DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE I

DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE II
Suportul de curs de drept constituţional şi instituţii
politice II prezentat în paginile care urmează constituie o
expunere scurtă a subiectelor care vor fi abordate la cursurile şi
seminariile programate pentru forma de învăţământ cu
frecvenţă redusă, cu precizarea că nu sunt suficiente pentru
pregătirea examenului de semestru.
Pentru înţelegerea şi însuşirea problematicii sistemului
constituţional românesc şi în vederea evaluării cunoştinţelor,
atât pe parcursul semestrului cât şi pentru nota finală la
această disciplină, este necesar pe lângă studierea cursului de
Drept constituţional şi instituţii politice II, în formă tipărită, şi
studierea unor lucrări recomandate la bibliografie.
Studenţii de la această formă de învăţământ sunt obligaţi
să pregătească până la termenele indicate la cursuri/seminarii,
lucrări sau proiecte a căror teme sunt prezentate la sfârşitul
prezentului material şi afişate la avizierul facultăţii.
Lucrarea sau proiectul are o pondere de până la 10% la
stabilirea notei finale la examen.
Titularul cursului,
Lect.univ.dr. Dragne Luminiţa

Lect.univ.dr. LUMINIŢA DRAGNE
DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE
Volumul II 1
1 Temele de referat propuse pentru semestrul II sunt la sfărşitul
prezentului material.

CUPRINS
DREPT CONSTITUŢIONAL
ŞI INSTITUŢII POLITICE
Volumul II
CAPITOLUL I
EVOLUŢIA CONSTITUŢIONALĂ A STATULUI ROMÂN .........................9
1. Scurte consideraţii privind apariţia primelor acte constituţionale
româneşti ..................................................................................................................9
2. Dezvoltarea constituţională în perioada 1866 - 1989 .......................................17
2.1. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris ............................................17
2.2. Constituţia României din 1866 ...................................................................18
2.3. Constituţia României din 1923 ...................................................................20
2.4. Constituţia României din 1938 ...................................................................22
2.5. Constituţiile adoptate în perioada regimului comunist ..............................23
3. Constituţia României din 1991 .........................................................................25
3.1. Premisele elaborării unei noi Constituţii ....................................................25
3.2. Actele cu valoare constituţională adoptate în perioada cuprinsă între
decembrie 1989 şi decembrie 1991 ...........................................................27
3.3. Elaborarea şi adoptarea Constituţiei României ..........................................30
3.4. Conţinutul normativ al Constituţiei ...........................................................31
4. Revizuirea Constituţiei României .....................................................................31
4.1. Consideraţii generale .................................................................................31
4.2. Iniţiativa revizuirii Constituţiei României .................................................32
4.3. Procedura de revizuire a Constituţiei .........................................................33
4.4. Limitele revizuirii Constituţiei României ..................................................34
CAPITOLUL II
CARACTERELE STATULUI ROMÂN ...........................................................36
1. Stat naţional ......................................................................................................36
2. Stat suveran şi independent ...............................................................................37
3. Stat unitar şi indivizibil .....................................................................................37
4. Stat de drept, democratic şi social .....................................................................38
5. Stat pluralist ......................................................................................................40
CAPITOLUL III
RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERN ŞI DREPTUL
INTERNAŢIONAL ............................................................................................41
1. Scurte consideraţii privind ordinea juridică ......................................................41
1.1. Ordinea juridică internă şi ordinea juridică internaţională ........................42
1.2. Dreptul internaţional – un drept de coordonare .........................................43
2. Raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional ......................................46
2.1. Teoria dualistă şi teoria monistă ................................................................47
2.2. Interdependenţa dintre ordinea juridică internă şi ordinea
juridică internaţională .......................................................................................49

2.3. Tratatele ratificate de Parlamentul României ............................................50
CAPITOLUL IV
PARLAMENTUL ROMÂNIEI ..........................................................................52
1. Consideraţii generale privind instituţia Parlamentului .....................................52
1.1. Noţiunea de Parlament ...............................................................................52
1.2. Structura Parlamentului .............................................................................54
2. Rolul Parlamentului României ..........................................................................55
3. Alegerea Camerelor Parlamentului României ..................................................56
3.1. Alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului ................................................56
3.2. Validarea mandatelor parlamentare ...........................................................58
4. Organizarea internă a Parlamentului României .................................................60
4.1. Grupurile parlamentare ..............................................................................61
4.2. Structurile de conducere şi organizatorice ale Parlamentului ....................62
A. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului .................62
B. Birourile permanente ale celor două Camere ........................................63
C. Comisiile parlamentare ale fiecărei Camere .........................................66
5. Funcţionarea Parlamentului României ..............................................................76
5.1. Legislatura ..................................................................................................76
5.2. Sesiunile Camerei Deputaţilor şi Senatului ...............................................76
A. Sesiunile ordinare .................................................................................77
B. Sesiunile extraordinare ..........................................................................77
5.3. Convocarea Parlamentului de drept ...........................................................78
5.4. Şedinţele Camerei Deputaţilor şi Senatului ...............................................78
6. Mandatul parlamentar .......................................................................................80
7. Statutul deputaţilor şi senatorilor ......................................................................81
8. Funcţiile Parlamentului .....................................................................................84
8.1. Funcţia legislativă ......................................................................................84
♦ Procedura legislativă ...............................................................................86
♦ Delegarea legislativă ...............................................................................89
8.2. Funcţia de informare ..................................................................................92
8.3. Funcţia de control asupra executivului ......................................................93
8.4. Funcţia de desemnare prin investire, alegere sau numire a unor autorităţi
publice .......................................................................................................93
9. Actele Parlamentului .........................................................................................94
9.1. Actele juridice ale Parlamentului ...............................................................94
A. Legea ....................................................................................................94
B. Hotărâri .................................................................................................96
C. Regulamente parlamentare ...................................................................97
D. Moţiuni .................................................................................................97
9.2. Actele politice ale Parlamentului ...............................................................99
CAPITOLUL V
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ........................................................................101
1. Rolul Preşedintelui României .........................................................................101
2. Alegerea Preşedintelui României ....................................................................102

3. Durata mandatului Preşedintelui României ....................................................102
4. Incompatibilităţi şi imunităţi ...........................................................................103
4.1. Incompatibilităţile funcţiei de Preşedinte al României ............................103
4.2. Imunitatea Preşedintelui României ..........................................................104
5. Atribuţiile Preşedintelui României .................................................................104
5.1. Atribuţii privind legiferarea .....................................................................105
5.2. Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice ...............106
5.3. Atribuţii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea
sau revocarea unor autorităţi publice ..............................................................106
5.4. Atribuţii în domeniul apărării ţării şi asigurării ordinii publice ...............107
5.5. Atribuţii în domeniul politicii externe .....................................................107
5.6. Alte atribuţii .............................................................................................108
6. Răspunderea politică şi penală a Preşedintelui României ...............................108
6.1. Răspunderea politică ................................................................................108
6.2. Răspunderea penală .................................................................................109
7. Actele Preşedintelui României ........................................................................109
CAPITOLUL VI
GUVERNUL ROMÂNIEI ................................................................................111
1. Rolul şi locul Guvernului ................................................................................111
2. Componenţa Guvernului .................................................................................112
3. Învestitura .......................................................................................................112
4. Incompatibilităţi ..............................................................................................113
5. Primul – Ministru ............................................................................................114
6. Actele Guvernului ...........................................................................................114
7. Răspunderea Guvernului .................................................................................115
8. Durata mandatului ...........................................................................................115
CAPITOLUL VII
AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ .......................................................117
1. Consideraţii generale .......................................................................................117
2. Principiile de înfăptuire a justiţiei ...................................................................117
3. Ministerul Public .............................................................................................119
4. Consiliul Superior al Magistraturii .................................................................120
5. Principiile de înfăptuire a justiţiei ....................................................................122
CAPITOLUL VIII
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ....................................................................125
1. Locul şi rolul Curţii Constituţionale ...............................................................125
2. Curtea Constituţională, organ politico-jurisdicţional ......................................126
3. Structura Curţii Constituţionale ......................................................................127
3.1. Componenţa Curţii Constituţionale .........................................................127
3.2. Preşedintele Curţii Constituţionale ..........................................................127
3.3. Durata mandatului judecătorului Curţii Constituţionale ..........................128
4. Statutul judecătorilor Curţii Constituţionale ...................................................129

5. Atribuţiile Curţii Constituţionale şi procedura jurisdicţională ........................130
6. Actele Curţii Constituţionale ..........................................................................141
CAPITOLUL IX
PARTIDELE POLITICE ..................................................................................143
1. Consideraţii generale ......................................................................................143
2. Organizarea şi funcţionarea partidelor politice ...............................................144
3. Sisteme de partide politice ..............................................................................145
4. Rolul partidelor politice ..................................................................................146
5. Asocierea partidelor politice ............................................................................147
6. Alte forme de asociere .....................................................................................148
6.1. Sindicatele ................................................................................................148
6.2. Grupurile de presiune ................................................................................150
Bibliografie ..........................................................................................................151

CAPITOLUL I
EVOLUŢIA CONSTITUŢIONALĂ A STATULUI ROMÂN
1. SCURTE CONSIDERAŢII PRIVIND APARIŢIA PRIMELOR ACTE
CONSTITUŢIONALE
Apariţia primei Constituţii a României a fost precedată de importante
mişcări sociale şi reforme care au avut loc în cele două principate române,
Moldova şi Ţara Românească.
Primele încercări de organizare politică le întâlnim în secolul al XVIII lea şi
începutul secolului al XIX lea, încercări care s-au concretizat într-o serie de
documente adoptate la vremea respectivă, cum ar fi de exemplu, Aşezămintele lui
Constantin Mavrocordat din 1740 şi 1743, iar mai târziu Pravilniceasca Condică
tipărită de Alexandru Ipsilanti în anul 1780.
...................................
Revoluţia din 1848, arăta Nicolae Bălcescu, nu a fost un fenomen efemer,
fără trecut şi fără viitor, fără altă cauză decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi
sau mişcarea generală europeană. Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza
revoluţiei, care se pierde în adâncul veacurilor 2 .
Tratatul de pace de la Paris din 1856 a marcat încheierea războiului din
Crimeea şi a prevăzut ....................................
Prin alegerea, potrivit dispoziţiilor Convenţiei de la Paris, lui Alexandru
Ioan Cuza ca domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 de către Adunarea Electivă a
Moldovei şi ca domn al Ţării Româneşti la 24 ianuarie 1859 de către Adunarea
Electivă a Valahiei, s-a realizat, în fapt, unirea celor două principate române.
.................................
1989
2. DEZVOLTAREA CONSTITUŢIONALĂ ÎN PERIOADA 1866 -
2.1. STATUTUL DEZVOLTĂTOR AL CONVENŢIEI DE LA PARIS
În anul 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat „Statutul dezvoltător al
Convenţiei de la Paris”, cunoscut în istorie şi literatura de specialitate sub
denumirea de „Statutul lui Cuza”, şi legea electorală.
2.2. CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 1866
A.I. Cuza a fost obligat să abdice la data de 11 februarie 1866, lăsând o ţară
unită şi deschisă la progres. Pe tronul ţării a fost adus un principe străin, aşa cum
2 N. Bălcescu, Opere, vol.I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1953, p.264.

s-a dorit de adunările ad-hoc din 1857, în persoana lui Carol Ludovic de
Hohenzollern – Sigmarigen, proclamat de corpurile legiuitoare (1 mai 1866)
principe ereditar al României sub numele de Carol I.
La data de 29 iunie 1866 este adoptată de către Adunarea Constituantă o
nouă constituţie, inspirată .......................................
............................
2.3. CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 1923
Dând expresia noilor realităţi, întregirii ţării după Marea Unire din 1918, a
fost adoptată în ţara noastră Constituţia de la 29 martie 1923
.....................................................................................................
Constituţia din 1923 era o constituţie rigidă deoarece pentru revizuirea ei,
potrivit art.129 şi 130, se prevedea o procedură greoaie, complexă.
2.4. CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 1938
Constituţia din 1938 este o constituţie elaborată din iniţiativa regelui Carol
al II lea, care la 10 februarie 1938 a instaurat dictatura personală.
.........................................................................................................................
2.5. CONSTITUŢIILE ADOPTATE ÎN PERIOADA REGIMULUI
COMUNIST
.............................................
În perioada regimului comunist au fost adoptate trei constituţii: Constituţia
Republicii Populare Române din 1948, Constituţia Republicii Populare Române din
1952 şi Constituţia Republicii Socialiste România din 1965.
..................................
3. CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 1991
3. 1. PREMISELE ELABORĂRII UNEI NOI CONSTITUŢII
Revoluţia din decembrie 1989 a determinat apariţia unui nou organism politic,
Frontul Salvării Naţionale, al cărui Consiliu a preluat întreaga putere politică, fiind
dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim comunist.
...................................
3.2. ACTELE CU VALOARE CONSTITUŢIONALĂ ADOPTATE ÎN
PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE DECEMBRIE 1989 ŞI DECEMBRIE 1991
După revoluţia din decembrie 1989 au fost adoptate, pe lângă Decretul-lege
nr. 2/1989 care a avut un caracter provizoriu şi alte acte cu valoare constituţională

cum sunt:
......................................
3.3. ELABORAREA ŞI ADOPTAREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI
Potrivit dispoziţiilor Decretului-lege nr.92/1990, Camera Deputaţilor şi
Senatul, reunite în şedinţă comună ca Adunare Constituantă, desfăşurându-şi
activitatea în baza propriului regulament, a hotărât alegerea unei Comisii pentru
redactarea proiectului Constituţiei României.
..................................
Astfel, după elaborarea propriu-zisă a proiectului, acesta a fost supus spre
aprobare Adunării Constituante. După îndelungi dezbateri 3 şi după ce au fost
aduse anumite amendamente, proiectul Constituţiei a fost adoptat, cu votul
nominal al membrilor Adunării, cvorumul prevăzut de dispoziţiile legale fiind de
două treimi.
..............................
3.4. CONŢINUTUL NORMATIV AL CONSTITUŢIEI
Constituţia României din 1991 era formată din 152 de articole grupate în şapte
titluri:
I. Principii generale.
II. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, titlu care la rândul său
este structurat în patru capitole: Dispoziţii comune; Drepturile şi libertăţile
fundamentale; Îndatoririle fundamentale şi Avocatul Poporului.
III. Autorităţile publice, titlu care cuprinde următoarele capitole: Parlamentul;
Preşedintele României; Guvernul; Raporturile Parlamentului cu Guvernul;
Administraţia publică; Autoritatea judecătorească.
IV. Economia şi finanţele publice.
V. Curtea Constituţională.
VI. Revizuirea Constituţiei.
VII. Dispoziţii finale şi tranzitorii.
Este de subliniat faptul că prin noua Constituţie a României s-a prevăzut
înfiinţarea unor noi instituţii cum ar fi: Avocatul Poporului, Curtea
Constituţională, Consiliul Legislativ sau Curtea de Conturi.
3 Dezbaterea proiectului de Constituţie de către Adunarea Constituantă a început în data de
10 septembrie 1991 şi s-a finalizat, prin votarea lui în data de 21 noiembrie 1991.

4. REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI
4.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Dispoziţiile Constituţiei României din 1991 au fost adaptate la condiţiile de
tranziţie prin care a trecut statul nostru. Dar, cu trecerea anilor, s-a constatat că
este necesară modificarea prevederilor sale dat fiind transformările prin care a
trecut societatea.
................................
Astfel, în anul 2002 reforma constituţională susţinută de majoritatea partidelor
politice, reprezentanţi ai societăţii civile, precum şi de specialişti în domeniul
dreptului constituţional s-a concretizat prin adoptarea de către Parlamentul
României a Hotărârii nr. 23 din 25 iunie 2000 prin care s-a constituit Comisia
pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României
din 1991.
.................................
Legea de revizuire a Constituţiei României din 1991 a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.669/22.09.2003 şi aprobată prin
referendumul naţional organizat în perioada 18-19 octombrie 2003, confirmat prin
Hotărârea nr. 3/22.10.2003 a Curţii Constituţionale a României.
4.2. INIŢIATIVA REVIZUIRII CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI
Potrivit art. 150 din Constituţia României, republicată, revizuirea Constituţiei
poate fi iniţiată de:
................................
4.3. PROCEDURA DE REVIZUIRE A CONSTITUŢIEI
Competenţa de a modifica Constituţia potrivit textului constituţional revine
celor două adunări legiuitoare, care deliberează separat şi hotărăsc cu o majoritate
calificată.
..................................
4.4. LIMITELE REVIZUIRII CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI
Constituţia României cuprinde o largă enumerare de prevederi care nu pot fi
supuse revizuirii.
....................................

CAPITOLUL II
CARACTERELE STATULUI ROMÂN
Caracterele statului român, consacrate prin textul constituţional, sunt:
- stat naţional;
- stat suveran şi independent;
- stat unitar şi indivizibil;
- stat de drept, democratic şi social;
- stat pluralist.
1. STAT NAŢIONAL
…………………….
Caracterul naţional al statului român face referire la populaţia ţării, aceasta
reprezentând unul din elementele constitutive ale statului.
.................................
2. STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT
....................................
În conţinutul noţiunii de suveranitatea intră două atribute: supremaţia şi
independenţa.
....................................
3. STAT UNITAR ŞI INDIVIZIBIL
...................................
România este un stat unitar în sensul că este formată ....................
...................................
4. STAT DE DREPT, DEMOCRATIC ŞI SOCIAL
....................................
România este un stat de drept, caracter ce semnifică faptul că statul este
subordonat dreptului.
..................................
5. STAT PLURALIST
..................................
În România, potrivit acestui principiu constituţional şi în conformitate cu
dispoziţiile legii organice în materie, au fost constituite, de-a lungul anilor, după
revoluţia din decembrie 1989, numeroase partide politice.
...................................

CAPITOLUL III
RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERN ŞI DREPTUL
INTERNAŢIONAL
„Şi puterea legii, oricare ar fi aceasta, oriunde ai examina-o, nu
rezidă exclusiv în sancţiunea forţei. Există o putere superioară forţei şi
aceasta este conştiinţa solidarităţii umane, şi a proclama acest fapt nu
înseamnă să te laşi purtat de visuri deşarte, ci a lua contact cu singura
realitate care există şi care, pentru că se crede că poate fi violată fără
consecinţe pentru că nu se studiază reacţiile sale implacabile, pentru că
rămâne invizibilă tuturor celor care cred că viaţa nu este alcătuită decât din
lucruri care se pot număra, cîntări sau măsura, este considerată inexistentă”.
Nicolae Titulescu 4
1. SCURTE CONSIDERAŢII PRIVIND ORDINEA JURIDICĂ
.............................
Ordinea constituie premisa esenţială a coeziunii sociale, fiind condiţionată
de existenţa sistemelor normative şi de traducere în viaţă a conţinutului perceptiv
al acestora 5 .
.............................
1.1. ORDINEA JURIDICĂ INTERNĂ ŞI ORDINEA JURIDICĂ
INTERNAŢIONALĂ
.............................
Ansamblul normelor şi principiilor de drept care se aplică în interiorul
statului formează ordinea juridică a unui stat şi se află în strânsă legătură cu
ordinea juridică internaţională. Aceasta din urmă, cuprinde ansamblul normelor şi
principiilor care reglementează raporturile dintre state, denumite relaţii
internaţionale şi au la bază voinţa statelor, purtătoare de suveranitate, care îşi
asumă, în mod nemijlocit, anumite drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele.
...................................
1.2. DREPTUL INTERNAŢIONAL - „UN DREPT DE
COORDONARE” 6
Dreptul internaţional 7 a apărut odată cu statele şi a fost creat pentru a
reglementa raporturile dintre acestea.
4
N.Titulescu, Suveranitatea statelor. Organizarea păcii, în Documente diplomatice, Ed.
Politică, Bucureşti, 1967, p.849.
5
A. Iorgovan, Drept administrativ, vol.1, Ed.Hercules, Bucureşti, 1993, p.13.
6 D. Mazilu, op.cit., p.89.

La baza dreptului internaţional şi aplicării acestuia stă acordul de voinţă al
statelor care, în deplină egalitate în drepturi, adoptă norme juridice obligatorii
pentru ele.
................................
De aceea, se susţine 8 că dreptul internaţional este un drept „coordonator”,
iar dreptul intern este un drept „subordonator”.
................................
2. RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERN ŞI DREPTUL
INTERNAŢIONAL
Dreptul internaţional şi dreptul intern apar ca două sisteme de norme, ca
două ordini de drept distincte, de sine stătătoare şi cu valoare egală, diferite din
punct de vedere al obiectului şi modului de adoptare şi aplicare.
................................
2.1. TEORIA DUALISTĂ ŞI TEORIA MONISTĂ
În doctrina dreptului internaţional, în legătură cu raportul dintre dreptul
internaţional şi dreptul intern, s-au conturat două concepţii opuse: dualistă şi
monistă.
...................................
2.2. INTERDEPENDENŢA DINTRE ORDINEA JURIDICĂ INTERNĂ
ŞI ORDINEA JURIDICĂ INTERNAŢIONALĂ
Între dreptul intern şi dreptul internaţional există o serie de legături, în
ambele sensuri, chiar dacă cele două ordini juridice sunt diferite.
..............................
2.3. TRATATELE RATIFICATE DE PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Tratatele internaţionale, potrivit Constituţiei României, republicată, se
supun spre ratificare Parlamentului. Astfel, art.91 alin.1 stabileşte că Preşedintele
încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi într-un
termen rezonabil, le supune spre ratificare Parlamentului.
...............................
7 Denumirea de drept internaţional a fost adoptată se pare pentru prima dată în anul 1780 de
filozoful şi juristul englez Jeremy Bentham (1748-1832). Până în secolul al XVII-lea se folosea
expresia ”dreptul ginţilor” (jus gentium), iar pentru a preciza că este un drept „între popoare”,
juristul englez Richard Zouche foloseşte, într-o lucrare a sa, publicată în anul 1650, expresia de
jus inter gentes. Această expresie, care însă nu s-a încetăţenit, era împrumutată din dreptul roman.
A se vedea în acest sens G. Geamănu, Drept internaţional contemporan, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1965, p.7.
8 G.Geamănu, Drept internaţional contemporan, p.16; N Ecobescu, V. Duculescu, Dreptul
internaţional public, Ed. Hyperion, Bucureşti, 1993, p.50-51.

CAPITOLUL IV
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INSTITUŢIA
PARLAMENTULUI
1.1. NOŢIUNEA DE PARLAMENT
Noţiunea de parlament provine din cuvântul francez parler care înseamnă a
vorbi.
..........................
1.2. STRUCTURA PARLAMENTULUI
Parlamentul reprezintă organul legislativ al unui stat şi poate fi format dintr-o
singură cameră/adunare numit şi unicameral, din două camere/adunări, numit şi
bicameral sau din mai multe camere/adunări numit şi multicameral.
.................................
2. ROLUL PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Parlamentul României, potrivit art.61 alin.1 din Constituţie, este organul
reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
................................
3. ALEGEREA CAMERELOR PARLAMENTULUI ROMÂNIEI
3.1. ALEGEREA CAMEREI DEPUTAŢILOR ŞI SENATULUI
Camera Deputaţilor şi Senatul, potrivit art.62 alin.1 din Constituţia României
sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
.....................................
Alegerea celor două camere ale Parlamentului este reglementată pe larg de
Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului 9 şi pentru
modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a
Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
.....................................
3. 2. VALIDAREA MANDATELOR PARLAMENTARE
...........................................
9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.196/13.03.2008.

Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor şi Senatul aleg în prima lor
şedinţă câte o comisie compusă din 30 de deputaţi, respectiv 15 senatori. Membrii
comisiei sunt propuşi de fiecare partid politic, alianţă politică sau electorală,
organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, numărul lor se
stabileşte prin negocieri, iar plenul fiecărei Camere hotărăşte asupra lor cu votul
majorităţii celor prezenţi.
...........................................
Cele două Camere ale Parlamentului sunt legal constituite după validarea a
două treimi din mandatele de deputaţi, respectiv de senatori şi după depunerea
jurământului de către aceştia.
4. ORGANIZAREA INTERNĂ A PARLAMENTULUI ROMÂNIEI
Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere a Parlamentului sunt stabilite prin
regulamente proprii.
4.1. GRUPURILE PARLAMENTARE
Potrivit art. 64 alin. 3 din Constituţia României, deputaţii şi senatori se pot
organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.
...................................
Grupurile parlamentare reflectă configuraţia politică a Camerei 10 şi
îndeplinesc un rol important în activitatea fiecărei Camere atât cu privire la
constituirea organelor de lucru şi de conducere, cât şi cu privire la poziţia politică
a deputaţilor, respectiv senatorilor faţă de proiectele de lege sau propunerile
legislative supuse dezbaterii Camerelor.
............................................
4.2. STRUCTURILE DE CONDUCERE ŞI ORGANIZATORICE ALE
PARLAMENTULUI
După constituirea legală a celor două Camere ale Parlamentului se
desemnează structurile de conducere ale celor două camere ale Parlamentului,
precum şi structurile organizatorice. Acestea sunt:
- Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului;
10 Grupurile parlamentare constituite la Camera Deputaţilor (2008 – prezent) sunt: Grupul
parlamentar al Partidului Democrat-Liberal (115 membri), Grupul parlamentar al Alianţei Politice
a Partidului Social Democrat şi a Partidului Conservator (113 membri), Grupul parlamentar al
Partidului Naţional Liberal (65 membri), Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din
România (22 membri) şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale (18 membri) şi deputaţi
fără apartenenţă la un grup (1 membri). Grupurile parlamentare constituite la Senat (2008 –
prezent) sunt: Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal (51 membri), Grupul
parlamentar al Alianţei Politice a Partidului Social Democrat şi a Partidului Conservator (49
membri), Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal (28 membri) şi Grupul parlamentar al
Uniunii Democrate Maghiare din România (9 membri).

- Biroul permanent al fiecărei Camere;
- Comisiile parlamentare ale fiecărei Camere.
A. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Senatului
Potrivit dispoziţiilor regulamentare, fiecare Cameră a Parlamentului, după
constituirea sa legală, îşi aleg un preşedintele şi ceilalţi membri ai Biroului
permanent al acesteia.
.........................................
B. Birourile permanente ale celor două Camere
Birourile permanente sunt organe interne de conducere ale celor două Camere
şi sunt formate dintr-un preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru
chestori pentru fiecare birou permanent.
.........................................
C. Comisiile parlamentare ale fiecărei Camere
Constituţia României arată în art.64 alin.4 că fiecare Cameră îşi constituie
comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale,
Camerele putând să-şi constituie şi comisii comune.
.....................................
Potrivit disspoziţiilor regulamentare la Senat comisiile permanente sunt
următoarele :
1. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări;
2. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital;
3. Comisia economică, industrii şi servicii;
4. Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală;
5. Comisia pentru politică externă;
6. Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia
mediului;
7. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
8. Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială;
9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;
10. Comisia pentru sănătate publică;
11. Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă;
12. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi;
13. Comisia pentru egalitatea de şanse;
14. Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului;
15. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii;
16. Comisia pentru regulament.
...........................................
Potrivit art.59 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, denumirile şi domeniile
de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:
1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare

...........................................
2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci
..........................................
3. Comisia pentru industrii şi servicii
...........................................
4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii
specifice
............................................
5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor
naţionale
...........................................
6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru
ecologic
...........................................
7. Comisia pentru muncă şi protecţie socială
...........................................
8. Comisia pentru sănătate şi familie
......................................
9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport
………………………..
10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
......................................
11. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi
.....................................
12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
.......................................
13. Comisia pentru politică externă
........................................
14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii
.........................................
15. Comisia pentru regulament
........................................
16. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
.......................................
17. Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi
..................................
Comisiile speciale sunt constituite pentru elaborarea unor propuneri
legislative ......................................................
Comisiile de anchetă sunt înfiinţate în vederea efectuării unor anchete
parlamentare.
…………………….
Comisiile de mediere erau prevăzute ……………………
După revizuirea Constituţiei, comisiile de mediere pot fi constituite numai pentru

adoptarea legilor constituţionale. În acest sens, dacă o Cameră adoptă un proiect sau o
propunere de revizuire a Constituţiei cu modificări faţă de textul adoptat de cealaltă
Cameră, se declanşează procedura medierii (art.151 din Constituţie).
…………………….
5. FUNCŢIONAREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI
5. 1. LEGISLATURA
Prin legislatura Parlamentului se înţelege durata mandatului acestuia pentru
care a fost ales, potrivit dispoziţiilor constituţionale.
Conform art.63 alin.1 din Constituţie, Camera Deputaţilor şi Senatul sunt
alese pentru un mandat de 4 ani.
……………………
5. 2. SESIUNILE CAMEREI DEPUTATILOR SI SENATULUI
Principală formă de lucru a celor două Camere ale Parlamentului este sesiunea
parlamentară.
....................................
Sesiunile parlamentare, conform art.66 din Constituţie sunt de două feluri:
ordinare şi extraordinare.
A. Sesiunile ordinare
Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an.
.................................
B. Sesiunile extraordinare
Potrivit art.66 alin.2 din Constituţie, Camera Deputaţilor şi Senatul se
întrunesc în sesiuni extraordinare, la cererea:
...................................
5.3. CONVOCAREA PARLAMENTULUI DE DREPT
Convocarea Parlamentului de drept are loc în următoarele cazuri expres
prevăzute de Constituţie:
....................................
5.4. ŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR SI SENATULUI
Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.
Conform art.68 alin.1 din Constituţie, şedinţele celor două Camere sunt
publice.
………………………….
De asemenea, membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora pot lua parte la
lucrările şedinţei comune.

6. MANDATUL PARLAMENTAR
Deputaţii şi senatorii sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani, care poate fi
prelungit prin lege organică, în caz de război, stare de mobilizare, de asediu sau de
urgenţă.
.....................................
7. STATUTUL DEPUTAŢILOR ŞI SENATORILOR
...................................
Sunt consacrate în literatura de specialitate trei categorii de protecţii ale
mandatului deputaţilor şi senatorilor:
a) imunităţi;
b) incompatibilităţi;
c) indemnizaţii.
Imunitatea parlamentară este prevăzută de art.72 din Constituţie şi
semnifică pe de o parte, inviolabilitatea parlamentarilor şi pe de altă parte,
iresponsabilitatea lor.
.................................
Incompatibilităţile sunt prevăzute de art.71 din Constituţie şi au scopul de a
proteja independenţa deputatului sau senatorului.
...............................
Indemnizaţia este un drept al deputaţilor şi senatorilor şi constă într-o sumă
de bani pe care aceştia o primesc, lunar, pentru activitatea desfăşurată. Cuantumul
indemnizaţiei, precum şi alte drepturi ale parlamentarilor se stabilesc prin lege.
8. FUNCŢIILE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI
Parlamentul României îndeplineşte o serie de funcţii specifice înfăptuirii
exerciţiului suveranităţii naţionale.
8.1. FUNCŢIA LEGISLATIVĂ
..................................
Funcţia legislativă este exercitată de Parlament, dar uneori, unele aspecte ale
acestei funcţii sunt împărţite cu executivul, care intervine prin iniţiativa legislativă,
delegarea legislativă, promulgarea legilor şi dreptul de veto.
.................................
Procedura legislativă parlamentară cuprinde următoarele etape:
1. iniţiativa legislativă;
.............................
2. examinarea şi avizarea proiectului de lege sau propunerii legislative de
către comisiile parlamentare;

.............................
3. includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a
camerei competente să o dezbată;
...............................
4. dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în cadrul camerei
competente;
................................
5. votarea proiectului de lege în plenul camerei;
................................
6. întoarcerea legii la camera care are competenţă decizională în condiţiile
art.75 alin.(4) şi (5) din Constituţie;
..................................
7. semnarea legii de către preşedinţii camerelor;
...................................
8. promulgarea şi publicarea legii.
.................................
♦ Delegarea legislativă
Constituţia României prevede o procedură excepţională şi anume delegarea
legislativă.
....................................
Delegarea legislativă poate fi conferită prin lege specială sau direct prin
constituţie, fără a fi necesară o autorizare prealabilă din partea unei autorităţi publice.
…………………..
8.2. FUNCŢIA DE INFORMARE
Funcţia de informare a Parlamentului constă în culegerea, selectarea,
prelucrarea de informaţii, date şi documente.
Formele prin care se înfăptuieşte această funcţie sunt:
...............................
8.3. FUNCŢIA DE CONTROL ASUPRA EXECUTIVULUI
Controlul parlamentar este un control specializat, care se referă la anumite
autorităţi publice sau organizaţii sociale 11 şi se realizează în următoarele moduri:
..............................
8.4. FUNCŢIA DE DESEMNARE PRIN INVESTIRE, ALEGERE SAU
NUMIRE A UNOR AUTORITĂŢI PUBLICE
Funcţia de desemnare prin investire, alegere sau numire a unor autorităţi
publice .........................
11 Nu sunt supuse controlului parlamentar instanţele judecătoreşti, biserica. De exemplu,
Consiliul Suprem de Apărare al Ţării, Serviciul Român de Informaţii, Curtea de Conturi sunt
supuse unui control parlamentar specializat.

9. ACTELE PARLAMENTULUI
..........................
Parlamentul adoptă o serie de acte normative cum sunt legile, dar şi acte
politice.
..........................
9.1. ACTELE JURIDICE ALE PARLAMENTULUI
A. Legea
...........................
Legile se află în vârful piramidei actelor juridice din stat.
...........................
Parlamentul României adoptă trei categorii de legi: constituţionale, organice şi
ordinare.
Legile constituţionale sunt ....................
Legile organice sunt actele ...................
Legile ordinare sunt .......................
B. Hotărâri
Hotărârile sunt acte juridice adoptate de Parlament sau, separat de Camerele
sale.
.............................
C. Regulamentele parlamentare
Regulamentele parlamentare reglementează organizarea şi funcţionarea celor
două Camere, statutul deputaţilor şi senatorilor, precum şi organizarea şi
desfăşurarea şedinţelor comune.
............................
D. Moţiuni
Moţiunea este actul juridic al Camerelor prin care se exprimă poziţia acestora
într-o anumită problemă de politică internă sau externă.
Constituţia şi regulamentele Camerelor fac referire la două categorii de
moţiuni:
..................................
9. 2. ACTELE POLITICE ALE PARLAMENTULUI
Actele politice ale Parlamentului cuprind o manifestare de voinţă al cărui scop
este de a produce prin ea însăşi un efect social.
................................

CAPITOLUL V
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
1. ROLUL PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
Forma de guvernământ a statului român, conform art.1 alin.2 din Constituţia
României, este republica, ceea ce ne arată că organul care îndeplineşte funcţia de
şef al statului este preşedintele.
Constituantul român a optat pentru o republică semiprezidenţială având în
vedere că preşedintele este ales prin vot universal direct – art.81 alin.1 din
Constituţie, iar Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului – art.109 alin.1 din
Constituţie.
...............................
2. ALEGEREA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
Potrivit art.81 din Constituţie, Preşedintele României este ales prin vot
universal, direct, secret şi liber exprimat 12 .
..............................
3. DURATA MANDATULUI PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
Constituţia României stabileşte că nici o persoană nu poate să îndeplinească
funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate, care pot fi
şi succesive (art.81 alin.4).
Durata mandatului este de 5 ani.
..................................
4. INCOMPATIBILITĂŢI ŞI IMUNITĂŢI
4.1. INCOMPATIBILITĂŢILE FUNCŢIEI DE PREŞEDINTE AL
ROMÂNIEI
Constituţia prevede următoarele incompatibilităţi ale funcţiei de preşedintele
al României, art.84 alin.1 stabilind că pe durata mandatului:
a) Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid.
..............................................
12 Alegerea Preşedintelui României este reglementată pe larg de Legea nr.370/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.887/29 septembrie 2004, modificată şi
completată prin O.U.G. nr.95/2009 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.608/03 septembrie 2009.

) Preşedintele României nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată.
.............................................
4.2. IMUNITATEA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
Constituţia României prevede că Preşedintele României se bucură de
imunitate, dispoziţiile art.84 alin.1, în acest sens, fac trimitere la art.72 alin.1, care
se referă la imunităţile deputaţilor şi senatorilor şi care se aplică corespunzător.
..........................................
Astfel, Preşedintele României nu poate fi tras la răspundere juridică pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului său.
...........................................
5. ATRIBUŢIILE PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
În literatura de specialitate, atribuţiile Preşedintelui României au fost grupate
în raport de diferite criterii, existând mai multe opinii cu privire la clasificarea
acestora 13 .
.....................................
5.1. ATRIBUŢII PRIVIND LEGIFERAREA
În domeniul legiferării, Preşedintele României are, potrivit Constituţiei,
următoarele atribuţii:
..................................
5.2. ATRIBUŢII PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
PUTERILOR PUBLICE
În această categorie intră următoarele atribuţii ale Preşedintelui României:
..................................
5.3. ATRIBUŢII PRIVIND ALEGEREA, FORMAREA, AVIZAREA
FORMĂRII, NUMIREA SAU REVOCAREA UNOR AUTORITĂŢI PUBLICE
Preşedintelui României, în acest domeniu, îi revin următoarele atribuţii:
....................................
5.4. ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL APĂRĂRII ŢĂRII ŞI ASIGURĂRII
ORDINII PUBLICE
Potrivit art.92 alin.1 din Constituţie, Preşedintele României este comandatul
13 A se vedea în acest sens: C. Călinoiu, V. Duculescu, op.cit., p.193; G. Vrabie,
Organizarea politico-etatică a României, Drept constituţional şi instituţii politice, vol.II, Ediţia a
treia revăzută şi reîntregită, Ed. Cugetarea, Iaşi, 1999, p.241 şi urm.; T. Drăganu, op.cit., vol.II,
p.239; I Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale - în dreptul român şi în dreptul comparat,
p.732; I. Rusu, op.cit., p.501 ş.a.

forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării.
În această calitate, în domeniul apărării îi revin următoarele atribuţii:
........................................
5.5. ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE
În domeniul politicii externe, Preşedintele României îndeplineşte, potrivit
art.91 din Constituţie, următoarele atribuţii:
............................................
5.6. ALTE ATRIBUŢII
Preşedintele României exercită şi alte atribuţii cum ar fi:
a) conferă decoraţii şi titluri de onoare (art.94 alin.1 lit. a);
b) acordă graţierea individuală (art.94 alin.1 lit. d).
6. RĂSPUNDEREA POLITICĂ ŞI PENALĂ A PREŞEDINTELUI
ROMÂNIEI
Răspunderea Preşedintelui României, conform Constituţiei României, poate fi
de natură politică şi de natură penală.
6.1. RĂSPUNDEREA POLITICĂ
Răspunderea politică a Preşedintelui României este reglementată de art.95 din
Constituţiei României.
...................................
6.2. RĂSPUNDEREA PENALĂ
Răspunderea penală a Preşedintelui României intervine atunci când acesta
săvârşeşte o faptă de înaltă trădare.
.....................................
7. ACTELE PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
Actele pe care Preşedintele României le emite în exercitarea atribuţiilor sale
sunt decretele.
....................................

CAPITOLUL VI
GUVERNUL ROMÂNIEI
1. ROLUL ŞI LOCUL GUVERNULUI
Guvernul este unul din principalele organe ale puterii executive şi potrivit
art.102 alin.1 din Constituţia României asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin
lege organică. În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu
organismele sociale interesate.
.........................
2. COMPONENŢA GUVERNULUI
Guvernul este alcătuit, potrivit legii de organizare, din primul-ministru şi
miniştri. De asemenea, pot face parte din Guvern un viceprim-ministru, miniştri de
stat şi miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi
în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.
..................................
3. ÎNVESTITURA
Potrivit art.103 din Constituţia României, republicată, Preşedintele României
desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării
partidului care a obţinut o majoritate absolută în Parlament. În cazul în care nu
există o asemenea majoritate, se consultă partidele reprezentate în Parlament.
.......................................
4. INCOMPATIBILITĂŢI
Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau senator, precum şi cu
exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul
organizaţiilor cu scop comercial.
De asemenea, funcţia de membru al Guvernului, potrivit legii 14 , este
incompatibilă şi cu:
14 Art.84 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei, în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei.

....................................
5. PRIMUL – MINISTRU
Potrivit Constituţiei României, un rol special în cadrul Guvernului îi revine
primului-ministru, care conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor
acestuia.
....................................
6. ACTELE GUVERNULUI
Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
………………………..
7. RĂSPUNDEREA GUVERNULUI
Potrivit art.109 alin.1 din Constituţia României, Guvernul răspunde politic
pentru întreaga sa activitate, numai în faţa Parlamentului.
..............................
De asemenea, se prevede şi o răspundere penală ................................
8. DURATA MANDATULUI
Potrivit Constituţiei, mandatul Guvernului în întregul său şi al fiecărui
membru în parte, începe de la data depunerii jurământului. Durata mandatului este
de 4 ani şi încetează la data validării alegerilor parlamentare generale.
..................................

CAPITOLUL VII
AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Puterea judecătorească, cea de-a treia putere în stat, îşi găseşte temeiul în
principiul separaţiei puterilor în stat. Rolul său este de a realiza un echilibru între
puterea legislativă şi puterea executivă, iar prin sistemul instanţelor judecătoreşti
să asigure toate mijloacele necesare în vederea garantării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale şi eliminarea oricăror abuzuri din partea guvernanţilor.
...................................
2. INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI
Prin noţiunea de justiţie se înţelege, pe de o parte, totalitatea instanţelor
judecătoreşti şi pe de altă parte, activitatea jurisdicţională, adică acea activitate
care priveşte judecarea conflictelor civile, comerciale, penale etc.
....................................
3. MINISTERUL PUBLIC
Ministerul Public, potrivit Constituţiei 15 , îşi exercită atribuţiile prin procurori
constituiţi în parchete. O reglementare nouă introdusă prin legea de revizuire a
Constituţiei este dispoziţia potrivit căreia parchetele funcţionează pe lângă
instanţele judecătoreşti, fapt ce a determinat includerea Ministerului Public în
sistemul organelor judecătoreşti.
.......................................
4. CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
Atribuţiile principale ale Consiliului prevăzute expres în art.134 din
Constituţie sunt:
...................................
5. PRINCIPIILE DE ÎNFĂPTUIRE A JUSTIŢIEI
În orice stat democratic, stat de drept, unde domnia legii trebuie să fie
evidentă, justiţia se înfăptuieşte cu respectarea următoarelor principii:
...................................
15 În literatura de specialitate se arată că au existat propuneri pentru eliminarea Ministerului
Public din Constituţie, întrucât procurorii ar fi doar agenţi ai executivului. Acest punct de vedere
nu a fost acceptat deoarece ar fi condus la subordonarea acestora politic faţă de Guvern -
M.Constantinescu, I.Muraru, A.Iorgovan, op.cit., p.110.

CAPITOLUL VIII
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
1. LOCUL ŞI ROLUL CURŢII CONSTITUŢIONALE
.........................................
Una dintre principalele instituţii create după Revoluţia română din decembrie
1989 este Curtea Constituţională, singurul organ specializat cu atrbuţii privind
verificarea conformităţii legilor şi altor acte normative cu dispoziţiile Constituţiei.
Reglementarea pe larg a instituţiei a fost făcută prin Legea nr.47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale 16 .
..................................
2. CURTEA CONSTITUŢIONALA, ORGAN POLITICO-
JURISDICŢIONAL
Curtea Constituţională a României este un organ politico-jurisdicţional.
Caracterul politic al acesteia rezultă din ..................................
...........................................
3. STRUCTURA CURŢII CONSTITUŢIONALE
3.1. COMPONENŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE
Curtea Constituţională este formată din 9 judecători, numiţi pentru un mandat
de 9 ani, fără posibilitatea de prelungire sau reînnoire a mandatului. Trei judecători
sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
...................................
3.2. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Preşedintele Curţii Constituţionale este ales, dintre judecătorii Curţii, de către
aceştia, prin vot secret pentru o durată de 3 ani.
Mandatul preşedintelui Curţii poate fi reînnoit.
.................................
3.3. DURATA MANDATULUI JUDECATORULUI CURŢII
CONSTITUŢIONALE
16 Legea nr.47/1992 aşa cum a fost modificată şi completată, a fost republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.643/16.07.2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

Mandatul Judecătorilor Curţii Constituţionale este de 9 ani şi nu poate fi
prelungit sau reînnoit.
...................................
4. STATUTUL JUDECĂTORILOR
Judecătorii Curţii Constituţionale, potrivit art.64 din lege, au următoarele
obligaţii:
……………………
5. ATRIBUŢIILE CURŢII CONSTITUŢIONALE ŞI PROCEDURA
JURISDICŢIONALĂ
Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt expres şi limitativ enumerate în
Constituţie. Astfel, potrivit art.146 alin.1, Curtea îndeplineşte următoarele
atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea
acestora, la sesizarea:
..........................................
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri
internaţionale, la sesizarea:
.........................................
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la
sesizarea:
.........................................
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi
ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului.
...................................
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile
publice, la cererea:
..................................
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României
şi confirmă rezultatele sufragiului.
....................................

g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea
funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi
Guvernului.
.....................................
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a
Preşedintelui României.
.......................................
i) Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru
organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
.........................................
j) verifică îndeplinirii condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de
către cetăţeni.
.......................................
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui
partid politic.
..........................................
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
........................................
6. ACTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Potrivit dispoziţiilor legale – art.11 din lege – în exercitarea atribuţiilor sale,
Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize.
……………………..

1. CONSIDERAŢII GENERALE
CAPITOLUL IX
PARTIDELE POLITICE
Partidele politice sunt necesare într-un stat democratic şi joacă un rol
important în cadrul sistemului politic al acestuia.
În ţara noastră, cadrul legal privind organizarea şi funcţionarea partidele
politice, precum şi în care ele îşi desfăşoară activitatea, este stabilit de Constituţia
României şi de Legea partidelor politice nr.14/2003.
...............................
2. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PARTIDELOR POLITICE
Partidele politice se organizează şi funcţionează după criteriul administrativteritorial,
iar în cadrul organizaţiilor teritoriale, acestea îşi pot organiza structuri
care să se ocupe de probleme specifice unei anumite categorii sociale sau
profesionale.
................................
3. SISTEME DE PARTIDE POLITICE
Sistemele de partide politice au fost clasificate în literatura de specialitate în:
sistem monopartidist, sistemul bipartidist şi sistem multipartidist.
................................
4. ROLUL PARTIDELOR POLITICE
Partidele politice sunt structuri care oferă strategii şi tactici de guvernare prin
platformele pe care le propun, contribuind, în acelaşi timp, la formarea unor
curente, opinii, de natură să influenţeze electoratul.
................................
5. ASOCIEREA PARTIDELOR POLITICE
Dispoziţiile legale – art.28 din Legea nr.14/2003 - permit partidelor politice să
se asocieze, formând alianţe politice pe baza unui protocol de asociere.
....................................

6. ALTE FORME DE ASOCIERE
6.1. SINDICATELE
Sindicatele sunt organizaţii ale salariaţilor, fără caracter politic, constituite în
scopul apărării drepturilor prevăzute în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi
convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în contractele
colective de muncă şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale,
culturale şi sportive ale membrilor acestora.
.............................
Organizaţiile sindicale sunt pe larg reglementate de Legea sindicatelor
nr.54/2003 17 .
............................
6.2. GRUPURILE DE PRESIUNE
Grupurile de presiune sunt asociaţii de persoane care prin activităţile care le
desfăşoară urmăresc să determine autorităţile publice să adopte anumite măsuri în
conformitate cu interesele lor.
...........................
17 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73/05.02.2003.

BIBLIOGRAFIE
A. Alexe, Ordinea juridică internaţională la începutul secolului al XXI-lea, în
Revista consilierilor juridici din armată, nr.1/2004.
N. Bălcescu, Opere, vol.I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1953.
C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept parlamentar, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2006.
C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ediţie
revăzută şi completată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
D. Ciobanu, V. Duculescu, Drept constituţional român, Ed. Hyperion,
Bucureşti, 1993.
M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Constituţia
României revizuită – comentarii şi explicaţii, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan, Revizuirea Constituţiei României
– Explicaţii şi comentarii, Ed.Rosetti, Bucureşti, 2003.
M. Constantinescu, I. Muraru, Ordonanţele guvernamentale – doctrină şi
jurisprudenţă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000.
M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida,
Constituţia României – Comentată şi adnotată, Regia Autonomă „Moniotorul
Oficial”, Bucureşti, 1992.
D.C. Dănişor, Constituţia României comentată, Titlul I. Principii generale, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
I. Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale - în dreptul român şi în
dreptul comparat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice – Tratat – vol.I, Ed.
Europa Nova, Bucureşti, 1996.
I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice – Tratat – vol.II, Ed.
Europa Nova, Bucureşti, 1996.
I. Deleanu, Justiţia constituţională, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1995.
L. Dragne, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2009.
L. Dragne, Rolul Consiliului de Securitate în menţinerea păcii şi securităţii
internaţionale, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2008.
T. Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice – Tratat elementar, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
T. Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice – Tratat elementar, vol.II,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
T. Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România
până în 1916, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, Crestomaţia de Drept
Constituţional, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

M. Duverger, Institutions politiques et droit constitutionnel, (1), Presses
Universitaires de France, Paris, 1988.
N. Ecobescu, V. Duculescu, Drept internaţional public, Ed. Hyperion XXI,
Bucureşti, 1993.
G.C. Frenţiu, Drept constituţional – note de curs, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2009.
A. Fuerea, Drept comunitar european. Partea generală, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2003.
G. Geamănu, Drept internaţional public, vol.I, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
G. Geamănu, Drept internaţional contemporan, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1965.
D.C. Giurecu, Istoria României în date, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
K. Hitchins, Românii, 1774 – 1866, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.
G. Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2008.
C. Ionescu, Drept constituţional şi instituţii politice – Teoria generală a
instituţiilor politice, Vol.I, Ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2001.
C. Ionescu, Drept constituţional şi instituţii politice – Teoria generală a
instituţiilor politice, Vol.II, Ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2001.
C. Ionescu, Dezvoltarea constituţională a României – Acte şi documente 1741
– 1991, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
A. Iorgovan, Drept constituţional şi instituţii politice. Teorie generală, Ed.
„Galeriile J.L. Calderon”, Bucureşti, 1994.
A. Iorgovan, Drept administrativ, vol.1, Ed. Hercules, Bucureşti, 1993.
H. Kelsen, Doctrina pură a dreptului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000.
C. Leclerq, Droit constitutionnel et institutions politiques, Litec, 1990.
M. Lepădătescu, Teoria generală a controlului constituţionalităţii legilor, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.
D. Mazilu, Drept internaţional public, vol.I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
D. Mazilu, Proclamaţia Revoluţiei Române, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
R. Miga-Beşteliu, Drept internaţional – Introducere în dreptul internaţional
public, Ediţia a III a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.
R. Miga – Beşteliu, Drept internaţional – Introducere în dreptul internaţional
public, Ed.All, Bucureşti, 1997.
J. Morange, Libertés publiques, P.U.F., Paris, 1985.
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice Volumul
I/Ediţia XIII, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice Volumul
II/Ediţia XIII, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Actami, Bucureşti,
1997.
I. Muraru, Ghe. Iancu, Constituţiile române – Texte. Note. Prezentare
comparativă – Ediţia a III-a, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti,
1995.
D. Popescu, A. Năstase, F. Coman, Drept internaţional public, Casa de editură
şi presă „Şansa”- S.R.L., Bucureşti, 1994.
A. Preda-Mătăsaru, Tratat de drept internaţional public, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2002.
J.J. Rousseau, Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre
oameni, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958.
I. Rusu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2001.
V. Şotropa, Proiecte de Constituţie, programele de reforme şi petiţiile de
drepturi din Ţările Române, Bucureşti, Ed. Academiei, 1976.
N.Titulescu, Documente diplomatice, Ed. Politică, Bucureşti, 1967.
C. Vlad, Relaţii internaţionale politico-diplomatice contemporane, Ed.
Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2001.
G. Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice, vol.I, Ediţia a cincea a
revăzută şi adăugită, Ed. Cugetarea, Iaşi,1999.
G. Vrabie, Organizarea politico-etatică a României, Drept constituţional şi
instituţii politice, vol.II, Ediţia a treia revăzută şi reîntregită, Ed. Cugetarea, Iaşi,
1999.
*** Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale
nr.3/1989, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1/22.12.1989.
*** Comunicat din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în
Monitorul Oficial al României nr.4/27.12.1989.
*** Constituţia României, republicată.
*** Constituţia din 1991, publicată în Monitorul Oficial al României nr.233
din 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendum la data de 08/12/1991.
*** Constituţia României din 1965, publicată în Buletinul Oficial al
Republicii Socialiste România nr.1/21.08.1965.
*** Constituţia României din 1952, publicată în Buletinul Oficial al Marii
Adunări Naţionale a Republicii Populare Române nr.1/ 27.09.1952.
*** Constituţia României din 1948, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr.87bis/13.04.1948.
*** Convenţia Europeană a drepturilor omului şi a protocoalelor adiţionale la
această convenţie au fost ratificate de România prin Legea nr.30/1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135/31.05.1994, iar Protocolul nr.11 la
Convenţie, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, a fost ratificată de România prin
Legea nr.79/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.143/13.07.1995.

*** Decizia Curţii Constituţionale nr.1295/12.10.2009 privind sesizarea
grupurile parlamentare ale Partidului Democrat-Liberal pentru constatarea
neconstituţionalităţii moţiunii de cenzură cu titlul „11 împotriva României” iniţiată
de 123 de deputaţi şi senatori ai grupurilor parlamentare ale PNL, UDMR şi
PSD+PC, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.689 din 13
octombrie 2009.
*** Decizia Curţii Constituţionale nr.637/03.10.2006 referitoare la excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului
administrativ nr.554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.914 din 09 noiembrie 2006.
*** Decizia Curţii Constituţionale nr.472 din 22 aprilie 2008 referitoare la
sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999
privind responsabilitatea ministerială, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.336/30.04.2008
*** Decizia Curţii Constituţionale nr.53/28.01.2005 asupra cererilor de
soluţionare a conflictului de natură constituţională dintre Preşedintele României şi
Parlament, formulate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele
Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.144 din 17
februarie 2005.
*** Decizia Curţii Constituţionale nr.148/2003 privind constituţionalitatea
propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.317/12.05.2003.
*** Decret nr.1299/05.12.2008 privind convocarea Parlamentului Romaniei,
ales la data de 30 noiembrie 2008.
*** Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice şi persoane juridice,
publicat în Buletinul Oficial nr.8 din 30 ianuarie 1954.
*** Decretul-lege nr.81/09.02.1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune
Naţională, publicat în Monitorul Oficial al României nr.27/10.02.1990.
*** Decretul-lege nr.82/1990 privind componenţa Consiliul Provizoriu de
Uniune Naţională şi a biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de
specialitate ale consiliului, publicat în Monitorul Oficial al României
nr.28/14.02.1990.
*** Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui
României, publicat în Monitorul Oficial nr.35/18.03.1990.
*** Decretul-lege nr.8/1989 privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor
politice şi a organizaţiilor obşteşti în România publicat în Monitorul Oficial al
României nr.9/31.12.1989.
*** Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.196/13.03.2008.
*** Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru
Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.28/16.01.2007.

*** Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.827 din 13.09.2005.
*** Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.827 din 13.09.2005.
*** Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.827 din 13.09.2005.
*** Legea nr.590/2003 privind tratatele, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.23/12.01.2004.
*** Legea nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României , publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.887/29.09.2004.
*** Legea nr.429/2003 de revizuire a Constituţiei României, care a fost
aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin
hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 22 octombrie 2003 şi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.669/22.09.2003.
*** Legea sindicatelor nr.54/2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 73/05.02.2003.
*** Legea partidelor politice nr.14/2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.25/17.01.2003.
*** Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului
României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.164/02.04.2001.
*** Legea nr.189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către
cetăţeni, republicată în Monitorul Oficial al României nr.516/2004.
*** Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, rerepublicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.200/23.03.2007.
*** Legea nr.80/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene de extrădare,
încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, şi a protocoalelor sale adiţionale,
încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, modificată prin
Legea nr.74/2005.
*** Legea partidelor politice nr.27/1996, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.87/29.04.1996.
*** Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.643/16.07.2004.
*** Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de
România prin Decretul nr. 212/31 octombrie 1974, publicat în „Buletinul Oficial
al României“, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
*** Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/31 octombrie 1974, publicat
în „Buletinul Oficial al României“, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
*** O.G. nr.27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a
petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84/01.02.2002, şi

a fost aprobată prin Legea nr.233/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.296/30.04.2002.
*** O.U.G. nr.95/2009 privind modificarea şi completarea Legii nr.370/2004
pentru alegerea Preşedintelui României, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.608/03.09.2009.
*** O.U.G. nr.20/2008 privind unele masuri pentru organizarea şi
desfaşurarea alegerilor pentru autoritaţile administraţiei publice locale publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.177/07.03.2008.
*** Regulamentul Senatului aprobat prin Hotărârea Senatului nr.28 din 24
octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 948 din 25
octombrie 2005 (primul Regulament al Senatului a fost aprobat prin Hotărârea
nr.16/1993 şi şi-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a noului
regulament).
*** Regulamentul Camerei Deputaţilor aprobat prin Hotărârea Camerei
Deputaţilor nr.8 din 24 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României
nr. 50 din 25 februarie 1994) şi a fost republicat în Monitorul Oficial al României
nr. 35 din 16 ianuarie 2006.
*** Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor si Senatului,
aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 3 martie 1992, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, a fost modificat
şi completat prin Hotărârea Parlamentului nr. 13/1995, publicată în Monitorul
Oficial, Partea 1, nr. 136 din 5 iulie 1995.
*** Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale
aprobat prin Hotărârea nr.2 din 28 ianuarie 2005 a Plenului Curţii Constituţionale
şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.116/04 februarie 2005.

TEME LUCRĂRI/PROIECTE/REFERATE
1. Constituţiile române.
2. Constituţia României din 8 decembrie 1991.
3. Procedura revizuirii Constituţiei României şi limitele revizuirii.
4. Dobândirea şi pierderea cetăţeniei române.
5. Tratatul internaţional, izvor al dreptului constituţional (raporturile între dreptul
internaţional şi dreptul intern).
6. Primele documente de drept constituţional care garantează drepturile omului.
7. Protecţia internaţională a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
8. Rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite în afirmarea şi dezvoltarea drepturilor
omului.
9. Principiile constituţionale aplicabile drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor români.
10. Avocatul Poporului.
11. Structura şi organizarea internă a Parlamentului României.
12. Funcţia legislativă a Parlamentului României.
13. Controlul parlamentar.
14. Actele Parlamentului României.
15. Mandatul parlamentar.
16. Protecţia constituţională a mandatului parlamentar.
17. Atribuţiile Guvernului şi actele adoptate de acesta.
18. Desemnarea şefului de stat şi durata mandatului.
19. Răspunderea Preşedintelui României.
20. Evoluţia controlului constituţionalităţii legilor în România.
21. Actele supuse controlului de constituţionalitate şi procedura jurisdicţională.
22. Practica Curţii Constituţionale.