Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
IV. INVENTARUL AŞEZĂRII
Aşezarea fortificată de la Cotu - Copălău se caracterizează printr-un inventar
variat, din nefericire însă, cu excepţia ceramicii, celelalte categorii tipologice sunt
reprezentate printr-un număr restrâns de piese. Cu toate acestea inventarul arheologic
este în măsură să ne dea coordonatele încadrării cultural-cronologice ale sitului studiat.
IV. 1. Ceramica
Abundenţa ceramicii în monumentelor de genul celor de la Cotu este
binecunoscută. Numai prin săpăturile din 2003 - 2004, aici s-au găsit 9756 de
fragmente. Aspectul cantitativ este impresionant, dar studierea ceramicii prezintă
dificultăţi serioase întrucât fragmentarea ei, uneori excesivă prin lucrările agricole, a
determinat să avem numai câteva forme întregi sau întregibile şi să fim de multe ori în
situaţii de incertitudine în a stabili raporturi precise între pasta vaselor şi formele lor,
între acestea şi decor.
Ca în toate aşezările epocii şi la Cotu s-a descoperit ceramică getică lucrată cu
mâna (preponderentă cantitativ) şi cu roata. Nu lipseşte ceramica de import, din lumea
elenă. Studierea acestor categorii tipologice credem că va contribui la înţelegerea unor
aspecte ale culturii ce caracterizează aşezarea cercetată de noi.
IV. 1. 1. Ceramica lucrată cu mâna. Această specie ceramică este la Cotu net
majoritară, în jur de 98%, şi acest fapt nu reprezintă o excepţie, situaţia fiind identică în
mai toate aşezările, unde, pe lângă forme de origine autohtonă sunt şi vase realizate în
aceeaşi tehnică, imitate după forme greceşti. Ne propunem, în cele ce urmează, să
prezentăm pasta, formele şi decorul specific ce caracterizează această ceramică.
Pasta. Se distinge o mare varietate a compoziţiei pastei, în funcţie de utilizarea
degresanţilor (cioburi pisate, pietricele, nisip), varietate accentuată şi de procedeele de
ardere a vaselor. Ceramica poroasă cu cioburi pisate în compoziţie şi cu o ardere inegală
este bine reprezentată. De la această categorie inferioară se înşiruie apoi, vase cu o pastă
mai fină, până la cele de o calitate superioară, cu o ardere omogenă şi cu suprafeţele,
îndeosebi cele exterioare, acoperite cu agobă, uneori lustruită. Culorile vaselor variază
şi ele de la negru-închis pe ambele feţe (mai rar) sau numai pe una, spre negru-cenuşiu,
gălbui-cărămiziu şi cărămiziu-deschis.
Această mare varietate a modului de preparare a pastei, de ardere ca şi starea
fragmentară a ceramicii ne-a împiedicat să stabilim numeric relaţii dintre pastă şi forma
vaselor. În general, s-a observat că nu există o categorie de pastă care să fie întâlnită
numai la o anumită formă, vasele fiind realizate în tehnici variate în ceea ce priveşte
compoziţia, finisarea şi arderea lor. Se poate aprecia, fapt general observat, că o pastă şi
o ardere mai omogenă o prezintă unele căni, străchini şi castroane. În orice caz,
ceramica neagră sau neagră-cenuşie este prezentă în ansamblul descoperirilor de la Cotu
într-un procent de aproximativ 29%, pe când cea cărămizie, cu diverse nuanţe care i se
asociază, constituie peste 70% din ceramica lucrată cu mâna, procentele acestor
categorii ceramice variază în inventarele locuinţelor, fenomen pe care acum nu-l putem
interpreta.
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun