Acasă: o istorie a vieţii private

INTRODUCERE 15
peste tot, dîndu‑şi seama consternat că şi‑a pierdut suvenirul preţuit, care apoi zace
în pămînt timp de şaptesprezece sau optsprezece secole, de‑a lungul a nesfîrşite
generaţii de activitate umană, pe parcursul trecerilor saxonilor, vikingilor şi nor‑
manzilor, în timpul formării limbii engleze, naşterii naţiunii engleze, dezvol tării
continue a monarhiei şi tuturor celorlalte, iar în cele din urmă e ridicat de jos de
un fermier de la sfîrşitul secolului XX, probabil la fel de consternat.
Cum stăteam pe acoperişul casei mele, absorbit de această privelişte neaşteptată,
mi‑am dat seama ce grozav era că, în două mii de ani de activitate umană, singurul
lucru care atrăsese atenţia lumii exterioare fie şi pentru scurt timp fusese descope‑
rirea unui pandantiv falic roman. Restul erau doar secole şi secole de oameni
văzîndu‑şi în linişte de treburile lor zilnice – mîncînd, dormind, făcînd sex,
încercînd să se distreze – şi mi‑am dat seama că, de fapt, asta e în principal istoria:
mase de oameni care fac lucruri obiş nuite. Pînă şi Einstein va fi petrecut mari
perioade din viaţa sa gîndindu‑se la vacanţe sau la noul lui hamac sau la cît de
gingaşă era glezna tinerei care cobora din tramvai pe trotuarul celălalt. Acestea
sînt tipurile de lucruri care ne umplu viaţa şi gîndurile, şi totuşi noi le tratăm drept
neesenţiale şi nedemne a fi luate în serios. Nu ştiu cîte ore din anii de şcoală
le‑am petrecut studiind Compro misul Missouri sau Războiul Rozelor, dar numărul
lor l‑a depăşit cu mult pe cel pe care am fost încurajat sau lăsat să‑l acord istoriei
mîncatului, dormitului, sexului sau încercării de a ne distra.
Aşadar, m‑am gîndit că ar putea fi interesant ca, într‑o carte, să iau în conside‑
rare lucrurile obişnuite din viaţă, să le acord atenţie măcar o dată şi să le tratez
ca şi cum şi ele ar fi importante. Privind prin casă, am fost uimit şi puţin înfricoşat
cînd mi‑am dat seama cît de puţin ştiam despre lumea domestică din jurul meu.
Într‑o după‑amiază, în timp ce stăteam la masa din bucătărie jucîndu‑mă cu solniţa
şi piperniţa, mi‑am dat seama că nu aveam habar de ce, dintre toate condimentele
din lume, sîntem atît de ataşaţi de sare şi piper. De ce nu piper şi cardamon, să
zicem, sau sare şi scorţişoară? Şi de ce furculiţele au patru dinţi şi nu trei sau
cinci? Trebuie să existe motive pentru toate acestea.
Îmbrăcîndu‑mă, m‑am întrebat de ce toate sacourile mele au un şir de nasturi
inutili la fiecare mînecă. Am auzit la radio o referire la cineva care plătea pentru
room and board şi mi‑am dat seama că nu ştiu despre ce este vorba 1 . Dintr‑odată
casa mi s‑a părut un loc misterios.
Aşa că mi‑a venit ideea să călătoresc prin ea, să mă plimb din cameră în cameră
şi să analizez modul în care fiecare dintre ele a avut un rol în evoluţia vieţii private.
Baia va fi o istorie a igienei, bucătăria – a gătitului, dormitorul – a sexului, morţii
şi dormitului şi aşa mai departe. Mi‑am propus să scriu o istorie a lumii fără să
ies din casă.
Trebuie să mărturisesc că ideea era destul de tentantă. Terminasem de curînd
o carte prin care am încercat să înţeleg universul şi cum este el alcătuit, ceea ce
a însemnat un demers destul de ambiţios, după cum veţi putea aprecia. Aşa că
1. Vezi infra, p. 51 (n. trad.).