Acasă: o istorie a vieţii private

32 ACASĂ
de Cristal dispăruseră în mod ciudat, iar acesta nu şi‑a mai recîştigat niciodată
locul central în inima naţiunii. În 1936, întreaga clădire a fost mistuită de flăcări.
La zece ani de la Marea Expoziţie, prinţul Albert a murit, iar marea navă spa‑
ţială gotică cunoscută drept Albert Memorial a fost construită la vest de locul pe
care se înălţase Palatul de Cristal, cu un cost enorm de 120.000 de lire, adică o
dată şi jumătate faţă de cît costase Palatul de Cristal. Acolo stă astăzi Albert pe
tron, sub un enorm baldachin aurit. În poală ţine o carte: catalogul Marii Expoziţii.
Tot ce a mai rămas din Palatul de Cristal original sînt două porţi mari decorative
din fier forjat, care străjuiau altădată locul unde se verificau biletele la intrarea în
sala de expoziţie a lui Paxton, iar acum, neobservate, marchează o mică porţiune
a graniţei dintre Hyde Park şi Kensington Gardens.
Epoca de aur a clericilor de ţară s‑a sfîrşit şi ea brusc. În anii 1870 a început
o gravă depresiune agricolă, care i‑a lovit pe proprietarii de pămînt şi pe toţi cei
a căror prosperitate depindea de aceştia. În decurs de şase ani, o sută de mii de
fermieri şi muncitori agricoli şi‑au părăsit pămînturile. În parohia noastră populaţia
a scăzut cu aproape jumătate în cincisprezece ani. La mijlocul anilor 1880, valoarea
de impozitare a întregii parohii era de doar 1.713 lire – cu doar 100 de lire mai
mult decît îl costase pe Thomas Marsham să construiască această casă parohială,
cu trei decenii mai înainte.
Spre sfîrşitul secolului, venitul mediu al unui cleric englez scăzuse la mai puţin
de jumătate decît fusese cu cincizeci de ani înainte. Ajustat la puterea de cumpărare,
însemna un venit şi mai derizoriu. O parohie de ţară a încetat să mai reprezinte o
sinecură atractivă. Mulţi clerici nu‑şi mai puteau permite să se căsătorească. Cei
înzestraţi cu inteligenţă şi posibilităţi şi‑au exercitat talentele în alte direcţii. La
sfîrşitul secolului, scrie David Cannadine, „cele mai strălucite minţi ale generaţiei
se aflau în afara Bisericii, şi nu în interiorul ei”.
În 1899, domeniul familiei Marsham a fost împărţit şi vîndut, ceea ce a pus
capăt relaţiei benigne de dominaţie a acestei familii cu comitatul. În mod curios,
un eveni ment neaşteptat ce a avut loc în bucătărie a fost în mare parte responsabil
pentru depresiunea agricolă devastatoare din anii 1870 şi din următorii. Vom ajunge
imediat la această poveste – dar înainte de a intra în casă şi a începe vizita noastră,
am putea să dedicăm cîteva pagini răspunsului la întrebarea neaşteptat de pertinentă
privitoare la motivul pentru care oamenii locuiesc de fapt în case.