Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
Descrierea săpăturilor 25
1,50 m. Groapa se adâncea până la - 0,50 m, având un inventar nesemnificativ: cărbune
de lemn, trei fragmente de oase de animale şi câteva fragmente minuscule de chirpic.
Gr. 3/S 39 - 2004
A fost surprinsă în capătul nord-estic al secţiunii şi pentru dezvelirea ei s-a
practicat o casetă de 3,30 x 3,30 m. Groapa în plan era de formă ovală, cu diametrele
între 1,70 şi 1 m, adâncindu-se la - 0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Pereţii ei
erau albiaţi, iar fundul rotunjit. În cavitatea gropii s-a găsit o cană, 201 fragmente
ceramice, multe oase de animale, chirpic, arsură, cute (pl. 21/10-12) şi un cuţit de fier
(pl. 21/11).
Cu excepţia, foarte probabilă a Gr. 1, interpretată ca o dovadă a unor practici
magico-religioase, nu cunoaştem care a fost utilitatea acestora, forma şi dimensiunile lor
fiind improprii păstrării proviziilor.
II. 5. Consideraţii generale asupra locuirii getice
După cum a reieşit din cele de mai sus, săpăturile de la Cotu au fost constrânse
să se efectueze în spaţii limitate. Dispersia secţiunilor noastre, la prima vedere, pare a fi
dezordonată, dar această împrăştiere a suprafeţelor săpate a vizat investigarea unor zone
cât mai diferite din incintă (v. pl. 27). Numai pe această bază putem preciza câteva date
privind amplasarea spaţiilor locuite ca şi unele aspecte ale densităţii de vieţuire, fapte
care au contribuit la conturarea unor consideraţii generale asupra vestigiilor de aici.
Pentru aprecierea densităţii de locuire în suprafaţa aşezării, pe lângă
complexele propriu-zise, am luat ca etalon dispersia materialelor arheologice, în speţă a
numărului de fragmente ceramice. Urmărind constant cantitatea de ceramică găsită în
fiecare secţiune, am distins clar că prezenţa unui număr mai mare sau mai mic de
fragmente ceramice este în directă legătură cu existenţa complexelor de locuire în acele
suprafeţe, depunerile arheologice fiind mult mai consistente în preajma locuinţelor.
Faptul este normal, dar nu trebuie să omitem, în situaţia dată, că materialul arheologic a
fost purtat prin arături la distanţe apreciabile faţă de poziţia lui iniţială. Chiar şi în acest
caz este totuşi de presupus că o suprafaţă cu puţină sau chiar fără ceramică indică spaţii
libere, nelocuite.
Aplicarea acestei metode de cercetare a relevat mai multe situaţii care trebuie
interpretate distinct.
Secţiunile cu un bogat material arheologic, îndeosebi cu un număr apreciabil de
fragmente ceramice, sunt cele care au intersectat complexele de locuire. De exemplu, S
7 cu 318 fragmente sau S 35 cu 296 fragmente ceramice, au surprins L 3, respectiv L 13
şi L 14.
Sunt secţiuni care au furnizat o cantitate apreciabilă de material arheologic,
cum ar fi S 14 cu 303, S 18 cu 254 sau S 40 cu 114 fragmente ceramice, unde, totuşi, nu
s-au găsit complexe de locuire. Verosimil este să presupunem că în dreapta sau stânga
lor să fi fost astfel de vestigii nesurprinse însă în săpăturile noastre. Nu excludem nici
posibilitatea ca pe traseul lor să fi fost locuinţe care nu au fost incendiate, materialul de
construcţie (lemn şi lut) să se fi descompus fără să lase urme vizibile, îndeosebi chirpic.
O altă situaţie o prezintă câteva secţiuni care s-au dovedit a fi plasate între
complexele de locuire, cum ar fi S 15, aflată între L 4 şi L 10, care a furnizat 45
fragmente sau S 9, dintre L 10 şi L 11, cu 59 de fragmente ceramice. Secţiunile mai sus
menţionate, ca şi altele, ar indica spaţiile libere dintre locuinţe, existenţa unor astfel de
spaţii libere, cu suprafeţe diferite, fiind firească.
Cu totul altfel se prezintă dispersia materialului arheologic în alte suprafeţe
săpate. Astfel, S 27 (1 fragment), S 30 (39 de fragmente) şi S 33 (5 fragmente ceramice)
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun