Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
V. CRONOLOGIA DESCOPERIRILOR
Prezentarea inventarului arheologic ce caracterizează aşezarea fortificată de la
Cotu ne-a prilejuit dese referiri la aspecte cronologice, dar se distinge lesne că nu
dispunem totuşi de obiecte care să ofere datări mai exacte. Lipsa unor repere
cronologice sigure ne determină să încadrăm descoperirile în spaţii de timp largi, fără
precizări care ar fi înlesnit înţelegerea unor fenomene istorice. De fapt, pentru cultura
getică de la începutul celei de a doua epoci a fierului lipseşte o cronologie internă a
descoperirilor (mai cu seamă a ceramicii), care au fost încadrate larg, îndeosebi, în sec.
IV-III a. Chr.
În discutarea cronologiei vestigiilor de la Cotu se pot aborda mai multe
aspecte: primul priveşte datarea complexelor de locuire unele în raport cu altele, cel
de-al doilea se referă la posibilităţile de stabilire a unei sincronizări dintre aceste
complexe şi cele două fazele de edificare a fortificaţiilor, în fine, cel de al treilea îşi
propune încadrarea cronologică a descoperirilor în ansamblul lor.
Caracterizând dispersia de locuire pe suprafaţa aşezării am distins două zone în
care se concentrează descoperirile getice şi anume: una în sud-vestul ei, unde se
plasează majoritatea complexelor şi alta, în nord-estul ei, care, din păcate, n-a putut fi
cercetată mai intens. Ne putem pune firesc întrebarea dacă poate fi vorba de două etape
cronologice distincte în evoluţia teritorială a aşezării? Cum materialul arheologic
provenit din zona de nord-est este reprezentat numai de un inventar insuficient provenit
dintr-o singură locuinţă, problema este de nerezolvat. Credem, aşa cum am apreciat
într-un capitol anterior, că este mai adecvată interpretarea ca cele două concentrări de
locuire să reflecte, mai degrabă, existenţa a cel puţin două clanuri/ginţi care compuneau
comunitatea getică de la Cotu.
Mai dens locuit, dar şi mai intens cercetat a fost sud-vestul aşezării, unde s-au
găsit cele mai multe complexe constând din 14 locuinţe şi două gropi, bănuind că în
această zonă, după concentrarea materialelor arheologice din secţiuni, numărul acestora
ar fi putut fi cel puţin dublu. Sunt toate acestea contemporane?
O privire asupra planului general al săpăturii ilustrează existenţa a mai multor
grupări de locuinţe, uneori acestea aflându-se la distanţe relativ mici unele faţă de altele,
cum ar fi exemplu L 1 şi L 2 sau L 8 şi L 9 (v. pl. 27). Acest fapt ne îndeamnă să
presupunem că locuinţele care sunt foarte apropiate nu sunt contemporane. Trebuie să
avem în vedere că materialele de construcţie utilizate (lemn şi lut), ca şi modul de
realizare a locuinţelor (fără fundaţii trainice) nu le permiteau o existenţă prea
îndelungată, care să acopere un interval de peste două secole. În situaţia dată ar trebui să
deducem care sunt cele mai vechi şi prin ce se caracterizează aceste locuinţe?
Desigur, cele de mai sus sunt întrebări pe care ni le-am pus fără să găsim însă
soluţii acceptabile, întrucât distincţiile şi precizările privind stratigrafia orizontală a
aşezării ar trebui să fie confirmate şi de diferenţierea tipologică a materialelor. Cum
încadrarea cronologică mai strânsă a formelor ceramice (materialul arheologic cel mai
abundent sau chiar unicul), este nesatisfăcătoare, noi nu dispunem de elemente certe
pentru a contura o stratigrafie orizontală a segmentului din sud-vesul aşezării de la Cotu,
care a fost săpat mai intens. Ne putem imagina numai că cele 14 locuinţe aparţin unor
generaţii succesive de locuitori ai acestui sit. În această ordine de idei menţionăm că
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun