Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Studiu arheozoologic al resturilor faunistice
debarasat de acesta. Resturile au fost găsite în trei formaţiuni (locuinţe, gropi, şanţuri),
evidenţiate prin săpături arheologice, ele fiind cu totul asemănătoare, în ceea ce priveşte
frecvenţa principalelor specii şi însuşi a modului său de mărunţire. Acest material este
deci reprezentat prin resturi tipic menajere, nefăcându-se deloc, la origine, sustrageri
deliberate a unor părţi ale sale, în nici una dintre cele trei formaţiuni menţionate.
Datorită acestui fapt, pentru a nu lungi la nesfârşit textul scris, am considerat că este mai
bine să sumăm întregul material osteologic, considerându-l ca atare, în expunerea
noastră.
Economia, la nivelul unei aşezări geto-dace este de acum, ca în tot La Tène-ul
european, destul de avansată, cu multe faţete, care scapă reprezentării lor prin studiul
făcut de arheozoologi; totuşi, una dintre cele mai importante, economia animalieră, este
susţinută din plin prin date rezultate tocmai datorită studiului resturilor de faună, scoase
la iveală de săpături arheologice.
Frecvenţele speciilor găsite de noi în materialul osteologic de la Cotu-Copălău,
alături de alte caracteristici fie morfologice, fie de altă natură, despre are am vorbit mai
sus, vin să pună clar în evidenţă această economie.
Se constată foarte uşor că specia cea mai importantă pentru economia staţiunii în
cauză este cea a taurinelor, locuitorii sitului putând fi numiţi crescători de vite cornute
mari.
Taurinele, se ştie, sunt polivalente. Ţinerea lor, a adulţilor şi maturilor (am văzut
că sacrificarea tineretului este aproape nulă), duce către două opţiuni: pe de o parte, prin
femele, se obţine lapte (ca atare şi transformat în varii produse) iar pe de alta, prin
castraţi, se stabilesc „motoare” animale cu caracter multiplu – tracţiune pe roţi, mai ales,
dar şi alte felurite funcţionalităţi de acest tip. De asemenea, prin sacrificare atât femelele
cât şi castraţii (amintim din nou că sacrificarea se executa la maturitate şi chiar ca
indivizi ajunşi la bătrâneţe, când nu mai puteau fi productivi), dacă vom considera
acoperirea necesităţilor de proteine animale şi în mică măsură chiar grăsime animală,
mai ales smântână şi unt, constatăm că taurinele acopereau până la aproximativ 65% din
necesităţi.
Într-un fel, tot polivalent este şi calul, a doua specie ca frecvenţă, „motor”
animal prin excelenţă, sub multiple aspecte (caii „de elită” erau folosiţi pentru călărie în
mod obişnuit, dar desigur şi în lupte); erau oare caii întrebuinţaţi şi la tipul de tracţiune
pentru a fi înhămaţi la aratrul primitiv?, sau acest lucru îl făceau doar castraţii de taurine
(boii), sau, eventual, chiar şi unii şi alţii. Este clar, de asemenea, dat fiind modul în care
sunt tăiate şi sparte resturile osoase ale acestei specii că şi carnea ei era precis
consumată în alimentaţie (se observă şi aici nesacrificarea tineretului). Astfel, circa 20%
din necesităţile de proteine animale erau furnizate de către cal.
Urmează, la o distanţă considerabilă însă, porcinele şi ovinele. Primele sunt
monovalente, folosite doar ca producătoare de carne dar şi de grăsime (mai fluidă decât
cea de la taurine, şi deci cu valenţe mai mari), iar secundele dau şi ele atât lapte cât şi
lână, iar prin sacrificare, mai ales carne, fiind astfel oarecum polivalente. Cele două
specii împreună nu acoperă mai mult decât 5% din necesarul de proteine animale
necesare locuitorilor sitului. Oare frecvenţa foarte scăzută a ovinelor arată că nu se prea
folosea lâna, ci probabil mai mult fibre de origine vegetală?
Pe lângă ocupaţia de creştere a mamiferelor domestice, ce contribuiau din plin la
asigurarea hranei locuitorilor din aşezare (excluzând câinele), dar având şi alte varii
întrebuinţări, trebuie să ne oprim şi la o a doua ocupaţie, arhaică, de altfel, pentru
societatea umană, dar exercitată din plin şi în cadrul sitului de la Cotu-Copălău şi anume
vânătoarea sălbăticiunilor. Trebuie avut în vedere că, cu excepţia lupului, toate celelalte
specii (inclusiv ursul) sunt comestibile şi ele ar contribui cam cu 10% la acoperirea
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun
67