Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Inventarul aşezării 43
Fig. 16. Cotu - Copălău. Tipuri de tigăi, tipsii şi strecurători.
1. În ceea ce priveşte primul tip, menţionăm că el este atestat în aşezările din
Moldova (A r n ă u t, 2003, 78). Se remarcă faptul că una dintre tigăi prezintă probabil
şi o "coadă" scurtă, plată, în formă de proeminenţă-apucătoare (fig. 16/6), o piesă
asemănătoare s-a descoperit la Huşi-Corni (T e o d o r, 1981, 190, fig. 14/5).
2. Două fragmente de tigăi, ambele găsite în L 2, prin reconstituirea lor grafică
ar indica faptul că ele se sprijineau pe trei picioruşe scunde (fig. 16/4-6). Acest tip de
tigaie reprezintă un unicat, în spaţiul carpato-nistrian nefiind atestate astfel de vase.
Tigaia aparţinând primului tip nu este exclus să derive din tipsii a căror
margine a fost înălţată. În ceea ce priveşte tigăile din cel de al doilea tip ne putem pune
întrebarea dacă este o creaţie originală a olarilor de la Cotu sau o imitaţie după forme
greceşti, având în vedere şi semnalarea unei descoperiri incerte de la Sfântu Gheorghe
(C r i ş a n, 1969, 192-193, pl. CLXXII/3) ? Nu este exclus ca ambele tipuri să fie totuşi
imitaţii după forme similare greceşti.
Tipsii. La Cotu - Copălău s-au găsit 35 de fragmente din tipsii, 3,3% din
formele ceramice individualizate la Cotu. Tipsiile nu sunt răspândite uniform. Astfel, în
L 2 s-au găsit opt exemplare diferite, pe când în alte locuinţe sunt atestate sporadic sau
lipsesc. Majoritatea lor au fost modelate din pastă cărămizie. Forma plată şi discoidală a
acestora este binecunoscută, având diametrele cuprinse între 10 şi 30 cm. Se observă
exemplare cu marginea dreaptă sau rotunjită, iar altele cu marginile îngroşate şi uşor
înălţate, în toate cazurile, ambele feţe ale tipsiilor fiind finisate (fig. 16/1; 3; 7). Numai o
singură tipsie (din L 8), are perforaţii pe margine, piesă care îşi găseşte analogii la
Alcedar - "La Cordon" (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2003, 54, pl. XXVIII/8),
perforaţii menite probabil să uşureze manevrarea lor când erau fierbinţi ori să permită
suspendarea lor.
Acestei forme ceramice i s-au atribuit roluri diferite: piese de cult, vetre
portative, tăvi (T r o h a n i, 1976, 98) sau de capace (M o s c a l u, 1983, 87-88).
Întrucât un exemplar de la Zvorâştea este finisat numai pe o singură faţă, nu ar fi exclus
ca tipsiile să aibă între altele şi rolul de suport (I g n a t, 1983, 393). Subliniem că
tipsiile reprezintă forme ceramice care se datează în secolele VI-III a. Chr., după acest
interval atestarea lor este nesemnificativă între descoperirile ulterioare.
Strecurători. Între formele ceramice ale acestei perioade s-au numărat şi astfel
de vase, reprezentate la Cotu prin două fragmente, găsite în S 10 şi S 11, care sunt de
mici dimensiuni şi care provin din cupele perforate ale lor (fig. 16/2). Pe baza acestor
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun