Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
66
Aşezarea de la Cotu - Copălău
aparţinând probabil unuia încă tânăr (după sutura deschisă) la care se găsesc alveolele
unora dintre dinţii jugali – cea a lui P 4 (carnasiera) având 15mm. Alt individ are o parte
a corpului mandibulei, tot drepte, provenind de la un exemplar bine matur şi mai mare –
s-a măsurat lungimea dinţilor jugali = 69mm; se constată că premolarii nu au spaţii între
ei, iar premolarul 4 culisează foarte slab pe carnasieră (M1), arătând un bot relativ scurt.
După lungimea dinţilor, aplicând coeficientul lui Dahr se află lungimea bazală a
craniului de 156mm, deci un individ de talie relativ medie; aceluiaşi individ i-ar aparţine
şi un rest de radius, a treia piesă a respectivei specii. Menţionăm de pe acum că acest
animal este necomestibil şi ar folosi la pază, sau deja, după mărime, drept individ de
salon.
Dintre sălbăticiuni putem spune, având în vedere frecvenţele, că cerbul este cel
mai important, el fiind totodată şi o specie de talie mare; reprezintă, în fragmente cam
8% din total resturi şi 9,5% dintre indivizii prezumaţi. Menţionăm că nu am găsit deloc
resturi de coarne, care erau probabil folosite la facerea unor unelte şi obiecte, dar nici
fragmente de craniu. Prezenţa aproape a tuturor segmentelor osoase ale unui schelet de
mamifer ne arată că cerbul era vânat în preajma sitului. Nu putem evidenţia clar
dimorfismul sexual, care se ştie că este puternic, dar probabil cele două falange I
măsurate, considerând masivitatea lor, aparţin masculilor. Faptul că toate oasele găsite
provin aproape sigur de la maturi, ne-ar face să credem că, la vânătoare, se prezerva
tineretul şi posibil chiar femelele.
Mistreţul se clasează pe locul al doilea între speciile sălbatice, cu 10 fragmente
aparţinând la doi indivizi cam de 3-4 ani; unul este sigur un mascul, căci s-a găsit un
fragment de canin (defensă) inferioară foarte puternică.
Bourul are un singur rest, o vertebră lombară destul de întreagă; considerăm că
aparţine lui Bos primigenius şi nu unui individ de taurin, tocmai datorită masivităţii sale.
Nu putem preciza dacă specia era de acum pe panta descendentă a stingerii sale, dar el
se găseşte frecvent între materiale faunistice din La Tène-ul dacic.
Ultimele două specii sălbatice sunt reprezentate prin lup (?) şi urs, fiecare doar
cu câte un singur fragment osos, fapt ce nu est deloc de mirare pentru animale carnivore
mari, ce stau evident în vârful piramidei eltoniene.
Lupului îi aparţine un fragment de diafiză a osului femur; restul ar putea să
provină şi de la un câine de talie foarte mare, dar noi credem că este mai degrabă de lup.
Ursul este reprezentat printr-o mică porţiune de maxilar superior de la care a
rămas partea posterioară a alveolei foarte mari a caninului, o scurtă bară şi apoi alveola
unui premolar; îl găsim şi pe el, destul de frecvent între resturile din aşezări geto-dace.
Trebuie să amintim că lupul este eurioec; în schimb, celelalte patru specii de
mamifere sălbatice sunt stenoece, făcând parte din gruparea ecologică de „pădure”.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, considerând de asemenea tabelele
amintite, trebuie să ne oprim la problema cea mai importantă pentru arheologi, şi anume
aceea de a pune în evidenţă, pe larg, caracteristicile economiei animaliere, legată însă şi
de alte faţete ce sunt puse în valoare, referitoare la viaţa locuitorilor din aşezarea getodacică
de la Cotu-Copălău. Înainte de toate însă, trebuie să lămurim un alt aspect al
problemei noastre şi să considerăm ce fel de material este cel reprezentat prin resturile
faunistice, avute în vedere de către noi.
Aşa cum am arătat, materialul paleofaunistic este într-o stare de puternică
fărâmiţare, care doar într-o oarecare măsură se datorează condiţiilor şi caracteristicilor
pedologice în care el a fost păstrat veacuri întregi, doar după ce locuitorii aşezării s-au
III
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun