Acasă: o istorie a vieţii private

14 ACASĂ
— Ai observat vreodată, m‑a întrebat Brian în timp ce intram în curtea bisericii,
că bisericile de ţară par aproape întotdeauna că se scufundă în pămînt?
Mi‑a arătat că această biserică se înălţa într‑o uşoară adîncitură, ca o greutate
aşezată pe o pernă. Fundaţia bisericii era cam la trei picioare sub nivelul curţii.
— Ştii de ce e aşa?
Am recunoscut, cum o fac adesea în timp ce îl însoţesc pe Bill, că nu aveam
habar.
— Ei bine, nu e din cauză că biserica se scufundă, a spus Brian zîmbind. Ci
pen tru că s‑a înălţat curtea bisericii. Cam cîţi oameni crezi că sînt îngropaţi aici?
Am aruncat o privire, încercînd să îmi dau seama, la lespezile de mormînt şi
am spus:
— Nu ştiu. Optzeci? O sută?
— Cred că s‑ar putea să subestimezi puţin, a răspuns Brian cu o seninătate
binevoitoare. Gîndeşte‑te. O parohie de ţară ca asta are în medie 250 de enoriaşi,
ceea ce înseamnă aproximativ o mie de adulţi morţi pe secol, plus cîteva mii de alte
suflete sărmane care nu au reuşit să ajungă la maturitate. Înmulţeşte asta cu numărul
secolelor de cînd e biserica acolo şi vei vedea că aici avem nu optzeci sau o sută
de morminte, ci probabil, să zicem, cam douăzeci de mii.
Asta era, nu uitaţi, la doar cîţiva paşi de uşa mea de la intrare.
— Douăzeci de mii? am spus eu.
Brian a dat din cap cu detaşare.
— Se înţelege de la sine, asta înseamnă o masă foarte mare. De asta s‑a înălţat
pămîntul cu trei picioare.
M‑a lăsat o clipă să asimilez informaţia, apoi a continuat:
— Există o mie de parohii în Norfolk. Înmulţeşte toate secolele de activitate
umană cu o mie de parohii şi obţii o imensă cultură materială.
Brian a privit la cele cîteva clopotniţe din zare.
— De aici se văd zece‑douăsprezece alte parohii, deci probabil că e vorba de
aproximativ un sfert de milion de morminte chiar aici, în vecinătate – totul într‑un
loc care n‑a fost niciodată altfel decît liniştit şi rural, unde nu s‑a întîmplat niciodată
mare lucru.
Acesta era felul lui Brian de a explica de ce un ţinut bucolic şi slab populat ca
Norfolkul putea produce 27.000 de descoperiri arheologice pe an, mai mult decît
oricare alt comitat din Anglia.
— Oamenii lasă obiecte pe aici de foarte mult timp – dinainte ca Anglia să fie
Anglia.
Mi‑a arătat o hartă a tuturor descoperirilor arheologice cunoscute din parohia
noastră. Aproape fiecare cîmp dăduse cîte ceva – unelte neolitice, ceramică şi
monede romane, broşe saxone, morminte din Epoca Bronzului, gospodării vikinge.
Chiar lîngă proprietatea noastră, un fermier care traversa un cîmp a găsit în 1985
un pandantiv roman falic, rar şi imposibil de confundat.
Pentru mine, această descoperire a fost şi rămîne uimitoare: imaginea unui
bărbat în togă care stă pe ceea ce acum este marginea proprietăţii mele şi se pipăie