Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
INTRODUCERE
Civilizaţia getică şi îndeosebi aşezările fortificate, care o caracterizează şi îi
definesc potenţele creatoare, a constituit, în ultimele decenii, obiectul a numeroase
cercetări sistematice, mai cu seamă în spaţiul carpato-nistrian. Investigaţiile din teren au
generat o consistentă literatură de specialitate, concretizată prin numeroase rapoarte de
săpături, studii şi chiar monografii. Pe linia acestui efort colectiv de cercetare a
civilizaţiei getice se înscrie şi strădania noastră de a aduce la lumină o astfel de aşezare
fortificată, a cărei studiere credem că va contribui la conturarea unei pagini mai
cuprinzătoare privind istoria veche a acestui spaţiu românesc.
Aşezarea fortificată de la Cotu (com. Copălău, jud. Botoşani), care face
obiectul paginilor ce urmează, a fost identificată acum câteva decenii, mai precis în anul
1973. De atunci, în limita posibilităţilor, ea a reprezentat mereu o ţintă a cercetării
arheologice. Abia în anii 2003-2004, dispunând de fonduri sporite, putem spune că
cercetarea ei este practic încheiată. În derularea săpăturilor arheologice din acest
obiectiv dificultăţile nu au fost generate numai de precarităţile financiare, ci, îndeosebi,
de faptul că suprafaţa acestei aşezări este acoperită de o pădure tânără şi viguroasă,
astfel că săpăturile s-au efectuat exclusiv în puţinele spaţii libere din mijlocul vegetaţiei
arboricole. Numai în acest sens am afirmat că săpăturile arheologice au epuizat, cel
puţin pentru câteva decenii, posibilităţile de cercetare ale acestei aşezări.
Investigaţiile sistematice efectuate la Cotu, de-a lungul a cinci campanii, au
relevat un bogat şi variat bagaj informaţional. Particularităţile de realizare a liniilor de
fortificaţie, modalităţile de construire a locuinţelor, ca şi un variat material arheologic
mobil, se impun a fi cunoscute în lumea specialiştilor şi nu numai de aceştia, ci şi de toţi
cei interesaţi de istoria veche a spaţiului moldav. Acest fapt a generat dorinţa autorilor
de a oferi o prezentare monografică a cercetărilor de până acum, lăsând viitorului
(atunci când pădurea va fi tăiată), reluarea săpăturilor care vor aduce, desigur, alte
informaţii noi, pe care astăzi nici nu le bănuim. În acest sens, ţinem să subliniem că
suprafaţa săpată de noi reprezintă un procent de abia 2,85% din aria incintei fortificate.
Desigur, în această situaţie, şi încheierile noastre trebuie privite ca atare.
La realizarea paginilor ce urmează au contribuit, într-un fel sau altul, şi alţi
numeroşi colegi, cei mai mulţi nominalizaţi în paginile ce urmează, care au avut
bunăvoinţa de a răspunde dezinteresat solicitărilor noastre. Rezultatele strădaniei lor leam
utilizat în elaborarea demersului de faţă. Tuturor, mulţumirile noastre!
Un sprijin deosebit l-am primit din partea unui fiu al acestor meleaguri, şi
anume de la domnul deputat dr. Mihai Mălaimare, preşedinte al Comisiei de Cultură a
Camerei Deputaţilor, în legislatura 2001-2004, care a facilitat cu generozitate accesul la
fondurile necesare efectuării săpăturilor arheologice şi valorificării lor ştiinţifice.
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun