Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
III. SISTEMUL DEFENSIV AL FORTIFICAŢIEI GETICE
Constructorii aşezării întărite de la Cotu - Copălău au avut posibilitatea să
aleagă un teren propice, cu două pante naturale extrem de abrupte, fapt care a favorizat
opera de edificare a fortificaţiilor, uşurând considerabil efortul colectiv necesar în
privinţa concentrării forţei de muncă, a timpului şi execuţiei propriu-zise: săparea
şanţurilor şi manipularea pământului la alcătuirea valurilor, înălţarea palisadelor,
escarparea pantelor şi eliberarea câmpului de observaţie imediată de materialul vegetal
etc. Diferenţa de nivel de peste 130 m dintre lunca Miletinului şi promontoriul pe care
se află aşezarea îi conferă acesteia, totodată, o poziţie dominantă asupra Câmpiei
Moldovei şi o largă vizibilitate spre întinderea ei, deci o poziţie strategică excelentă.
Alegerea locului a mai fost favorizată, aşa cum am mai subliniat, de forma
triunghiulară a platoului, mărginit în dreapta şi în stânga de pante abrupte cu diferenţe
de nivel foarte mari, de 20-30 m faţă de marginea terasei, la o distanţă pe orizontală de
100-150 m (la ora actuală, căci la vremea respectivă diferenţele erau cu siguranţă mult
mai mari). Având latura de est de 400 m, iar cea de vest de 350 m şi baza de 450 m pe
coardă, suprafaţa actuală a fortificaţiei cuprinde circa 7 ha. Menţionăm că pe latura de
sud, şanţul şi valul are un traseu rotujit, ca la majoritatea fortificaţiilor din această epocă
(K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000, 91), rotunjire care dădea apărătorilor un unghi
vizual şi de acţiune mult mai mare. Din cele de mai sus se desprinde că această
fortificaţie se încadrează în seria celor de tip "pinten barat" sau "promontoriu barat"
(Z a n o c i, 1998, 33-34), cu o formă triunghiular alungită (pl. 27).
Pantele laterale de est şi de vest, foarte abrupte presupun fortificarea lor numai
printr-o simplă palisadă de lemn, ale cărei resturi arse sau nearse nu au mai putut fi
găsite ca urmare a alunecărilor masive de teren, vizibile şi astăzi. Se poate bănui totuşi
că, pe lângă curăţirea pantelor de vegetaţia arboricolă, să fi fost întreprinse şi lucrări de
escarpare sau de amenajare a unor obstacole în calea asediatorilor. Nu poate fi exclusă
nici eventualitatea fortificării acestor margini abrupte ale aşezării cu un val, precum este
cel identificat la Cotnari prin interpretarea fotogramelor (A r n ă u t, 2003, 28).
Existau două căi de acces mai lesnicioase spre platoul numit "Poiana
Costăchel", pe care se află aşezarea fortificată de la Cotu (fig. 1). Prima era în nord, prin
acel vârf triungiular la care se ajungea pe coama îngustă, de numai 3 - 4 m, numită
"Creasta Cocoşului" sau "Piciorul Cocoşului". Cea de a doua, în sud, unde platoul se
continuă lin spre suprafaţa înălţimii numită "Dealul Jorovlea". Ambele căi au fost barate
prin fortificaţii, prima pe o distanţă redusă, cea de a doua cu un val şi şanţ adiacent, lung
de 450 m.
Trebuie să reamintim faptul că, cel puţin în ultimele două secole, suprafaţa pe
care se află aşezarea a fost folosită ca teren arabil, dar şi ca spaţiu gospodăresc, ca loc
de amplasare a conacului mai sus amintit. Această suprafaţă a fost aproape total
împădurită după anul 1960, ca urmare unele segmente ale şanţului de apărare au fost
colmatate, iar valul s-a aplatizat. Porţiunea cea mai bine păstrată este cea care porneşte
din colţul drept, cel de est al fortificaţiei, unde, pe o distanţă de 100 de m, valul şi şanţul
s-au conservat aproape în întregime, unde a fost plasată în vechime şi poarta de intrare
(pl. 23/2). Linia fortificaţiilor face apoi un uşor unghi şi se opreşte pe marginea terasei
din partea opusă, locul cel mai abrupt de pe întreaga latură de vest (pl. 25/2).
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun