºte atomii materialului fotoconductor, aceºtia emit 

electroni care neutralizeazã sarcinile electrice pozitive de 

deasupra cilindrului. Suprafeþele întunecate ale originalului (cum 

ar fi imaginile sau textul) nu reflectã lumina spre cilindru, lãsând 

pe suprafaþa cilindrului regiuni cu sarcini electrice pozitive; d) 

pulberea neagrã, finã, uscatã, încãrcatã negativ – tonerul – este 

apoi împrãºtiatã pe suprafaþa cilindrului, iar particulele aderã la 

sarcinile electrice care rãmân; e) o foaie de hârtie electrizatã 

pozitiv trece apoi peste suprafaþa cilindrului ºi atrage pulberea de 

toner pe ea; f) hârtia este apoi încãlzitã ºi presatã pentru a topi 

imaginea formatã de toner pe suprafaþa de hârtie. 

Principiul pe care se bazeazã funcþionarea unei imprimante laser 

este tot electricitatea staticã. Componenta de bazã o constituie 

fotoreceptorul – un cilindru confecþionat din material puternic 

fotoconductor care este descãrcat de fotoni. Iniþial, cilindrul este 

electrizat pozitiv prin firul conductor Corona, care este strãbãtut 

de un curent electric. Pe mãsurã ce cilindrul se roteºte, un 

fascicul îngust laser parcurge suprafaþa ºi o descarcã în anumite 

puncte Astfel, fasciculul laser «deseneazã» literele ºi imaginile 

care urmeazã sã fie tipãrite/imprimate ca o structurã de sarcini 


19 

Chester F. Carlson 

(08.02. 1906 – 19.09. 1968) 

Descoperitorul imprimãrii 

xerografice – a cercetat modalitãþile 

de reproducere automatã a textului 

ºi imaginilor

electrice – o imagine electrostaticã. Dupã ce se realizeazã structura electrostaticã, 

suprafaþa cilindrului se acoperã cu toner electrizat pozitiv, care este atras de suprafeþele 

electrizate negativ de pe cilindru ºi este respins de suprafeþele electrizate pozitiv ale 

«fundalului». Este ca ºi cum ai scrie pe o canã cu lipici ºi apoi ai rostogoli-o prin fãinã. 

Odatã ce pulberea a fost fixatã, cilindrul se roteºte pe suprafaþa unei foi de hârtie care 

este electrizatã negativ cu ajutorul firelor Corona. Aceastã sarcinã electricã este mai 

puternicã decât sarcina electricã negativã a imaginii electrostatice, astfel încât foaia de 

hârtie poate prelua pulberea de toner fixatã. Deoarece foaia de hârtie se deplaseazã cu 

aceeaºi vitezã ca ºi cilindrul, foaia de hârtie preia exact imaginea electrostaticã formatã pe 

cilindru. Foaia de hârtie este descãrcatã cu ajutorul unui al doilea fir Corona imediat 

dupã ce a preluat imaginea electrostaticã. 

2. Acum vei explora diferite site-uri web pentru a învãþa despre fulger. Înainte de a începe, 

gâneºte-te la ceea ce ºtii deja despre acest subiect. La sfârºitul activitãþii va trebui sã revii 

asupra rãspunsurilor pe care le dai acum ºi sã decizi dacã trebuie sã revizuieºti ceva, 

având în vedere ceea ce ai învãþat. Rãspunde cu cuvintele tale la urmãtoarele întrebãri: 

Care este cauza electricitãþii statice? Care este cauza fulgerelor? Care este legãtura dintre 

fulger ºi electricitatea staitcã? 

Realizeazã o cercetare pe internet, explorând urmãtoarele adrese, pentru a înþelege mai 

multe despre fulger ºi electricitatea staticã: 

http://jfg.girlscouts.org/Why/sciact/electricity/Lightning.htm 

http://www.school-for-champions.com/science/static.htm 

http://www.school-for-champions.com/science/staticspark.htm 

http://www.school-for-champions.com/science/staticuse.htm 

Pe mãsurã ce explorezi adresele indicate, rãspunde la urmãtoarele cerinþe: 

– Gãseºte care este cauza producerii fulgerului. 

– Explicã lumina pe care o vezi atunci când fulgerã. Lumina coboarã de la nor spre 

pãmânt sau urcã de la pãmânt? 

– Cum poþi estima cât de departe s-a produs un fulger faþã de locul în care te afli? 

– De ce nu trebuie sã te afli în apã pe durata unei furtuni cu fulgere? 

– Descrie unele efecte pe care le are electricitatea staticã asupra materialelor utilizate 

în viaþa cotidianã. 

– Descrie modul în care funcþioneazã electroscopul pentru a detecta electricitatea staticã. 

– De ce este mai bine sã nu se utilizeze metalele pentru a produce electricitatea staticã? 

– Cum poate electricitatea staticã sã distrugã un computer? 

– Numeºte câteva beneficii ale utilizãrii electricitãþii statice. 

– Descrie cum poate fi folositã electricitatea staticã pentru a controla poluarea 

aerului. 

Aplică 

1. Dupã ce ai încheiat explorarea web, revizuieºte rãspunsurile pe care le-ai dat la început. 

Ca parte a rãspunsului, explicã schimbãrile pe care le-ai fãcut ºi motiveazã de ce ai fãcut 

acele modificãri. Enumerã orice dovadã pe care ai gãsit-o pe durata explorãrii web ºi care 

te-a fãcut sã-þi schimbi pãrerea. 

– Care este cauza electricitãþii statice? 

– Care este cauza fulgerelor? 

– Care este legãtura dintre fulger ºi electricitatea staticã? 

– Construieºte o diagramã care sã redea interacþiunile electrice pe care le-ai 

identificat. 

2. Redacteazã un eseu în care sã compari funcþionarea fotocopiatorului cu funcþionarea 

imprimantei. Precizeazã trei deosebiri. 


56 

ELECTRICITATE 

Evaluare VI 

1. Corpurile prin care poate trece curentul electric sunt corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

2. Atunci când conectezi un consumator electric la bornele unui generator electric, trebuie 

sã fii atent sã nu atingi ambele borne ale acestuia, pentru a nu produce: a) efect termic; b) 

efect chimic; c) efect magnetic; d) scurtcircuit. 

3. La trecerea curentului electric prin filamentul unui bec, masa filamentului: a) creºte; 

b) scade; c) rãmâne neschimbatã; d) oscileazã. 

4. Un ampermetru are trei calibre: 5 A; 3 A; 1 A, iar scala sa are 150 diviziuni. Copiazã pe 

caiet ºi completeazã urmãtorul tabel: 

Calibrul 5 A 3 A 1 A 

Numãr de diviziuni 

Intensitatea curentului electric 

Calibrul cel mai bine ales 

60 100 120 45 140 80 

5. Douã becuri conectate în serie la o sursã de tensiune electricã vor absorbi: 

a. acelaºi curent ºi mai multã energie electricã decât un singur bec; 

b. mai mult curent ºi mai multã energie electricã decât un singur bec; 

c. mai puþin curent ºi mai puþinã energie electricã decât un singur bec; 

d. mai mult curent ºi mai puþinã energie electricã decât un singur bec. 

6. Pe un bec electric este înscrisã puterea nominalã 60 W, iar pe alt bec, 100 W. Filamentul 

mai subþire este la becul: a) de 100 W; b) de 60 W. 

7. Dacã se conecteazã tot mai multe becuri în paralel la o sursã de tensiune electricã, atunci 

sursa se apropie din ce în ce mai mult de: a) regimul de scurtcircuit; b) regimul de 

funcþionare în gol; c) regimul de funcþionare normalã în sarcinã; d) regimul de 

funcþionare anormalã în sarcinã. 

8. Unitatea de mãsurã în SI pentru energia electricã este: a) kWh; b) W; c) kW; d) J. 

9. Unitatea de mãsurã în SI pentru puterea electricã este: a) kWh; b) W; c) kW; d) J. 

10. Scrie în dreptul fircãrei afirmaþii A sau F, dupã cum o consideri adevãratã sau falsã. 

– Puterea electricã creºte de patru ori prin dublarea intensitãþii curentului electric 

printr-un rezistor menþinut la temperaturã constantã. 

– Puterea electricã creºte de douã ori prin dublarea intensitãþii curentului electric 

printr-un rezistor menþinut la temperaturã constantã. 

– Puterea electricã creºte de patru ori prin dublarea tensiunii electrice la capetele 

unui rezistor menþinut la temperaturã constantã. 

– Puterea electricã creºte de douã ori prin dublarea tensiunii electrice la capetele 

unui rezistor menþinut la temperaturã constantã. 

11. Din ce cauzã atingerea cu mâinile umede a conductoarelor neizolate ale unei instalaþii 

electrice aflate sub o tensiune ridicatã este mult mai periculoasã decât dacã mâinile 

sunt uscate? 


Energie și putere VII 


combustibili, căldură, energie și lucru mecanic; 

mărimile fizice care caracterizează transformările 

de energie care au loc în natură sau în tehnică; 

legile care explică transformările energiei 

și ale căldurii; 

aplicații practice ale acestor transformări în natură, 

în tehnică și în viața cotidiană. 


observa, compara și ierarhiza combustibili și 

tipuri de energii; 

realiza experimente pentru a caracteriza și pentru 

a determina mărimile fizice specifice; 


sau în grup; 

modela fenomene naturale în care intervin 

transformările de energie sau transferul de căldură; 

recunoaște principiul de funcționare al unor aparate 

și dispozitive care funcționează pe baza 

transformării energiei; 

rezolva situații-problemă practice, referitoare 

la schimburile de căldură și de energie și la utilizarea 

lor practică. 


58 

ENERGIE ȘI PUTERE 

Combustibilii – 

cum îi folosim? 


Priveºte imaginile de mai sus. Care sursã de energie crezi cã este mai eficientã? 

Completeazã primele douã coloane ale tabelului urmãtor cu informaþiile ºtiinþifice pe 

care þi le sugereazã imaginile. Discutã ºi comparã observaþiile tale cu cele ale colegilor tãi. 

ªtiu Vreau sã ºtiu Am învãþat 


1. Ce ºtii despre energia degajatã de combustibili? Citeºte textul de mai jos: 


20 

În jurul tãu se petrece în permanenþã câte 

ceva; fie bate vântul sau maºinile trec pe 

stradã, fie oamenii vorbesc ºi circulã. În 

timp ce citeºti aceste rânduri, ochii tãi se 

miºcã ºi sângele îþi circulã prin corp. Toate 

acestea au loc datoritã energiei. Energia este 

cea care face posibil tot ceea ce se întâmplã 

pe Pãmânt ºi în Univers. Soarele degajã 

energie luminoasã ºi caloricã. Aerul în miºcare/vântul 

are energie cineticã, la fel ca 

apa râurilor ºi a fluviilor ºi ca autovehiculele 

care circulã pe drum. Corpul tãu transformã 

hrana în substanþe chimice pe care le 

depoziteazã sub formã de energie chimicã, 

deci tu îþi iei energia din alimentele pe care 

le consumi. Cãrbunele, þiþeiul, lemnul, gazul 

înmagazineazã energie chimicã, pe care 

oamenii o folosesc pentru a produce energie 

electricã sau pentru a pune în miºcare 

maºinile. Focul degajã energie termicã ºi 

energie luminoasã, iar bateriile din lanternã 

înmagazineazã energie chimicã. Este 

nevoie de energie pentru a pune maºinile 

în miºcare, pentru a-þi încãlzi ºi lumina locuinþa 

ºi pentru a-þi menþine corpul în stare 

de funcþionare. 

ªtiai cã? 

O felie de pâine prãjitã unsã cu unt conþine aproximativ 315 kilojouli de energie 

(1000 jouli = 1kJ kilojoule). Cu aceastã energie: 

– poþi alerga 6 minute; 

– poþi pedala pe bicicletã timp de 10 minute; 

– poþi merge în pas rapid timp de 15 minute; 

– poþi dormi o orã ºi jumãtate. 

Aceastã energie face ca: 

– o maºinã sã meargã cu viteza de 80 km/h timp de 7 secunde; 

– un bec cu puterea de 60 W sã lumineze timp de o orã ºi jumãtate. 

2. Completeazã acum coloana a treia a tabelului. 

1. Selecteazã principalele forme de energie prezente în text. 2. Gãseºte câte trei exemple 

din experienþa ta personalã pentru fiecare din formele de energie selectate. 3. Precizeazã 

avantaje ºi dezavantaje în utilizarea fiecãrei forme de energie.

3. Exerciþiu în grup (bulgãrele de zãpadã) 

Cãutarea ºi descoperirea de þiþei, gaz sau chiar cãrbune provoacã adeseori rivalitãþi ºi 

chiar conflicte. De ce crezi cã se întâmplã aºa? 

Vrei sã afli mai multe despre combustibili? 

Din þiþei ºi gaze se extrag hidrocarburile, prin a cãror ardere se obþine energie utilizabilã 

pentru diferite aplicaþii practice, tehnice sau pentru viaþa cotidianã. De asemenea, 

hidrocarburile sunt utilizate ca materii prime pentru diferite ramuri industriale, cum ar fi 

industria materialelor plastice, industria firelor ºi fibrelor sintetice, industria textilã, 

industria vopselelor ºi coloranþilor sau industria farmaceuticã. Numim hidrocarburã un 

material compus, a cãrui moleculã este formatã numai din atomi de carbon ºi hidrogen. 

Bineînþeles, cea mai mare parte a consumului hidrocarburilor este cea sub formã de 

combustibili: gazoºi (gazul metan CH 4 ), lichizi (benzinele, motorina). Cãldura degajatã 

prin arderea unui kilogram de combustibil este o constantã de material caracteristicã 

fiecãrui combustibil ºi care poartã numele de putere caloricã. Simbolul acestei mãrimi 

fizice este q, iar unitatea de mãsurã J/kg. (Q = m·q) 

Materialul Puterea caloricã 

Lemn 12,6 MJ/kg 

Cãrbune 18% 

Turbã 14,6 MJ/kg 

Gaz metan 11% 

Lignit 22 MJ/kg 

Petrol, benzinã 59% 

Huilã 33,5 MJ/kg 

Nucleari 3% 

Antracit 35,6 MJ/kg 

Materialul Puterea caloricã 

Hidraulicã 9% 

Cocs 30 MJ/kg 

Alcool 29,7 MJ/kg 

Petrol lampant 46 MJ/kg 

Benzinã 46 MJ/kg 

Acetonã 59 MJ/kg 

Comparaþia referitoare la consumul 

diverºilor combustibili este realizatã 

pentru þãrile din Europa 

4. În 4 eprubete toarnã, cu grijã, benzinã, respectiv acetonã. Amestecã, pe rând, conþinutul 

fiecãrei eprubete cu: apã, ulei, unt, sare de bucãtãrie. Observã comportamentul fiecãrui 

amestec. Deseneazã ºi descrie în caiet ceea ce ai constatat. 

Aplică 

1. Ai la dispoziþie aceeaºi cantitate din fiecare combustibil din tabelul de mai sus. Utilizând 

valorile puterii calorice din acelaºi tabel, alege cel mai potrivit combustibil pe care l-ai 

utiliza acasã. Motiveazã alegerea ta. 

2. Orice tip de material care înmagazineazã energie ºi care poate fi ars pentru a furniza 

cãldurã se numeºte: A. Sursã de energie; B. Combustibil; C. Lemn; D. Fosilã. 

3. Care dintre urmãtoarele propoziþii este corectã? 

Cãrbunele este solid, petrolul este lichid, iar gazul natural sunt vaporii. 

Cãrbunele este solid, petrolul este gazos, iar gazul natural este lichid. 

Cãrbunele este negru, petrolul este verde, iar gazul natural este alb. 

Cãrbunele este lichid, petrolul este solid, iar gazul natural este ca niºte vapori. 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


60 


Ce fel de energie? 21 


Citieºte textul de mai jos, folosind un sistem de marcare a textului dupã cum urmeazã : 

– în dreptul enunþurilor sau paragrafelor care confirmã ceea ce ºtiai, pune un semn 

de bifat (√); 

– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care contrazic ceea ce ºtiai, pune un semn 

minus (–); 

– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care sunt neclare pentru tine, pune un semn 

de întrebare (?); 

– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care conþin informaþii noi, pune semnul 

plus (+). 

Completeazã tabelul de mai jos cu cel puþin douã enunþuri în fiecare coloanã, transcriind 

informaþiile marcate cu semnul corespunzãtor în timpul lecturãrii textului: 

√ – ? + 

Un vas cald, tocmai luat de pe foc, determinã 

încãlzirea unui alt vas rece cu care este 

în contact. O piatrã aruncatã vertical în sus 

se înalþã, apoi recade pe suprafaþa Pãmântului. 

O minge care loveºte un perete se încãlzeºte 

în urma ºocului. O locomotivã 

antreneazã în miºcare vagoanele datoritã 

combustibilului utilizat pentru funcþionarea 

motorului. Hidroforul utilizat pentru a 

scoate apa din fântânã este acþionat de un 

motor electric. Curenþii de aer staþionari determinã 

rotirea paletelor centralelor eoliene 

(care, în cazul în care nu existã o miºcare a 

maselor de aer, rãmân în stare de repaus), 

iar miºcarea acestor palete cu suprafaþã 

mare antreneazã în miºcare rotorul unui 

generator electric, care va produce energia 

electricã necesarã funcþionãrii diferitelor 

utilaje ºi aparate, motoare electrice ºi/sau 

electrocasnice. Pentru a descrie astfel de 

situaþii, utilizãm în limbajul cotidian 

expresii cum ar fi: „energie mecanicã”, 

„energie termicã”, „energie electricã”. 

Sã considerãm cazul miºcãrii verticale a 

unei mingi: la momentul iniþial, când aceasta 

este lãsatã liberã, ea se aflã la înãlþimea h 1 



deasupra suprafeþei Pãmântului, viteza sa 

iniþialã fiind zero. Dupã un interval de 

timp, starea sa se modificã, mingea coboarã 

sub acþiunea greutãþii ºi se aflã la înãlþimea 

h 2 faþã de suprafaþa Pãmântului, într-o altã 

stare, diferitã de cea iniþialã (este mai aproape 

de sol faþã de starea iniþialã ºi are viteza 

diferitã de zero). Când ajunge la suprafaþa 

solului, starea sa este diferitã de cele descrise 

anterior (înãlþimea faþã de Pãmânt este 

zero, iar viteza mingii este maximã), în contact 

cu suprafaþa Pãmântului mingea se deformeazã, 

apoi-dupã un timp scurt-revine la 

forma iniþialã ºi se ridicã la înãlþime deasupra 

solului. Fiecare dintre stãrile 

succesive ale mingii sunt caracterizate prin 

energia pe care mingea o posedã în fiecare 

moment. În exemplele de mai sus, ca ºi în 

multe altele, energia s-a transformat sau s-a 

transmis de la un corp (sistem de corpuri) la 

altul. Analizând cu atenþie aceste exemple, 

se constatã cã, pentru a transmite energie, 

un sistem trebuie sã treacã dintr-o stare 

(caracterizatã prin anumite valori ale 

mãrimilor fizice) în altã stare (caracterizatã 

de alte valori ale mãrimilor fizice). 

1. Selecteazã din textul de mai sus corpuri care au diferite feluri de energie. 2. Sunt posibile 

situaþii în care acelaºi corp sã posede energie cineticã ºi potenþialã? Dacã DA, atunci 

exemplificã ºi argumenteazã.

Energia este o mãrime care caracterizeazã starea unui corp sau a unui sistem fizic. Fiecãrei 

stãri a unui corp sau sistem de corpuri îi corespunde o energie, iar trecerea corpului sau 

sistemului de corpuri dintr-o stare în alta presupune o variaþie a energiei acestuia: 

∆E = E f – E i 

Spunem cã energia este o mãrime de stare a unui corp sau a 

unui sistem fizic. Variaþia de energie ∆E reprezintã energia 

transmisã de la un corp/sistem de corpuri la altul ºi are ca efect 

modificarea miºcãrii sau a poziþiilor diferitelor pãrþi ale 

corpului/sistemului care o primeºte. Spunem cã energia este 

transmisã prin efectuare de lucru mecanic. 

Vrei sã afli mai multe despre energie? 

Energia sistemului care depinde de starea de miºcare a acestuia, 

deci de vitezã, se numeºte energie cineticã. 

2 

mv 

Ec 

2 

Valoarea energiei cinetice (kinetikos [gr] = miºcare) sau a energiei 

de miºcare a unui corp sau sistem de corpuri se determinã în 

funcþie de lucrul mecanic efectuat pentru a iniþia miºcarea 

corpului sau a sistemului de corpuri. Energia sistemului care 

depinde de poziþia sa faþã de corpurile din jur se numeºte 

energie potenþialã. Valoarea energiei potenþiale se determinã 

2 ⎛ kx ⎞ 

diferit pentru corpuri deformate ⎜ ⎟ , respectiv pentru 

⎜ 

Ep 

= 

⎟ 

⎝ 2 ⎠ 

corpuri aflate în repaus în câmp gravitaþional (Ep = mgh). 

= 

Aplică 

Ce fel de energie are omul care sare 

cu resortul? 

Realizeazã un rebus utilizând definiþiile de mai jos: 

1 vertical: Energia chimicã este înmagazinatã în . . . . . . . moleculelor. 

2 vertical: Unitatea de mãsurã pentru energie în Sistemul Internaþional. 

3 vertical: Orice tip de material care înmagazineazã energie ºi care poate fi ars 

pentru a da cãldurã. 

4 vertical: O formã de energie care rezultã din miºcarea elementelor componente ale 

unei maºini. 

5 vertical: Oamenii îºi iau energia din ea. 

6 vertical: Un tip de energie potenþialã care este obþinutã din combustibili fosili. 

1 orizontal: Un tip de combustibil format din rãmãºiþele plantelor ºi ale creaturilor 

mãrii care au trãit acum câteva milioane de ani. 

2 orizontal: O unitate de mãsurã a energiei, care se utilizeazã pentru a se mãsura 

energia conþinutã în alimente. 

3 orizontal: Combustibili, cum ar fi vântul ºi Soarele, care pot genera putere fãrã a fi 

consumaþi. 

4 orizontal: Energia înmagazinatã într-un resort comprimat se numeºte energie 

potenþialã de . . . . . . . . 

5 orizontal: Combustibili ca ºi cãrbunele ºi þiþeiul, care pot fi folosiþi numai 

o singurã datã. 


62 


Cum se transformă 

energia? 


22 


Priveºte imaginea alãturatã ºi rãspunde la întrebare! 

Super Mihai cântãreºte 100 kg ºi aleargã pe terenul de rugby cu 

viteza de 2 m/s. Rapidul Ionuþ cântãreºte numai 50 kg, dar aleargã 

cu 4 m/s, în timp ce Rotofeiul Gigi cântãreºte 200 kg ºi aleargã cu 1 

m/s. Într-o ciocnire, care jucãtor îl va putea opri mai uºor pe Mihai? 

a. Rapidul Ionuþ; 

b. Rotofeiul Gigi; 

c. Amândoi la fel. 

Se spune adesea cã apa ºi vântul au energie deoarece ele pot sã producã rotirea unei turbine 

sau a unei moriºti. La fel, curentul electric posedã energie deoarece poate pune în funcþiune 

motoarele electrice. În mod general, spunem cã un corp posedã energie dacã el este capabil 

sã producã punerea în miºcare a altui obiect, adicã dacã efectueazã lucru mecanic. 


1. În care dintre situaþiile de mai jos se efectueazã lucru mecanic? 

Afirmaþia Rãspunde ºi explicã 

Un om împinge cu putere un perete ºi 

oboseºte. 

O carte alunecã de pe masã ºi cade liber. 

Un chelner transportã într-o singurã mânã un 

platou deasupra capului ºi strãbate astfel sala. 

O rachetã accelereazã în spaþiu. 

2. Se utilizeazã un cãrucior care poate rula pe o suprafaþã rectilinie atunci când este lansat 

de pe o rampã. Pe suprafaþa orizontalã se plaseazã al doilea cãrucior. Lasã liber primul 

cãrucior din vârful rampei ºi observã. Lasã liber cãruciorul de la înãlþimi tot mai mici. 

Observã. Mãsoarã în fiecare caz distanþa parcursã de cãrucior pe suprafaþa orizontalã. 

3. Realizeazã o schiþã care sã cuprindã rezultatele observaþiilor în cele douã situaþii. 

4. Explicã ceea ce ai observat, utilizând conceptele de energie cineticã ºi energie potenþialã. 

Caracterizeazã miºcãrile observate. 

ªtiai cã? 

Este util ºi important sã aplicãm relaþia de definiþie a energiei cinetice în multe situaþii 

cotidiene! Astfel, de exemplu, un automobil cu masa de 10 3 kg ºi care se deplaseazã cu 

viteza de 45 km/h are o energie cineticã: 

E c 

3 

1 3 ⎛ 45⋅10 

⎞ 

= ⋅10 

⋅ = 78125 j 

2 ⎜ 

3600 ⎟ 

⎝ ⎠ 

La o vitezã de 90 km/h, adicã dacã se dubleazã viteza iniþialã, energia sa cineticã va 

creºte de 4 ori, ºi va deveni: 

78125 J x 4 = 312500 J = 3,1.10 5 J. 

2

Aceastã energie este considerabilã. Ea corespunde energiei cinetice a unui corp cu masa 

de 10 3 kg care cade de la o înãlþime de 31 m, adicã de la o înãlþime echivalentã cu cea a 

unei clãdiri cu 10 etaje. 

Observã imaginea alãturatã ºi indicã ce fel de energie posedã 

biciclistul în urmãtoarele poziþii: 

a. în vârful pantei; 

b. la coborâre; 

c. în urcare; 

d. în partea cea mai joasã a traseului. 

Un biciclist coboarã lansat, fãrã sã pedaleze, o pantã pe versantul 

unui deal urmând sã urce, aproape imediat pe panta dealului 

urmãtor folosind cât mai mult din energia sa. Se observã cã el nu 

urcã la aceeaºi înãlþime ca ºi cea de la care a coborât. Într-adevãr, 

o parte din energia cineticã se transformã într-o altã formã 

energie, energia termicã, adicã e vorba de cãldura degajatã 

datoritã diferitelor frecãri. Un vehicul lansat posedã energie, ceea 

ce înseamnã cã el poate efectua lucru mecanic. Acest lucru 

mecanic motor poate învinge lucrul mecanic rezistent datorat 

greutãþii vehiculului pânã când acesta urcã pe versant. 

Bineînþeles, lucrul mecanic restituit nu poate fi mai mare decât 

energia cineticã pe care vehiculul a dobândit-o în coborârea sa. 

Deci, energia cineticã a fost dobânditã pe parcursul coborârii, iar 

revenirea nu se poate face pânã la o înãlþime mai mare decât cea 

de la care a plecat. 

Teorema variaþiei energiei cinetice: 

Variaþia energiei cinetice a unui corp a cãrui vitezã se modificã de la viteza iniþialã v 0 la 

viteza finalã v este egalã cu lucrul mecanic efectuat de forþa de tracþiune pentru a 

modifica viteza respectivã, în absenþa frecãrilor. 

Teorema conservãrii energiei mecanice: 

Pentru un sistem dat, suma dintre energia cineticã ºi energia sa potenþialã este constantã; 

spunem cã energia se conservã. 

Aplică 

1. Care este energia cineticã a unei sãgeþi cu masa de 20 g dacã viteza sa este de 40 m/s? 

2. Calculeazã energia cineticã a Pãmântului în miºcarea sa în jurul Soarelui. Vei asimila 

miºcarea Pãmântului (datoritã razei mari a orbitei) ca fiind una de translaþie, cu viteza de 

30 km/s. Masa Pãmântului este de cca. 6.10 24 kg. 

3. Un meteorit cu masa de 10 kg are viteza de 20 km/s. Calculeazã energia sa cineticã. Cum 

explici formarea craterelor pe Lunã? 

4. Pe ºosea, autovehiculele trebuie sã încetineascã atunci când sunt înaintea unei curbe. 

Calculeazã variaþia energiei cinetice a unui automobil cu masa de 850 kg când viteza sa 

se reduce de la 90 km/h la 60 km/h. Ce se întâmplã cu aceastã energie? 

5. Explicã de ce, în urma unei lovituri frontale, conducãtorul unui automobil este proiectat 

spre parbriz. Explicã rolul centurii de siguranþã ºi menþioneazã de ce crezi cã aceasta 

poate reduce rãnirile accidentale. 

6. Explicã de ce te apleci uºor în faþã atunci când cobori de pe scara rulantã a unui magazin. 


64 


Energia în viața cotidiană 23 


Te afli într-unul din vagoanele unui carusel ºi tocmai ai încheiat 

o cursã plinã de senzaþii tari. Pentru o emoþie mai mare, ai vrea 

sã ajungi jos cu o vitezã de douã ori mai mare. Pentru a þi se 

îndeplini dorinþa, caruselul trebuie sã fie: 

a. de douã ori mai înalt; 

b. de trei ori mai înalt; 

c. de patru ori mai înalt; 

d. de cinci ori mai înalt; 

e) de ºase ori mai înalt. 

Citeºte textul de mai jos, folosind un sistem de marcare a 

textului dupã cum urmeazã : 

– în dreptul enunþurilor sau paragrafelor care confirmã ceea 

ce ºtiai, pune un semn de bifat (√); 

– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care contrazic ceea 

ce ºtiai, pune un semn minus (–); 

– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care sunt neclare 

pentru tine, pune un semn de întrebare (?); 

– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care conþin 

informaþii noi, pune semnul plus (+). 

Completeazã tabelul de mai jos cu cel puþin douã enunþuri în fiecare coloanã, transcriind 

informaþiile marcate cu semnul corespunzãtor în timpul lecturãrii textului: 

√ – ? + 

Unul din punctele de atracþie ale oricãrui 

parc de distracþii îl constituie caruselul. La 

prima vedere, un carusel seamãnã cu un tren 

de pasageri, deoarece el este format dintr-un 

numãr de vagonaºe legate între ele ºi care se 

deplaseazã pe ºine. Dar, spre deosebire de 

trenurile obiºnuite, acesta nu are nici un 

motor ºi nici o altã sursã de putere pentru a 

se deplasa. Pentru mulþi, funcþionarea acestui 

dispozitiv se explicã numai cu ajutorul 

inerþiei ºi al gravitaþiei, energia avându-ºi 

rolul numai în prima etapã a miºcãrii, atunci 

când trenuleþul urcã prima pantã (ºi cea mai 

mare). Scopul acestei ascensiuni iniþiale este 

de a constitui un fel de „rezervor de energie 

potenþialã”. Conceptul de energie potenþialã, 

denumit adesea ºi energie de poziþie, este 

foarte simplu de înþeles. Pe mãsurã ce 

trenuleþul urcã tot mai sus, rezultã o distanþã 

pe verticalã tot mai mare, pe care gravitaþia îl 

va trage în jos. Ai mai trãit aceastã senzaþie 

atunci când ai urcat cu bicicleta o pantã, sau 

când ai împins un cãruþ pe un deal în sus. 

Energia potenþialã pe care o dobândeºti în 

timp ce urci dealul poate fi eliberatã ca 

energie cineticã – energia de miºcare, atunci 

când cobori dealul. 


Deci, prima pantã serveºte la înmagazinarea 

de energie potenþialã. Odatã ce începe 

coborârea, gravitaþia este cea care preia responsabilitatea 

ºi transformarea energiei potenþiale 

în energie cineticã. Gravitaþia acþioneazã 

ca o forþã constantã, orientatã vertical în jos. 

Deoarece un corp tinde sã-ºi pãstreze starea de 

miºcare, trenuleþul se va deplasa înainte chiar 

ºi atunci când începe sã urce o nouã pantã ºi 

gravitaþia îl „trage” în spate. Atunci când trenuleþul 

urcã a doua pantã, mai micã decât 

prima, energia sa cineticã se transformã înapoi 

în energie potenþialã. Astfel, pe parcursul cursei 

are loc o transformare continuã a energiei 

din energie potenþialã în energie cineticã ºi 

invers. Aceastã modificare continuã a acceleraþiei 

este cea care le face atât de distractive. 

Pentru majoritatea caruselurilor, înãlþimea 

pantelor scade constant pe mãsurã ce se parcurge 

traseul. Acest lucru este necesar deoarece 

„rezerva” de energie potenþialã construitã 

la urcarea primei pante se pierde pe rând 

datoritã frecãrilor dintre trenuleþ ºi ºine, 

precum dintre trenuleþ ºi aer. Când trenuleþul 

ajunge la capãtul traseului, el a „consumat” în 

intregime rezerva de energie potenþialã pe 

care a avut-o.


Problemã practicã: Pot construi un model de carusel care sã funcþioneze? 

Investigaþie: Scrie douã sau trei paragrafe despre energia cineticã ºi energia potenþialã. 

Ipotezã: Ce trebuie sã faci pentru a construi propriul carusel care sã fie strãbãtut complet 

de corpul de studiu? 

Materiale: hârtie, fire flexibile (cca. 2 m lungime), pastã de lipit. 

Mod de lucru: Reguli: a) caruselul trebuie sã înceapã cu o pantã; b) circuitul trebuie sã 

cuprindã cel puþin douã bucle; c) trebuie sã existe cel puþin douã pante dupã buclã; d) 

fiecare pantã trebuie sã fie mai înaltã decât cea care urmeazã dupã ea; e) fiecare buclã 

trebuie sã fie mai joasã decât panta care este în faþa sa. 

1. Proiecteazã caruselul. Urmeazã regulile ºi utilizeazã pantele ºi buclele cerute. Þine 

minte cã, în timp ce lucrezi, înveþi despre energia cineticã ºi energia potenþialã. 

2. Când consideri cã proiectul tãu e funcþional, construieºte modelul cu ajutorul 

firelor metalice. Firele trebuie sã se autosusþinã. NU AI VOIE SÃ SPRIJINI 

CARUSELUL. 

3. Lipeºte un capãt al firului pe podea (nu pe covor). „Maºina” ta trebuie sã 

cãlãtoreascã pânã la capãtul firelor. Dacã maºina nu parcurge întreg circuitul, reproiecteazã 

caruselul. 

4. Dezvoltare: Formuleazã o predicþie referitoare la modul în care vor arãta 

caruselurile în viitor. Analizeazã care este rolul frecãrii în cazul sistemului tãu de 

carusel. 

Rezultate: Pãstreazã proiectul pe hârtie al caruselului funcþional. De asemenea, dacã ai 

fãcut mai multe încercãri, atunci pãstreazã-le pe toate în portofoliu. 

Concluzie: Explicã ce ai înþeles ºi ce ai învãþat prin aceastã activitate. Þine minte cã 

trebuie sã rãspunzi la întrebarea iniþialã. 

Aplică 

1. Gândeºte-te la cele observate când ai verificat funcþionarea caruselului realizat de tine. 

Precizeazã poziþiile în care corpul posedã diferite forme de energie. (Poþi afla alte 

informaþii interesante de la adresa: http://www.learners.org/exhibits/parkphysics/index) 

2. Realizeazã un rebus, utilizând urmãtoarele definiþii: 

1 vertical: Benzina ºi alimentele au energie . . . . . . . . 

2 vertical: Energia unui corp aflat în stare de miºcare. 

3 vertical: Energia cineticã este energia de . . . . . . . . 

4 vertical: Un tip de energie potenþialã care poate fi arsã pentru a produce cãldurã ca 

ºi în cazul lemnului. 

5 vertical: Legea . . . . . . . energiei afirmã cã energia nu poate fi creatã ºi nici 

distrusã. 

6 vertical: Energia pe care o are un corp datoritã poziþiei sau datoritã formei sale. 

1 orizontal: O parte a inflorescenþei unor plante, în care acestea înmagazineazã 

energia pentru a o utiliza mai târziu. 

2 orizontal: Energia poate determina schimbarea . . . . . . . cum ar fi trecerea din gheaþã 

în apã lichidã. 

3 orizontal: Aceasta trebuie sã aibã loc în cazul energiei potenþiale a combustibililor 

fosili pentru a se transforma în alte forme de energie. 

4 orizontal: Capacitatea de a determina o schimbare a materiei. 


66 


Fenomene meteo 

extreme 


Cum aratã o tornadã? Ce distrugeri (pentru om ºi pentru mediul sãu de viaþã) poate ea 

produce? Cum se formeazã o tornadã? Se pot realiza construcþii ºi clãdiri care sã reziste 

unor furtuni atât de puternice? Cum sã construim locuinþe mai sigure pentru a face faþã 

condiþiilor meteo extreme? 



24 

1. Ai la dispoziþie scara Fujita, o sarã care clasificã tornadele în funcþie de valoarea vitezei 

vântului, respectiv în funcþie de tipul ºi dimensiunea distrugerilor pe care acestea le 

produc clãdirilor. De asemenea, poþi utiliza ca resursã ºi urmãtoarea adresã: 

http://school.discovery.com. 

Nivel: F0; viteza vântului: 40 – 72 km/h. Distrugeri uºoare: rupe crengile copacilor, 

smulge copacii tineri, poate distruge semnele de circulaþie, semafoarele, coºurile de fum 

Nivel: F1; viteza vântului: 73 – 112 km/h. Distrugeri moderate: deplaseazã þiglele ºi 

materialele din care sunt realizate acoperiºurile, rulotele ºi motor-homes pot fi deplasate, 

motocicliºtii pot fi deplasaþi lateral sau chiar ridicaþi de pe ºosea. 

Nivel: F2; viteza vântului: 113 – 157 km/h. Distrugeri considerabile: copacii smulºi din 

pãmânt, chiar ºi cei mari, rulotele ºi motor-homes sunt demontate, acoperiºurile de pe 

case pot fi luate cu totul, vagoanele de tren sunt zdrobite unele de altele, micile obiecte 

devin adevãrate arme/proiectile. 

Nivel: F3; viteza vântului: 158. – 206 km/h. Distrugeri severe: pot fi distruse pãduri întregi 

prin smulgerea copacilor cu rãdãcini cu tot de pe mari suprafeþe, trenuri întregi pot fi 

deraiate ºi izbite unele de altele, pereþii ºi acoperiºurile caselor sunt dãrâmate cu totul. 

Nivel: F4; viteza vântului: 207 – 260 km/h. Distrugeri devastatoare: casele ºi anexele 

gospodãreºti sunt rase de pe suprafaþa pãmântului, automobilele sunt propulsate prin aer. 

Nivel: F5; viteza vântului: 261 – 318 km/h. Distrugeri incredibile: autovehiculele devin 

proiectile, deoarece pot fi ridicate în aer, case întregi sunt distruse dupã ce au fost 

ridicate de pe fundaþii ºi sunt deplasate rotindu-se la distanþã, structurile din beton armat 

pot fi afectate serios.

Utilizând resursele avute la dispoziþie ºi legãturile pe care le gãsiþi pe internet realizaþi o 

cecetare pentru a proiecta clãdiri care sã fie rezistente la furtuni de intensitatea unei 

tornade. 

Fiecare elev va scrie un paragraf în care va descrie cum a proiectat ºi de ce a ales acea 

variantã constructivã. De asemenea, fiecare elev va enumera trãsãturile clãdirii proiectate 

de el/ea care o fac rezistentã la furtuni puternice. 

Extindere 

Realizarea unei schiþe a clãdirii însoþitã de calcule matematice – plan al clãdirii pe care a 

descris-o în text. 

2. – În America de Nord existã o regiune de cca. 1000 km lãþime, denumitã, datoritã 

frecvenþei mari cu care se produc tornadele, „Aleea Tornadelor”. De ce aleg 

oamenii sã locuiascã acolo? Tu ai alege sã locuieºti acolo? De ce? 

– Constrângerile impuse constructorilor referitor la rezistenþa clãdirilor contribuie la 

reducerea pagubelor produse de astfel de furtuni? 

– Crezi cã ideea de a locui în rulote este bunã sau rea? Ce anume le afecteazã în caz 

de furtunã, ºi în ce mod? 

– Utilizeazã scara Fujita pentru a determina ce s-ar întâmpla comunitãþii în care 

locuieºti dacã o tornadã F-5 ar traversa centrul localitãþii. Considerã cã tornada se 

deplaseazã cu 100 km/h ºi cã este în contact cu solul timp de 6 min. Lãþimea sa 

este de 250 m. 

Aplică 

În grupe de câte trei elevi, fiecare grup are rolul de inginer expert angajat de Consiliul 

Local al unei localitãþi situate pe Aleea Tornadelor. Fiecare grup va pregãti un raport care 

sã cuprindã acþiunile/paºii pe care trebuie sã le realizeze locuitorii localitãþii pentru a 

reduce cât mai mult distrugerile produse de zborul micilor obiecte pe durata furtunii. 

Fiecare grup va prezenta raportul sãu Consiliului Local constituit din restul clasei. Pe 

durata activitãþii se vor înregistra toate ideile ºi în final, în urma dezbaterii organizate cu 

întraga clasã, se vor alege cele mai bune soluþii. 

ªtiai cã? 

Un nor de furtunã acumuleazã, în general, o mare cantitate de energie. Dacã existã 

condiþii favorabile, aceastã energie produce un curent vertical puternic în interiorul 

norului. Dar de unde provine aceastã energie? Norii se formeazã atunci când vaporii de 

apã se condenseazã în aer. Aceastã schimbare de stare de agregare are loc cu cedare de 

cãldurã, iar cãldura este o formã de energie. O mare parte din energia unei furtuni rezultã 

din fenomenele de condensare care duc la formarea norului. În conformitate cu 

Encyclopedia Britanica, pentru fiecare gram de apã care se condenseazã sunt eliberate 

cca 600 calorii. Când apa îngheaþã în pãrþile superioare ale norului se cedeazã alte 80 de 

calorii pentru fiecare gram de apã. Aceastã energie contribuie la creºterea`temperaturii 

curentului ascendent ºi, în parte, este transformatã în energia cineticã a miºcãrii 

particulelor din curentul ascendent ºi descendent. Dacã se cunoaºte cantitatea de apã care 

se condenseazã ºi care va cãdea sub formã de precipitaþii dintr-un nor, atunci se poate 

calcula energia totalã a unei furtuni. Într-o furtunã de intensitate medie, energia cedatã 

este de cca 10 000 000 kilowatt-orã, ceea ce este echivalentul a 20 de rachete nucleare. O 

furtunã puternicã poate fi de 10 pânã la 100 de ori mai energeticã. 


68 


Evaluare VII 

1. Locul din care se obþine energie este cunoscut sub numele de: 

a. Zãcãmînt de combustibili fosili 

b. Sursã de energie 

c. Putere 

d. Moleculã 

2. Orice tip de material care înmagazineazã energie ºi care poate fi ars pentru a furniza 

cãldurã se numeºte: 

a. Sursã de energie 

b. Combustibil 

c. Lemn 

d. Fosile 

3. Care dintre urmãtoarele tipuri de energie este o sursã neconvenþionalã de energie? 

a. Gazul natural 

b. Apa 

c. Uraniul 

d. Combustibilii fosili 

4. De ce un tip de energie este considerat ca fiind o sursã convenþionalã? 

a. Este convenþionalã dacã foloseºte apa. 

b. Este convenþionalã dacã este uzatã ca ºi o carte împrumutatã de la bibliotecã. 

c. Este convenþionalã dacã se terminã prin utilizare. 

d. Este convenþionalã dacã este produsã în centrale. 

5. Zãcãmintele naturale sunt bune numai pentru a produce combustibili. 

a. Adevãrat 

b. Fals 

6. Care dintre urmãtoarele propoziþii este corectã? 

a. Cãrbunele este solid, petrolul este lichid, iar gazul natural sunt vaporii. 

b. Cãrbunele este solid, petrolul este gazos, iar gazul natural este lichid. 

c. Cãrbunele este negru, petrolul este verde, iar gazul natural este alb. 

d. Cãrbunele este lichid, petrolul este solid, iar gazul natural este ca niºte vapori. 

7. Care este energia cineticã a unui tren cu masa de 800 000 kg care se deplaseazã cu viteza 

de 72 km/h? 

8. O minge de fotbal are 800 g ºi cade de la 8 m înãlþime. Dupã ciocnirea cu solul, mingea 

se ridicã la 2,4 m înãlþime. Câtã energie s-a consumat prin ciocnire? 

9. Pregãtindu-ºi cazul pentru judecatã, un avocat avea de soluþionat urmãtoarea problemã: 

un ghiveci de flori de 1 kg a cãzut de pe o etajerã pe o distanþã de 15 cm, drept în capul 

clientei sale. Cu ce forþã a lovit ghiveciul capul clientei? 

a) 1 N; b) 4 N; c) 16 N; d) 32 N; e) la întrebarea avocatului nu se poate rãspunde din 

infromaþiile date. Tu ce crezi? Argumenteazã. 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


12. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


ANEXE 

Bibliografie pentru 

B 

susținerea demersului didactic 

1. Chicinaº, L. – coord. – Fizica prin experimente ºi jocuri – Ed. Eurodidact, Cluj – Napoca, 2002 

2. Perelman,Y. – Physics can be fun – MIR Publishers, Moscow, 1986 

3. Site de resurse educaþionale: http://sitesforteachers.com 

4. Chiº,V. – Pedagogia pentru competenþe – Ed. Casa Cãrþii de ºtiinþã, Cluj – Napoca, 2005 

5. * * – Larousse – Dicþionar Inventatori ºi invenþii – Ed. Tehnicã, Bucureºti, 2001 

(traducere din limba francezã: Mariana Crãciun, Monica Crãciun). 

6. * * * – Bender, Lionel – Enciclopedii vizuale. Invenþii – Text Lionel Bender, Ed. Litera 

internaþional, Bucureºti, 2004 (traducere din limba englezã: Dan Dumitrescu) 

7. R. Tetean, E. Vinþeler – ALEPH, Ed. NapocaStar, Cluj – Napoca, 2001 

8. Enciclopedia Encarta 

9. Aºtilean, M.; Iacob, A.; Chicinaº, L. – Tutorial de electrocineticã 

10. Colecþia „Arborele lumii”, „National geographic”, „Sceance et vie” 

11. * * – Dicþionar de biologie Oxford -Tradus de Ileana Muicã, Cristina Muicã, Florentina 

Alina Niþu, Bucureºti 1999 

12. * * – Bulletin de l’Union des Phsiciens, nr. 632, 1981, Cedex Paris, 1996, ISSN – 0366- 

3876 

13. Hann J., Kindersley, D.- How science works, London, DK, 1999 

14. Feynmann, R. – Fizica modernã, Ed. Tehnicã, Bucureºti. 1970 

15. Sfichi, R. – Caleidoscop de fizicã, Ed. Albatros, Bucureºti, 1988 

16. CNC – Ghid metodologic pentru aplicarea programei de fizicã, Bucureºti, 2001 

17. CNC – Ghid metodologic pentru aplicarea programei de biologie, Bucureºti, 2001 

18. CNC – Ghid metodologic pentru aplicarea programei de chimie, Bucureºti, 2001 

19. Ailincãi, M., Rãdulescu, L. – Probleme întrebãri de fizicã, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, 

Bucureºti, 1972 

20. Dunbar, R. – The trouble with science, Faber and Faber Publ., London, 1995 

21. Hayes, D. P. – The growing accessibility of science, Nature, 356, 1992, p. 739 – 740 

22. Driver, R.; Oldham, V. – A constructivist approach to curriculum development in science, 

Studies in science education, 13, 105 – 122, 1986 

23. Guilbert, L.; Meloche, D. – L’idée de science chez des enseignants en formation: un lien 

entre l’histoire des sciences et l’héterogenite des visions?, Didaskalia, 2, 7 – 30, 1993 

24. Hodson, D. – Re-thinking old ways: towards a more critical approach to practical work in 

school science, Science and Education, 1993, 1, 115 – 144 

25. Meichstry, Y. – The impact of science curricula on students views about the nature of 

science, Journal of Research in Science Teaching, 1993, 39 (5), 429 – 443 

26. Roth, K. J. – Using classroom observations to improve science teaching and curriculum 

materials, in C. W. Andersson (Ed), Observing Science Classroom: Observing Science 

Perspectives from Research and Practice, 1984 

27. Viennot, L. – L’enseignement des sciences physiques objet de recherche, Bulletin de 

l’Union des Physiciens, 1989, 716, 899 – 910 

28. Wheatby, G. H. – Constructivist perspectives on science and mathematics learning, 

Science Education, 1991, 11, 577 – 586 


70 

ANEXE 

Proiecte 

1. Să ne electrificăm apartamentul 

Materiale necesare: placã de polistiren cu dimensiunile de 1m/1m, 5-6 becuri de 1,5 V cu 

dulii, 1-2 baterii de 4,5 V, hârtie coloratã, conductori de legãturã, întrerupãtoare, diferite 

mici obiecte pentru decor, lipici, foarfecã, cuþit, ace cu gãmãlie. 

Mod de lucru: Taie o bucatã de polistiren în forma geometricã pe care doreºti sã o aibã 

apartamentul tãu. Traseazã schema interioarã a repartiþiei încãperilor în apartament. Taie 

polistirenul rãmas în fâºii late de 10 cm ºi lipeºte-le în poziþie verticalã pe placa suport 

de polistiren. Ataºeazã bateria/bateriile pe pereþii apartamentului. Leagã becurile puse în 

dulii ºi întrerupãtoarele prin intermediul conductoarelor electrice la baterie. Leagã duliile 

becurilor prin intermediul unor fire izolatoare. Fixeazã firele izolatoare pe pereþi. 

Decoreazã apartamentul. 

2. Luminile orașului 

Materiale necesare: becuri de 26 V ºi 0,1 A, conductoare electrice, transformator de 24 V, 

întrerupãtoare, carton, hârtie coloratã, foarfecã, scotch, adeziv, folie transparentã, placã de 

polistiren (2 m x 1,5 m), tuburi goale de la pixuri sau carioci, capace aluminate de la 

iaurt, ciocan de lipit, flodor, alte elemente decorative. 

Mod de lucru: Pe placa de polistiren schiþeazã oraºul, pentru a ºti unde plasezi ºcoala, 

biserica, parcul, stadionul, gara etc. Pentru iluminatul stradal foloseºte tuburile goale de 


pix sau carioca. La un capãt vei lipi cu cositor câte un bec, iar pe celãlalt capãt vei scoate 

firele conductoare prin polistiren ºi vei lega becurile în paralel, ca circuit independent. Ca 

decor se pot folosi capacele aluminate de iaurt sub formã de abajur. Clãdirile se realizeazã 

din carton, iar la ferestre se monteazã folia transparentã. În final, vei avea circuite în 

paralel distincte pentru iluminatul stradal, pentru locuinþe, pentru garã, bisericã ºi 

celelalte insituþii pe care þi le alegi. Între ele, toate aceste circuite se leagã în paralel. 

3. Serpentina electrică 

Materiale necesare: baterie de 4,5 V, întrerupãtor, conductor de cupru gros de 2-3 mm, 

capacul unei cutii de carton, un tub de pix, un bec, un conductor flexibil (70 cm), bandã 

adezivã. 

Mod de lucru: Realizeazã creionul electric din conductor de cupru neizolat astfel: fã o 

buclã la unul din capete, apoi introdu conductorul în tubul de pix. Celãlalt capãt al 

conductorului leagã-l, printr-un conductor flexibil, la baterie. Dezizoleazã conductorul de 

cupru pe o porþiune de aproximativ 40 cm, îndoaie partea pe care ai dezizolat-o în ce 

forme doreºti (zig-zag, floare, brad etc). Realizeazã în capacul de carton 2 orificii. Introdu 

pe conductor bucla creionului electric ºi apoi treci capetele conductorului prin orificiile 

fãcute în capacul de carton. Fixeazã capetele conductorului folosind bandã adezivã. 

Fixeazã apoi cu bandã adezivã bateria în interiorul capacului, apoi monteazã 

întrerupãtorul ºi becul sau soneria. O bornã a bateriei leag-o la întrerupãtor, urmãtoarea 

bornã a întrerupãtorului se leagã la bec/sonerie ºi în continuare la capãtul liber al 

conductorului modelat. 


72 

ANEXE 

Fișe de activitate experimentală 

E 

(FAE – exemple) 

FAE 1 

1. Subiectul: Determinarea constantei elastice 

2. Obiective: Determinarea constantei elastice pentru un resort. Studiul deformãrii unor 

corpuri. Observarea dependenþei dintre forþã ºi alungire. 

Materialul didactic: suport, resort, riglã, discuri crestate, cârlig pentru discuri crestate, 

dinamometru. 

3. Prezentare teoreticã: Deformarea unui arc creºte odatã cu creºterea forþei deformatoare, 

∆x ~ F. Deci F =k·∆x unde k = constanta elasticã a resortului k= F/∆x; [k] S.I. = N/m. 

4. Schema dispozitivului: 

5. Modul de lucru: 

a. determinã forþa deformatoare cu ajutorul dinamometrului (greutatea cârligului cu 

discuri); 

b. Mãsoarã lungimea resortului nedeformat x 0; 

c. Suspendã de resort cârligul cu discuri; 

d. Mãsoarã lungimea x pentru resortul deformat; 

e. Transcrie datele în tabel ºi determinã ∆x=x-x 0 ; 

f. Calculeazã valoarea constantei elastice. 

6. Înregistrarea datelor: 

Nr. 

det 

1. 

2. 

3. 

Forþa 

7. Observaþii: Se transformã valoarea obþinutã pentru k în N/m. Ce poþi spune despre 

valoarea constantei elastice k, pentru acelaºi resort? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


F(N) 

nedeformat x 0 

(mm) 

Lungimea 

resortului 

deformat x0 (mm) 

∆x=x–x 0 (mm) 

k=F/∆x 

(N/mm)

FAE 2 

1. Subiectul: Teorema variaþiei energiei cinetice 

Fi 

⋅Si 

2. Obiectivul: Verificarea experimentalã a relaþiei = const. 

2 

. 

v 

3. Materialul didactic: Modulul experimental MECANICA 1 (tip MGLS-1); cronometru. 


5. Prezentarea teoreticã: Teorema variaþiei energiei cinetice 

2 2 

2 

mv mv 

mv 

0 

i 

− = L () 1 devine: = FiSi 

( v0 

= 0) 

. 

2 2 

2 

Fi 

Si 

Deci = const. 

() 2 , unde Fi = 2·n·m·g este forþa rezultantã, 

2 

vi 

n – nr. de ºaibe, m=2g – masa unei ºaibe, 

Si 

Si 

vi = ai 

⋅ ti 

= 2⋅ 

⋅ t 2 i = 2⋅ 

t t 

– viteza atinsã de corpul (8) 

i 

i 

în intervalul de timp t i , S i – spaþiul parcurs de corpul (8) în 

intervalul de timp t i . Relaþia (1) se verificã dacã relaþia (2) se 

verificã. 


a) realizeazã echilibrul dinamic al dispozitivului; b) mutã douã ºaibe de la corpul de 

probã (8) la tija de culisare (5) a corpurilor de probã (6) ºi (7); c) poziþioneazã limitatorul 

(3) la ultima gaurã din capãtul superior al cadrului suport (2) ºi limitatorul (13) la a doua 

gaurã numerotatã de la masa de laborator în jos; mãsoarã distanþa S1 dintre limitatoare ºi 

înscrie valoarea ei în tabel; d) ridicã tija (5) pânã când corpul (8) se aflã la poziþia 

limitatorului inferior (12); e) elibereazã tija ºi simultan porneºte cronometrul; f) mãsoarã 

de trei ori timpul cât corpul (8) parcurge distanþa S1 dintre limitatoarele (3) ºi (12); 

transcrie valorile lui t în coloana 3 a tabelului; g) mutã încã o ºaibã de la corpul (8) la tija 

(5) ºi modificã poziþia limitatorului (12) cu 100 mm mai sus pe cadrul suport (2) ºi 

transcrie în tabel valoarea distanþei S2 ; repetã operaþiile de la d), e) ºi f) în aceastã 

situaþie; h) mutã a treia ºaibã de la corpul (8) la tija (5) ºi fixeazã limitatorul (13) cu 

100mm mai sus pe cadrul suport (2); transcrie în tabel valoarea distanþei S3 ; repetã 

operaþiile de la d), e) ºi f) în aceastã situaþie; i) determinã valoarea t ca medie aritmeticã 

a 3 cronometrãri succesive ale timpului de parcurgere a distanþei Si ºi comparã între ele 

Fi ⋅S 

i 

valorile 2 calculate în ultima coloanã a tabelului; completeazã spaþiile punctate 

vi 

de la paragrafele 8) ºi 9). 


Nr. 

crt. 

1. 

2. 

3. 

n Fi ( N) 

Si (m) t(s) ti = t() 

s 

v i 

i 

( m / s) 

2 

2⎛ 

m ⎞ 

v ⎜ ⎟ i ⎜ 2 ⎟ 

⎝ s ⎠ 

Fi ⋅Si 

( N ⋅ m) 

2 

F ⎛ ⎞ 

iSi 

N ⋅s 

⎜ ⎟ 

2 

v ⎜ ⎟ 

i ⎝ m ⎠ 


74 

F1S1 

F2S2 

F3S3 

8. Observaþie: Valorile calculate , , 

2 2 2 sunt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

v v v 


1 

2 

FiSi 

9. Concluzie: deoarece valorile 2 din ultima coloanã a tabelului sunt . . . . . . . . . . . . . . . 

v 

i 

3 

FiSi 

înseamnã cã = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . , deci relaþia (1) este . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

v 

FAE 3 

1. Subiectul: Determinarea lungimilor 

2. Obiective: Dezvoltarea îndemânãrii în a folosi instrumentele de mãsurare a lungimilor 

3. Material didactic: Riglã, diferite obiecte la care se poate mãsura o dimensiune: cub de 

lemn, carte, penar etc. 

4. Prezentare teoreticã: Lungimea este o unitate de mãsurã fundamentalã a Sistemului 

Internaþional de Unitãþi (S.I.). Unitatea de mãsurã pentru lungime este metrul (simbol m); 

l=lungime, [l] S.I. =m. Instrumentele folosite pentru determinarea lungimii sunt: rigla, 

metrul de croitorie, metrul de tâmplãrie, ºublerul, micrometrul etc. 


a. aºeazã rigla astfel încât privirea sã cadã perpendicular pe gradaþie; 

b. citeºte valoarea ºi înscrie-o în tabel; în cazul în care lungimea obiectului depãºeºte 

lungimea riglei, aºeazã rigla de mai multe ori, având grijã sã aduni corect valorile 

citite; 

c. repetã mãsurãtoarea pentru aceeaºi lungime. 


Nr. 

det. 

1. 

2. 

3. 

i 

Lungimea manualului de 

fizicã, L 1 

Lungimea mãsuratã (cm) 

Lungimea penarului, L 2 

Lungimea unei laturi a 

cubului, L 3 

7. Concluzii: Mãsurãtorile pentru aceeaºi lungime au valori identice? 

Explicã: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

8. Extindere: Gãseºte o modalitate cât mai simplã pentru a determina lungimea bucãtãriei, 

ºtiind ca ea este pavatã cu gresie iar rosturile (distanþa dintre bucãþile de gresie) sunt 

egale. 

FAE 4 

1. Subiectul: Volumul unui corp cu formã geometricã neregulatã 

2. Obiectivul: Dezvoltarea îndemânãrii practice, folosirea propriilor rezultate pentru a trage 

concluzii, a explica relaþii între variabile; 

3. Material didactic: Mensurã, apã, corpuri cãrora le determinãm volumul (un tub scurt de 

cauciuc, care sã intre în mensurã, o bucatã de plastelinã, un cartof mic). 

4. Prezentare teoreticã: Volumul corpurilor cu formã geometricã neregulatã nu se poate 

determina prin mãsurare directã cu rigla. De aceea, se foloseºte un vas gradat în unitãþi de

volum, în care se pune apã, iar apoi se introduce corpul. Cum volumul unui corp este 

locul ocupat de acesta în spaþiu, introducând corpul în apã nivelul acesteia creºte cu o 

valoare egalã cu volumul corpului introdus. 


a. pune apã în mensurã ºi citeºte volumul acesteia (V o ), având grijã ca gradaþia cititã 

sã fie la acelaºi nivel cu suprafaþa lichidului; 

b. leagã corpul cu un fir de aþã ºi introdu-l în mensurã; noteazã noul nivel al apei 

(V 1 ); diferenþa V 1 -Vo=V reprezintã volumul corpului studiat. 


Nr. det. Corpul studiat V0 (cm3 ) V1 (cm3 ) V=V1 –Vo(cm3 1. 

2. 

3. 

) 

7. Extindere: Foloseºte drept corp de studiu o bucatã de plastelinã, cãreia determinã-i 

volumul dupã metoda descrisã mai sus; modeleazã bucata de plastelinã, dându-i mai 

multe forme; repetã mãsurãtorile. Ce observi? Comenteazã rãspunsul. 

FAE 5 

1. Subiectul: Densitatea unui corp solid 

2. Obiective: Însuºirea deprinderii de lucru cu instrumentele de mãsurã folosite, 

determinarea densitãþii corpurilor. 

3. Material didactic: Mensurã, pahar cu apã, corpurile de studiat (tuburi de cauciuc de 

diferite lungimi, tub de aluminiu), balanþã, cutie cu mase marcate. 

4. Prezentare teoreticã: Cunoaºterea densitãþii unor substanþe este utilã în practicã. Unele 

corpuri se diferenþiazã prin concentrarea masei. Mãrimea care aratã masa unitãþii de 

volum dintr-o substanþã se numeºte densitatea substanþei (se noteazã cu ρ). 

5. Modul de lucru : 

a. cu ajutorul balanþei, determinã masa corpului astfel: aºeazã corpul pe unul din 

talere, iar pe celãlalt taler aºeazã mase marcate pânã ce acul indicator revine la 0; 

suma maselor marcate reprezintã masa corpului; 

b. cu mensura determinãm volumul corpului; 

c. Noteazã datele în tabel. 


Nr. det. Corpul m (g) V(cm3 ) ρ=m/V (g/cm3 ) 

1. 

2. 

3. 

Tuburi 

de cauciuc 

4. Tub de aluminiu 

7. Concluzii: Pentru corpuri din aceeaºi substanþã, raportul m/V are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

valoare. Pentru copurile din substanþe diferite, raportul m/V are valoare . . . . . . . . . . . . . . 


76 

FAE 6 

1. Subiectul: Densitatea unui corp lichid 

2. Obiectivul: Determinarea experimentalã a densitãþii unor lichide 

3. Materialul didactic: Mensurã, pahar gol, pahar cu apã, ulei, sare, balanþã. 

4. Prezentarea teoreticã: Cunoaºterea densitãþii substanþelor lichide este la fel de importantã 

ca ºi pentru solide. În felul acesta se poate verifica atât compoziþia, cât ºi calitatea unor 

produse cum ar fi : laptele, vinul, uleiul etc. 


a. determinã masa paharului gol m 1 ; 

b. mãsoarã cu mensura volumul V de apã; 

c. toarnã apã în pahar ºi aflã masa m 2 a paharului cu apã; 

d. determinã masa de apã m=m 2 -m 1 ; 

e. înscrie datele în tabel; efectueazã calculele prevãzute în tabel. 

6. Înregistrarea datelor : 

Nr. det 

Lichidul 

folosit 

1. apã 

2. apã 

3. ulei 

4. apã sãratã 

7. Concluzii: Pentru primele douã determinãri, raportul m/V are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

valoare. Pentru celelalte determinãri, raportul m/V are valori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

8. Comenteazã rezultatele obþinute. 

FAE 7 

1. Subiectul: Erori de mãsurare 

2. Obiectivul: Determinarea cât mai exactã a lungimilor ºi calculul erorilor de mãsurare a 

acestora 

3. Materialul didactic: Riglã, un obiect cãruia îi determinãm lungimea (ex. creionul sau 

radiera) 

4. Prezentarea teoreticã: Mãsurând o mãrime fizicã de mai multe ori, este foarte probabil sã 

obþinem valori diferite. Pentru a obþine valoarea cea mai apropiatã de adevãr, vom face 

media aritmeticã a mãsurãtorilor obþinute. Diferenþa dintre valoarea medie ºi valoarea 

mãsuratã reprezintã eroarea (∆x). 


a. mãsoarã de mai multe ori o lungime x (lungimea radierei); 

b. înscrie datele obþinute în tabel; 

c. calculeazã valoarea x , ca medie aritmeticã a valorilor x anterior mãsurate; 

d. determinã eroarea de mãsurare ∆x pentru fiecare x, prin diferenþa dintre x 

ºi x. 


V (cm 3 ) m 1 (g) m 2 (g) m=m 2 -m 1 

ρ=m/V 

(g/cm 3 )

6. Înregistrarea datelor 

Nr. det 

1. 

2. 

3. 

x (cm) x (cm) 

∆x 

7. Observaþii/concluzii: Se eliminã din calcul valorile care sunt cu mult diferite în 

comparaþie cu celelalte. Mãsurãtoarea cea mai corectã este aceea pentru care eroarea are 

valoarea cea mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

8. Enumerã douã posibile cauze care au dus la apariþia erorii. 

FAE 8 

1. Subiectul: Mãsurarea intensitãþii curentului electric ºi a tensiunii electrice 

2. Obiective: Formarea deprinderilor practice de montare în circuit ºi de citire a indicaþiilor 

aparatelor electrice de mãsurã 

3. Materialul didactic: Alimentator de curent continuu, reostat cu cursor de 50Ω, voltmetru, 

ampermetru, conductoare de legãturã, întrerupãtor 


5. Prezentarea teoreticã: Vom spune despre un curent electric cã 

este mai intens sau mai puþin intens, dacã sarcina transportatã de 

purtãtorii de sarcinã (electronii), printr-o secþiune transversalã a 

unui conductor într-un interval de timp, este mai mare sau mai 

Q 

micã. I = în care: Q este sarcina electricã, t este timpul în 

4. 

t 

care sarcina electricã strãbate secþiunea transversalã, I- intensitatea curentului electric. Unitatea de 

mãsurã în SI pentru intensitate este amperul (simbol A), iar instrumentul de mãsurã este 

ampermetrul. Acesta se leagã în circuit în serie cu elementul de circuit studiat astfel încât curentul 

sã intre prin borna + ºi sã iasã prin borna – a ampermetrului. Tensiunea electromotoare (t.e.m.) E 

este numeric egalã cu lucrul mecanic efectuat pentru a transporta sarcina electricã de-a lungul 

întregului circuit, iar tensiunea electricã U reprezintã energia necesarã pentru a transporta sarcina 

electricã prin circuitul exterior (se mai numeºte ºi cãdere de tensiune pe circuitul exterior). 

Tensiunea electricã are ca unitate de mãsurã în SI voltul (simbol V) ºi se mãsoarã cu voltmetrul. 

Acesta se leagã în paralel cu elementul de circuit studiat. 


a. monteazã circuitul din figurã; 

b. citeºte valorile lui U ºi I pentru diferite poziþii ale cursorului în circuit închis; înscrie datele 

în tabel; 

c. citeºte valorile lui U ºi I pentru diferite poziþii ale cursorului în circuit deschis; înscrie 

datele în tabel. 


R U I E 

K deschis 

K închis 

∞ 0 

8. Observaþie: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

9. Concluzie: 

a. pentru aceeaºi valoare a lui U se observã cã I . . . . . . . . . . . . când R creºte; 

b. pentru aceeaºi valoare a lui I se observã cã U . . . . . . . . . . . . când R creºte. 


78 

FAE 9 

1. Subiectul: Observaþii microscopice asupra celulei vegetale 

2. Materiale necesare: Bulbi de ceapã, cartof, frunze de ciuma apelor, soluþie de iod in KI, 

pipetã, roºii, lame, lamele, bisturiu, microscop 

3. Mod de lucru: 

Observarea celulelor din epiderma de ceapã (Allium cepa): 

Secþionaþi bulbul de ceapã ºi desprindeþi un fragment din epiderma superioarã. 

Plasaþi fragmentul de epidermã într-o picaturã de apã pe o lamã si aplicaþi apoi lamela. 

Identificaþi la microscop celule alungite strâns unite între ele ºi celule reniforme aºezate cu 

partea concavã faþã în faþã – celulele somatice, între care se delimiteazã un orificiu – ostiol. 

Observarea rodoplastelor de roºii: 

Secþionaþi roºia ºi extrageþi cu bisturiul un fragment din miezul fructului. 

Plasaþi fragmentul într-o picãturã de apã pe o lamã ºi acoperiti-o cu lamela. 

Observaþi la microscop celulele oval-sferice în care, în jurul nucleului luminos, se aflã 

numeroase rodoplaste roºii-portocalii. 

Observarea amiloplastelor din celulele tuberculului de cartof: 

– Secþionaþi cartoful ºi rãzuiþi cu bisturiul lichidul de pe suprafaþa secþiunii; 

– Plasaþi lichidul pe o lamã, picuraþi KI ºi acoperiþi-o cu o lamelã; 

– Observaþi la microscop amiloplastele colorate în albastru. 

Observarea cloroplastelor din celulele plantei acvatice Elodea canadensis (ciuma apei): 

Alcãtuiþi preparate proaspete cu frunzele plantei Elodea caladensis. 

Identificaþi la microscop cloroplastele. 

Apropiaþi de microscop o lampã ºi observaþi miºcarea de rotaþie a cloroplastelor. 

4. Referat: 

„Poluarea aerului, a apei ºi a solului“ 

Întrebãrile la care acest referat urmãreºte sã rãspundã sunt urmãtoarele: 

– Ce este poluarea? 

– În ce constã biodegradarea? 

– Cunoaºteþi situaþii de poluare? 

– Care sunt factorii poluanþi din zona în care locuiþi? 

– Ce urmãri are poluarea? 

– Cum se implicã chimia în poluare ºi în protecþia mediului înconjurãtor? 

– Ce mãsuri se iau pentru diminuarea poluãrii? 

Întocmiþi un referat pe care sã îl prezentaþi în ora urmãtoare. La elaborarea referatului, 

ghidaþi-vã dupã urmãtoarele date referitoare la biodegradarea diferitelor obiecte/produse: 

Þigara: 3 luni; Hârtia: 4 luni; Chibriturile: 6 luni; Filtrul þigãrii: 2 ani; Lemnul: 15 ani; 

Cutiile de suc: 10-100 ani; Materialul plastic: 100-1000 ani; Sticla: 4000 ani. 

5. Documentare: 

– dicþionar enciclopedic de biologie, fizicã sau chimie; 

– cãrþi din biblioteca personalã, a ºcolii sau cãrþi de specialitate; 

– ziare, reviste, alte publicaþii; 

– internet: www.natura.mt. 


ANEXE 

Clasificare 

c 

și scheme sintetice 

Regnul Monera Procariote 

1. Bacterii 

2. Alge albastre-verzi (Ex: cleiul pãmântului) 

Regnul Protista 

1. Alge (verzeala zidurilor, mãtasea broaºtei, lâna broaºtei) 

2. Euglena (euglena verde) 

3. Omicete (mâna cartofului) 

4. Rizopode (amiba) 

5. Zoomastigine (Trypanosoma gambiense → boala somnului) 

6. Ciliofora (parameci) 

7. Sporozoare (plasmodiul malariei) 

Regnul Fungi 

1. Arhimicete (râia neagrã, cancerul cartofului) 

2. Zigomicete (mucegaiul alb, mana viþei de vie) 

3. Ascomicete (drojdia de vin, cornul secarei, mucegaiul verde-albastru, sbârciogul) 

4. Bazidiomicete (regina grâului, ciuperca de bãlegar) 

Regnul Plante 

1. Muºchi (briofite) → hepatice: (fierea pãmântului) 

→ frunzoºi: mai evoluaþi (muºchiul de fântânã, de pãmânt) 

2. Ferigi (pteriofite) → licopodiate (pedicuþa, hradiºorul) 

→ equisetate (coada-calului) 

→ filicate (ferigi propriu-zise) → (feriga comunã) 

3. Gimnosperme → cicadale (Cycos revolseta) 

→ ginkgoale (Ginkgo biloga) 

→ conifere (pin, brad, tisa, ienupãr, zada) 

4. Angiosperme → Dicotiledonate 

– rozacee (mãceº, frag, cãpºun, zmeur, mãr, pãr, gutui, cireº) 

– papilireacee/leguminoase (mazãre, fasole, soia, salcâm, mimozã) 

– asteracee/compozþie (floarea soarelui, salata, cicoarea) 

– crucifere (varza, repita, ridichea, muºtarul) 

→ Monocotiledonate 

– poacee paminee (grâu, porumb, orz, orez, ovãz) 

– liliacee (ceapã, usturoi, lalea, crin, zambilã 

– iridacee (gladiola) 

– amarilidacee (ghiocel, narcisã) 

– ciperacee (pipirig, rogoz) 

Regnul Animalia 

1. Spongieri (buretele de apã dulce) 

2. Celenterate → hidrozoare (hydra) 

→ scifozoare (meduza) 

→ antozoare (actinia, mãrgeanul/coralul, madreporalul) 

3. Viermi → laþi (planaria, tenia, viermele de gãlbeazã) 

→ cilindrici (limbricul, oxiurul, trichina) → nematode 

→ inelaþi (râma, lipitoarea) → anelide 

4. Moluºte → gasteropode (melcul de livadã, limaxul) 

→ lamelibranhiate (stridia, scoica de râu, midia) 

→ cefalopode (sepia, caracatiþa) 


80 

5. Artropode → arahnide (pãianjen, cãpuºã) 

→ crustacee (crabul, homarul) 

→ miriapode (urechelniþã, ºarpe orb) 

→ insecte (trântor, albina) 

6. Echinoderme → exclusia marine – crinoide (crini de mare); hiloturile 

(castrevete de mare); echinide (arici de mare); asteroide 

(stele de mare); ofinride (ºerpi de mare) 

7. Stomocordate → exclusiv marine (balanoglossus sp.) 

8. Cordate → urocordate (ascidia) 

→ cefalocordate (amfioxus) 

→ vertebrate → ciclostomi (chiºcarul) 

→ peºti cartilaginoºi (rechinul alb) 

→ peºti osoºi (crap, ºtiuca) 

→ amfibieni → urode (cu coadã → triton, salamandra) 

→ anure (fãrã coadã → broasca de lac) 

→ gimnofiorii (fãrã picioare → scormonitorul inelat) 

→ reptile – lacertilieni/ºopârle 

– obidieni (ºerpi) 

– diclomini/broaºte þestoase 

– crocodilieni 

→ pãsãri – acarenate (struþ) 

– carenate → paseriforme (vrabia, rândunica) 

– galiforme (gãina, potârnichea, cocoºul de munte) 

– cicomiforme (barza) 

– falconiforme – pãsãri rãpitoare de zi → (uliu, acvilã, ºorecar) 

– columbiforme (porumbel, turturea) 

– cuculiforme (cucul) 

– pisciforme (ciocãnitoarea) 

– anseriforme (gâsca, raþa) 

→ mamifere – monoforme(ornitorinc) 

– marsupiale (cangur, lup marsupial) 

– placentare → insectivore (cârtiþa, ariciul) 

– chiroptere (liliac) 

– elentatele (leneºul, furnicarul) 

– rozãtoarele (hârciog, castor, veveriþã, popândãu) 

– carnivore (lup, leu, urs) 

– pinipede → carnivore acvatice (foca, morsa) 

– exclusiv acvatice (balena) 

– primatele (gorilele) 

– proboscidien (elefant) 

– paricopitate (oaia, vaca, girafa, cãmila) 

– imparicopitate (cal, zebrã, rinocer) 

Funcțiile organismului uman 

și baza lor anatomică 

Funcþia de reproducere 

– Asigurã perpetuarea speciei umane; 

– Se realizeazã prin activitatea sistemului reproducãtor. 

Funcþiile de relaþie 

– Pun omul în legãturã cu mediul înconjurãtor; 

– Sunt îndeplinite de organe speciale, grupate în sisteme corespunzãtoare: 

organele de simþ ºi sistemul nervos – pentru sensibilitate; 

sistemul locomotor – pentru miºcare. 


Funcþiile de nutriþie 

– asigurã introducerea substanþelor necesare în organism, transformarea acestora, 

transportul la þesuturi, asimilarea ºi degradarea lor în celule; 

– sunt îndeplinite de sistemul digestiv, circulator, respirator ºi excretor. 

Alimente 

Cavitate bucalã 

Salivã 

Stomac 

Suc gastric 

Intestinul 

subþire 

Suc pancreatic 

Suc intestinal 

Rezultatul 

digestiei 

Glucide Enzimã Enzimã Glucozã 

Proteine Enzime Enzimã 

Enzimã 

Lipide Enzimã 

Apã 

Sãruri 

minerale 

Vitamine 

Aminoacizi 

Acizi graºi 

Glicerinã 

Apã 

Sãruri 

minerale 

Vitamine 

Formule de calcul pentru respiraþie 

În timpul marilor eforturi, acþioneazã muºchii inspiratori suplimentari ºi, respectiv, se 

contractã anumiþi muºchi expiratori. Ca urmare, la om se poate calcula capacitatea totalã 

a volumului respirator, ce diferã în funcþie de vârstã, sex, înãlþime ºi gradul de 

antrenament. 

Volumul curent (inspirat ºi expirat în stare de repaus – VC) se adaugã un volum inspirator 

de rezervã (VIR) ºi un volum expirator de rezervã (VER). Chiar ºi dupã o expiraþie forþatã 

mai rãmâne în plãmân un volum de aer rezidual (VR) care nu poate fi evaluat. 

Pentru om aceste valori sunt: 

– V.C. aproximativ 500 ml; 

– V.I.R. aproximativ 1300-1500 ml; 

– V.E.R. aproximativ 1300-1500 ml; 

– V.R. aproximativ 1000-1500 ml; 

– Capacitatea totalã = V.C.+V.R. 

Clasificarea moleculelor 

Moleculele se pot clasifica dupa cum urmeazã: 


A 

C 

D 

82 

Dicționar D 

Acceleraþia – se calculeazã ca raportul dintre 

variaþia vitezei ºi intervalul de timp în care 

s-a produs aceastã variaþie. Este o mãrime 

fizicã vectorialã. 

Acizii nucleici – sunt molecule organice uriaºe 

formate din catene ale cãror unitãþi sunt 

nucleotidele ADN (acid dezoxiribonucleic) 

ºi ARN (acid ribonucleic) – au funcþii 

specifice în celulã. ADN reprezintã 

materialul genetic care stocheazã informaþia. 

Cariotipul – totalitatea cromozomilor dintr-o 

celulã a unui organism, reprezentaþi ordonat 

dupã: mãrime, formã, perechi. Cariotipul 

este caracteristic fiecãrei specii ºi constituie 

un criteriu de identificare ºi de clasificare a 

speciilor. 

Circulaþia pulmonarã – sau mica circulaþie 

este un proces complex format din douã 

etape: (a) circulaþia sângelui cu dioxid de 

carbon de la ventriculul drept prin artera 

pulmonarã la plãmâni, unde se oxigeneazã ºi 

(b) revenirea sângelui cu oxigen, prin venele 

pulmonare, la inimã în atriul stâng. 

Combustie – arderea sau producerea de cãldurã 

ºi energie luminoasã ca urmare a unui 

proces chimic 

Combustibili fosili – cãrbunele, þiþeiul ºi gazul 

natural formate din rãmãºiþele vechilor 

animale ºi plante 

Compuºi ionici – substanþele formate din ioni 

Concentraþia – Cantitatea de substanþã 

dizolvatã într-o anumitã cantitate de soluþie. 

Deformãri elastice – deformãri care dispar la 

încetarea acþiunii forþei 

Deformãri plastice – deformãri care se menþin 

ºi dupã încetarea acþiunii forþei 

Digestia – funcþia de nutriþie a organismului 

animal ºi a omului prin care hrana ingeratã 

este transformatã în substanþe simple care 

pot fi absorbite ºi asimilate. Protozoarele ºi 

spongierii realizeazã o digestie intracelularã 


pentru propria sa replicaþie ºi pentru 

ordinea în care se înlãnþuiesc aminoacizii în 

proteine. ATP (adenozintrifosfat) este o 

nucleotidã care conþine adenine ºi trei 

radicali fosfat. 

Ampermetru – aparat utilizat pentru mãsurarea 

intensitãþii curentului electric. În circuitele 

electrice se leagã în serie cu elementul de 

circuit prin care se efectueazã mãsurãtoarea. 

Dupã concentraþie, soluþiile se pot clasifica 

în: 

– Soluþii diluate (conþinând o cantitate 

micã de substanþã dizolvatã); 

– Soluþii concentrate (conþinând o cantitate 

mare de substanþã dizolvatã). 

Soluþiile se pot concentra prin: 

– îndepãrtarea unei pãrþi din solvent; 

– adãugarea unor cantitãþi de substanþã 

dizolvatã; 

– adãugarea unor cantitãþi de soluþii (de 

acelaºi tip) mai concentrate. 

Soluþiile se pot dilua prin: 

– adãugarea unei cantitãþi de solvent; 

– adãugarea unor cantitãþi de soluþie (de 

acelaºi tip) mai diluatã. 

Concentraþia procentualã – cantitatea de 

substanþã dizolvatã în 100 g soluþie 

Curent electric – deplasarea ordonatã a 

purtãtorilor de sarcinã electricã într-un 

conductor datoritã existenþei unei diferenþe 

de potenþial la capetele acestuia 

în vacuole digestive. Celenteratele au o 

digestie intracelularã ºi extracelularã. 

Celelalte grupe de animale nevertebrate ºi 

vertebrate au o digestie extracelularã în 

cavitatea tubului digestiv. Enzimele 

digestive descompun substanþele organice 

simple în nutrimente: glucozã, aminoacizi, 

acizi graºi etc., care, fiind solubile, se absorb 

prin peretele intestinului în sânge ºi limfã.

E 

G 

H 

I 

Dioxid de carbon – gaz incolor, inodor care se 

formeazã: în procesul respiraþiei, pe durata 

arderii combustibililor ºi a altor materiale 

Echilibru – starea unui corp sau sistem de 

corpuri descrisã prin rezultanta zero a 

tuturor forþelor ce acþioneazã asupra ei ºi 

momentul rezultant zero al tuturor efectelor 

de rotaþie la care este supus 

Ecuaþia reacþiei chimice – reprezentarea unei 

reacþii chimice cu ajutorul simbolurilor ºi 

formulelor chimice 

Ereditatea – însuºirea tuturor vieþuitoarelor de 

a poseda informaþie geneticã, pe baza cãreia 

sunt transmise de la ascendenþi la 

descendenþi caractere morfologice, 

fiziologice, biochimice ºi comportamentale. 

Gaz – nu are formã ºi nici volum propriu. Are 

proprietatea de a curge, este fluid. 

Genetica – ramurã a biologiei care studiazã 

ereditatea ºi variabilitatea organismelor 

Glucidele – Monozaharidele sunt glucide 

simple ca: glucoza, galactoza ºi fructoza care 

au aceeaºi formulã chimicã (C 6 H 12 O 6 ) dar 

proprietãþi diferite. Dizaharidele sunt 

Hibridare – Încruciºarea între indivizi care se 

deosebesc prin unul sau mai multe 

caractere. Individul rezultat dintr-o astfel de 

încruciºare se numeºte hibrid. Când se 

Inerþia – proprietate generalã a corpurilor de a 

se opune la schimbarea stãrii lor de repaus 

sau de miºcare rectilinie ºi uniformã 

Interacþiunea – proprietatea fundamentalã a 

corpurilor de a acþiona unele asupra altora 

Intensitatea curentului electric – mãrime fizicã 

scalarã fundamentalã. Se calculeazã ca fiind 

raportul dintre variaþia sarcinii electrice 

printr-un conductor ºi intervalul de timp în 

care s-a produs aceasta. 

respectiv ca urmare a descompunerilor ºi 

reacþiilor chimice care provoacã efectul de 

serã. 

Excreþia – eliminarea din organism a produselor 

nefolositoare rezultate din metabolism. 

Substanþele reziduale de metabolism celular 

sunt: apa, dioxidul de carbon, compuºii 

azotaþi (uree, acid uric etc.). În cazul 

organismelor inferioare, excreþia se face prin 

difuziune. În evoluþia animalelor apar 

structuri specializate: organe de excreþie, 

aparat excretor, reprezentat la vertebrate prin 

doi rinichi ºi cãi urinare prin care se 

realizeazã excreþia sub formã de urinã. În 

cazul mamiferelor, excreþia se realizeazã ºi 

prin piele sub formã de transpiraþie, iar 

dioxidul de carbon se eliminã prin plãmâni. 

molecule rezultate prin condensarea a douã 

glucide simple. Polizaharidele sunt formate 

prin condensarea unui numãr foarte mare de 

molecule de glucozã ºi reprezintã forma sub 

care sunt depozitate glucidele în celulã. 

Greutatea sau forþa de atracþie gravitaþionalã – 

forþa cu care sunt atrase corpurile de cãtre 

Pãmânt. 

încruciºeazã genitori care se deosebesc 

printr-un singur caracter fenomenul se 

numeºte monohibridare 

Ionii – particule încãrcate cu sarcinã electricã. 

Ei provin din atomi prin cedare sau 

acceptare de electroni. 

Ionizare – procesul de transformare a atomilor 

în ioni. 

Izotopii – speciile de atomi cu acelaºi numãr de 

protoni (deci aceeaºi sarcinã nuclearã) dar 

cu numãr diferit de neutroni. Izotopii unui 

element au: acelaºi simbol, acelaºi numãr 

atomic ºi numãr de masã diferit. 


L 

M 

N 

84 

Legea conservãrii masei substanþelor 

– formulatã la scarã macroscopicã se 

enunþã astfel: într-o reacþie chimicã suma 

maselor substanþelor chimice intrate în 

reacþie este egalã cu suma maselor 

substanþelor chimice rezultate din reactie; 

– formulatã la scarã atomicã se enunþã 

astfel: atomii din compoziþia reactanþilor 

participanþi la reacþie se regãsesc îin 

acelaºi numãr în produºii de reacþie. 

Lichid – are volum propriu dar nu are formã 

proprie. Are proprietatea de a curge, este 

fluid. 

Lipidele – Lipidele sau grãsimile sunt molecule 

organice insolubile în apã, utilizate de celule 

ca surse de energie ºi ca material de 

construcþie care intrã în structura 

componentelor celulare. 

Locomoþia – deplasarea activã în mediul de viaþã 

a majoritãþii animalelor, pe baza miºcãrilor 

Masa – mãrime fizicã sclalarã fundamentalã 

care mãsoarã inerþia corpurilor 

Masa molecularã – numãrul care aratã de câte 

ori masa unei molecule este mai mare decât 

unitatea atomicã de masã (u.a.m.). Este o 

mãrime relativã ºi se obþine prin însumarea 

maselor atomilor: M N2 = 28, M H2S = 34. 

Mediul înconjurãtor – combinaþia tuturor 

condiþiilor ºi influenþelor externe legate de 

viaþa, dezvoltarea ºi supravieþuirea 

vieþuitoarelor. 

Meteorologia – ºtiinþa care are ca obiect de 

studiu atmosfera, vremea ºi prevederea 

schimbãrilor de vreme. 

Nevertebrate – denumire datã animalelor 

inferioare lipsite de coloanã vertebralã ºi de 

schelet osos intern, dar care pot avea (unele) 

un schelet extern de naturã calcaroasã sau 

chitionasã. Sistemul nervos este de tip difuz 

sau ganglionar, aºezat ventral. Organele de 

respiraþie (branhii, trahee, plãmâni) sunt 

situate în afara pielii. Inima este aºezatã 

dorsal, iar circulaþia hemolimfei se face prin 

vase ºi cavitãþi (circulaþie deschisã). 

Aparatul excretor este de tip nefridian. 


realizate de structuri specializate ale 

organismului. Protozoarele realizeazã miºcarea 

flagelarã, ciliarã ºi ameboidalã cu ajutorul 

flagelilor, cililor ºi pseudopodelor. Metazoarele 

prezintã: celule miopiteliale, celule musculare, 

piciorul musculos, picioare articulate, 

ambulacre, un aparat locomotor alcãtuit 

dintr-un schelet intern ºi muºchi în structura 

înotãtoarelor la peºti, precum ºi în structura 

celor patru membre la amfibieni, reptile, pãsãri 

ºi mamifere. Formele principale ale locomoþiei 

la metazoare sunt: înotul, mersul (alergarea) ºi 

zborul. Organele ºi formele locomoþiei 

constituie adaptãri evolutive ale speciilor la 

mediul de viaþã. Unele bacterii prezintã cili 

sau flageli ºi se pot deplasa, ca reacþie de 

rãspuns la stimuli chimici. 

Lucru mecanic – mãrime fizicã scalarã definitã 

ca produsul scalar dintre vectorul forþã ºi 

vectorul deplasare 

Mobil – orice corp în miºcare. 

Mol de atomi – cantitatea dintr-un element 

exprimatã în grame ºi care conþine un numãr 

de atomi egal cu numãrul lui Avogadro. 

Mol – cantitatea de substanþã numeric egalã cu 

masa molecularã a acesteia, exprimatã în 

grame. 1 kmol = 1000 mol. 

Monoxid de carbon – gaz incolor, inodor, 

otrãvitor, care se formeazã atunci când 

substanþele care conþin carbon (cum ar fi, de 

exemplu: cãrbunele, gazul metan, petrolul, 

benzina, lemnul) sunt arse incomplet 

Nucleul – are o importanþã vitalã deoarece 

controleazã activitãþile celulei. Controlul 

exercitat de nucleu este datorat 

macromoleculei de ADN din compoziþia sa. 

ADN conþine informaþia geneticã sub formã 

codificatã ºi se replicã înainte de diviziunea 

celulei, asigurând material genetic pentru 

viitoarele celule fiice. 

Numãrul lui Avogadro – Prin determinãri 

experimentale foarte exacte s-a stabilit cã 

într-un mol de atomi din orice element existã 

acelaºi numãr de atomi N A = 6,023 · 10 23 .

O 

P 

R 

S 

Nutriþia – ansamblul funcþiilor prin care 

organismul îºi sintetizeazã substanþele 

organice proprii ºi obþine energia necesarã 

Ohmetru – aparat utilizat pentru mãsurarea 

directã a rezistenþei electrice 

Organitele celulare – sunt structuri care 

funcþioneazã ca niºte organe miniaturale 

Proteinele – reprezintã principalul material de 

construcþie componentelor celulare. 

Enzimele sunt proteine cu rol de 

biocatalizatori care influenþeazã sensul, 

ordinea ºi viteza de desfãºurare a reacþiilor 

biochimice din celule. 

Reacþia de combinare – reacþia chimicã în care 

doi sau mai mulþi reactanþi se unesc 

formând un singur produs de reacþie 

Reacþia de descompunere – reacþia chimicã în 

care un reactant se transformã în doi sau mai 

mulþi produºi de reacþie 

Reacþia de înlocuire/substituþie – reacþia 

chimicã în care o substanþã simplã ia locul 

unui element dintr-o substanþã compusã 

Reacþia de schimb/dublã înlocuire – reacþia 

chimicã în care douã substanþe compuse 

schimbã între ele unele elemente 

Reproducere – însuºire de bazã a organismelor 

de a da naºtere unor noi organisme 

asemãnãtoare lor pentru perpetuarea speciei. 

Reproducerea care dã naºtere unui numãr 

sporit de urmaºi este ºi o înmulþire. 

Reproducerea este de douã tipuri 

fundamentale: reproducerea asexuatã ºi 

sexuatã. 

Sarcina electricã – mãrime fizicã scalarã care 

mãsoarã starea de electrizare a unui corp 

Sarcina electricã elementarã – sarcina electricã 

aparþinând electronului (e = 1,16 × 10 -19 C) 

Segregarea – separarea alelelor perechi ca 

urmare a separãrii cromozomilor perechi 

(omologi) în cursul meiozei, astfel încât 

fiecare gamet conþine o singurã alelã, un 

singur cromozom din perechea iniþialã. 

Alelele perechi sunt omologe (provenite una 

pentru creºtere, dezvoltare, întreþinere ºi 

refacere. Nutriþia este de douã tipuri: 

autotrofã ºi heterotrofã. 

rãspunzãtoare de îndeplinirea unor funcþii 

specifice. 

Punct material – model ideal – punct geometric 

în care se considerã concentratã toatã masa 

corpului studiat. 

Respiraþia – schimb de gaze între organism ºi 

mediul înconjurãtor (luarea oxigenului ºi 

eliminarea dioxidului de carbon), precum ºi 

oxidarea substanþelor organice în celule 

pentru eliberarea de energie necesarã 

funcþiilor vitale ale organismului. Energia 

eliberatã este înmagazinatã în anumite 

substanþe macroenergetice (ex: ATP), de 

unde se utilizeazã potrivit necesitãþilor 

organismului. Respiraþia este de douã tipuri: 

respiraþie anaerobã ºi respiraþie aerobã. 

Rezistenþa electricã – mãrime fizicã scalarã 

care descrie proprietãþile electrice ale 

materialelor parcurse de curent electric; 

depinde de natura materialului, de lungimea 

firului conductor (direct proporþional) ºi de 

aria secþiunii conductorului (invers 

proporþional). 

de la tatã ºi alta de la mamã) pot fi de 

acelaºi fel (homozigote) sau diferite 

(heterozigote). Perechea de alele a unei gene 

segregã independent de altã pereche de alele 

a altei gene, în situaþia în care sunt 

localizate pe perechi de cromozomi diferiþi. 

Dacã ambele perechi de alele sunt localizate 

pe aceeaºi pereche de cromozomi, 

fenomenul segregãrii independente a 

perechilor de alele nu se petrece, pentru cã 


T 

V 

86 

genele localizate pe acelaºi cromozom se 

transmit înlãnþuit (cu exepþia fenomenului 

de „crossing over“). Fenomenul segregãrii a 

fost descoperit de Gregor Mendel, cel care a 

ºi explicat segregarea perechilor de caractere 

ereditare în generaþia a doua hibridã (F2) pe 

baza segregãrii „factorilor ereditari” perechi. 

Simbolul chimic are o dublã semnificaþie: 

– calitativã – reprezintã un anumit element 

chimic; 

– cantitativã – la scarã atomicã reprezintã 

un atom al elementului respectiv. 

Sistem de referinþã – corp sau ansamblu de 

corpuri faþã de care se studiazã miºcarea 

corpurilor 

Sistemul nervos – ansamblul organelor 

nervoase care coordoneazã relaþiile 

organismului cu mediul înconjurãtor ºi 

activitatea organelor interne. Sistemul 

nervos are origine ectodermicã. În cazul 

nevertebratelor, sistemul nervos este de tip 

difuz sau de tip ganglionar. În cazul 

Tensiunea electricã sau diferenþa de potenþial – 

mãrime fizicã scalarã. Se calculeazã ca fiind 

raportul dintre lucrul mecanic efectuat 

pentru a deplasa sarcina electricã în circuit 

ºi valoarea sarcinii electrice deplasate. 

Variabilitatea – capacitatea indivizilor de a se 

deosebi între ei prin însuºiri ereditare ºi 

neereditare, astfel încât nu existã copii 

identice. 

Vertebrate – încrengãturã de animale evoluate 

care cuprinde peºtii ºi tetrapodele 

(amfibieni, reptile, pãsãri ºi mamifere). 

Vertebratele prezintã un schelet intern 

alcãtuit din: coloanã vertebralã, craniu ºi 

scheletul membrelor; tegument 

pluristratificat cu producþiuni glandulare 

osoase sau cornoase; sistem nervos central 

(mãduva spinãrii ºi encefalul) aºezat dorsal 

ºi sistem nervos periferic (nervi ºi 

ganglioni); aparatul circulator închis (artere, 

capilare ºi vene) cu inima aºezatã ventral; 


vertebratelor, organele sistemului nervos 

sunt: encefal, mãduva spinãrii, ganglionii ºi 

nervii. Aceste organe sunt formate din þesut 

nervos care conþine celule specializate: 

neuroni ºi celule gliale, cu rol de susþinere. 

Neuronii sunt conectaþi între ei ºi cu alte 

celule din organele de simþ ºi din organele 

efectoare (muºchii ºi glandele) prin sinapse 

ºi formeazã arcul reflex a cãrui funcþie este 

actul reflex. Arcul reflex are 5 componente: 

receptor – cu rolul de a recepþiona stimuli 

din mediu ºi de a genera impulsul nervos, 

calea aferentã senzitivã – conduce impulsul 

nervos senzitiv, centrul nervos – analizeazã 

informaþiile primite ºi emite comanda, calea 

eferentã motoare – conduce comanda sub 

forma impulsului nervos motor, efectorul – 

executã comanda, adicã dã rãspunsul sub 

formã de miºcare, secreþie glandularã etc. 

Arcul ºi actul reflex reprezintã mecanismul 

de funcþionare a sistemului nervos. 

Solid – are formã ºi volum propriu. 

Toxic – ceva ce poate fi otrãvitor sau mortal 

atunci când este mâncat, atins sau inhalat în 

cantitãþi suficient de mari. 

Traiectorie – curba descrisã de un mobil 

aparat respirator format din branhii sau doi 

plãmâni; aparat excretor format din doi 

rinichi ºi cãi urinare; reproducere sexuatã, 

sexe separate, organe sexuale perechi ºi 

fecundaþie externã (la peºti ºi amfibieni) sau 

fecundaþie internã (reptile, pãsãri ºi 

mamifere). 

Viteza – mãrime fizicã vectorialã care 

caracterizeazã rapiditatea miºcãrii; se 

calculeazã ca fiind raportul dintre deplasare 

ºi intervalul de timp cât a durat deplasarea. 

Voltmetru – aparat utilizat pentru mãsurarea 

tensiunii electrice. În circuitele electrice se 

leagã în paralel cu elementul de circuit 

pentru care se efectueazã mãsurãtoarea.

Ghidul elevului

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?