Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Încheieri istorice 61
(creuzete, zgură) fiind găsite şi la Cotu. În acelaşi timp, aşezările sunt şi centre
comerciale. Amplasarea, cu predilecţie, a aşezărilor fortificate pe cursul apelor mari, ca
şi descoperirea obiectelor de import este o altă dovadă a rolului lor economic.
Prezenţa materialului ceramic de import, grecesc, ilustrează că getii de la Cotu
nu au trăit izolaţi, ci au avut contacte relativ intense cu lumea elenă. Dispunem numai
de materialul neperisabil, respectiv ceramica, astfel că aprecierile privind aceste
schimburi sunt limitate. Se poate lesne intui că astfel de schimburi aveau în vedere şi
alte produse destinate elitei sociale. În orice caz, ca în foarte multe alte aşezări
contemporane, la Cotu, s-a importat şi ceramică de lux, cum o dovedesc două fragmente
dintr-un kantharos datat în sec. IV a. Chr.
Predomină cantitativ amforele importate ca recipiente pentru vinuri de calitate
superioară, dar şi pentru uleiul de măsline. Desigur, exista şi o producţie locală de vin,
cum o doveşte şi un fragment de cosor găsit aici. Elita comunităţii de la Cotu aprecia
însă calitatea vinurilor meridionale. O interesantă observaţie a relevat că în lumea getică
era preferat vinul de Thasos mai bun, dar şi mai scump, spre deosebire de mediul
nomad, scitic, unde vinul din Heracleea Pontică ieftin, dar şi de calitate inferioră, era
mai cerut (M a t e e v i c i, 2004, 296). În astfel de parametri de apreciere a calităţii
vinului grecesc se înscriu şi geţii de la Cotu, unde fragmentele de amfore de Thasos au
un procent de 25,6%, faţă de numai 7,6% al celor din Heracleea Pontică.
Mărfurile meridionale ajunse în coloniile greceşti nord-pontice, în cazul de faţă
Histria, Tyras şi Olbia, erau distribuite în mediul barbar de greci, dar nu putem exclude
şi pe intermediarii autohtoni. Utilizarea căilor navigabile, exagerat subliniată, noi o
vedem limitată la Dunărea de Jos, Nistru, în parte, Răutul şi Prutul. La Cotu, ca de altfel
în majoritatea altor aşezări plasate în locuri unde lipsesc ape semnificative, aceste
mărfuri erau aduse pe uscat, în samare, caz în care transportul, îndeosebi cel al
amforelor, se efectua cu dificultăţi. Astfel, se explică diferenţele apreciabile dintre
cantităţile de amfore aflate într-o aşezare sau alta. La Cotu fragmentele de amfore sunt
sub 1% din totalul ceramicii, pe când la Butuceni procentul este de 20 de ori mai mare
(N i c u l i ţ ă, 2004, 49). Desigur, în acest caz, aşezarea de la Cotu n-a reprezentat un
centru important de distribuire a importurilor greceşti.
Una dintre problemele neelucidate constă în stabilirea cauzelor care au
determinat abandonarea locuirii în aşezările fortificate. După materialele arheologice de
care dispunem, la Cotu acest fapt s-a petrecut spre sfârşitul sec. III, unde nu avem nici
un obiect care să aparţină sec. II a. Chr. Cum am subliniat în capitolul anterior, acest
fapt este unul general nu numai în teritoriul dintre Carpaţi şi Nistru, ci pe un spaţiu mult
mai larg. S-au căutat explicaţii, evidenţiindu-se acţiunea unor factori externi. În cazul
aşezărilor fortificate din nordul Moldovei, unde se plasează şi cea de la Cotu, încetarea
locuirii s-ar datora, după unii cercetători, distrugerilor provocate de migraţia bastarnilor
(F l o r e s c u, 1971, 117). Acestei interpretări i se opun însă o serie de fapte, dintre care
amintim că numeroase alte fortificaţii aflate în diferite zone ferite de astfel de mişcări
etnice, alogene îşi încheie existenţa tot în acest timp. Concomitent dispar mormintele
princiare şi nu mai sunt atestate tezaurele fastuoase caracteristice vremurilor sincrone cu
existenţa fortificaţiilor.
Pe baza acestor observaţii, o serie de cercetători se îndoiesc, pe bună dreptate,
de absolutizarea factorului extern, mutând centrul de greutate pe cauze interne petrecute
în societatea getică, pe anumite transformări din sânul ei, dificil încă de desluşit
(R u s t o i u, 2002, 54). S-a presupus, de exemplu, uzura morală şi fizică a fortificaţiilor
(Z a n o c i, 1998, 115). O explicaţie plauzibilă şi cuprinzătoare a fenomenului este încă
de aşteptat.
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun