Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
VI. ÎNCHEIERI ISTORICE
Aşezarea getică fortificată de la Cotu - Copălău nu este un monument singular,
ea se numără printre cele aproximativ 95 de aşezări de acest gen dintre Carpaţi şi Nistru
(după Z a n o c i, 1998, 117-161), la care este necesar să se adauge şi aşezările din
nordul Bucovinei (I g n a t, 2004, 107-111; cf. T i m o š č i u k, 1974, 25-30), ce nu apar
în repertoriul citat şi nici în lucrarea lui Arnăut (2003, 13). Majoritatea fortificaţiilor a
fost semnalată numai în literatura arheologică şi numai câteva au fost mai intens sau mai
puţin cercetate. Nici una, având în vedere suprafeţele lor întinse, n-a fost săpată integral.
Din păcate, nici aşezarea de la Cotu nu constituie, în acest sens, o excepţie. Nu atât
suprafaţa ei de numai şapte hectare a reprezentat un impediment, cât îndeosebi vegetaţia
forestieră abundentă care o acoperă. Investigaţiile arheologice efectuate de-a lungul a
cinci campanii, ne-au prilejuit totuşi observaţii şi date valoroase privind sistemul de
fortificare, amenajarea spaţiului locuit etc. Un variat material arheologic întregeşte
această zestre informaţională. Toate cele de mai sus ne permit să elaborăm o serie de
încheieri istorice referitoare la acest important monument, cu o permanentă comparaţie
între rezultatele obţinute la Cotu şi cele reieşite din investigarea obiectivelor similare
din spaţiul est-carpatic.
Precizănd poziţia geografică a aşezării de la Cotu am subliniat că aceasta se
află plasată la limitele a două compartimente geografice: Câmpia Moldovei şi Podişul
Sucevei, chiar pe abruptul podişului, după caracterizarea geografilor (T u f e s c u, 1977,
25). Este aceasta o situaţie singulară? Harta descoperirilor ne prezintă în poziţii
geografice similare aşezările fortificate de la Ibăneşti (Ş a d u r s c h i, M o s c a l u,
1989, 183-199), Stânceşti (F l o r e s cu, R a ţ ă, 1969, 9-21), la nord şi Scobinţi (RAJI,
II, 1985, 365), Cotnari (F l o r e s c u, 1971, 108-110), la sud de Cotu, ca să dăm numai
câteva exemple. Nu omitem să subliniem că aşezări identice, cu o astfel de plasare
geografică, continuă pe linia de contact dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Central
Moldovenesc.
Dacă privim aceeaşi hartă observăm un fapt surprinzător: pe tot întinsul acestei
câmpii nu s-a identificat încă o aşezare getică, fortificată 1 . Nu se poate bănui o carenţă a
investigaţiilor de teren, întrucât zona este una dintre cele mai intens şi sistematic
cercetare din Moldova, cum o dovedesc repertoriile arheologice ale judeţelor Botoşani
şi Iaşi. Care poate fi explicaţia acestei situaţii? Întrebarea apare cu atât mai justificată cu
cât aşezări deschise sau necropole getice nu lipsesc din această zonă.
Putem presupune, ca o primă ipoteză, că aceste aşezări fortificate aveau
menirea să domine şi să supravegheze întinsul câmpiei. Dar cât de eficientă putea fi o
astfel de pază pe o distanţă de peste 40 km, dacă avem în vedere o linie dreaptă dintre
marginea podişului şi valea Prutului? Trebuie să spunem că situaţia (lipsa fortificaţiilor)
este similară şi în Câmpia Prutului, la est de râu, în Basarabia. Un astfel de rol, ce s-ar
atribui aşezărilor fortificate amintite mai sus, nu pare a fi unul esenţial şi real.
1 O excepţie, printr-o poziţie mai avansată, spre câmpie, cu 10-15 km faţă de marginea
podişului, o are aşezarea fortificată de la Victoria-Stăuceni (jud. Botoşani), despre care se
afirmă că probabil aparţine acestei perioade (RAJB, I, 1976, 56). Săpături inedite, I. Ioniţă,
P.Şadurschi, O.L.Şovan.
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun