Adevărul creştin

Împărat... S-a întrupat Nemurirea în ţărână ca să poată fi atins
de îmbrăţişarea unei fecioare...atins de paie aspre şi de respiraţia greoaie
a vitelor, privit cu mirare de câţiva păstori neciopliţi şi legănat în cântec
de îngeri... Înţelepciunea însăşi, vizitată de cercetătorii Universului, S-a
lăsat atinsă de ofrandele pământeşti ale acestora... a crescut în atelierul
unui tâmplar pentru a putea simţi cu alţii durerea atingerii unui ciocan
scăpat peste degete... a fost atins de sfâşietoarea realitate a păcatului...
atins de limitata viziune a celor care pretindeau că-L cunosc pe Tatăl
Său şi îndurerat de lipsa de credinţă a celor din jur... atins de lupta
grea a ispitelor şi de ura exercitată direct de către Vrăjmas... atins de
instabilitatea spirituală a unor ucenici din cele mai de jos clase sociale
şi de respingerea propriului cămin şi patrii... sfâşiat de dispreţul unora
şi de suferinţele altora... atins de lacrimile unei păcătoase şi străpuns de
insensibilitatea celor cu renume... atins de leproşi şi totuşi curat, fericit
la orice sclipire de credinţă... atins de propriile-I lacrimi, când a văzut
împiedicarea înfăptuirii visului divin în viaţa poporului Său... în cele
din urmă, S-a lăsat atins de nişte braţe brutale care L-au legat, de nişte
palme noduroase care L-au schimonisit, de scuipatele celor ce Îl priveau ca
pe un nebun... de ocările mulţimii, care I-au rupt inima... de bucăţile de
plumb ale bicelor romane, de spinii coroanei de batjocură... a îmbrăţişat
lemnul crucii şi S-a lăsat zdrobit de atingerea piroanelor reci... atins de
îngrozitoarea vinovăţie a unei lumi blestemate, Regelui de pe Golgota
i s-a interzis singura „atingere“ de care ar fi avut nevoie: sustinerea
Cerului....... ÎL priveam şi mi se părea o imagine banală... în orbirea
mea, m-am îndreptat spre EL ca să-L lovesc, însă când L-am atins ca
un nebun, mi-am dat seama că şi El m-a atins în acel moment..........
cu o conştiinţă cutremurată, mi-am ridicat ochii încremeniţi spre faţa
Lui..... pierdut între miliardele de oameni, L-am observat cum mi-a
căutat privirea, iar de pe buzele însângerate s-a auzit un şoptit în agonie:
„TE IUBESC!“ ....................... zguduit de acest răsunet de peste veacuri,
am înţeles că iraţionala iubire divină a fost cea care a acceptat atingerea
mizeriei de ţărână, pentru a ne „infecta“ de Cer...