Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Încheieri istorice 59
Apariţia fortificaţiilor nu este ceva specific spaţiului moldav. Este un fenomen
european, fiind întâlnit, în această perioadă, la tracii din sudul Balcanilor, la illiri şi la
celţi (Z a n o c i, 1998, 105). Cauza principală este una de natură internă, evoluţia
acestor societăţi spre noi forme de organizare. Aşezările fortificate getice din Moldova
sunt bine documentate în sec. VI. Numărul lor creşte în sec. V, ca acesta să sporească în
sec. IV, urmând ca limita maximă (peste 100) să fie atinsă în sec. III a. Chr. (Ibidem,
101-102).
Apărute ca o consecinţă a progresului societăţii getice, observăm, totodată, că
aceste fortificaţii au avut menirea, iniţial, de a constitui şi un obstacol în calea
incursiunilor nomazilor din stepele nord-pontice (F l o r e s c u, 1980, 14-16). Plasarea
lor ca o stavilă pe malul drept al Nistrului şi apoi în adâncime, barând căile mai
accesibile, le conferă un astfel de rol pe care l-au avut numai fortificaţiile timpurii, cele
din sec. VI-V. În sec. IV, cu excepţia stepei din nordul Dunării de Jos, fenomenul scitic
scade în intensitate, ca în sec. III a. Chr. el să dispară (V u l p e, 2001, 494), aşezările
fortificate în acest răstimp căpătând alte semnificaţii.
În paginile precedente s-au făcut dese referiri la analogiile dintre sistemul de
fortificare, modul de construcţie al locuinţelor şi diversele materiale arheologice de la
Cotu cu descoperiri similare, limitându-ne cu citarea lor numai la cele din spaţiul
carpato-nistrian. Pentru toţi cei care cunosc realităţile arheologice din sec. V-III nu
constituie o noutate că astfel de similitudini se regăsesc pe un teritoriu mult mai larg,
din Ucraina Transcarpatică (R u s t o i u, 2002, 47-55) până în Dobrogea (S i m i o n,
1976, 143-163) şi din Muntenia (C o n o v i c i, 1985, 71-89) până pe Nistru (A r n ă u t,
2003, 13-31) şi chiar în estul acestuia (N i c u l i ţ ă, 2004, 48, 51). În sec. V-III a. Chr.
se manifestă pe acest spaţiu larg o cultură profund unitară, care nu poate fi atribuită
decât geţilor, cei care, începând cu sec. VI a. Chr., sunt aici amintiţi în izvoarele antice,
din ce în ce mai des, ca locuitori statornici.
Spre deosebire de epoca anterioară, cea hallstattiană târzie, când în spaţiul
carpato-nistrian se manifestă cel puţin patru-cinci grupe culturale deosebite, în prima
jumătate a sec. V a. Chr. acestea se dizolvă într-o cultură profund unitară, care prin
trăsăturile ei esenţiale dovedeşte originalitate şi un stadiu superior de progres al
societăţii. Este perioada clasică a culturii getice din prima etapă a celei de a doua epoci
a fierului (mijlocul sec. V - sfârşitul sec. III a. Chr.).
Una din trăsăturile definitorii ale acestei perioade constă în proliferarea
aşezărilor fortificate. Numai în spaţiul carpato-nistrian sunt peste 100, între care se
înscrie şi aşezarea cercetată de noi, de la Cotu - Copălău. Pe lângă aceste forme
superioare de organizare a spaţiului locuit, perioada se caracterizează prin definirea unui
rit funerar unitar, cum o ilustrează şi necropolele de la Strahotin - jud. Botoşani (Ş a d u
r s c h i, 1992, 173-189) sau de la Bosanci - jud. Suceva (I g n a t, 1973, 533-537), ca să
cităm numai pe cele din vecinătatea aşezării de la Cotu. La o distanţă nu prea mare s-a
descoperit, de asemenea, un mormânt princiar la Cucuteni (D i n u, 1995, 103-126) sau
un fastuos tezaur ca cel de la Băiceni (P e t r e s c u, D i n u, 1975, 105-123). Se
conturează astfel o zonă bogată de vestigii, ca de altfel în tot spaţiul moldav, unde există
o cultură unitară, reflecţie a unei noi organizări sociale, superioară perioadei precedente.
Cum putem interpreta cele peste 100 de aşezări fortificate din spaţiul carpatonistrian,
constituia fiecare în parte, câte un sediu al unei autorităţi independente? Dacă
se are în vedere că uneori ele sunt plasate în "cuiburi" de trei-cinci fortificaţii pe un
spaţiu restrâns, cum sunt, de exemplu, la Saharna sau în jurul Cotnarilor, este firesc să
deducem că aceste aşezări întărite gravitau în jurul uneia singure, acolo unde se afla o
autoritate centrală, fapt susţinut de mai mulţi cercetători (Z a n o c i, 1998, 108-109).
Este de presupus că apar uniuni tribale puternice în a căror componenţă intrau mai multe
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun