RELAŢII ŞI FUNCŢII SINTACTICE - ArsAcademica

DOINA BUTIURCA
RELAŢII ŞI FUNCŢII
SINTACTICE
Teste-grilă
din perspectivă structurală şi funcţional-sintactică
Ars
Academica
Bucureşti, 2008
1

Editura Ars Academica
Str. Hiramului nr. 11, sector 3, Bucureşti
Telefon: 0314 251 945, fax: 0314 251 652
e-mail: office@arsacademica.ro
www.arsacademica.ro
© Copyright Editura Ars Academica
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BUTIURCA, DOINA
Relaţii şi funcţii sintactice : teste-grilă din perspectiva
structurală şi funcţional-sintactică/Doina Butiurca. - Bucureşti:
Cartea Universitară, 2008
Bibliogr.
ISBN: 978-973-731-632-5
811.135.1'367
Referenţi ştiinţifici:
Conf. dr. CECILIA CĂPĂŢÂNĂ
dr. CRISTINA-ALICETOMA
dr. MANUELA NEVACI

Mintea tânărului nu e un vas pe care să-l umpli,
ci o torţă pe care s-o aprinzi, pentru ca ea,
la rândul ei, să lumineze singură.
Plutarh
3

Familiei mele de aici
şi Celei care ne veghează de Sus
5

CUPRINS
Referinţe ....................................................................................................... 9
Cuvântul autorului ...................................................................................... 15
Lista de abrevieri ........................................................................................ 17
Sintaxa între disciplinele lingvistice ........................................................... 19
I. Relaţia de dependenţă sau de subordonare .................................... 23
II. Modalităţi de realizare a relaţiei de dependenţă ........................... 29
II.1. Mijloace fonetice .................................................................. 29
II.1.1. Mijloace prozodemice, accentul, intonaţia, pauza .... 29
II.1.2. Mijloace grafemice .................................................... 34
II.2. Mijloace morfologice ............................................................37
II.2.1. Recţiunea.Cazurile .................................................... 38
II.2.2. Regimul prepoziţiilor ................................................ 39
II.2.3. Recţiunea verbelor ..................................................... 47
II.2.4. Regimul adjectivului ................................................. 61
II.2.5. Recţiunea adverbului ................................................. 75
II.2.6. Regimul interjecţiei ................................................... 79
II.2.7. Regimul pronumelor .................................................. 86
II.2.8.Grupul nominal. Atributul .......................................... 95
III. Relaţia de echivalenţă ................................................................ 103
7

IV. Relaţia de dependenţă bilaterală ............................................... 108
(predicatul şi subiectul) Predicatul
V. Relaţii ternare de dependenţă unilaterală ................................... 121
V.1. Numele predicativ .............................................................. 121
V.2. Complementul predicativ al obiectului .............................. 126
V.3. Predicativul suplimentar ..................................................... 127
VI. Subiectul ........................................................................................... 132
VII. Complementele ........................................................................ 148
VII.1. Complementul secundar ................................................ 148
VII.2. Complementul posesiv .................................................. 151
VII.3. Complementul circumstanţial sociativ .......................... 155
VII.4. Complementul circumstanţial opoziţional .................... 158
VII.5. Complementul circumstanţial cumulativ ...................... 162
VII.6. Complementul circumstanţial de excepţie .................... 166
Rezolvarea testelor-grilă ................................................................. 171
Bibliografie ..................................................................................... 174
Note ................................................................................................. 177
8

REFERINŢE
În ultimii ani, au apărut cele mai importante lucrări academice în
domeniul ştiinţelor limbii, şi anume ediţia a doua a Dicţionarului ortografic,
ortoepic şi morfologic al limbii române şi Gramatica limbii române, cu două
volume: Cuvântul şi Enunţul.
La întrebarea asupra necesităţii apariţiei noii gramatici, fostul preşedinte
al Academiei Române, Eugen Simion, a răspuns înţelept că, în timpul scurs de
la elaborarea vechiului tratat academic, „limba n-a stat degeaba”. Nici
cercetările din domeniul ştiinţelor limbii! Nici măcar manualele şcolare n-au
rămas doar la informaţiile şi soluţiile oferite de vechiul tratat academic! Cei 43
de ani scurşi de la apariţia ediţiei a II-a a Gramaticii au constituit un interval
mai mult decât suficient pentru confirmarea sau infirmarea soluţiilor propuse,
pentru modernizarea perspectivei de cercetare a fenomenului lingvistic, pentru
actualizarea studiului limbii române (limbă care nu mai este aceeaşi cu cea de
dinainte de 1963, examinată în vechea ediţie!), pentru corelarea acestui studiu
cu noile achiziţii ale ştiinţelor limbii, pentru îmbogăţirea descrierii limbii cu noi
perspective, menite în fond să pună în evidenţă funcţionarea limbii. Limba
apare descrisă din perspectiva utilizării ei în comunicare. Avem, în sfârşit, o
gramatică funcţională a limbii române, care ar fi trebuit să devină baza
gramaticii şcolare. În fond, unul dintre rosturile principale ale Gramaticii
Academiei a fost şi ar trebui să rămână acela de a oferi soluţii „oficiale”,
valabile în special la examenele şi concursurile naţionale.
Acelora, pentru care întotdeauna „strugurii la care nu ajung li se par
acri”, în consecinţă, acelora pentru care noua gramatică rămâne doar „un tratat
academic” ce nu va determina nicio schimbare asupra gramaticii şcolare, le
reamintim că exerciţiile de schimbare a mentalităţii au început de mult şi,
evident, vor continua. Pentru cei care nu vor înţelege niciodată că orice ştiinţă
se updatează mereu, valorificând printr-un proces deloc simplu noile achiziţii,
încremenirea în lucruri ştiute, multe dintre ele depăşite, reprezintă soluţia cea
mai comodă, iar pentru cei neputincioşi, chiar singura soluţie.
Opinia exprimată de Valeria Guţu Romalo în privinţa „raportului dintre
această gramatică şi predarea limbii române” lămureşte pe oricine asupra
9

necesităţii înnoirii: „ca tratat ştiinţific, gramatica nu poate fi un manual, nici
măcar universitar, dar poate constitui un temei şi un imbold de înnoire a predării
gramaticii limbii române în şcoală. […] Gramatica oferă numeroase sugestii (şi
cunoştinţele necesare) atât pentru înnoirea manualelor şi ameliorarea procesului
de predare a limbii române, cât şi pentru eficientizarea demersului de dezvoltare
a abilităţilor de comunicare, aspect al procesului instructiv-educativ căruia i se
acordă o pondere deosebită în învăţământul românesc actual.” (România
literară, nr.10, 2006)
Dintotdeauna, cercetarea lingvistică românească a ţinut pasul cu cele
mai moderne orientări din domeniul ştiinţelor limbii, fără a neglija în vreun fel
bunele rezultate ale gramaticii tradiţionale. Trebuie să se înţeleagă că nu doar
anumite domenii ştiinţifice se schimbă şi altele nu, că nu numai limba este întrun
permanent proces de înnoire, ci şi cercetarea ei.
„Temei şi imbold de înnoire a predării noii gramatici” reprezintă
culegerea de teste-grilă propusă de Doina Butiurcă.
Autoarea încearcă şi reuşeşte să depăşească cunoscuta inerţie a analizei
textului. Exerciţiile sunt variate, solicită judecata, ajută la înţelegerea noii
gramatici şi la formarea competenţelor, facilitează diferenţierea generalului de
particular în cadrul aceloraşi clase-tip, prin intermediul contextului.
Cu ajutorul testelor-grilă propuse, autoarea reuşeşte să demonstreze
existenţa variaţiilor ,,sintactice libere”, a coocurenţelor şi ambiguităţilor, a
,,licenţelor” convertite estetic, sub acţiunea relaţiilor de tip sintagmatic şi
paradigmatic. Considerând că grupul verbal exemplifică cel mai clar această
varietate, autoarea acordă, în conformitate cu noua gramatică academică, un loc
special consecinţelor sintactice ale reorganizării grupului verbal. Astfel, efectele
sintactice ale pasivizării, consecinţele impersonalizării şi ale diferitelor
reorganizări sintactice sunt aspecte care dau „autoritate” grupului verbal,
justificând apariţia noilor poziţii şi funcţii sintactice, prin urmare, ocupă locul
cuvenit în culegere.
Delimitările operate între complementul direct şi cel secundar,
complementul indirect şi cel prepoziţional, complementul posesiv şi atributul
pronominal sau complementul indirect, circumstanţialul de mod şi complementul
comparativ, circumstanţialul de mod şi cel cantitativ, complementul
predicativ al obiectului şi predicativul suplimentar erau previzibile, pe de o
parte, prin justificarea insuficientă a vechii lor înglobări în clase eterogene şi pe
de altă parte, prin existenţa unor trăsături distinctive consemnate în ediţia
10