arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012 www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro <strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012 PREFAŢĂ Ulcica lui Şovan Se împletesc enorm <strong>de</strong> multe imagini, sunete, stări. Ori <strong>de</strong> câte ori mă gân<strong>de</strong>sc <strong>la</strong> ziua aceea când, împreună cu câţiva ziarişti, am adăstat pentru câteva ore în „tabăra lui Şovan” <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău. Într-o groapă, încă prinsă în mrejele pământului, stătea ulcica aceea <strong>de</strong> lut, crăpată în zeci <strong>de</strong> cioburi, dar, printr-o minune, păstrându-şi încă forma, dolofană şi gingaşă în ace<strong>la</strong>şi timp, aproape ca o respiraţie <strong>de</strong> prunc nou născut. A stat ascunsă câteva milenii şi se va odihni într-o vitrină <strong>de</strong> muzeu, ţinând în ea secretul unei lumi <strong>de</strong>spre care presupunem că ştim câte ceva. Se mai adaugă <strong>la</strong> asta câteva fotografii pe care mi le-au păstrat ai mei cu bunicul din Copălău, o figură aspră, viguroasă, colţoasă, cum vor fi fost, cred, cei care, cu câteva mii <strong>de</strong> ani înainte, vor fi băut vin din ulcica <strong>de</strong> lut. Se mai adaugă piatra <strong>de</strong> altar a bisericii din prăvălitul sat Jorovlea şi un sentiment pe care nici nu încerc să mi-l ascund, o stranie comuniune cu umbrele ce domină pădurea ce acoperă „Poiana lui Costăchel”. În şuieratul crivăţului iarna parcă se aud voci, g<strong>la</strong>suri gângurite <strong>de</strong> copii care învârt în mâini zornăitori <strong>de</strong> lut, scrâşnetul cosorului în tulpina fragedă a viţei, fluieratul scurt al fusaiolei şi mirosul ace<strong>la</strong> incredibil <strong>de</strong> <strong>la</strong>pte fiert şi un pic ars cu care ne-am culcat toţi cei care am mai avut şansa să ne petrecem copilăria în vatra îngăduitoare şi blândă a vreunui sat. La picioarele noastre stătea o clipă din astra<strong>la</strong> călătorie a fiinţei umane şi, printr-un joc al sorţii, poate nu întâmplător, căci nimic nu este doar hazard, avusesem tăria să cer şi să obţin fondurile necesare „săpăturii”, ca un fel <strong>de</strong> datorie pe care o aveam hărăzită şi care, iată, se împlinea, închizând un cerc în fiinţa căruia eram şi eu un punct oarecare. Care sunt oare bucuriile lui Şovan, m-am întrebat atunci când l-am văzut atât <strong>de</strong> aprins, <strong>de</strong> agitat, <strong>de</strong> nervos, <strong>de</strong> preocupat, înainte <strong>de</strong> începerea săpăturii şi le-am priceput atunci când, vizitându-l <strong>la</strong> faţa locului, l-am găsit calm, re<strong>la</strong>xat, uşor aerian, plutitor, cu un aer <strong>de</strong> mister în privire şi în g<strong>la</strong>s. Geţii lui, cucutenienii lui, fusaiolele lui, zornăitoarele lui, valul <strong>de</strong> pământ şi palisa<strong>de</strong>le, toate ale lui, toate ca o vibraţie, ca o menire, ca o dragoste căreia nu i te poţi împotrivi, ca un dram <strong>de</strong> pelin sfărâmat în fiinţa unui vin bărbătesc. Acum a scris o carte, una pe care am citit-o pe nerăsuf<strong>la</strong>te, căci eu mi-am găsit în ea rădăcinile, înţelesurile drumului pe care neamurile le străbat întru izbăvirea păcatelor pe care nu le-au putut ocoli. A fost un ceas <strong>de</strong> biruinţă asupra timpului şi morţii pe care lectura aceasta mi l-a oferit <strong>de</strong> fapt. Între vorbele lui Şovan, cu un iz tehnicist, <strong>de</strong> parcă nici nu se vrea citit <strong>de</strong> afoni ca mine, răsună ciudat g<strong>la</strong>suri, bat vânturi <strong>de</strong> primăvară şi <strong>de</strong> iarnă, cad ploi bulbucate, cu trăsnete a căror spaimă se întin<strong>de</strong> pe <strong>de</strong>alurile din faţă, adie un miros <strong>de</strong> păpădie şi <strong>de</strong> tei, cântă cucul şi se năruie luna, misterioasă ca o fată mare. S-a întâmp<strong>la</strong>t să pot face rost <strong>de</strong> banii <strong>de</strong> care avea nevoie Şovan pentru a găsi ulcica şi mă răsplăteşte acum cerându-mi să scriu o prefaţă, lucru pe care, iată, eu nu-l pot face, sau, mă rog, nu-l pot face aşa cum şi-ar fi dorit, căci mi-am simţit alcătuirea www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro <strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun