Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
60
Aşezarea de la Cotu – Copălău
aşezări fortificate ca şi numeroase aşezări deschise. Sporul demografic, efect al
progresului societăţii getice, remarcat şi subliniat în literatura de specialitate, fiind,
totodată, suportul real în edificarea aşezărilor întărite a căror dimensiuni şi elemente de
apărare, în multe cazuri, sunt spectaculoase. Apariţia acestora este legată, în principal,
de nevoia unei aristocraţii bogate şi războinice de a-şi manifesta şi menţine puterea.
Chiar şi în cazul unor aşezări de dimensiuni mai mici, cum este cea de la Cotu, se poate
presupune că acţionau aceleaşi cauze. Nu putem preciza însă în situaţia de faţă care era
centrul politic în jurul căruia gravita.
S-a afirmat că aşezările fortificate de la răsărit de Carpaţi ar fi avut rolul unor
cetăţi de refugiu pentru locuitorii din jurul lor care îşi aveau traiul permanent în aşezări
deschise. Situaţia nu se confirmă întru totul. Multe din incintele fortificate se dovedesc a
fi relativ bine populate (T e o d o r, 2004, 366-369). Locuinţe, vestigii ale unor activităţi
productive, uneori amenajări "rezidenţiale" nu pot fi puse exclusiv pe seama unei
garnizoane permanente. Sunt totuşi pe suprafaţa lor şi spaţii mari, libere, cum este şi
situaţia de la Cotu. Aici locuirea este distribuită în două "cartiere", posibil să reflecte
două clanuri diferite. Spaţiul liber, lipsit de orice amenajări ar putea, mai curând, să fie
destinat adăpostirii animalelor pe timp de noapte sau de iarnă etc., suprafaţa lui fiind în
funcţie de efectivele turmelor ce reflectau bogăţia familiilor care trăiau aici. Desigur, la
nevoie, nimic nu-i împiedicau pe cei aflaţi în aşezările deschise din jur să-şi găsească
adăpost în spatele întăriturilor. Este de presupus că cei care locuiau în astfel de aşezări
deschise să se afle în anumite raporturi (de dependenţă?) faţă de conducătorul din
fortificaţie.
Dimensionarea suprafeţelor cuprinse în incintele fortificate s-a dedus, şi este
raţional să acceptăm acest fapt, că a ţinut cont şi de potenţialul demografic, fapt ce ar
explica diferenţele dintre ariile de numai 1-2 hectare ale unor fortificaţii şi ale altora
care cuprind zeci de hectare, potenţialul demografic fiind, deci, diferit de la caz la caz.
S-au încercat estimări asupra acestui potenţial. Astfel, pentru cele două aşezări
de la Stânceşti, cu o suprafaţă de 45 ha s-a apreciat că ele puteau adăposti, în caz de
pericol, 25.000 - 30.000 de oameni (F l o r e s c u, 1980, 13). În acest caz, incinta de la
Cotu cu 7 ha ar fi putut cuprinde, la nevoie, în jur de 4.000 - 4.800 de oameni. În ceea
ce priveşte intensitatea de locuire permanentă, dacă la Cotnari, cu o suprafaţă de 4-5 ha
se presupune că ar fi fost 15-20 de locuinţe, urmând aceeaşi metodă de estimare, putem
bănui că la Cotu numărul acestora ar fi fost între 27 şi 30. Când, într-un capitol anterior,
am caracterizat dispersia şi intensitatea de locuire de la Cotu, noi am apreciat că numai
în zona de sud-vest s-ar putea să fi fost 30 de locuinţe (14 au fost dezvelite prin
săpături). Nu avem nici un indiciu prin care să presupunem intensitatea de locuire în
zona de nord-est, unde s-au surprins numai o locuinţă şi o groapă. La prima vedere, ar
părea că la Cotu ar fi fost o densitate mai mare. Este numai o aparenţă, întrucât nu
credem că toate aceste locuinţe au fost contemporane. Locuinţele au aparţinut unor
generaţii succesive care au locuit în incinta de la Cotu, de-a lungul a peste 200 de ani. În
acest caz, un număr de 30 de locuinţe ni se pare rezonabil. Calculele demografice
estimative, care se referă la epoci mai îndepărtate, dau ca fapt foarte probabil un număr
mediu de cinci oameni pe locuinţă, ceea ce ar însemna că aşezarea de la Cotu ar fi avut,
în fiecare generaţie, în jur de 150 de locuitori permanenţi, fapt pe deplin posibil. În caz
de primejdie ea putea adăposti, aşa cum s-a specificat mai sus, 4000 - 4800 de oameni,
cei care au contribuit, din plin, la edificarea întăriturilor.
Rolul factorilor interni în apariţia şi existenţa aşezărilor fortificate a fost
subliniat încă de acum trei decenii (N i c u l i ţ ă, 1977, 42-43). Factorii politici şi sociali
au fost evocaţi mai sus, dar sunt şi factori economici. Multe dintre aceste aşezări se
dovedesc a fi centre meşteşugăreşti, urmele unor astfel de activităţi productive
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun