Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Cronologia descoperirilor 55
Merită să discutăm, în acest cadru, inventarele a două locuinţe şi anume: L 5 şi
L 11. În ambele s-au găsit fragmente de amfore de Chios şi Thasos, ca şi câte un vârf de
săgeată din bronz, cu trei aripioare şi dulie scurtă. Piesele din urmă sunt cele mai vechi
obiecte databile de la Cotu. Numite şi vârfuri de săgeţi "scitice", ele pot constitui un
reper cronologic, datarea lor corespunzând cu cea a descoperirilor din stepele nordpontice.
Tipul de săgetă prezent la Cotu se încadrează, după A. I. Melikova, în categoria
cronologică a III-a (mijlocul sec. V - începutul sec. IV a. Chr. - M e l i u k o v a, 1989,
92-93), dar noua cronologie a antichităţilor scitice îl îndrează numai în limitele sec.
V a.Chr. (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000,112).
La prima vedere s-ar părea că există o discrepanţă între datarea vârfurilor de
săgeţi şi fragmentele de amfore amintite. Primele aparţin sec. al V-lea, dar nu este
exclus ca şi amforele să se înscrie în acest interval de timp. Se ştie că amforele de Chios
au, în spaţiul carpato-nistrian, penetraţia cea mai timpurie, încă din sec. VI care
continuă până în sec. IV, deci este o posibilă datare mai timpurie a lor. Dar şi amforele
de Thasos îşi manifestă prezenţa sporadică încă din a doua jumătate a sec. V şi în prima
jumătate a sec. IV (B a n a r u, 2004, 269 şi tab. 2). Această situaţie ne îndeamnă să
apreciem că cele mai vechi vestigii de la Cotu datează încă din a doua jumătate a sec.
V a. Chr. Spre această datare ne îndeamnă şi unele forme ceramice lucrate cu mâna. În
consecinţă, bănuim că L 5 şi L 11 sunt cele mai timpurii complexe de la Cotu.
În ceea ce priveşte precizarea limitei cronologice inferioare a aşezării de la
Cotu, ea poate fi apreciată şi în funcţie de unele forme ceramice lucrate cu mâna. Astfel,
vasul în formă de clopot, cu o frecvenţă apreciabilă, prezent în fiecare complex, este
caracteristic, în principal, secolelor IV-III a. Chr., el nu mai este atestat în sec. II a. Chr.
(M o s c a l u, 1983, 44-52). Acelaşi lucru s-a afirmat şi despre acele imitaţii după
formele greceşti numite lekane, ca şi despre o serie de străchini invazate, cu o canelură
sub margine şi cu buza ascuţită (Ibidem, 115). Acestea, ca şi vasul în formă de clopot,
sunt frecvente la Cotu, ceea ce ne arată că în sec. III a. Chr. aşezarea de aici era încă
intens locuită. Lipsesc însă forme ceramice care să fie sigur datate în sec. II a. Chr. Cele
de mai sus ne indică faptul că pe parcursul sec. III, foarte probabil către sfârşitul
acestuia, aşezarea fortificată de aici a fost părăsită. Fenomenul este generalizat, mai
toate aşezările de acest tip, din spaţiul carpato-nistrian, fiind acum abandonate.
În legătură cu încetarea locuirii din incinta aşezării de la Cotu, un indicator
cronologic l-ar putea constitui fragmentele de amfore de Thasos, care reprezintă un sfert
din totalul importurilor greceşti. Deşi lipsesc amforele ştampilate, acest material ne
furnizează un preţios reper cronologic. S-a constatat că importul amforelor de Thasos
încetează în bazinul Mării Negre către 250 a. Chr. (C o n o v i c i, 1986, 130). În această
situaţie opt locuinţe de la Cotu, al căror inventar cuprindea fragmente din astfel de
amfore, pot fi datate într-o perioadă anterioară datei mai sus precizate sau maxim douătrei
decenii după ea, având în vedere conservarea în timp a acestor recipiente în lumea
barbară. Sunt şi importuri care, eventual, ar putea indica şi date mai recente, cum ar fi
trei fragmente de amfore de Rhosos a căror penetraţie acoperă tot sec. III a. Chr. Sunt
prea puţine (3,8 % din materialul amforistic) pentru a susţine că la Cotu în ultimul sefert
al sec. III mai sunt prezente importuri din lumea elenă.
În concluzie, aşezarea getică fortificată de la Cotu - Copălău îşi înscrie
existenţa în intervalul de timp dintre mijlocul sec. al V-lea şi sfârşitul sec. al III-lea a.
Chr. O astfel de încadrare cronologică nu este o excepţie, ci una generală pentru marea
majoritate a monumentelor de acest gen de la răsărit de Carpaţi, chiar şi pentru spaţii
mult mai largi, din Ucraina Transcarpatică, până în sudul Carpaţilor.
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun