Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...
Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...
Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
42<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
mijlocul sec. V a. Chr. În orice caz, astfel <strong>de</strong> străchini apar şi în perioa<strong>de</strong> mai noi, cum<br />
ar fi <strong>la</strong> Huşi-Corni (T e o d o r, 1981, fig. 28/5), aşezare contemporană cu cea <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong>, a cărei datare mai timpurie nu poate fi susţinută numai pe baza acestui tip<br />
ceramic.<br />
Fig. 15. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri <strong>de</strong> castroane/străchini.<br />
2. Străchinile şi castroanele cu marginea dreaptă sunt prezente <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> prin<br />
două variante, dar într-un număr restrâns <strong>de</strong> exemp<strong>la</strong>re, în majoritate <strong>de</strong> culoare<br />
cărămizie (fig. 15/4; 5).<br />
2 a - Castroanele tronconice, simple cu marginea şi buza tăiată oblic (fig. 15/7)<br />
sunt cu o <strong>la</strong>rgă răspândire în sec. VI-III, în unele zone extracarpatice ele continuând<br />
până în sec. II a. Chr. (M o s c a l u, 1983, 70-71).<br />
2 b - Castroane cu marginea verticală şi buza tăiată drept (fig. 15/4), cea <strong>de</strong> a<br />
doua variantă este o formă frecventă în sec. V-III, dar care continuuă, într-o mică<br />
măsură, şi în sec. III-II a. Chr.<br />
3. Străchinile şi castroanele evazate sunt reprezentate şi ele printr-un număr<br />
restrâns <strong>de</strong> piese cu profile variate, în funcţie <strong>de</strong> mo<strong>de</strong><strong>la</strong>rea marginilor, dar în<strong>de</strong>osebi a<br />
buzelor (îngroşate, lăţite sau rotujite etc.), fapt ce le dă o mare diversitate tipologică,<br />
întâlnită, <strong>de</strong> altfel, în toate <strong>de</strong>scoperirile contemporane (fig. 15/10; 12).<br />
Tigăi. Tigaia este o formă ceramică mai rară, caracterizată printr-un fund p<strong>la</strong>t,<br />
cu un diametru maxim <strong>de</strong> aproximativ 15 cm, şi o margine verticală, puţin înălţată, în<br />
jur <strong>de</strong> 2 cm. De obicei această margine este rotujită şi numai una dintre piese prezintă o<br />
buză dreaptă, scoasă în afară. După materialul găsit până în prezent <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, acestea sunt<br />
<strong>de</strong> două tipuri: tigăi simple, cinci piese şi tigăi cu trei picioruşe, două piese. Acestea au<br />
fost confecţionate dintr-o pastă compactă, cu nisip, dar şi cu cioburi pisate în<br />
compoziţie. Culoarea fragmentelor variază între negru, cenuşiu şi brun-cenuşiu drept<br />
consecinţă a ar<strong>de</strong>rilor repetate.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun