Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Sistemul defensiv al fortificaţiei getice 31
Dimensiunile valului în S 2 sunt destul de mari, baza sa măsoară 10,50 m, iar
înălţimea actuală a lui este de 1,50 m faţă de nivelul antic de călcare. În S 5, baza
valului măsoară tot 10,50 m, iar înălţimea maximă, faţa de acelaşi nivel, este aproape
identică, de 1,60 m (fig. 8).
În ceea ce priveşte nucleul valului s-a putut constata că nu s-a folosit piatra,
care lipseşte în zonă, dar nici lemnul ale cărui urme nu au apărut în săpătură, s-a utilizat
doar argila, probabil udă şi bine tasată, extrasă din şanţul adiacent şi care se prezintă sub
o formă consistentă, cu puţin nisip, de culoare galben-roşcată (fig. 9). S-a mai putut
observa că panta interioară a valului era mai puţin înclinată decât panta exterioară, care
avea un unghi de înclinare de circa 40 grade, faptul fiind firesc, având în vedere că ea
era cea expusă atacatorilor (pl. 28). O astfel de structură simplă, numai din pământ, o
prezintă şi valurile de la Stânceşti (F l o r e s c u, R a ţ ă, 1969, 9-10), dar şi din alte
fortificaţii, cum ar fi cele de la Saharna Mare sau Stolniceni (A r n ă u t, 2003, 20).
Fig. 8. Cotu - Copălău. Valul de pe latura de sud a fortificaţiei.
În ceea ce priveşte şanţul adiacent valului, în S 2, profilul său era de formă
aproximativ trapezoidală (fig. 10). Lăţimea superioară a şanţului măsoară 10 m, iar cea
inferioară 1,50 m. Adâncimea lui, de la nivelul vechi de călcare, era de 3,50 m. În profil,
taluzul şanţului era mai înclinat decât cel al pantei exterioare a valului, având circa
45 grade. Atât la val, cât şi la şanţ nu s-au găsit urme care să indice utilizarea pietrei sau
a materialelor lemnoase. Caracteristici diferite prezintă şanţul în profilul S 5, unde
lăţimea superioară a acestuia era de numai 3,50 m, iar profilul său avea o formă
triunghiulară (pl. 29). Lăţimea redusă a şanţului în acest sector s-ar putea explica prin
existenţa, în faţa liniilor de apărare, a unei viroage naturale ce pornea imediat după
poarta de acces, deci prin prezenţa unui element natural de apărare. Situaţia se poate
interpreta şi altfel. Acestă ravenă, care ar putea să se fi creat după părăsirea fortificaţiei,
nu exclude posibilitatea unor alunecări de teren care să fi deformat profilul iniţial al
fortificaţiei din acest sector (îndeosebi a şanţului), ceea ce ar justifica faptul că nivelul
vechi de călcare la buza exterioară a şanţului era aici cu circa un metru mai coborât faţă
de nivelul celei dinspre val. Modalităţile diferite de realizare a liniei de apărare de pe
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun