Partea hardware a unui Computer

1. Introducere
Partea hardware a unui Computer
Unul din domeniile tehnicii unde putem observa cel mai uor viteza accelerat a
progresului tehnologic îl reprezint echipamentele fizice ale unui computer. Totalitatea
echipamentelor fizice ale unui calculator formeaza partea hardware a acestuia. Elementelele
componente, de regul nu sunt vizibile fiind situate în interiorul unei carcase, sunt:
• carcasa
• placa de baz
• procesorul
• memoria
• hard discul
• uniti optice
• plac video
• plac de sunet
• plac de reea
• modem
• monitor
• sursa de tensiune
• periferice de intrare / ieire
2. Carcasa
Carcasa unui calculator reprezint o cutie din realizat din oel, aluminiu sau plastic
(uneori chiar lemn sau plexiglas) ce conine principalele componente ale acestuia. Interiorul
carcasei este metalic i pe el se monteaz placa de baz i sursa de tensiune. De asemenea, în
interior, în spatele panoului frontal se gsesc locauri speciale (drive bays) de diferite mrimi
(5.25, 3.5) în care se monteaz unitile optice, hard-diskul sau floppy-diskul. Pe panoul
frontal se gsesc leduri ce indic activitatea HD-ului i prezena tensiunii, butoanele de
pornire i reset, precum i porturi USB sau conectori pentru boxe i microfon (la carcasele
mai noi). Panoul din spate este decupat pentru a permite conectarea perifericelor la conectorii
de pe placa de baz.
Diferitele forme i mrimi ale unei carcase sunt influenate în principal de forma PB.
Astfel, de-a lungul timpului au existat urmtoarele tipuri de carcase:
- verticale (tower - turn): sunt cele mai folosite astzi, realizate pentru PB ATX, au diferite
înlimi iar principala caracteristic o reprezint montarea PB pe vertical. Exist mai
multe variante constructive, ce difer prin înlime i numrul de locauri pentru HD sau
discuri optice:
full tower: 7 locauri
miditower: 4-5 locauri
minitower: 3 locauri pentru microATX
- orizontale (desktop): varianta veche, la care monitorul era aezat peste carcas
- SFF (Small Form Factor): variant special a carcasei de mici dimensiuni.

3. Placa de bază (motherboard)
Carcasă Full Tower şi carcasă SFF
Placa de bază (PB) reprezint turnul de control al calculatorului i reprezint piesa la
care se conecteaz toate componentele acestuia, indiferent daca sunt din exterior sau din
interior. Activitatea fiecrei componente (procesor, hard-disc, plci de expansiune, etc.) este
coordonat de ctre PB. Ea este realizat sub forma unei plci cu circuite imprimate i
conine dispozitivele ce permit montarea componentelor (soclu pentru procesor, sloturi pentru
plci de expansiune) i dispozitive de conectare a unor componente (porturi seriale, paralele,
USB, etc.).
Componenta principal a unei PB este un ansamblu de microcircuite numit chipset a crui
funcie e de realizare i optimizare a transferului de date între diferitele componente.
Chipsetul unei PB conine de regul dou cipuri:
- NorthBridge responsabil cu transferul de date de la i ctre procesor, placa video AGP
sau PCI Express, memorie
- SouthBridge responsabil cu transferul de date de la i ctre hard disk, unitile optice,
alte plci de expansiune, periferice seriale, paralele, USB, PS/2)
Dei sunt separate fizic, acestea comunic între el prin magistrale de mare vitez,
denumite în mod diferit în funcie de productorul procesorului (V-Link, HyperStreaming,
HyperTransport). Exist de asemenea i plci de baz ce integreaz într-un singur cip
perechea NorthBridge-SouthBridge.
Chipset-ul determin de asemenea ce tip de procesor i de memorie suport placa de baz
în cauz, standardele pentru placa video precum i alte faciliti oferite (SATA, FireWire,
USB 1.1, 2.0, etc).
Exemple de chipset-uri:
- pentru procesoare Intel: 945P-DS3+ICH7 (pentru Core 2 Duo sau Pentium D)
- pentru AMD: nVidia GeForce 6100/nForce 430 (pentru Athlon 64FX)

Diagrama chipset-urilor
Imagine de ansamblu a unei plci de baz

Alte caracteristici importante ale PB le reprezint:
- soclul (socket-ul) procesorului: forma constructiv difer în funcie de productorul
procesorului
- tipul şi cantitatea memoriei suportate: numrul i tipul sloturilor de memorie
- numărul şi tipul plăcilor de expansiune: AGP, PCI, ISA, PCI Express
- memoria nevolatilă: e de tipul Flash ROM i conine FirmWire-ul sau BIOS-ul
- generator de tact
- conectori pentru alimentarea cu tensiune: cooler, HDD, FDD, uniti optice
- conectori pentru periferice externe: interfa serial, paralel, USB, IrDA, PS/2
- conectori pentru diferite interfeţe: IDE (ATA), SATA, SCSI, etc.
- forma constructivă a PB: caracteristici diferite legate de dimensiunea fizic, modul de
montare în carcas i alimentarea de la surs; exist dou tipuri constructive: ATX cea
mai rspândit i microATX.
PB uATX vs. Full ATX
Conectorii de pe panoul din spate pentru diverse periferice
Conector Culoare Conector Culoare
Analog VGA Albastru PS/2 keyboard Violet
Audio line-in Albastru deschis PS/2 mouse Verde
Audio line-out Verde Port Serial Turcoaz
Monitor digital Alb Subwoofer Portocaliu
IEEE 1394 Gri Speaker adiţional Maro
Microfon Roz USB Negru
MIDI Auriu Video-out Galben
Port Paralel Roz închis

4. Procesorul
Codul culorilor pentru conectorii pentru diferite periferice
Dac putem spune c placa de baz reprezin corpul ce conine prile componente ale
acestuia, fr a grei putem afirma ca procesorul (CPU – Central Processing Unit)
reprezint capul sau mintea unui calculator. El reprezint piesa cea mai important a unui
sistem de calcul, el realizând toate operaiile (calculele).
Din punct de vedere al elementelor constructive, CPU e realizat din microcircuite
integrate, alcatuite din tranzistori, rezistori, capacitori i diode. Toate acestea servesc la
alctuirea de circuite ce formeaz poi logice, ce stau la baz principiului de funcionare a
CPU.
Dintre caracteristicile importante ale unui procesor, amintim:
- frecvenţa de funcţionare: viteza cu care face calculele msurat în MHz sau GHz; mai
poart denumirea de frecvenţa de tact. Valoarea acesteia e dat de produsul dintre
frecvena magistralei principale de date (FSB) i factorul de multiplicare al acesteia.
Cele mai rapide procesoare sunt de departe cele produse de Intel Core2 Duo E6850 3
GHz, fa de AMD Athlon 64 FX la doar 2,6 GHz
- memoria cache: memoria rapid existent pe pastila procesorului ce ajut la efectuarea
mai rapid a operaiilor de ctre CPU, fr a face apel la memoria sistemului. Ea servete
i la stocarea datelor accesate frecvent de procesor. Exist 3 niveluri de memorie cache
notate L1, L2, L3. Din nou, procesoarele Intel stau mult mai bine, valoarea nivelului 2 de
cache ajungând la 8Mb pentru Core2 Quad i doar 1 Mb pentru AMD Athlon 64 X2.
- mărimea de fabricaţie: reprezint valoarea în nanometri (nm) a celei mai mici
componente a procesorului. Productorii tind s micoreze din ce în ce mai mult aceast
valoare, ajungând la valori de 65 nm pentru Core2 Duo / Quad, respectiv 90 nm pentru
Athlon 64, fa de 350 sau 250 nm la Pentium II sau primele procesoare Athlon.
- soclul procesorului: difer în funcie de productorul CPU (Intel, AMD) i model.
Procesoarele Intel
Începând cu anul 1971 când a realizat primul microprocesor, Intel a pus accentul
producerea de microprocesoare din ce în ce mai performante, pe o pia aflat în continu
expansiune i cu cereri mari, totui începând cu anul 2000 firma a trecut la dezvoltarea i
producerea de alte componente (plci de baz, chipset-uri, etc.)
Procesor Producţie Frecvenţă Tehnologie FSB Socket
8008 / 8080 1972-1974 0,5-2 MHz 40-10 µm 16-40 pin
80286-80486 1982-2007 6-133 MHz 1,5-0,8 µm 16-50 MHz
68 pin,
132 PGA,
100 (132) PQFP,
Socket 1, 2, 3
Pentium I (Pro) 1993-1999 60-300 Mhz 0,8-0,25 µm 50-66 MHz Socket 4, 5, 7, 8
Pentium II 1997-1999 233-450 MHz 0,35-0,25 µm 66-100 MHz
Slot 1
MMC-1, MMC-2
Pentium III 1999-2003 0,45-1,4 GHz 0,25-0,13 µm 100-133 MHz Slot 1, Socket 370
Pentium 4 2000-2008 1,3-3,8 GHz 0,18 µm – 65 nm 400-1066 MT/s
Socket 423, 478
LGA 775
Pentium D 2005-2008 2,66-3,6 GHz 90-65 nm 533-800 MT/s LGA 775
Core 2 Duo 2006-... 1,06-3 GHz 65-45 nm 533-1333 MT/s
LGA 775 (Socket T)
uPGA 478, 479

Pe lâng aceste procesoare destinate calculatoarelor obinuite, exist CPU realizate
pentru servere (Xeon) sau pentru laptop-uri (Pentium Mobile).
Pe lâng diferenele de frecven, tehnologie, FSB, cele mai importante deosebiri între
modelele Intel le reprezint:
- soclul (socket-ul): daca la modelele mai vechi soclul are form dreptunghiular i conine
un numr de orificii (exemplu: 478 pentru Socket 478) unde vor fi introdui pinii de pe
procesor, la CPU cu LGA 775 (Land Grid Array) nu exist orificii pe soclul de pe PB, ci
775 de pini care vor atinge puncte de contact de pe partea posterioar a procesorului. De
asemenea, alte diferene între socket-uri apar la nivelul tensiunii de alimentare, FSB, etc.
Socket 478
Socket LGA 775
- setul de instrucţiuni: acesta a evoluat odat cu modelele de procesoare, cel mai întâlnit
fiind x86 pe 32 de bii. Odat cu apariia procesoarelor pe 64 de bii, a aprut un nou set
de instruciuni pe 64 de bii i anume x86-64.
- tehnologii suplimentare:
o MMX set de 57 noi instruciuni, patru tipuri noi de date ce are rolul de a
accelera performanele anumitor aplicaii.
o HT (Hyper-Threading) tehnologie aprut pentru procesoarele P4 ce const în
îmbuntirea performanelor procesorului, sistemul de operare tratând procesorul
ca i când ar fi dou procesoare.
o SSE3 (Streaming SIMD Extensions 3) – îmbuntete viteza de calcul a
procesorului accelerând execuia anumitor instruciuni
o 64-bit support – ofer posibilitatea de rulare a aplicaiilor pe 64 bii.
Dintre modelele mai vechi oferite de Intel, cele mai bune rezultate se pot obine
folosind procesoarele Pentium fa de cele Celeron, deoarece exist caracteristici net
superioare legate de frecven, FSB, memoria cache.
Odat cu creterea frecvenei de lucru a procesoarelor i reducerea dimensiunilor
componentelor acestora au aprut probleme la dimensionarea acestora dar i la modul de
disipare a cldurii i rcire. Pentru a furniza cele mai bune soluii pentru toate problemele, a
început realizarea procesoarelor multi-core cu performane foarte mult îmbuntite fa de
cele clasice. Din punct de vedere constructiv, un procesor dual-core reprezint un singur chip
ce conine dou procesoare distincte (nuclee) în cadrul aceluiai circuit integrat, fiecare având
interfa separat la FSB. Fiecare nucleu având propria lui memorie cache, are resurse
suficiente pentru a opera eficient ca un singur procesor. Totui, datorit conexiunii dintre cele
dou nuclee, operaiile se pot efectua de dou ori mai repede.

În afar de tehnologia dual-core, mai exist i tehnologia quad-core, caracterizat de
2x2 procesoare, acestea aprând în vara anului 2007.
Versiunile de top pentru procesoarele Intel Core 2 aprute la ora actual sunt:
Model Cache Frecvenţa FSB Dual-Core Quad-Core
QX6850 8 MB L2 3 GHz 1333 MHz x
X6800 4 MB L2 2,93 GHz 1066 MHz x
E6850 4 MB L2 3 GHz 1333 MHz x
Q6700 8 MB L2 2,66 GHz 1066 MHz x
Procesoarele AMD
La începuturile sale ca productor de procesoare, firma AMD (Advanced Micro
Devices) practiva tehnologia numit reversed engineering, prin care urmrind modul de
realizarea a procesoarelor Intel 8080 creea acelai tip de procesor, fr a avea probleme cu
licena sau drepturile de autor. În 1982, AMD devenea printr-un contract semnat cu Intel
surs secundar de producere pentru procesoarele 8080 i 8086. În 1986, în urma unor
neînelegeri, contractul se rupe i în ciuda disputelor legale care exist, AMD continu
fabricaia de procesoare AM386, AM486, AM5x86, clone ale celor de la Intel. În 1995,
forat de decizia Curii Supreme din California, compania AMD a trebuit s înceap
producerea de procesoare pe cont propriu, fr a folosi codurile de la Intel. Astfel au aprut
procesoarele K5, K6, K6-II, litera K provenind de la cuvântul Kriptonyte.
Ca rspuns la apariia procesoarelor Intel Pentium, AMD a replicat cu seria Athlon:
Nucleu Nume FSB Frecvenţa L2 Cache Tehnologie Socket
Clasic
Thunderbird
Palomino
(Athlon XP)
Thoroughbread
Barton
Thorton
K7
K75
T-bird A
T-bird B
T-bird C
200 MT/s
100 MHz
100 MHz
133 MHz
500-700 MHz
550-1000 MHz
650-1000 MHz
600-1400 MHz
1000-1400 MHz
512 Kb
250 nm
180 nm
256 Kb 180 nm
Slot A
Slot A
Socket A
Socket A
1500+ - 2100+ 133 MHz 1333-1733 MHz 256 Kb 180 nm Socket A
T-Bred A
T-Bred B
2500+ - 3200+
2000+ - 3100+
133 MHz
166 MHz
166-200
133-200
1400-2133 MHz
1400-2250 MHz
1833-2333 MHz
1667-2133 MHz
256 Kb 130 nm Socket A
512 Kb
256 Kb
130 nm Socket A
Toate aceste procesoare erau concurente procesoarelor Intel din seria Pentium I pân la
Pentium 4, dar cu caracteristici inferioare, lucru refelctat i în preul de vânzare. Ca rspuns
la modelele Celeron, AMD a introdus pe pia seriile Duron (pe Socket A) i Sempron,
competitor pentru Celeron D, totodat lansând i socket-uri noi pentru acestea.
AMD Sempron Quad-core Opteron Barcelona

La fel ca i Intel, AMD s-a dedicat în ultimii ani pentru a scoate pe pia procesoare pe
64 de bii (Athlon 64, Athlon 64 FX ce au nevoie de memorie special Registred DDR),
dar i procesoare multi-core, în special dual core (Athlon 64 X2). Spre deosebire de
procesoarele dual-core de la Intel care folosesc aceeai memorie cache L2, AMD X2 au
pentru fiecare nucleu cache-ul L2 propriu. În curs de apariie sunt i modelele quad-core:
Opteron (Barcelona) i Phenom X4.
AMD realizeaz i procesoare pentru laptop-uri (Athlon XP Mobile, Turion) dar i
pentru servere (Opteron).
5. Memoria
Memoria unui computer reprezint o component a acestuia ce are rolul de a stoca pentru
anumite intervale de timp datele folosite în calcul. Împreun cu procesorul, memoria
realizeaz modelul de baz al unui calculator începând cu 1940.
Termenul de memorie utilizat astzi, se refer la o anumit form de stocare de tip
semiconductor, de regul aceasta fiind de tip RAM (Random Acces Memory memorie cu
acces aleator).
Memoria RAM e o memorie rapid folosit de componentele computerului pentru a stoca
temporar date. Ele sunt scrise, terse i rescrise în funcie de necesitile programului de
calcul, fiind pierdute odat cu întreruperea alimentrii.
Acest tip de memorie se prezint ca o plcu mic (numit modul) pe care se gsesc mai
multe cipuri de memorie. Fiecare modul se fixeaz pe placa de baz într-un un loc special,
numit slot de memorie. Valorile uzuale ale cantitii de memorie pentru un modul sunt: 512
Mb, 1Gb, 2 Gb, în trecut fiind de 8, 16,32, 64, 128, 256 Mb.
Exist diferite tipuri de memorie RAM:
- DRAM (Dynamic RAM): stocheaz datele pentru un timp foarte scurt înainte de a le
pierde. Pentru a fi meninute, sistemul trebuie permanent s le reîmprospteze
- SRAM (Static RAM): memoreaz datele cât timp e meninut alimentarea cu energie, fr
a fi nevoie de reîmprosptarea informaiei
- SD-RAM (Synchronous DRAM): folosete o referin de timp comun pentru
sincronizarea dintre procesor i memorie. Viteza de transfer a datelor e precizat în MHz,
tipurile uzuale folosite fiind: PC66 SDRAM (66 MHz), PC100, PC133.
- DDR-SDRAM (Double Data Rate SDRAM): este cel mai nou tip de memorie ce
înlocuiete vechiul SDRAM. Caracteristica sa este c realizeaz dublarea cantitii de date
transferate pe un ciclu, accesând memoria atât pe frontul ridictor cât i pe cal coborâtor
al impulsului de sincronizare, limea de band fiind dublat. Ca i la SDRAM, chipurile
folosite la realizarea modulelor poart numele de DIMM-uri (Dual In-line Memory
Module). inând cont c limea datelor care pot fi transferate e de 64 bii (8 octei),
rezult c un DIMM DDR ce utilizeaz chipuri DDR200 transfer 8 octei de 200
milioane de ori pe secund, deci limea total este de 1600 milioane octei pe secund i
va purta numele PC1600 DIMM. Alte tipuri: PC2100, PC2700, PC3200. Un DIMM DDR
conine 184 de pini. Memoriile DDR au suferit îmbuntiri tehnologice ce au dus la
apariia DDR2 i DDR3, reprezint o nou etap în realizarea modulelor de memorie,
caracteristicile principale fiind creterea limii de band, scderea tensiunii de alimentare
i consum redus fa de DDR. Astfel, DIMM-urile de DDR2 au lime de band dubl
fa de DDR, dublând practic viteza interfeei electrice. De asemenea modulul conine 240
de pini i o alt poziionare a crestturii pe DIMM
- RAMBUS RDRAM: folosit o anumit perioad de timp doar pentru plci de baz Intel.

DIMM SDRAM
DIMM DDR SDRAM
DIMM DDR2 SDRAM
O nou tehnologie dezvoltat pentru memoriile DDR i DDR2 o reprezint tehnologia
Dual-Channel. Rolul acesteia e de a dubla efectiv cantitatea de date preluate de controlerul
de memorie din RAM. Aceti controleri utilizeaz dou canale de transmisie pe 64 de bii
rezultând o lime de band de 128 bii între CPU i RAM. Pentru a beneficia de aceast
tehnologie, trebuie instalate dou sau mai multe module de memorie în sloturi pereche
prezente pe placa de baz, acestea fiind de regul colorate identic.
Alegerea memoriei trebuie fcut în legtur cu datele plcii de baz i
caracteristicile memoriei suportate de aceasta (tip, capacitate maxim total, capacitate
maxim per modul). Cu toate c majoritatea plcilor de baz actuale conin sloturi de
memorie DDR sau DDR2, totui mai sunt prezente pe pia i plci cu 2 tipuri de memorie
(SDRAM i DDR). De regul, numrul de sloturi e cuprins între 2 i 3.
6. Hard Disk-ul
Hard Disk-ul (HD disc dur) reprezint componenta pe care sunt stocate datele cu
care lucreaz calculatorul. El reprezint memoria nevolatil a calculatorului pentru ca
informaia rmâne stocat i dup întreruperea alimentrii cu energie electric.
Din punct de vedere constructiv, HD-ul e realizat din mai multe discuri de aluminiu
(platane) suprapuse pe acelai ax i acoperite cu oxid de fier. La mic distan de suprafaa

acestora se mic nite brae metalice ale cror capete magnetizeaz poriuni din discuri,
astfel fiind citit sau scris informaia.
Principalele caracteristici al unui HD sunt capacitatea de stocare, iniial msurat în
MB, astzi fiind de ordinul GB (20, 40, 60, 80, 100, 250, 400) i viteza de rotaie a platanelor
(5400, 7200, 10000 rpm). Cu cât viteza de rotaie e mai mare, cu atât crete viteza de citirescriere
a datelor.
HD-ul se conecteaz la PB prin intermediul unui cablu ce se fixeaz într-un conector.
Modul de transfer de date între HD i sistem e influenat de standardul folosit, acesta
determinând modul de conectare i tipul conectorului.
Standardul ATA (Advanced Technology Attachment) reprezint cea mai întâlnit
interfa. Numit uneori i PATA (Paralel ATA) sau IDE (Integrated Drive Electronics),
standardul permite conectarea a maxim 4 echipamente, câte dou pe fiecare interfa. Limea
de band are valori cuprinse între 33 i 133 MB/s. De asemenea, standardul permite ca un
singur controler activ pe interfa, echipamentele conectate (HD, uniti optice ATAPI)
având setat activ (master) sau pasiv (slave) controlerul. Acesast setare se face cu ajutorul
unui jumper prezent pe echipament într-una din cele dou poziii, la unele echipamente
existând i opiunea CS (Cable Select), în acest caz echipamentul se seteaz singur în funcie
de poziia sa pe cablu. Cablul de conectare se prezint sub form de band cu 40 de fire,
având 3 conectori cu 40 de pini fiecare, unul pentru conectorul de pe placa de baz (de
culoare albastr), ceilali doi pentru echipamentele ATA sau ATAPI (negru pentru master, gri
pentru slave). Pentru standardul ATA exist dou clase de transfer:
- PIO mode (Programmed I/O mode) clas mai veche, transfer lent, necesit intervenia
procesorului
- DMA mode (Direct Memory Access) transfer rapid, fr intervenia procesorului.
Codificarea standardelor: ATA33, ATA66, ATA100, ATA133, UltraATA66,
UltraATA100, UltraATA133 (ultimele necesit cablu UltraDMA cu 80 de fire i 40 de pini).
Comparaie între conector UDMA-80 i Standard ATA
Serial ATA (SATA) reprezint o tehnologie ce a înlocuit ATA i e caracterizat de
cabluri i conectori de dimensiuni mai mici, lime de band mai mare i o mai mare

funcionalitate. SATA e compatibil cu ATA, putându-se folosi ambele standarde pe un
computer. Exist chiar i adaptoare de la SATA la ATA. Totui, pentru a utiliza un HD
SATA, trebuie ca PB s conin un controler SATA fie integrat în chipsetul SouthBridge al
PB sau pe un cip separat. Alte avantaje ale SATA le reprezent posibilitatea conectrii la
cald (hot plugging) a unui HD SATA, fr a fi nevoie de oprirea alimentrii computerului,
dar i dispariia configurrii master/slave, HD-ul putând lucra la parametrii maximi.
Exist mai multe variante de SATA:
- SATA150: lime de band de 1,5 GB/s
- SATA300: lime de band de 3 GB/s
Cablu SATA i conectori SATA
La alegerea unui HD mai trebuie inut cond i de memoria tampon a acestuia (buffer)
locul unde menine temporar datele în timpul transmisiei, care cu cât este mai mare,
performanele acestuia sunt mai bune. Valorile uzuale pentru buffer-ul HD-ului sunt 8MB
sau 16 MB.
Alte standarde folosite:
- SCSI (Small Computer System Interface): folosit la servere, permite ataarea a 8
dispozitive, având o vitez mai mare de transfer decât ATA
- RAID (Redundant Array of Inexpensive Disks): permite transmiterea datelor ctre dou
sau mai multe HD-uri pentru a îmbunti performanele dar i sigurana. În cazul în care
un disk se stric, informaia se poate reconstitui din discurile rmase. Exist mai multe
tipuri de RAID: RAID1 ... RAID5.
7. Unităţi optice
Unităţile optice sunt dispozitive ce folosesc medii de stocare optice pentru citirea i
scrierea datelor. În cadrul acestor echipamente, atât citirea cât i scrierea datelor se realizeaz
pe un mediu special cu ajutorul unei raze laser. În funcie de caracteristicile tehnice i
capacitatea de stocare a medilor optice, avem diferite uniti optice.
CD-ROM-ul reprezint prima unitate optic aprut. Rolul lui era de a citi CD-urile
(Compact Disk), prezentate sub form de discuri din plastic (diametrul de 12 cm) pe
suprafaa crora datele erau inscripionate sub form de adâncituri (pits) microscopice de-a
lungul unei piste desfurate în spiral. Capacitile de stocare pentru un CD au valori de 650,
700 sau chiar 800 MB, i pot fi citite de ctre CD-ROM la viteze de pân la 52x (7800 KB/s).
CD-RW-ul (RW = Read-Write) are proprietatea c nu numai citete coninutul unui
CD, ci poate s i scrie cu ajutorul unei raze laser (arde). Acest proces se poate face la
viteze diferite, în funcie de tipul CD-ului folosit (52x pentru CD-R sau 32x pentru CD-RW).
DVD-ROM-ul a aprut odat cu necesitatea de mai mult spaiu de stocare. Aceste
uniti optice pot citi atât DVD-urile (Digital Versatile Disk) cât i CD-urile, dar nu au
posibilitate de scriere. Capacitatea de stocare a unui DVD difer în funcie de tipul acestuia,
adic modul de stocare al datelor (număr de feţe – „side” i număr de straturi – „layer” ).

Astfel, putem avea spaiu de stocare începând cu 4,7 GB (pentru sigle-sided, single-layer),
8.5, 9.4 i 17 GB. Viteza de citire e superioar fa de CD-ROM, ajungând la 16x (21 MB/s).
DVD±RW e cea mai complex unitate optic, ce realizeaz atât scrierea cât i citirea
DVD-urilor dar i a CD-urilor.
Unitatea COMBO reprezint o combinaie între un DVD-ROM i un CD-RW.
8. Unitatea de dischetă
Mecanismele unui DVD-ROM
Unitatea de dischetă (Floppy Disk Dirve – FDD) este folosit pentru citirea
dischetelor folosite pentru transferul între calculatoare dar i pentru stocarea anumitor
informaii care erau folosite doar în anumite împrejurri, astfel economisindu-se spaiul
harddisk-ului. De asemenea, dischetele mai erau folosite ca i start-up disk ce conineau
anumite fiiere folosite la pornirea sistemului de operare când apreau probleme sau ca
rescue disk pentru restaurarea sistemului de operare dup infecia cu un virus. Odat cu
apariia unitilor optice (CD, DVD), FDD-urile au început s dispar.
De-a lungul timpului au existat mai multe variante de FDD:
- 8 inch: capacitatea de stocare cuprins între 80 kb i 1,2 Mb
- 5,25 inch: capacitatea de stocare cuprins între 360 kb i 1,2 Mb
- 3,5 inch: 360 kb 2,88 Mb
FDD de diferite dimensiuni: 8, 5.25, 3,5 inch
9. Adaptorul video – Adaptorul grafic (Placa Video)

Placa video (PV) - acesta fiind numele uzual al acestei componente, are rolul de a
afia imaginile pe ecran, imagini ce pot fi de dou tipuri (2D sau 3D). Totui, datorit faptului
c sunt proiectate pe o suprafa plat (ecranul monitorului), imaginile 3D sunt de fapt 2D,
fiind creat iluzia unei perspective.
PV conine un procesor specializat numit GPU (Graphics Processing Unit) ce
realizeaz o parte din calculele necesare pentru afiarea imaginii, restul fiind calculate de
procesor. Frecvenele pentru GPU sunt cuprinse între 250-650 MHz.
Fiecare PV conine i o cantitate de memorie RAM (SDRAM, DDR, DDR2) folosit
de GPU, de exemplu pentru a stoca texturile unor obiecte (pentru jocuri pe calculator).
Aceast memorie este independent fa de memoria sistemului sau poate fi preluat din
memoria sistemului (pentru adaptoare grafice on-board) i poate avea valori de pân la 640
MB, în timp ce magistrala ce face legtura între memorie i procesor poate avea o lime 64,
128, 256 bii.
Alte caracteristici ale PV le reprezint Video BIOS-ul ce e determinat de un cip ce
conine programul de baz pentru PV şi RAMDAC-ul (Random Access Memory Digital to
Analog Converter) ce realizeaz conversia semnalelor digitale generate de procesorul
computerului în semnale analogice întelese de monitor (pentru CRT-uri).
Exist dou tipuri de interfee ce caracterizeaz o PV:
- Interfaţa cu PB determin i caracteristicile slot-ului unde va fi fixat PV;
- Interfaţa cu display-ul.
Prima categorie conine urmtoarele tipuri:
- PCI: cea mai veche interfa; nu se mai folosete pentru PV; arhitectur pe 32 bit, 33
MHz
- AGP (Accelerated Graphics Port or Advanced Graphics Port): a fost cel mai frecvent
standard pân la apariia PCI Express; prezint urmtoarele tipuri: AGP 8x, AGP 4x, AGP
2x, AGP 1x; arhitectur pe 32 bit, 66 MHz
- PCI Express (PCIe): reprezint actualul standard pentru interfaa sistem-PV, cu
caracteristici superioare pentru PV, mai ales în domeniul 3D. Exist mai multe tipuri (x1,
x2, 4x, x8, x16, x32), caracterizate de limea unei benzi (lane = x1), având o vitez de
transfer de pân la 8 GB/s pentru x32.
PV PCI-Express i sloturi PCIe x4, x16, x1, x16 i un slot PCI obinuit
A doua categorie de interfee conine urmtoarele tipuri:
- DB-15 Analog (VGA): cel mai rspândit tip începând cu 1980
- DVI (Digital Video Interface): special conceput pentru monitoare digitale (LCD, pasm,
proiectoare)
- S-video (Separate Video): semnal analog care transmite datele video sub form de dou
semnale separate (brightness i culoare), folosite pentru console pentru jocuri, DVD
Playere, etc.
- Composite Video: sistem analogic de rezoluie foarte slab, ce folosete conectori RCA.

10. Placa de sunet
Interfeţe de ieşire pentru PV
Placa de sunet (PS) este folosit pentru a transforma calculatorul într-un sistem
multimedia conceput pentru a satisface nevoia de divertisment sau pentru a pune în valoare
capacitile creatoare în domeniul muzicii ale utilizatorului. Aceasta poate fi de sinestttoare
(stand-alone), montat într-un slot ISA (vechile PS) sau PCI (plcile mai noi)
sau integrat în PB.
În cadrul unei PS separate, principala component este procesorul audio – DSP
(Digital Signal Processor), performana acestuia determinând performana PS. La plcile
integrate, sunetul e generat prin conlucrarea dintre CPU, controlerul audio din chipset-ul
SouthBridge de pe PB i codecul (codor/decodor), aflat sub form de cip pe PB. Codecul e
conceput pe baza standardului AC'97 dezvoltat de Intel i produs de mai multe companii.
Calitatea unei plci de baz e determinat de calitatea sunetului generat, influenat în mod
special de DSP. Astfel, cele mai performante PS sunt cele cu procesor individual.
Principalii conectori de pe o PS sunt:
- Line In: reprezint o intrare de linie conceput pentru conectarea cu o ieirea unei surse
externe de semnal audio analogic. Culoarea standard e albastru.
- Line Out: reprezint o ieire neamplificat de semnal audio analogic (de regul stereo) ce
trebuie conectat la intrarea unui sistem de amplicare (boxe, cati, etc.). PS ce prezint
sunet surround pot oferi pân la 3-4 conectori line-out pentru 6 sau 8 boxe. De regul,
culoarea acestui conector e verde.
- Microfon (Mic): intrare pentru microfon. Culoarea standard poate fi roz sau rou.
La PS de sunet profesionale, interfaa poate fi PCIe, USB, IEEE1394 sau
interconexiune dedicat, iar conectorii pot fi i RCA, permiând atât intrri cât i ieiri
digitale.
11. Placa de reţea

Placa de reţea (PR) reprezint componenta care ne permite s ne conectm
calculatorul la o reea de calculatoare i s comunicm cu celelalte computere. Conectarea se
poate face fie prin cablu, fie wireless, în funcie de tipul plcii de reea. Cea mai rspandit
tehnologie de reea este cea Ethernet.
Fiecare PR Ethernet conine un numr unic pe 48 de bii ce reprezint adresa MAC a
acesteia, fiind stocat în cipul de memorie ROM al ei. Nu exist dou plci de reea cu acelai
MAC.
PR pot fi stand-alone, fiind conectate într-un slot PCI sau PCIe al PB, sau pot fi
integrate în chipset-ul PB. Nu e nevoie de dou PR numai dac e necesar un alt tip de reea.
Cele mai noi PB, conin dou interfee Ethernet în construcia lor.
Exist patru tehnici pentru transferul datelor care pot fi folosite de PR:
- Polling: CPU examineaz starea perifericului sub controlul unui program
- Programmed I/O: CPU alerteaz perifericul prin aplicarea adresei sale pe magistrala de
adrese a sistemului
- Interrupt-driven I/O: perifericul comunic procesorului când e disponibil pentru
transferul datelor
- DMA: perifericul inteligent controleaz magistrala de sistem pentru a accesa memoria
direct. E necesar în acest caz un procesor separat pe PR.
De regul, conectorii prezeni pe PR pot fi:
- Conector pentru cablu UTP (Unshielded Twisted Pair = Fire torsionate neecranate)
- Conector pentru reele BNC (Bayonet Neill-Concelman)
- Conector pentru AUI (Attachment Unit Interface = Interfa a unitii de cuplare)
Pe lâng conector, mai exist leduri ce indic activitatea reelei. PR actuale pot avea
rata de transfer de 10, 100, 1000 Mbit/s.
12. Modemul
Conector UTP
Conector BNC
Modemul (MOdulator – DEModulator) reprezint componenta care ne ajut s
folosim internetul prin intermediul liniei telefonice. El realizeaz modelarea semnalelor
digitale primite de la calculator în fluxuri de date analogice care pot circula pe linia telefonic
i demodelarea acestora din format analog în format digital.
Exist mai multe categorii de modemuri:
- hardware: conin un chip special care are rol în transferul de date i corecia erorilor
- software: calculatorul gestioneaz operaiile descrise mai sus
- intern: se conecteaz în interiorul calculatorului într-un slot ISA (cele mai vechi), PCI
(mai nou) sau PCMCIA pentru laptop-uri

- extern: conectarea se face prin portul USB, dar sunt de regul de dou ori mai scumpe
decât cele interne, dar în acelai timp i mai bune.
Modemuri PCI, ISA, PCMCIA
Principala caracteristic a lor o reprezint viteza de transmitere a informaiei,
exprimat în bii pe secund (bps), viteza pentru un modem obinuit fiind de 56 kb/s ce
folosesc protocolul V.90.
Astzi, pe lâng clasicele voice modems, se mai folosesc i alte tipuri:
- cable modems: folosesc limea de band mare i nefolosit a semnalului de televiziune
pentru a transmite semnele de date. Se folosete pentru internet de tip boadband (band
larg)
- ADSL modem: conecteaz un singur computer la o line DSL (linie telefonic ce permite
transmisia de date în format digital)
- Radio modem: folosite în telecomunicaii în reele ce folosesc microundele; sunt foarte
rapide, rata de transmisie fiind de aproximativ 100 milioane de bps
- Modemuri optice: ultra rapide, folosite în reele cu fibr optic (10 9 bps).
13. Elemente de răcire
Pentru a preveni distrugerea diferitelor componente ale unui computer datorit
cantitii mari de cldur degajate de acestea în timpul funcionrii (CPU, chipset-uri, PV,
HD), trebuie luate msuri pentru a disipa cldura produs de acestea i temperatura acestora
meninut sub o anumit limit pentru a asigura o funcionare optim.
Dintre modalitile de rcire, cele mai frecvent întâlnite sunt cele pasive – radiatoare
i cele active – ventilator (cooler).
Elementele de rcire pasive sunt realizate din material conductoare termice care
absorb i disip cldura obiectului cu care este în contact termic. Aceste elemente de rcire
sunt formate dintr-un postament care se continu cu o structur lamelar din aluminiu sau
cupru. Postamentul are legtur direct cu suprafaa procesorului, de la care preia cldura i o
disip cu ajutorul structurii lamelare.
De regul, pentru rezultate mult mai bune (de exemplu în cazul CPU), elementului de
rcire pasiv i se asociaz un element de rcire activ ventilator (cooler). Rolul acestuia este
de a grbi schimbul dintre aerul cald degajat de prile computerului i aerul ambiental (mai
rece).

Răcire pasivă şi răcire combinată (activă şi pasivă)
Ventilatoarele se folosesc i în compunerea surselor de alimentare (rcesc sursa de
tensiune pentru a preveni supraînclzirea) i în cadrul carcasei ce conine elementele
hardware ale computerului, având rol de a aerisi interiorul computerului, având diametrul de
80, 92 sau 120 mm.
14. Sursa de alimentare
De cele mai multe ori (din pcate), sursa de alimentare a unui calculator este
neglijat i cumprtorul nu prea e interesat de caracteristicile ei, mulumindu-se cu orice.
Acest lucru e greit, deoarece funcionarea stabil i în parametrii cât mai buni a unui sistem,
e influenat de calitatea sursei de alimentarea cu energie. Pe lâng acest rol al ei, sursa
determin i rcirea interiorului computerului, cele dou funcii ale acesteia fiind vitale
pentru o via lung i fr probleme a computerului.
Sursa de alimentare are rolul de a converti tensiunea alternativ primit de la reea
(230 sau 110 V) în tensiune continu, necesar alimentrii componentelor calculatorului.
Exist dou tipuri de surse:
- AT: model vechi, nu se mai produce
- ATX: modelul nou; conine multe îmbuntiri fa de AT, cum ar fi controlul PB asupra
întreruperii alimentrii sistemului, tipul conectorilor, etc.
Valorile puterilor sunt cuprinse între 200 i 500 W, totui pentru împtimii ai
computerelor, valorile pot ajunge chiar i la 1000 W. Cu toate acestea, puterea oferit de
surs reprezint 75-80% din puterea inscripionat pe surs, restul se pierde prin cldur.
Principalii conectori pentru o surs ATX sunt:
- conectorul principal (P1): alimenteaz PB direct de la surs; conine 20 sau 24 de pini
- Molex: numit dup productorul acestuia; conine 4 pini i se folosete la alimentarea HD
sau discurilor optice. Cele 4 fire corespunztoare celor 4 pini au urmtoarele culori i
tensiuni:
o 2 fire negre: ground
o 1 fir rou: +5V
o 1 fir galben: +12V
- mini conector: conector pentru floppy-disk, conine 4 pini
- conector SATA: conine 15 pini i livreaz tensiune la 3 niveluri diferite: +3.3, +5, +12 V
- conector pentru PCIe: conine 6 sau 8 pini i poate furniza o putere de pân la 75W
- alţi conectori auxiliari

15. Monitorul
Monitorul reprezint un periferic ce are rolul de a afia imaginile generate de
calculator. La fel ca i celelalte echipamente din componena calculatorului sau celelalte
periferice, i tipurile de monitoare au evoluat de-a lungul timpului.
Monitoarele CRT (Cathode Ray Tube) sunt cele mai rspândite la ora acutual i au
ca i component principal un tub de sticl vidat de aer de form piramidal, unde la baza
piramidei se gsete ecranul. În vârf se gsete un tun ce emite permanent un fascicul de
electroni, ce e dirijat de un dispozitiv special, în final ajungând pe suprafaa interioar a bazei
piramidei unde interacioneaz cu un strqat de fosfor ce va emite lumina. Cu ajutorul acestei
lumini, de intensiti diferite se formeaz imaginea pe care o vedem. Pentru a avea o imagine
continu, fasciculul de electroni mtur (baleare) ecranul, astfel improsptând mereu
imaginea.
Principalele caracteristici ale monitoarelor CRT:
- rata de împrospătare a imaginii (refresh): valori optime 85-100 Hz, difer de tipul de
monitor
- rezoluţia: numrul maxim de pixeli pe care îi poate afia 800x600, 1024x768,
1600x1200, etc.
- dot pitch-ul: distana dintre doi pixeli alturai; valorile mai mici sunt mai bune 0.28
mm, 0.25 mm, etc.
- diagonala: 15, 17, 19, 21, 22; trebuie menionat faptul c suprafaa vizibil e mai
mic decât dimensiunea monitorului
- geometria tubului: tub cilindric sau tub plat (flat)
- mod de conectare la PV: conector VGA (D-Sub 15).

Monitoarele LCD (Liquid Crystal Display) reprezint o generaie mai nou,
tehnologia de realizare a acestora fiind folosit iniial la laptop-uri. LCD-urile folosesc
interaciunea dintre curentul electric i moleculele de cristale lichide pentru a produce
imaginea. Calitatea imaginii e mult mai bun ca la monitoarele CRT, au gabarit mai mic i în
plus consum redus de energie. Un punct în minus îl reprezint faptul c imaginea e vizibil
doar din anumite unghiuri din lateralul calculatorului. Caracteristici:
- rezoluţia: exist o singur rezoluie standard la care pot funciona, în funcie de
dimensiunea sa
- refresh-ul: valoarea ratei este mai sczut ca la CRT, determinând în acelai timp imagine
de calitatea superioar
- timpul de răspuns: determinat de viteza de comutare a tranzistorilor 8 ms, 4 ms;
- mod de conectare: conector D-Sub 15, DVI.
Tot din categoria monitoarelor LCD fac parte i cele TFT (Thin Film Transistor).
Aceast tehnologie este realizat folosind nite tranzistoare speciale din categoria celor cu
efect de câmp. Principalele lor caracteristici le reprezint timoul de rspuns mult mai mic dar
i abilitatea superioar de a reda imagini video în micare i animaii fr imagine remanent.
16. Tastatura şi mouse-ul
Tastatura şi mouse-ul reprezint periferice prin intermediul crora se realizeaz
comunicarea cu calculatorul. Tastatura e compus din butoane (numr ce variaz în funcie
de tipul acesteia, de regul fiind 102-105 taste) ce corespund literelor alfabetului, cifrelor i
unor funcii speciale. Variantele mai noi de tastaturi au o serie de butoane în plus (teastatrui
multimedia) cu ajut la controlarea mai uoar a unor programe ale calculatorului.
Mouse-ul poate fi avea 2-3 sau mai multe butoane (mouse-uri porfesionale) dar i una
sau mai multe rotie ce realizeaz diferite micri i funcii (scroll). Soriceii vechi aveau bil
iar variantele actuale sunt cele optice. Modul de conectare al acestora poate fi PS-2 (cel mai
rspândit), serial (mod mai vechi de conectare), USB, IrDA, Bluetooth. Pentru uurarea
muncii, se folosesc tastaturi i oricei fr fir (wireless), concetarea fiind realizat prin unde
radio.
17. Boxele şi microfonul
Boxele şi microfonul fac parte din categoria perifericelor multimedia. Chiar dac
iniial nu se acorda o importan prea mare boxelor pentru calculator, astzi orice posesor de
computer care se respect investete o sum destul de consistent în sistemele audio. Primele
boxe erau în numr de dou, ulterior numrul acestora crescând pân la 7-8 (un subwoofer i

mai muli satelii), ce se monteaz în jurul calculatorului astfel încât s apar senzaia de
imersiune în atmosfera sonor generat de piesa muzical ascultat sau jocul rulat în acel
moment.
Microfonul a început uor s înlocuiasc tastatura i mouse-ul în cadrul comunicrii
cu computerul folosind tehnologia de recunoatere a vocii i a comenzilor date prin
intermediul acesteia. O alt utilizare frecvent a acestuia este pentru comunicare verbal
online pe internet, înlocuind telefonia. Atât microfonul cât i boxele se conecteaz la
conectorii externi prezeni pe placa de sunet.
18. TV Tuner
TV Tuner-ul reprezint o component a computerului ce permite recepia semnalului
TV. Majoritatea acestor componente funcioneaz i ca plci de captur, permiînd
computerului s înregistreze programele TV pe harddisk. Pe lâng semnalul TV, multe tunere
sunt folosite i pentru a recepiona semnale radio FM. În funcie de productor, acestea sunt
limitate la anumite frecvene radio sau formate video caracterisitice numai anumitor ri, în
timp ce plcile mai performante nu conin aceste limitri. Exist 4 categorii de TV Tunere:
- TV Tuner pentru semnal TV analogic
- TV Tuner pentru semnal TV digital, incluzând TV prin satelit
- TV Tuner hibird: conine un tuner ce poate fi configurat analog sau digital
- TV Tuner Combo: conine 2 tunere pe o plac, unul pentru semnal analogic i unul pentru
digital.
În ultima perioad, productorii s-au orientat i mai mult pe producia de TV Tunere
externe (conectate pe USB), popularitatea acestora fiind în continu cretere.

19. Scanner
Scanner-ul este un periferic ce analizeaz o imagine, un text tiprit sau scris de mân,
un obiect i îl convertete intr-o imagine digital. În funcie de forma lor constructiv, pot fi
de tip desktop (flatbed orizontale) - sunt cele mai rspândite sau hand-held (scanner de
mân) caracterizate de o mai mic precizie. Modul lor de lucru const în a citi informaia
RGB (rou-verde-albastru), fiind ulterior prelucrat cu ajutorul unlor algoritmi ce corecteaz
anumii parametrii i trimite informaia ctre computer.
Ca i caracteristici amintim:
- adâncimea de culoare: 24 bii, 48 bii, etc.
- rezoluţia: msurat în ppi (piexeli per inch): 1600, 3200, 5400, ... ,14000 ppi
- densitatea: abilitatea de a reproduce detalii legate de umbre sau strlucire la o singur
scanare
- modul de conectare la PC: port paralel, USB, FireWire, SCSI.
20. Imprimanta
Imprimanta reprezint un periferic ce ne permite s transferm diferite date (texte,
scheme, desene, poze, etc.) de pe calculator pe hârtie. Dac pân acum câiva ani era necesar
o conectare cu calcultorul pentru a printa datele stocate pe harddisk sau pe un CD sau DVD,
astzi exist posibilitatea de interfa direct între o camer digital sau carduri de memorie
sau un mermory stick pentru a imprima direct coninutul acestora.
De asemenea, în ultima vreme s-au combinat funciunile unui scanner, unei
imprimante, unui xerox i chiar a unui fax, realizându-se echipamentul numit
multifuncţională.
Exist mai multe tipuri de imprimante, în funcie de tehnologia de imprimare:
- imprimante laser: folosesc tehnologie asemntoare ca la copiatoare (xerografie).
Principalele avantaje sunt calitatea ridicat, vitez mare de printare i un cost redus
(pentru imprimare alb-negru). Imprimantele laser se produc atât color cât i alb-negru;
- imprimante ink-jet: constau în imprimarea hârtiei folosind picturi de cerneal (de
diferite culori). Sunt cele mai rspândite modele de imprimante, datorit costului redus,
calitii imprimrii i uurinei în folosin;
- imprimante matriciale: sunt mai vechi i tehnologia de imprimare e asemntoare cu cea
folosit la mainile de scris.
Modul de conectare la PC sau la alte echipamente se poate realiza prin portul paralel,
USB, dar i wireless IrDA, Bluetooth.

Imprimante: InkJet, LaserJet, Matricială
Un tip special de imprimant îl reprezint plotter-ul. El reprezint un dispozitiv
pentru imprimare grafic vectorial prin micarea unui stilou pe suprafaa hârtiei (hârtie de
mari dimensiuni A0, A0+, A1, A2). De regul, aceste echipamente se folosesc pentru a
printa informaia (imagini, scheme) obinut folosind programe CAD. În ultimul timp,
plotterele pot fi înlocuite cu succes de imprimante de tipul wide-format (format mare de
imprimare) ce au suficente caracteristici (rezoluie) pentru a reda informaia la standarde
superioare celor oferite de plotterele obinuite.
21. WebCamera
WebCam-ul (numele uzual) este un periferic multimedia sub form de camer video
de mici dimensiuni a crui imagini pot fi accesate folosind WWW-ul (World Wide Web),

programele de mesagerie (instant messaging) sau aplicaii de video conferin ale PC-ului. De
asemenea, termenul de webcam se folosete pentru a descrie o camer video digital de
rezoluie mic care poate îndeplini sarcinile descrise mai sus dar poate i înregistra imagini în
maniera clasic.