Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

More documents

Recommendations

Info

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012 Încheieri istorice 61 (creuzete, zgură) fiind găsite şi la Cotu. În acelaşi timp, aşezările sunt şi centre comerciale. Amplasarea, cu predilecţie, a aşezărilor fortificate pe cursul apelor mari, ca şi descoperirea obiectelor de import este o altă dovadă a rolului lor economic. Prezenţa materialului ceramic de import, grecesc, ilustrează că getii de la Cotu nu au trăit izolaţi, ci au avut contacte relativ intense cu lumea elenă. Dispunem numai de materialul neperisabil, respectiv ceramica, astfel că aprecierile privind aceste schimburi sunt limitate. Se poate lesne intui că astfel de schimburi aveau în vedere şi alte produse destinate elitei sociale. În orice caz, ca în foarte multe alte aşezări contemporane, la Cotu, s-a importat şi ceramică de lux, cum o dovedesc două fragmente dintr-un kantharos datat în sec. IV a. Chr. Predomină cantitativ amforele importate ca recipiente pentru vinuri de calitate superioară, dar şi pentru uleiul de măsline. Desigur, exista şi o producţie locală de vin, cum o doveşte şi un fragment de cosor găsit aici. Elita comunităţii de la Cotu aprecia însă calitatea vinurilor meridionale. O interesantă observaţie a relevat că în lumea getică era preferat vinul de Thasos mai bun, dar şi mai scump, spre deosebire de mediul nomad, scitic, unde vinul din Heracleea Pontică ieftin, dar şi de calitate inferioră, era mai cerut (M a t e e v i c i, 2004, 296). În astfel de parametri de apreciere a calităţii vinului grecesc se înscriu şi geţii de la Cotu, unde fragmentele de amfore de Thasos au un procent de 25,6%, faţă de numai 7,6% al celor din Heracleea Pontică. Mărfurile meridionale ajunse în coloniile greceşti nord-pontice, în cazul de faţă Histria, Tyras şi Olbia, erau distribuite în mediul barbar de greci, dar nu putem exclude şi pe intermediarii autohtoni. Utilizarea căilor navigabile, exagerat subliniată, noi o vedem limitată la Dunărea de Jos, Nistru, în parte, Răutul şi Prutul. La Cotu, ca de altfel în majoritatea altor aşezări plasate în locuri unde lipsesc ape semnificative, aceste mărfuri erau aduse pe uscat, în samare, caz în care transportul, îndeosebi cel al amforelor, se efectua cu dificultăţi. Astfel, se explică diferenţele apreciabile dintre cantităţile de amfore aflate într-o aşezare sau alta. La Cotu fragmentele de amfore sunt sub 1% din totalul ceramicii, pe când la Butuceni procentul este de 20 de ori mai mare (N i c u l i ţ ă, 2004, 49). Desigur, în acest caz, aşezarea de la Cotu n-a reprezentat un centru important de distribuire a importurilor greceşti. Una dintre problemele neelucidate constă în stabilirea cauzelor care au determinat abandonarea locuirii în aşezările fortificate. După materialele arheologice de care dispunem, la Cotu acest fapt s-a petrecut spre sfârşitul sec. III, unde nu avem nici un obiect care să aparţină sec. II a. Chr. Cum am subliniat în capitolul anterior, acest fapt este unul general nu numai în teritoriul dintre Carpaţi şi Nistru, ci pe un spaţiu mult mai larg. S-au căutat explicaţii, evidenţiindu-se acţiunea unor factori externi. În cazul aşezărilor fortificate din nordul Moldovei, unde se plasează şi cea de la Cotu, încetarea locuirii s-ar datora, după unii cercetători, distrugerilor provocate de migraţia bastarnilor (F l o r e s c u, 1971, 117). Acestei interpretări i se opun însă o serie de fapte, dintre care amintim că numeroase alte fortificaţii aflate în diferite zone ferite de astfel de mişcări etnice, alogene îşi încheie existenţa tot în acest timp. Concomitent dispar mormintele princiare şi nu mai sunt atestate tezaurele fastuoase caracteristice vremurilor sincrone cu existenţa fortificaţiilor. Pe baza acestor observaţii, o serie de cercetători se îndoiesc, pe bună dreptate, de absolutizarea factorului extern, mutând centrul de greutate pe cauze interne petrecute în societatea getică, pe anumite transformări din sânul ei, dificil încă de desluşit (R u s t o i u, 2002, 54). S-a presupus, de exemplu, uzura morală şi fizică a fortificaţiilor (Z a n o c i, 1998, 115). O explicaţie plauzibilă şi cuprinzătoare a fenomenului este încă de aşteptat. www.cetateadescaun.ro Editura Cetatea de Scaun
arheologie www.cetateadescaun.ro 2012 62 Aşezarea de la Cotu – Copălău În legătură cu abandonarea sau distrugerea aşezărilor getice fortificate, recent s-a emis o ipoteză ingenioasă, sprijinită de unele încercări de a schiţa o cronologie foarte fină (L e v i n s c h i, 2003, 261-284). Argumentele autorului citat par a fi convingătoare, dar numai cercetări viitoare vor fi în măsură să-i confirme ipoteza, care poate fi acceptată la situaţia specială de Stolniceni. Este greu să atribuim sciţilor distrugerea unui număr atât de mare de fortificaţii ca urmare a unor "represalii" după campania dezastruoasă a macedoneanului Zopyrion (despre eveniment - V u l p e, 2001, 459-461). Mai mult chiar sunt numeroase fortificaţii care îşi continuă existenţa pe tot parcursul sec. III a. Chr., situaţia de la Stolniceni, în caz că v-a putea fi dovedită, fiind probabil una particulară. Sigur este că în cadrul unor transformări radicale ale societăţii getice, aşezările fortificate, mormintele princiare, tezaurele au constituit manifestările de prestigiu ale unei aristocraţii getice, puternice şi războinice, manifestări care, în sec. II a. Chr., nu mai sunt vizibile. Factorul extern, acolo unde s-a manifestat, a înlăturat sau a distrus, de fapt, nişte fortificaţii ruinate sau chiar părăsite. Cercetările noastre la Cotu au căutat să desluşească trăsăturile definitorii ale acestui monument şi rolul său în spaţiul nord-moldav. Săpăturile arheologice fiind limitate ca suprafaţă desigur că au reuşit numai în parte să contribuie la cunoaşterea acestui monument. Viitorul sperăm să aducă noi informaţii! În orice caz, aşezarea getică de la Cotu, într-un interval de peste două secole, a avut parte de putere şi strălucire, dominând zona înconjurătoare prin tăria fortificaţiilor sale. Astăzi, se mai vad doar urmele şanţului şi spinarea ţeşită a valului de apărare, mărturii ale unui crâmpei din istoria şi civilizaţia "celor mai drepţi şi mai viteji dintre traci". www.cetateadescaun.ro Editura Cetatea de Scaun
Page 1 and 2:
arheologie www.cetateadescaun.ro 20
Page 3 and 4:
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
Page 9 and 10: arheologie www.cetateadescaun.ro 20
Page 59: arheologie www.cetateadescaun.ro 20
Page 111 and 112:
Page 113:
show all

Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?