Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
68
Aşezarea de la Cotu - Copălău
necesităţilor de proteine animale şi cu mult mai puţin pentru grăsimea necesară
locuitorilor. Ponderea lor, cu o frecvenţă de circa 10% din fragmente dar cu 20% din
indivizi prezumaţi (cifrele în acest din urmă caz sunt cam umflate datorită faptului că
trei dintre speciile sălbatice au doar un singur rest la care se socoteşte implicit câte un
individ), este într-adevăr cam ridicată, dar asemănătoare totuşi, cu cea şi din alte aşezări
geto-dace.
Trebuie să menţionăm că sacrificarea sau/şi vânarea mamiferelor, pe lângă
faptul că sunt producătoare de hrană mai aduc şi alte produse animaliere necesare
societăţii omeneşti, care sunt de altfel din plin exploatate; este destul să enumerăm piei
şi blană, coarne, dinţi, oase ca atare, dar şi produse moi diverse, care putrezesc şi nu mai
sunt găsite între resturile faunistice evidenţiate de către arheologi.
Trebuie să ne oprim, la sfârşit, asupra unui alt aspect al importanţei
arheozoologiei şi anume acel de a creiona, considerând particularităţile etoecologice ale
speciilor de mamifere găsite şi chiar a frecvenţei lor, caracteristicile ambientale în care
s-a desfăşurat activitatea locuitorilor aşezării de la Cotu-Copălău, ştiut fiind că mediul
geografic are, mai ales pentru civilizaţiile vechi, un rol de prim ordin.
Situl de la Cotu, comuna Copălău se găseşte situat în partea sud-vestică a
formaţiunii geografice denumită Câmpia de NE a Moldovei, care are o altitudine la
nivelul de bază a aşezării, destul de joasă, zona sitului făcând parte din bazinul pârâului
Miletin. Aproape, către apus, apare un abrupt care desparte împrejurimile aşezării de
porţiunea estică a Podişului Sucevei, mai înalt.
La nivelul aşezării, actualmente se găseşte un peisaj, în mare măsură cu o
vegetaţie antropizată, alcătuit, mai cu seamă, din diverse culturi agricole şi de pajişti
secundare mezoxerofile. Pe înălţimile dinspre vest există însă şi păduri destul de întinse
formate din stejărişuri, la care se alătură şi alte specii lemnoase de foioase. Acum mai
bine de două mii de ani, pădurile ce alcătuiesc biocenoza cunoscută cu numele de
Quercetum mixtum, erau cu mult mai întinse ocupând şi înălţimile din vestul bazinului
pârâului Miletin, încât speciile sălbatice din ecosistemul de pădure (cerbul, mistreţul,
ursul) erau la ele acasă. Chiar şi speciile domestice, mai ales taurinele şi porcinele trăiau
în largul lor în acest mediu păduros. Clima, datorită mediului forestier foarte întins, era
mai dulce, mai umedă şi nu existau atât de mari diferenţe de temperatură între
anotimpuri ca actualmente. Locuitorii sitului aveau la dispoziţie lemnul necesar
economiei lor destul de diversificată, iar pădurea se refăcea, în timp, de la sine.
IV
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun