Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...
Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...
Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
OCTAVIAN LIVIU ŞOVAN MIRCEA IGNAT<br />
AŞEZAREA GETICĂ FORTIFICATĂ<br />
DE LA<br />
COTU - COPĂLĂU<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
MUZEUL JUDEŢEAN BOTOŞANI<br />
BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA "HIERASUS"<br />
MONOGRAPHICA<br />
III<br />
OCTAVIAN LIVIU ŞOVAN MIRCEA IGNAT<br />
AŞEZAREA GETICĂ FORTIFICATĂ<br />
DE LA<br />
COTU - COPĂLĂU<br />
Mulțumim Domnului Octavian-Liviu Șovan şi Domnului Mircea Ignat pentru înțelegerea<br />
și disponibilitatea dumnealor, acordându-ne dreptul <strong>de</strong> a distribui acest volum gratuit in<br />
prezenta varianta electronică.<br />
ISBN 978-606-537-106-4<br />
© <strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun, 2012<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
email: editura@cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
tel./fax. 0245 218 318<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Redactor: Octavian -Liviu Şovan<br />
Desene: Ecaterina Rusu<br />
Fotografii: Octavian Liviu Şovan<br />
Tehnoredactare: Mircea Ignat, Sorin Ignătescu, Octavian Liviu Şovan<br />
Coperta: Andrei Mărgărit<br />
Editor: Dan Mărgărit<br />
e-book ISBN 978-606-537-106-4<br />
© 2012, <strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
str. Maior Spirescu, bl. C4, sc. C, ap. 2, Târgovişte, jud. Dâmboviţa<br />
e-mail: editura@cetatea<strong>de</strong>scaun.ro , www.cetatea<strong>de</strong>scaun.to<br />
Tel./Fax.: 0245218318; 0721209519<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
CUPRINS<br />
Prefaţă - Ulcica lui Şovan - dr. Mihai Mă<strong>la</strong>imare...................... 7<br />
Introducere................................................................................. 9<br />
I. Note preliminare........................................................................ 12<br />
I. 1. Cadrul geografic general..................................................... 12<br />
I. 2. Evoluţia şi stadiul actual al cercetărilor.............................. 13<br />
II. Descrierea săpăturilor................................................................ 15<br />
II. 1. Metoda <strong>de</strong> cercetare.......................................................... 15<br />
II. 2. Secţiunile şi stratigrafia lor............................................... 15<br />
II. 3. Locuinţe............................................................................ 19<br />
II. 4. Gropi................................................................................. 24<br />
II. 5. Consi<strong>de</strong>raţii generale asupra locuirii getice...................... 25<br />
II. 6. Vestigii din alte epoci........................................................ 26<br />
III. Sistemul <strong>de</strong>fensiv al fortificaţiei getice...................................... 29<br />
IV. Inventarul aşezării...................................................................... 35<br />
IV. 1. Ceramica.......................................................................... 35<br />
IV. 2. Unelte, arme şi piese <strong>de</strong> podoabă metalice...................... 48<br />
IV. 3. Alte categorii <strong>de</strong> obiecte.................................................. 49<br />
IV. 4. Piese cu semnificaţii cultice............................................ 51<br />
V. Cronologia <strong>de</strong>scoperirilor.......................................................... 53<br />
VI. Încheieri istorice........................................................................ 57<br />
VII. Studiul arheozoologic al resturilor faunistice <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-<br />
Copălău - prof. univ. dr. Sergiu Haimovici...............………… 63<br />
Résumé..................................................................................... 73<br />
Lista prescurtărilor.................................................................... 79<br />
Bibliografie............................................................................... 79<br />
Indice general........................................................................... 83<br />
Explicaţia p<strong>la</strong>nşelor.................................................................. 85<br />
P<strong>la</strong>nşe....................................................................................... 88<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
PREFAŢĂ<br />
Ulcica lui Şovan<br />
Se împletesc enorm <strong>de</strong> multe imagini, sunete, stări. Ori <strong>de</strong> câte ori mă gân<strong>de</strong>sc<br />
<strong>la</strong> ziua aceea când, împreună cu câţiva ziarişti, am adăstat pentru câteva ore în<br />
„tabăra lui Şovan” <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău. Într-o groapă, încă prinsă în mrejele pământului,<br />
stătea ulcica aceea <strong>de</strong> lut, crăpată în zeci <strong>de</strong> cioburi, dar, printr-o minune, păstrându-şi<br />
încă forma, dolofană şi gingaşă în ace<strong>la</strong>şi timp, aproape ca o respiraţie <strong>de</strong> prunc nou<br />
născut. A stat ascunsă câteva milenii şi se va odihni într-o vitrină <strong>de</strong> muzeu, ţinând în<br />
ea secretul unei lumi <strong>de</strong>spre care presupunem că ştim câte ceva.<br />
Se mai adaugă <strong>la</strong> asta câteva fotografii pe care mi le-au păstrat ai mei cu<br />
bunicul din Copălău, o figură aspră, viguroasă, colţoasă, cum vor fi fost, cred, cei care,<br />
cu câteva mii <strong>de</strong> ani înainte, vor fi băut vin din ulcica <strong>de</strong> lut. Se mai adaugă piatra <strong>de</strong><br />
altar a bisericii din prăvălitul sat Jorovlea şi un sentiment pe care nici nu încerc să mi-l<br />
ascund, o stranie comuniune cu umbrele ce domină pădurea ce acoperă „Poiana lui<br />
Costăchel”. În şuieratul crivăţului iarna parcă se aud voci, g<strong>la</strong>suri gângurite <strong>de</strong> copii<br />
care învârt în mâini zornăitori <strong>de</strong> lut, scrâşnetul cosorului în tulpina fragedă a viţei,<br />
fluieratul scurt al fusaiolei şi mirosul ace<strong>la</strong> incredibil <strong>de</strong> <strong>la</strong>pte fiert şi un pic ars cu care<br />
ne-am culcat toţi cei care am mai avut şansa să ne petrecem copilăria în vatra<br />
îngăduitoare şi blândă a vreunui sat.<br />
La picioarele noastre stătea o clipă din astra<strong>la</strong> călătorie a fiinţei umane şi,<br />
printr-un joc al sorţii, poate nu întâmplător, căci nimic nu este doar hazard, avusesem<br />
tăria să cer şi să obţin fondurile necesare „săpăturii”, ca un fel <strong>de</strong> datorie pe care o<br />
aveam hărăzită şi care, iată, se împlinea, închizând un cerc în fiinţa căruia eram şi eu<br />
un punct oarecare.<br />
Care sunt oare bucuriile lui Şovan, m-am întrebat atunci când l-am văzut atât<br />
<strong>de</strong> aprins, <strong>de</strong> agitat, <strong>de</strong> nervos, <strong>de</strong> preocupat, înainte <strong>de</strong> începerea săpăturii şi le-am<br />
priceput atunci când, vizitându-l <strong>la</strong> faţa locului, l-am găsit calm, re<strong>la</strong>xat, uşor aerian,<br />
plutitor, cu un aer <strong>de</strong> mister în privire şi în g<strong>la</strong>s. Geţii lui, cucutenienii lui, fusaiolele<br />
lui, zornăitoarele lui, valul <strong>de</strong> pământ şi palisa<strong>de</strong>le, toate ale lui, toate ca o vibraţie, ca<br />
o menire, ca o dragoste căreia nu i te poţi împotrivi, ca un dram <strong>de</strong> pelin sfărâmat în<br />
fiinţa unui vin bărbătesc. Acum a scris o carte, una pe care am citit-o pe nerăsuf<strong>la</strong>te,<br />
căci eu mi-am găsit în ea rădăcinile, înţelesurile drumului pe care neamurile le străbat<br />
întru izbăvirea păcatelor pe care nu le-au putut ocoli.<br />
A fost un ceas <strong>de</strong> biruinţă asupra timpului şi morţii pe care lectura aceasta mi<br />
l-a oferit <strong>de</strong> fapt. Între vorbele lui Şovan, cu un iz tehnicist, <strong>de</strong> parcă nici nu se vrea citit<br />
<strong>de</strong> afoni ca mine, răsună ciudat g<strong>la</strong>suri, bat vânturi <strong>de</strong> primăvară şi <strong>de</strong> iarnă, cad ploi<br />
bulbucate, cu trăsnete a căror spaimă se întin<strong>de</strong> pe <strong>de</strong>alurile din faţă, adie un miros <strong>de</strong><br />
păpădie şi <strong>de</strong> tei, cântă cucul şi se năruie luna, misterioasă ca o fată mare.<br />
S-a întâmp<strong>la</strong>t să pot face rost <strong>de</strong> banii <strong>de</strong> care avea nevoie Şovan pentru a găsi<br />
ulcica şi mă răsplăteşte acum cerându-mi să scriu o prefaţă, lucru pe care, iată, eu nu-l<br />
pot face, sau, mă rog, nu-l pot face aşa cum şi-ar fi dorit, căci mi-am simţit alcătuirea<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
din lutul acelei ulcele, bondoacă şi suavă ca un sân, şi am stat în faţa ei ca în faţa<br />
propriului meu <strong>de</strong>stin, bucuros şi trist <strong>de</strong>opotrivă.<br />
Nu ştiu ce vor spune profesioniştii <strong>de</strong>spre cartea lui Şovan, dar eu am citit-o ca<br />
pe un roman <strong>de</strong> Sadoveanu, cu gândul <strong>la</strong> vremuri care s-au dus dar sună încă <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
tare în fiecare fibră a trupului şi sufletului nostru.<br />
Ascunsă în pământul din care este ea însăşi făcută, ulcica lui Şovan se duce <strong>la</strong><br />
muzeu şi, precum Gioconda, poartă în ea misterul ne<strong>de</strong>sluşit al unei lumi apuse. Doar<br />
că, printr-o ciudată împletire <strong>de</strong> fire, îmi simt existenţa ca un fel <strong>de</strong> prelungire a vieţii,<br />
bucuriilor şi amărăciunilor celor ce vor fi băut din ea vinul ace<strong>la</strong> aspru, acru şi tare ca<br />
aerul unei dimineţi <strong>de</strong> vară. Aproape că îmi vine să cred că am trăit să văd ulcica lui<br />
Şovan, ulcica alor mei.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
dr. Mihai Mă<strong>la</strong>imare
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
INTRODUCERE<br />
Civilizaţia getică şi în<strong>de</strong>osebi aşezările fortificate, care o caracterizează şi îi<br />
<strong>de</strong>finesc potenţele creatoare, a constituit, în ultimele <strong>de</strong>cenii, obiectul a numeroase<br />
cercetări sistematice, mai cu seamă în spaţiul carpato-nistrian. Investigaţiile din teren au<br />
generat o consistentă literatură <strong>de</strong> specialitate, concretizată prin numeroase rapoarte <strong>de</strong><br />
săpături, studii şi chiar monografii. Pe linia acestui efort colectiv <strong>de</strong> cercetare a<br />
civilizaţiei getice se înscrie şi strădania noastră <strong>de</strong> a aduce <strong>la</strong> lumină o astfel <strong>de</strong> aşezare<br />
fortificată, a cărei studiere cre<strong>de</strong>m că va contribui <strong>la</strong> conturarea unei pagini mai<br />
cuprinzătoare privind istoria veche a acestui spaţiu românesc.<br />
Aşezarea fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> (com. Copălău, jud. Botoşani), care face<br />
obiectul paginilor ce urmează, a fost i<strong>de</strong>ntificată acum câteva <strong>de</strong>cenii, mai precis în anul<br />
1973. De atunci, în limita posibilităţilor, ea a reprezentat mereu o ţintă a cercetării<br />
arheologice. Abia în anii 2003-2004, dispunând <strong>de</strong> fonduri sporite, putem spune că<br />
cercetarea ei este practic încheiată. În <strong>de</strong>ru<strong>la</strong>rea săpăturilor arheologice din acest<br />
obiectiv dificultăţile nu au fost generate numai <strong>de</strong> precarităţile financiare, ci, în<strong>de</strong>osebi,<br />
<strong>de</strong> faptul că suprafaţa acestei aşezări este acoperită <strong>de</strong> o pădure tânără şi viguroasă,<br />
astfel că săpăturile s-au efectuat exclusiv în puţinele spaţii libere din mijlocul vegetaţiei<br />
arboricole. Numai în acest sens am afirmat că săpăturile arheologice au epuizat, cel<br />
puţin pentru câteva <strong>de</strong>cenii, posibilităţile <strong>de</strong> cercetare ale acestei aşezări.<br />
Investigaţiile sistematice efectuate <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, <strong>de</strong>-a lungul a cinci campanii, au<br />
relevat un bogat şi variat bagaj informaţional. Particu<strong>la</strong>rităţile <strong>de</strong> realizare a liniilor <strong>de</strong><br />
fortificaţie, modalităţile <strong>de</strong> construire a locuinţelor, ca şi un variat material arheologic<br />
mobil, se impun a fi cunoscute în lumea specialiştilor şi nu numai <strong>de</strong> aceştia, ci şi <strong>de</strong> toţi<br />
cei interesaţi <strong>de</strong> istoria veche a spaţiului moldav. Acest fapt a generat dorinţa autorilor<br />
<strong>de</strong> a oferi o prezentare monografică a cercetărilor <strong>de</strong> până acum, lăsând viitorului<br />
(atunci când pădurea va fi tăiată), reluarea săpăturilor care vor aduce, <strong>de</strong>sigur, alte<br />
informaţii noi, pe care astăzi nici nu le bănuim. În acest sens, ţinem să subliniem că<br />
suprafaţa săpată <strong>de</strong> noi reprezintă un procent <strong>de</strong> abia 2,85% din aria incintei fortificate.<br />
Desigur, în această situaţie, şi încheierile noastre trebuie privite ca atare.<br />
La realizarea paginilor ce urmează au contribuit, într-un fel sau altul, şi alţi<br />
numeroşi colegi, cei mai mulţi nominalizaţi în paginile ce urmează, care au avut<br />
bunăvoinţa <strong>de</strong> a răspun<strong>de</strong> <strong>de</strong>zinteresat solicitărilor noastre. Rezultatele strădaniei lor leam<br />
utilizat în e<strong>la</strong>borarea <strong>de</strong>mersului <strong>de</strong> faţă. Tuturor, mulţumirile noastre!<br />
Un sprijin <strong>de</strong>osebit l-am primit din partea unui fiu al acestor meleaguri, şi<br />
anume <strong>de</strong> <strong>la</strong> domnul <strong>de</strong>putat dr. Mihai Mă<strong>la</strong>imare, preşedinte al Comisiei <strong>de</strong> Cultură a<br />
Camerei Deputaţilor, în legis<strong>la</strong>tura 2001-2004, care a facilitat cu generozitate accesul <strong>la</strong><br />
fondurile necesare efectuării săpăturilor arheologice şi valorificării lor ştiinţifice.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Nu putem omite nici aportul substanţial a prof. univ. dr. Sergiu Haimovici,<br />
reputat specialist în arheozoologie, care a studiat materialul paleofaunistic <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> şi<br />
care a înserat în paginile acestui volum un substanţial capitol referitor <strong>la</strong> acest material.<br />
Suntem conştienţi <strong>de</strong> limitele cercetării noastre, <strong>de</strong> lipsa unor <strong>de</strong>scoperiri certe<br />
care ar fi dat încadrări cronologice mai precise şi <strong>de</strong> dovezi conclu<strong>de</strong>nte şi <strong>de</strong> netăgăduit<br />
care să ne susţină ipotezele. Cititorul este singurul îndreptăţit să discute şi să "rescrie"<br />
<strong>de</strong>mersul nostru. Sperăm ca peste toate inadvertenţele, paginile următoare să fie socotite<br />
ca o mo<strong>de</strong>stă contribuţie <strong>la</strong> cunoaşterea civilizaţiei şi istoriei geţilor din spaţiul carpatonistrian.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
I. NOTE PRELIMINARE<br />
I. 1. Cadrul geografic general<br />
Localitatea <strong>Cotu</strong>, comuna Copălău, se află situată în partea <strong>de</strong> sud a ju<strong>de</strong>ţului<br />
Botoşani, pe valea pârâului Miletin, al cărui bazin face parte, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
geomorfologic, din Câmpia Jijiei Superioare, parte componentă a Câmpiei Moldovei.<br />
Relieful acestei regiuni se prezintă sub forma unor interfluvii cu aspect colinar şi<br />
<strong>de</strong>luros, cu terase fragmentate <strong>de</strong> văi, având aspectul unei câmpii stepizate, lipsind o<br />
vegetaţie arborescentă bogată (B ă c ă u a n u, 1968, 273-275). Dar <strong>la</strong> o mică distanţă <strong>de</strong><br />
numai câteva sute <strong>de</strong> metri, <strong>la</strong> sud <strong>de</strong> localitatea amintită şi <strong>de</strong> şoseaua naţională<br />
Botoşani - Iaşi, se află <strong>de</strong>alurile înalte care fac marginea abruptului dintre Podişul<br />
Sucevei şi Câmpia Moldovei (T u f e s c u, 1977, 25). Diferenţa <strong>de</strong> nivel dintre lunca<br />
Miletinului şi punctul cel mai înalt al <strong>de</strong>alurilor care aparţin abruptului amintit, în<br />
dreptul satului <strong>Cotu</strong>, este <strong>de</strong> peste 130 m, punctul respectiv fiind cunoscut sub numele<br />
<strong>de</strong> "Dealul Jorovlea" (232,80 m altitudine absolută). Pe p<strong>la</strong>toul acestui <strong>de</strong>al se află<br />
tocmai fortificaţia care face obiectul cercetării noastre, fortificaţie edificată pe o<br />
înălţime dominantă <strong>de</strong> <strong>la</strong> marginea Podişului Sucevei şi care oferă un <strong>la</strong>rg orizont vizual<br />
spre Câmpia Moldovei.<br />
La aşezarea fortificată se ajunge din centrul satului <strong>Cotu</strong>, din şoseaua Botoşani<br />
- Iaşi, pe un drum forestier care se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> spre vest şi care duce spre un pâlc <strong>de</strong> case<br />
în locul numit "Poiana Jorovlea". De asemenea, din lunca Miletinului, din dreptul<br />
satului Copălău există şi o altă posibilitate <strong>de</strong> acces şi anume o cărare ce urcă pieptiş pe<br />
o coamă îngustă <strong>de</strong> 3-4 metri, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> abruptă pe părţile ei <strong>la</strong>terale, numită <strong>de</strong> localnici<br />
"Piciorul Cocoşului" sau "Creasta Cocoşului" (fig. 1). Şi pe această coamă se poate<br />
ajunge pe p<strong>la</strong>toul triunghiu<strong>la</strong>r al "Dealului Jorovlea", numit şi "Poiana Costăchel", un<strong>de</strong><br />
este p<strong>la</strong>sată fortificaţia noastră.<br />
Toponimul <strong>de</strong> "Jorovlea" provine din numele satului Jorovlea dispărut <strong>la</strong><br />
începutul sec. al XIX-lea, ale cărui urme au fost <strong>de</strong>pistate mult mai <strong>la</strong> sud, în afara<br />
limitelor fortificaţiei, în locul numit "Poiana Jorovlea" (pentru <strong>de</strong>talii v. RAJB, I, 72 şi<br />
II, 340). Menţionăm că <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> "Poiana Costăchel", provine mai mult ca sigur<br />
după numele proprietarului unui conac ce fusese construit chiar în incinta fortificată.<br />
Aşezarea este p<strong>la</strong>sată <strong>de</strong>ci pe acea ramă <strong>de</strong> contact dintre Podişul Sucevei şi<br />
Câmpia Moldovei, bine individualizată <strong>de</strong> cercetările antropogeografice, atât <strong>de</strong> propice<br />
vieţii umane astăzi (T u f e s c u, 1977, 72), dar şi în trecut, după cum o dove<strong>de</strong>sc<br />
varietatea <strong>de</strong>scoperirilor arheologice (RABJ, I, 1976, passim). Atragem atenţia asupra<br />
faptului că până în prezent nu au fost <strong>de</strong>pistate totuşi, în imediata vecinătate a aşezării<br />
fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, vestigii cert datate în perioada <strong>de</strong> existenţă a acesteia. Nu este<br />
exclus ca fragmentele ceramice aparţinând epocii fierului găsite într-o zonă mai <strong>la</strong>rgă,<br />
cum ar fi cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Draxini - "Cânepişte" - com. Băluşeni (Ibi<strong>de</strong>m, 47) sau <strong>de</strong> <strong>la</strong> Lunca -<br />
punctul "Morişca" - com. Lunca (Ibi<strong>de</strong>m, 158) să indice existenţa unor aşezări <strong>de</strong>schise,<br />
contemporane cu fortificaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Fortificaţia are o formă triunghiu<strong>la</strong>ră, cu vârful îndreptat spre nord, către satul<br />
<strong>Cotu</strong>, spre acea coamă îngustă numită "Piciorul sau Creasta Cocoşului" care reprezintă<br />
o cale <strong>de</strong> acces spre p<strong>la</strong>tou, utilizată şi astăzi în circu<strong>la</strong>ţia dintre satul Copălău şi pâlcul<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
12<br />
Note preliminare<br />
<strong>de</strong> case din "Poiana Jorovlea". Desigur, calea <strong>de</strong> acces menţionată a <strong>de</strong>terminat ca<br />
această porţiune să fie barată <strong>de</strong> contructorii fortificaţiei, cu un şanţ şi probabil cu un val<br />
adiacent, întrucât în dreapta şi stânga, <strong>la</strong>turile triunghiu<strong>la</strong>re ale p<strong>la</strong>toului prezintă pante<br />
foarte abrupte, greu accesibile, <strong>de</strong>ci elemente propice ale unei apărări naturale. Latura<br />
sudică face o legătură lesnicioasă cu p<strong>la</strong>toul dinspre "Poiana Jorovlea", din care cauză<br />
această <strong>la</strong>tură a fost fortificată printr-un val şi şanţ, întrerupt către colţul <strong>de</strong> est <strong>de</strong> o<br />
poartă <strong>de</strong> acces spre interiorul fortificaţiei, bine vizibilă, utilizată şi azi ca loc <strong>de</strong> trecere<br />
spre p<strong>la</strong>tou (pl. 27).<br />
Fig. 1. Amp<strong>la</strong>sarea topografică a aşezării fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
(1. "Creasta Cocoşului, 2. "Poiana Costăchel).<br />
Suprafaţa incintei fortificate a fost folosită, în ultimele două secole, ca teren<br />
arabil. Cândva în centrul ei a fost construit şi conacul mai sus amintit, care a dat şi<br />
numele <strong>de</strong> "Poiana Costăchel" acestui p<strong>la</strong>tou. După 1960, suprafaţa fortificaţiei şi<br />
<strong>la</strong>turile ei <strong>de</strong> est şi vest au fost împădurite, ceea ce a <strong>de</strong>terminat o oarecare modificare a<br />
peisajului şi mai ales a elementelor <strong>de</strong> fortificare. Numai o mică porţiune, sub formă <strong>de</strong><br />
potcoavă, spre <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> sud-vest a incintei nu a fost împădurită, fiind utilizată în<br />
continuare ca teren arabil, singurul spaţiu în care s-au putut efectua săpături arheologice<br />
sistematice şi <strong>de</strong> mai mare amploare.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău 13<br />
I. 2. Evoluţia şi stadiul actual al cercetărilor<br />
Aşezarea fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău a fost i<strong>de</strong>ntificată în anul 1973, cu<br />
prilejul cercetărilor <strong>de</strong> suprafaţă menite să realizeze repertoriul arheologic al ju<strong>de</strong>ţului<br />
Botoşani (Ibi<strong>de</strong>m, 72-73). Având în ve<strong>de</strong>re importanţa unui astfel <strong>de</strong> obiectiv, în anii<br />
1985, 1988 şi 1990, aici s-au efectuat săpături arheologice, din păcate limitate ca<br />
suprafaţă, edificatoare însă pentru încadrarea aşezării în rândul monumentelor fortificate<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> începutul celei <strong>de</strong> a doua epoci a fierului. Cu promptitudine, rezultatele<br />
cercetărilor au făcut obiectul unor comunicări, a unor rapoarte preliminare şi studii care<br />
au introdus în circuitul ştiinţific acest important obiectiv arheologic. Menţionarea în<br />
subsol a tuturor contribuţiilor are menirea <strong>de</strong> a ilustra progresele făcute în <strong>de</strong>sluşirea<br />
multiplelor probleme ridicate <strong>de</strong> cercetarea aşezării, realizate concomitent cu extin<strong>de</strong>rea<br />
săpăturilor 1 .<br />
Fig. 2. - <strong>Cotu</strong> - Copălău. P<strong>la</strong>toul fortificaţiei spre "Creasta Cocoşului".<br />
În rezumat, săpăturile din anii mai sus specificaţi au vizat studierea sistemului<br />
<strong>de</strong> fortificare prin trei secţiuni (S 2, S 3 şi S 5), ca şi cunoaşterea <strong>de</strong>punerilor<br />
arheologice din incinta fortificată (S 1 şi S 4), prin care s-au surprins două locuinţe <strong>de</strong><br />
1 P. Şadurschi, O.L.Şovan, <strong>Cetatea</strong> getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău, în "Hierasus", VI, 1986, p. 33-<br />
39; I<strong>de</strong>m, Date preliminare privind locuirea geto-dacică din cetatea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău, în<br />
"Symposia Thracologica", 4, Ora<strong>de</strong>a, 1986, p. 80; I<strong>de</strong>m, <strong>Cetatea</strong> getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău,<br />
ju<strong>de</strong>ţul Botoşani, în "Symposia Thracologica", 7, Tulcea, 1989, p. 284-285; I<strong>de</strong>m, Aşezarea<br />
getică întărită <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău, în "ArhMold.", XVII, 1994, p. 169-181; I<strong>de</strong>m, <strong>Cotu</strong>,<br />
"Jorovlea = Poiana Costăchel", com. Copălău, jud. Botoşani, în "Situri arheologice cercetate în<br />
perioada 1983-1992", Brăi<strong>la</strong>, p. 36; Nu omitem nici o contribuţie co<strong>la</strong>terală monumentului<br />
discutat, semnată <strong>de</strong> Paul Şadurschi şi Steliana Băluţă, Figurinele antropomorfe <strong>la</strong> geto-daci şi<br />
unele ritualuri etno-folclorice <strong>la</strong> români, în "Symposia Thracologica", 6, Piatra Neamţ, 1988, p.<br />
180; Menţionăm, <strong>de</strong> asemenea, şi raportul <strong>de</strong> săpătură prezentat <strong>la</strong> Sesiunea anuală <strong>de</strong> <strong>la</strong> Cluj -<br />
Napoca: O. L. Şovan, M. Ignat, în "CCAR", Bucureşti, 2004, p. 105-107.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
14<br />
Note preliminare<br />
suprafaţă (L 1 şi L 2), o groapă <strong>de</strong> mici dimensiuni (Gr. 1) ca şi un variat material<br />
arheologic. O sinteză succintă a tuturor rezultatelor fiind publicată <strong>de</strong> Ş a d u r s c h i,<br />
Ş o v a n, 1994, 160-181. Menţionăm că tot în acei ani a fost realizată, <strong>de</strong> către O. L.<br />
Şovan, şi o ridicare topografică a monumentului, fapt ce facilitează obţinerea unei<br />
viziuni <strong>de</strong> ansamblu asupra sistemului <strong>de</strong> fortificaţii şi asupra amp<strong>la</strong>sării suprafeţelor<br />
săpate.<br />
Reluarea săpăturilor arheologice din anii 2003 şi 2004 a avut ca obiectiv<br />
<strong>de</strong>zvelirea unui număr cât mai mare <strong>de</strong> complexe <strong>de</strong> locuire şi obţinerea unor elemente<br />
mai exacte <strong>de</strong> datare a aşezării. Nu s-a ignorat nici studierea sistemului <strong>de</strong> fortificaţii.<br />
Săpăturile din 2003 s-au efectuat în singurul spaţiu liber, neacoperit <strong>de</strong> pădure, acolo<br />
un<strong>de</strong> s-au practicat intens arăturile şi un<strong>de</strong> exista realul pericol <strong>de</strong> a se distruge total<br />
resturile <strong>de</strong> locuire existente în această poiană.<br />
Săpăturile din 2003 au constat din 16 secţiuni (notate S 6 - S 21), cu casete<br />
adiacente, însumând o suprafaţă <strong>de</strong> peste 950 mp. Prin noile cercetări s-au <strong>de</strong>zvelit<br />
vestigiile a opt locuinţe <strong>de</strong> suprafaţă (L 3 - L 8 şi L 10 - L 11) şi a uneia semiîngropate<br />
(L 9). La acestea adăugă o groapă <strong>de</strong> mici dimensiuni (Gr. 2) surprinsă în S 16.<br />
Săpăturile au furnizat, <strong>de</strong> asemenea, şi un variat material arheologic (Ş o v a n, I g n a t,<br />
2004, 105-107).<br />
În campania din anul 2004, săpaturile s-au efectuat prin <strong>de</strong>zvelirea a 24 <strong>de</strong><br />
suprafeţe cu dimensiuni diferite (S 22 - S 45), însumând aproximativ tot 950 mp, dar<br />
prin amp<strong>la</strong>sarea lor în spaţii diferite, putem remarca că au avut o mai mare amploare.<br />
Aceste cercetări au i<strong>de</strong>ntificat cele mai vechi vestigii din acest loc, vestigii reprezentate<br />
<strong>de</strong> patru locuinţe cucuteniene. De asemenea, s-a urmărit dispersia locuirii getice în<br />
cadrul incintei fortificate ca şi surprin<strong>de</strong>rea altor complexe <strong>de</strong> locuire. Astfel s-au<br />
<strong>de</strong>zvelit alte patru locuinţe (L 12 - L 15) şi o groapă (Gr. 3), toate furnizând un<br />
important lot <strong>de</strong> materiale arheologice care ilustrează vieţuirea din această aşezare. Nu<br />
au fost omise nici investigaţiile privind sistemul <strong>de</strong> fortificare al aşezării.<br />
Cercetările sistematice din cadrul incintei au cuprins până în prezent în jur <strong>de</strong><br />
2000 mp, ceea ce reprezintă, faţă <strong>de</strong> suprafaţa totală a fortificaţiei <strong>de</strong> aproximativ 7 ha,<br />
abia un procent <strong>de</strong> 2,85 %, evi<strong>de</strong>nt nesatisfăcător, dar fără posibilităţi reale <strong>de</strong> a-l mări<br />
substanţial, restul incintei fiind acoperită <strong>de</strong> pădure. Suntem astfel în situaţia <strong>de</strong> a nu<br />
putea preciza cu exactitate răspândirea şi intensitatea locuirii pe tot teritoriul incintei.<br />
Nici unele <strong>de</strong>talii ale sistemului <strong>de</strong> fortificare nu ne sunt încă c<strong>la</strong>re pe <strong>de</strong>plin. Conştienţi<br />
<strong>de</strong> aceste limite consi<strong>de</strong>răm totuşi că este necesar, chiar în acest stadiu al cercetărilor,<br />
publicarea exhaustivă a observaţiilor noastre ca şi a materialelor rezultate din săpături.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
II. DESCRIEREA SĂPĂTURILOR<br />
II. 1. Metoda <strong>de</strong> cercetare<br />
Cercetarea aşezării getice fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> ne-a pus în dilema <strong>de</strong> a alege<br />
între neefectuarea săpăturilor arheologice şi practicarea unor investigaţii limitate, uneori<br />
chiar cu un aspect <strong>de</strong>zordonat în p<strong>la</strong>sarea secţiunilor (pl. 27). Terenul fiind acoperit <strong>de</strong> o<br />
pădure <strong>de</strong>asă, tânără (<strong>de</strong> numai 40 <strong>de</strong> ani) a <strong>de</strong>terminat ca un p<strong>la</strong>n sistematic, conceput<br />
cu axe magistrale şi cu suprafeţe adiacente corespunzătoare, să nu poată fi nici măcar<br />
închipuit. Astfel, am adoptat metoda săpării unor secţiuni cu dimensiuni variabile,<br />
p<strong>la</strong>sate în funcţie <strong>de</strong> posibilităţile din teren şi când a fost cazul, prin <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea unor<br />
casete adiacente.<br />
O investigare mai sistematică s-a putut efectua numai în sud-vestul aşezării,<br />
un<strong>de</strong> acum este o poiană, cu puţini arbori risipiţi. Aici, <strong>de</strong> fapt, s-au găsit cele mai multe<br />
complexe arheologice (14 locuinţe şi două gropi). În restul aşezării secţiunile noastre sau<br />
strecurat în spaţii cât <strong>de</strong> cât libere, căutând să acopere, în limita posibilului, mai<br />
fiecare zonă a aşezării.<br />
P<strong>la</strong>sarea secţiunilor în spaţiul neacoperit <strong>de</strong> pădure a urmărit găsirea a cât mai<br />
multor complexe arheologice şi surprin<strong>de</strong>rea eventualelor concentrări sau suprapuneri<br />
ale lor. Astfel, unele secţiuni au fost săpate în spaţii diferite neacoperite <strong>de</strong> vegetaţie<br />
arboricolă, uneori revenindu-se dintr-un loc în altul. Am respectat însă în prezentarea<br />
săpăturilor notarea iniţială pentru a nu crea confuzii şi pentru a respecta marcarea<br />
materialului arheologic care s-a realizat în ordinea săpării secţiunilor. Menţionăm, <strong>de</strong><br />
asemenea, că trasarea secţiunilor şi mai ales <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea casetelor a fost limitată <strong>de</strong><br />
prezenţa unor arbori, astfel că, <strong>de</strong> multe ori, nu s-au putut <strong>de</strong>zveli integral unele locuinţe<br />
surprinse în secţiuni.<br />
Pentru a urmări dispunerea în suprafaţă a vestigiilor getice, pe lângă precizarea<br />
poziţiei complexelor arheologice (locuinţe şi gropi), am urmărit cantitativ şi dispersia în<br />
spaţiu a materialului mobil (ceramică, alte obiecte). În acest mod, cre<strong>de</strong>m că putem<br />
preciza aproximativ zonele mai intens locuite ale aşezării, dar şi cele lăsate libere, un<strong>de</strong><br />
vestigiile arheologice sunt nesemnificatice sau chiar lipsesc.<br />
II. 2. Secţiunile şi stratigrafia lor<br />
După cum s-a specificat mai sus, săpăturile noastre s-au practicat numai prin<br />
secţiuni. Astfel, <strong>de</strong>-a lungul a cinci campanii s-au săpat 45 <strong>de</strong> secţiuni, cu dimensiuni<br />
diferite, din care 38 în suprafaţa incintei şi aici, un<strong>de</strong> a fost cazul şi un<strong>de</strong> condiţiile au<br />
fost favorabile, prin încă 23 <strong>de</strong> casete adiacente. Alte şapte secţiuni au avut în ve<strong>de</strong>re<br />
studierea elementelor componente ale fortificaţiei, asupra cărora o să revenim în<br />
capitolul următor (v. pl. 27).<br />
II. 2. 1. Suprafeţele săpate. Descriind, în cele ce urmează, secţiunile din incinta<br />
fortificată şi <strong>de</strong>scoperirile care le caracterizează ne propunem să creăm o imagine<br />
generală asupra săpăturilor în ansamblul lor, ca şi asupra situaţiei stratigrafice <strong>de</strong> pe<br />
întreaga suprafaţă a aşezării.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
16<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
S 1/ 1985 (60 x 2 m). Pe traseul secţiunii a fost <strong>de</strong>scoperită L 1, pentru a cărei<br />
cercetare au fost <strong>de</strong>schise două casete <strong>la</strong>terale. În apropierea locuinţei s-a <strong>de</strong>scoperit o<br />
mărgică (?) şi o amuletă-pandantiv confecţionată dintr-un fragment <strong>de</strong> amforă <strong>de</strong><br />
Thasos.<br />
S 4/ 1988 (57 x 2 m). Pe parcursul secţiunii au fost surprinse L 2, pentru care<br />
au fost <strong>de</strong>schise două casete <strong>la</strong>terale, ca şi Gr. 1, p<strong>la</strong>sată în extremitatea nordică a<br />
secţiunii. În preajma locuinţei s-a găsit un fragment <strong>de</strong> amforă provenit din centrul<br />
calcidian <strong>de</strong> <strong>la</strong> Men<strong>de</strong> (pl. 18/1).<br />
S 6/ 2003 (30 x 1,50 m). În lungimea ei nu s-a <strong>de</strong>scoperit nici un complex <strong>de</strong><br />
locuire, în schimb au fost găsite 225 <strong>de</strong> fragmente ceramice (v. pl. 18/3-4).<br />
S 7/ 2003 (29,50 x 1,50 m). Pe parcursul secţiunii a fost <strong>de</strong>scoperită L 3, pentru<br />
<strong>de</strong>zvelirea ei fiind practicate două casete <strong>la</strong>terale. De asemenea, s-au găsit şi 318<br />
fragmente ceramice şi două fusaiole (pl. 18/5-6).<br />
S 8/ 2003 (27,50 x 1,50 m). În această secţiune nu s-au <strong>de</strong>scoperit complexe,<br />
dar cele 114 fragmente ceramice indică posibilitatea ca în apropierea ei să fi fost.<br />
S 9/ 2003 (16,50 x 1,50 m). În nordul acestei secţiuni a fost <strong>de</strong>scoperită L 4,<br />
dar în restul secţiunii materialul ceramic este sărac, abia 42 <strong>de</strong> fragmente.<br />
S 10/ 2003 (26,40 x 1,50 m). În această secţiune a fost <strong>de</strong>scoperită L 5 şi<br />
pentru <strong>de</strong>zvelirea ei s-au <strong>de</strong>schis două casete <strong>la</strong>terale; resturile acestei locuinţe găsinduse<br />
şi în S 12. Descoperirile ceramice sunt consistente (pl. 18/9-10)<br />
S 11/ 2003 (24,40 x 1,50 m). Pe lungimea acestei secţiuni au fost <strong>de</strong>scoperite L<br />
6 şi L 7, pentru prima <strong>de</strong>schizându-se două casete, iar pentru a doua numai o casetă<br />
<strong>la</strong>terală. Deşi s-au surprins două locuinţe materialul ceramic din secţiune (114<br />
fragmente) este mo<strong>de</strong>st.<br />
S 12/ 2003 (25,40 x 1,50 m). Pe parcursul acestei secţiuni a fost <strong>de</strong>zvelită<br />
parţial L 5, surprinsă şi în S 10. În ambele secţiuni s-a găsit un bogat material ceramic,<br />
în total 506 fragmente.<br />
S 13/ 2003 (19 x 1,50 m). În suprafaţa secţiunii a fost <strong>de</strong>scoperită L 8, pentru<br />
<strong>de</strong>zvelirea căreia au fost <strong>de</strong>schise două casete <strong>la</strong>terale. Tot aici s-a surprins şi L 9. În<br />
ambele locuinţe şi în secţiune s-a găsit o cantitate apreciabilă <strong>de</strong> fragmente ceramice<br />
(pl. 18/13-16), peste 1800, reprezentând aproape o cincime din ceramica găsită <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
S 14/ 2003 (47 x 1,50 m). A fost trasată pe un teren situat în afara poienii, lipsit<br />
<strong>de</strong> vegetaţie forestieră. Nu a fost <strong>de</strong>scoperit nici un complex, dar au fost recoltate peste<br />
300 <strong>de</strong> fragmente ceramice (pl. 19/1-4), fapt care ne permite să presupunem<br />
posibilitatea existenţei acestora în imediata vecinătate a săpăturii.<br />
S 15/ 2003 (19,60 x 1,50 m). Pe traseul acestei secţiuni nu a fost <strong>de</strong>scoperită<br />
nici o locuinţă, materialul ceramic fiind nesemnificativ, doar 45 <strong>de</strong> fragmente.<br />
S 16/ 2003 (17 x 1,50 m). Pe cuprinsul acestei secţiuni au dost <strong>de</strong>scoperite L<br />
10 şi Gr. 2, pentru cercetarea ei <strong>de</strong>schizându-se o casetă <strong>la</strong>terală (pl. 19/8-10, 12, 15).<br />
S 17/ 2003 (17 x 1,50 m). Paralelă şi apropiată <strong>de</strong> secţiunea prece<strong>de</strong>ntă a<br />
surprins o parte din L 10. În această locuinţă şi în cele două secţiuni s-au găsit peste 600<br />
<strong>de</strong> fragmente ceramice (pl. 19/13-14).<br />
S 18/ 2003 (13,60 x 1,50 m). Secţiunea a fost trasată aproape perpendicu<strong>la</strong>r pe<br />
S 11, pe un spaţiu lipsit <strong>de</strong> vegetaţie forestieră, ca şi în cazul S 14. Nu s-au <strong>de</strong>scoperit<br />
complexe arheologice, însă au apărut peste 250 <strong>de</strong> fragmente ceramice, fapt care ar<br />
sugera posibilitatea existenţei în apropiere a unui complex <strong>de</strong> locuire..<br />
S 19/ 2003 (17,50 x 1,50 m). Pe traseul acestei secţiuni nu a fost <strong>de</strong>scoperită<br />
nici o locuinţă şi se remarcă o cantitate foarte mică <strong>de</strong> ceramică, abia 59 <strong>de</strong> fragmente.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Descrierea săpăturilor 17<br />
S 20/ 2003 (18,80 x 1,50 m). În lungimea acestei secţiuni a fost <strong>de</strong>scoperită L<br />
11, care a fost <strong>de</strong>zvelită parţial din cauza copacilor. Jumătatea nordică a secţiunii este<br />
foarte săracă în material ceramic, numai 23 <strong>de</strong> fragmente.<br />
S 21/ 2003 (13 x 1,50 m). Nu s-a <strong>de</strong>scoperit nici un complex şi puţine<br />
fragmente ceramice, numai 76.<br />
S 22/ 2004 (34 x 1,50 m). Situată în partea nordică a potcoavei pe care o face<br />
poiana. În lungimea acestei secţiuni a fost <strong>de</strong>zvelită parţial L 12, <strong>de</strong>schizându-se pentru<br />
aceasta şi o casetă <strong>la</strong>terală.<br />
Fig. 3. - <strong>Cotu</strong> - Copălău. Aspect <strong>de</strong> săpătură.<br />
S 23/ 2004 (34 x 1,50 m). Este paralelă şi alăturată secţiunii prece<strong>de</strong>nte,<br />
urmărindu-se cercetarea integrală a L 12. În ambele secţiuni s-a găsit un variat material<br />
arheologic constând din 473 <strong>de</strong> fragmente ceramice (pl. 20/4-7).<br />
S 24/ 2004 (31 x 1,50 m). Lipsită <strong>de</strong> complexe <strong>de</strong> locuire, totuşi în suprafaţa ei<br />
s-au găsit 56 <strong>de</strong> fragmente ceramice.<br />
S 25/ 2004 (12,80 x 1,50 m). Pe traseul acestei secţiuni nu a fost <strong>de</strong>scoperit nici<br />
un complex arheologic, dar au apărut 90 <strong>de</strong> fragmente ceramice (pl. 20/9-10).<br />
S 26/ 2004 (46,40 x 1,50 m). Lipsită <strong>de</strong> complexe <strong>de</strong> locuire ca şi <strong>de</strong> materiale<br />
arheologice.<br />
S 27/ 2004 (14,60 x 1,50 m). Pe traseul acestei secţiuni nu a fost <strong>de</strong>scoperit nici<br />
un complex şi numai un singur fund <strong>de</strong> vas lucrat cu roata (pl. 20/12).<br />
S 28/ 2004 (7,90 x 1,50 m). Lipsită <strong>de</strong> orice <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
S 29/ 2004 (8 x 1,50 m). Pe traseul secţiunii nu s-au <strong>de</strong>pistat complexe <strong>de</strong><br />
locuire, dar s-au găsit bucăţi <strong>de</strong> zgură ca şi nouă fragmente ceramice.<br />
S 30/ 2004 (47 x 1,50 m). Pe traseul acestei secţiuni nu au fost <strong>de</strong>pistate<br />
complexe.<br />
S 33/ 2004 (23 x 1 m). Pe traseul secţiunii n-au apărut complexe <strong>de</strong> locuire.<br />
S-au găsit numai cinci fragmente ceramice.<br />
S 34/ 2004 (9 x 1 m). Lipsită complet <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
18<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
S 35/ 2004 (35 x 1,50 m). Pe traseul secţiunii au fost <strong>de</strong>scoperite L 13 şi L 14,<br />
pentru <strong>de</strong>zvelirea cărora au fost săpate mai multe casete adiacente. De asemenea, a fost<br />
recoltat un bogat material arheologic constând din 296 <strong>de</strong> fragmente ceramice, câteva<br />
bucăţi <strong>de</strong> zgură şi alte piese (pl. 20/14-16).<br />
S 36/ 2004 (9 x 1 m). Lipsită complet <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
S 37/ 2004 (12 x 1 m). Lipsită complet <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
S 38/ 2004 (15 x 1 m). Lipsită complet <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
S 39/ 2004 (85 x 1 m). Pe traseul acestei secţiuni au fost <strong>de</strong>zvelite parţial L 16<br />
şi L 17 (pentru L 16 a fost săpată şi o casetă <strong>la</strong>terală, în limita posibilităţilor oferite <strong>de</strong><br />
şirul <strong>de</strong> arbori), precum şi Gr. 3, cercetată printr-o casetă <strong>de</strong>schisă <strong>la</strong> capătul nord-estic<br />
al acestei secţiuni. L 16 şi L 17 sunt locuinţe cucuteniene. S-a remarcat că pe suprafaţa<br />
L 17 s-au găsit şi 18 fragmente ceramice getice. Tot locuirii getice îi aparţine şi Gr. 3.<br />
S 40/ 2004 (15 x 1,50 m). Lipsită <strong>de</strong> complexe arheologice, dar <strong>de</strong> pe suprafaţa<br />
ei au fost totuşi colectate 114 fragmente ceramice şi alte materiale (pl. 21/1-5).<br />
S 41/ 2004 (18,50 x 1,50 m). Suprafaţă lipsită <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
Secţiunea a urmărit şi o eventuală fortificare a p<strong>la</strong>toului pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> vest.<br />
S 42/ 2004 (101 x 1 m). Pe traseul acestei secţiuni au fost <strong>de</strong>scoperite L 15,<br />
L 18 şi L 19 (pentru L 15 şi L 19 au fost <strong>de</strong>schise două casete <strong>la</strong>terale în limita<br />
posibilităţilor oferite <strong>de</strong> spaţiul strâmt dintre arbori). L 15 este o locuinţă getică, pe când<br />
L 18 şi L 19 aparţin culturii Cucuteni.<br />
S 43/ 2004 (27 x 1 m). Lipsită complet <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
S 44/ 2004 (25 x 1 m). Lipsită complet <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
II. 2. 2. Consi<strong>de</strong>raţii generale asupra stratigrafiei. În precizarea situaţiei<br />
stratigrafice din incinta aşezării fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, noi distingem două zone care<br />
prezintă situaţii diferite. Prima, se întâlneşte în mica suprafaţă neîmpădurită <strong>de</strong> pe <strong>la</strong>tura<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong> sud-vest a aşezării, cea <strong>de</strong> a doua cuprin<strong>de</strong> restul teritoriului, în prezent acoperit<br />
cu pădure.<br />
În ceea ce priveşte prima zonă, cea din poiană, un<strong>de</strong> s-au <strong>de</strong>scoperit 14 din cele<br />
15 locuinţe getice din perimetrul fortificaţiei, trebuie să menţionăm că aici, în ultimii<br />
zeci <strong>de</strong> ani, s-a practicat intens agricultura, arăturile efectuându-se dinspre marginile<br />
terenului spre centru. În acest fel, anual, treptat, pământul este rostogolit spre margini,<br />
încât s-a ajuns <strong>la</strong> situaţia ca după ce majoritatea locuinţelor să fie afectate, mai puternic<br />
cele din centrul perimetrului, cele dinspre margini (mai ales din josul pantei pe care se<br />
află poiana), să rămână in situ, ba chiar să se constate o acumu<strong>la</strong>re masivă <strong>de</strong> pământ<br />
<strong>de</strong>asupra locuinţelor, ca în cazul L 9, care a avut podina <strong>la</strong> un metru sub nivelul <strong>de</strong><br />
călcare actual.<br />
Pornind <strong>de</strong> <strong>la</strong> aceste precizări, se poate înţelege stratigrafia locului. Astfel, sub<br />
pământul arabil, cu grosimea în jur <strong>de</strong> 20-25 cm (mai subţire în zona centrală), apare<br />
stratul <strong>de</strong> <strong>de</strong>punere arheologică, însă <strong>de</strong>seori numai în jumătatea sudică a pantei pe care<br />
se află aşezarea, întrucât pe traseul a multor secţiuni, în jumătatea nordică a acestora,<br />
pământul arabil, uneori extrem <strong>de</strong> subţire (<strong>de</strong> 2-3 cm), se află direct peste solul galben.<br />
Stratul <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice are o nuanţă cenuşie şi caracteristicile solului podzolic<br />
<strong>de</strong> pădure, sfărâmicios şi afânat. Este evi<strong>de</strong>nt că foarte multe fragmente ceramice s-au<br />
<strong>de</strong>scoperit în solul arabil, fiind scoase <strong>la</strong> suprafaţă <strong>de</strong> arături. Menţionăm că adâncimea<br />
secţiunilor a variat în funcţie <strong>de</strong> limita superioară a solului viu, terenul fiind în pantă şi<br />
vălurit şi din acest motiv adâncimile au fost diferite chiar în aceeaşi secţiune.<br />
În restul teritoriului aşezării stratul vegetal actual, uneori foarte subţire, se află<br />
direct peste solul galben şi nu se conturează un strat propriu-zis <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri<br />
arheologice, cu excepţia zonei <strong>de</strong> nord-est, un<strong>de</strong> sunt p<strong>la</strong>sate S 39 şi S 42. Aici s-au<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Descrierea săpăturilor 19<br />
<strong>de</strong>scoperit patru locuinţe cucuteniene şi două complexe getice, fapt ce a <strong>de</strong>terminat să<br />
apară straturi subţiri cu <strong>de</strong>puneri arheologice, fără a fi însă <strong>de</strong> o consistenţă <strong>de</strong>osebită.<br />
Merită să menţionăm că pe suprafeţele L 17 şi L 18 (locuinţe cucuteniene) s-au găsit şi<br />
un număr redus <strong>de</strong> fragmente ceramice getice.<br />
Fig. 4. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Cană întregibilă găsită "in situ".<br />
În afara zonei din urmă, în restul suprafeţei aşezării stratigrafia este re<strong>la</strong>tiv<br />
simplă, întrucât, cu excepţia unor fragmente ceramice cucuteniene nesemnificative şi a<br />
unora din secolele XVIII-XIX, găsite izo<strong>la</strong>t, nu s-au <strong>de</strong>scoperit alte niveluri culturale în<br />
afara celui getic. S-a observat, <strong>de</strong> asemenea, că materialul arheologic (fragmente<br />
ceramice, chirpic, oase <strong>de</strong> animale) se concentrează în preajma locuinţelor, un<strong>de</strong> în<br />
profile acestea formează lentile mai consistente <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri, care se prezintă, <strong>de</strong> regulă,<br />
sub forma unui sol negru, compact. În spaţiile dintre complexe, un astfel <strong>de</strong> material<br />
este mai rar sau chiar lipseşte total.<br />
II. 3. Locuinţe<br />
II. 3. 1. Descrierea locuinţelor. La <strong>Cotu</strong> s-au i<strong>de</strong>ntificat 19 locuinţe. Ne<br />
propunem, în continuare, să <strong>de</strong>scriem în parte, fiecare din cele 15 locuinţe getice şi să<br />
caracterizăm succint inventarele lor. Menţionăm că cele patru locuinţe cucuteniene se<br />
vor prezenta într-un alt subcapitol (II. 6).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
20<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
L 1/S 1 - 1985<br />
Locuinţă <strong>de</strong> suprafaţă, rectangu<strong>la</strong>ră, puţin adâncită care nu a putut fi cercetată<br />
integral. S-a remarcat un bogat material ceramic constând din vase în formă <strong>de</strong> clopot ca<br />
şi alte tipuri (pl. 5/1-2, 4-13; pl. 6/1-2), între care, un fragment dintr-un vas <strong>de</strong> provizii<br />
cu gura evazată, cu diametrul în zona gâtului <strong>de</strong> 49 cm, un<strong>de</strong> se af<strong>la</strong> un ornament format<br />
dintr-un brâu crestat şi proeminenţe conice.<br />
L 2/S 4 - 1988<br />
Locuinţă puţin adâncită (- 0,40 m faţă <strong>de</strong> nivelul actual <strong>de</strong> călcare), <strong>de</strong> formă<br />
rectangu<strong>la</strong>ră, cu colţurile rotunjite care nu a putut fi <strong>de</strong>zvelită în întregime, <strong>la</strong>tura ei<br />
lungă putând fi <strong>de</strong> aproximativ 6,70 m. În colţul <strong>de</strong> NE s-au i<strong>de</strong>ntificat resturile vetrei.<br />
Po<strong>de</strong>aua a constat din pământ bătătorit. În această locuinţă, între numeroasele materiale<br />
ceramice s-au găsit, pe vechiul nivel <strong>de</strong> călcare, fragmentele unui vas cu diametrul <strong>de</strong><br />
peste 60 cm şi cu pereţii groşi <strong>de</strong> 4 cm. Tot <strong>de</strong> aici provine şi un fragment din buza unui<br />
alt vas <strong>de</strong> mari dimensiuni, cu diametrul gurii <strong>de</strong> 25 cm, două tigăi, ca şi o "zornăitoare"<br />
(pl. 6/5).<br />
L 3/S 7 - 2003<br />
Locuinţă <strong>de</strong> formă rectangu<strong>la</strong>ră, cu dimensiuni probabile <strong>de</strong> 5 x 6 m. Scheletul<br />
lemnos al locuinţei a fost construit din nuiele cu diametrul <strong>de</strong> 2-3 cm, acoperite cu lut<br />
amestecat cu pleavă. Chirpicul ars, <strong>de</strong> culoare cărămizie, s-a păstrat în cantităţi re<strong>la</strong>tiv<br />
mici, ca şi alte fragmente <strong>de</strong> arsură. Alături <strong>de</strong> numai 61 <strong>de</strong> fragmente ceramice s-au<br />
găsit câteva oase, precum şi câteva pietre <strong>de</strong> mici dimensiuni. Resturile din locuinţă nu<br />
alcătuiesc o masă omogenă, prezentând goluri, un<strong>de</strong> acestea lipsesc în totalitate. Podina,<br />
uşor adâncită în lutul galben, nu a avut amenajări speciale. În suprafaţa <strong>de</strong>zvelită nu s-au<br />
i<strong>de</strong>ntificat fragmente <strong>de</strong> vatră. Locuinţa a fost afectată <strong>de</strong> lucrările agricole, materialul<br />
ceramic (pl. 7/1-5) fiind fărâmiţat <strong>de</strong> <strong>la</strong>ma plugului, ca şi chirpicul provenit din pereţi.<br />
L 4/S 9 - 2003<br />
Locuinţă rectangu<strong>la</strong>ră, cu dimensiuni aproximative <strong>de</strong> 5 x 6 m. Ca şi <strong>la</strong><br />
prece<strong>de</strong>nta locuinţă, chirpicul şi materialul ceramic este fărâmiţat şi împrăştiat, găsinduse<br />
în umplutura locuinţei pe circa 30 cm grosime. S-au recoltat 811 fragmente <strong>de</strong> vase şi<br />
alte piese (pl. 7/6-12, 14; 8/1-10). Podina, uşor adâncită în lutul galben, se af<strong>la</strong> <strong>la</strong> - 0,40<br />
m adâncime fată <strong>de</strong> actualul nivel <strong>de</strong> călcare. În colţul <strong>de</strong> N-V a fost <strong>de</strong>scoperită o vatră<br />
pe po<strong>de</strong>aua arsă <strong>la</strong> roşu şi o mare cantitate <strong>de</strong> oase în jur. Şi <strong>la</strong> această locuinţă chirpicul<br />
provenit <strong>de</strong> <strong>la</strong> pereţii incendiaţi s-a găsit în cantitate mică, numai un singur segment<br />
af<strong>la</strong>t în colţul sud-estic avea o oarecare consistenţă. Această locuinţă nu a putut fi<br />
<strong>de</strong>zvelită în întregime din cauza copacilor care au împiedicat lărgirea săpăturii.<br />
L 5/S 10 şi S 12 - 2003<br />
Locuinţă <strong>de</strong> formă rectangu<strong>la</strong>ră cu dimensiunile <strong>de</strong> 3,50 x 6,50 m, <strong>de</strong>zvelită în<br />
întregime, afectată şi ea <strong>de</strong> lucrările agricole. Podina era puţin adâncită în lutul galben şi<br />
se af<strong>la</strong> <strong>la</strong> circa - 0,50 m faţă <strong>de</strong> nivelul actual. Chirpicul provenit <strong>de</strong> <strong>la</strong> pereţii prăbuşiţi<br />
s-a găsit pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> est, pe o suprafaţă mai compactă atât în interiorul locuinţei, cât şi<br />
în afara ei, inclusiv un segment masiv <strong>de</strong> cărbune, gros <strong>de</strong> circa 10 cm, provenit mai<br />
mult ca sigur dintr-o bârnă af<strong>la</strong>tă în structura locuinţei. Inventarul locuinţei este alcătuit<br />
din 760 <strong>de</strong> fragmente ceramice, oase <strong>de</strong> animale, câteva pietre şi un vârf <strong>de</strong> săgeată din<br />
bronz, cu trei aripioare şi cu dulie scurtă (pl. 8/15) şi o figurină antropomorfă (pl. 8/12).<br />
L 6/S 11 - 2003<br />
Locuinţă rectangu<strong>la</strong>ră, cu dimensiuni aproximative <strong>de</strong> 5 x 6 m, ne<strong>de</strong>zvelită în<br />
întregime din cauza copacilor. Podina este adâncită în solul galben. Umplutura<br />
consistentă, cu o grosime <strong>de</strong> 40-45 cm, cuprin<strong>de</strong>a chirpic provenit <strong>de</strong> <strong>la</strong> pereţi, fărâmiţat<br />
<strong>de</strong> plug, ca <strong>de</strong> altfel şi ceramica, reprezentată <strong>de</strong> 200 <strong>de</strong> fragmente (pl. 9/11-13). S-a<br />
păstrat un segment <strong>de</strong> chirpic mai masiv în colţul <strong>de</strong> nord-vest al locuinţei, un<strong>de</strong> s-a<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Descrierea săpăturilor 21<br />
i<strong>de</strong>ntificat şi o suprafaţă mai mare <strong>de</strong> cărbune compact provenit, probabil, <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
structura incendiată a acesteia. De altfel, fragmentele <strong>de</strong> cărbune sau arsură sunt mai<br />
numeroase în această locuinţă în care s-au mai conservat fragmente provenind <strong>de</strong> <strong>la</strong> un<br />
vas <strong>de</strong> mari dimensiuni, înconjurat <strong>de</strong> o cantitate masivă <strong>de</strong> cărbune. Cele câteva pietre<br />
din nord-vestul locuinţei ar putea să provină <strong>de</strong> <strong>la</strong> o vatră. Au fost găsite surprizător <strong>de</strong><br />
puţine oase <strong>de</strong> animale, în comparaţie cu cele<strong>la</strong>lte locuinţe.<br />
Pe po<strong>de</strong>aua acestei locuinţe s-au colectat şi nouă achene <strong>de</strong> stejar (Quercus<br />
pedunculifora), a căror lungime este cuprinsă între 2 şi 3 mm, cu suprafeţele puternic<br />
<strong>de</strong>teriorate 1 . Aceste materiale pot indica faptul că ghinda <strong>de</strong> stejar putea să fi fost<br />
consumată ca un supliment <strong>de</strong> hrană, după cum se presupune în unele studii<br />
paleobotanice (C â r c i u m a r u, 1996, 187), dar ele sugerează şi un anumit mediu<br />
ecologic.<br />
L 7/S 11 - 2003<br />
Locuinţă rectangu<strong>la</strong>ră cu dimensiunile <strong>de</strong> aproximativ 5 x 6,5 m, nesăpată în<br />
întregime. Af<strong>la</strong>tă în josul pantei, <strong>la</strong> marginea poienii, umplutura locuinţei, ca şi <strong>la</strong> L 9 şi<br />
L11, nu a fost afectată <strong>de</strong> plug, păstrându-se in situ, dovadă fiind şi grosimea<br />
<strong>de</strong>punerilor <strong>de</strong> peste 50-55 cm. Podina adâncită în solul galben nu prezenta, ca şi <strong>la</strong><br />
cele<strong>la</strong>lte locuinţe, urme <strong>de</strong> amenajare specială. Fragmentele <strong>de</strong> chirpic <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
numeroase, păstrate masiv doar într-un segment din colţul sud-estic al locuinţei,<br />
împreună cu câteva bucăţi masive <strong>de</strong> cărbune, sugerează forma şi dimensiunile ei.<br />
Ceramica reprezentată <strong>de</strong> 380 <strong>de</strong> fragmente (pl. 10/1-8) ca şi puţinele oase <strong>de</strong> animale<br />
alcătuiesc inventarul locuinţei.<br />
Fig. 5. - <strong>Cotu</strong> - Copălău. Conturul L 9.<br />
L 8/S13 - 2003<br />
Locuinţă rectangu<strong>la</strong>ră bulversată masiv şi împrăştiată <strong>de</strong> <strong>la</strong>ma plugului, cu<br />
dimensiunile <strong>de</strong> aproximativ 4 x 6 m. O parte din umplutura locuinţei a fost <strong>de</strong>p<strong>la</strong>sată<br />
1 Determinarea acestor materiale o datorăm d-nei Felicia Monah, cercetător ştiinţific <strong>la</strong> Institutul<br />
<strong>de</strong> Arheologie din Iaşi, căreia îi exprimăm mulţumirile noastre.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
22<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
prin arături spre sud, în josul pantei, parţial peste L 9, fară să o afecteze însă, ultima<br />
păstrându-se in situ. Podina L 8 este uşor adâncită în lutul galben. Bucăţile <strong>de</strong> chirpic<br />
din pereţii locuinţei, în mare parte sfărâmate au fost găsite răspândite în mod aproape<br />
uniform pe toată suprafaţa locuinţei. Fragmentele ceramice sunt în cantitate <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
mare, în număr <strong>de</strong> 386 (pl. 10/9-17), ca şi oasele <strong>de</strong> animale.<br />
L 9/S 13 - 2003<br />
Locuinţă circu<strong>la</strong>ră, semiîngropată, cu diametrul <strong>de</strong> 5,10 - 5,16 m (fig. 5 şi<br />
pl. 22). Podina, fără o amenajare specială şi adâncită în solul galben, era situată <strong>la</strong> o<br />
adâncime <strong>de</strong> peste 1 m faţă <strong>de</strong> nivelul actual <strong>de</strong> călcare, datorită scurgerilor în josul<br />
pantei şi <strong>de</strong>punerii succesive <strong>de</strong> pământ peste resturile locuinţei. Marginile ei erau <strong>la</strong> o<br />
adâncime <strong>de</strong> 45 cm faţă <strong>de</strong> nivelul antic, <strong>de</strong> un<strong>de</strong> se adânceau sub un unghi <strong>de</strong> 45 gra<strong>de</strong>.<br />
Păstrată in situ, în consecinţă, pereţii din partea <strong>de</strong> nord care au fost incendiaţi, s-au<br />
păstrat aproape integral, sub forma unei aglomeraţii masive <strong>de</strong> chirpic ars într-un strat<br />
consistent <strong>de</strong> circa 10 până <strong>la</strong> 25 <strong>de</strong> cm grosime. Câteva fragmente <strong>de</strong> arsură şi pietre<br />
din treimea nordică a locuinţei ar putea indica o vatră simplă, amenajată direct pe<br />
podină, alte segmente cu fragmente <strong>de</strong> arsură au fost <strong>de</strong>zvelite şi în partea sudică a ei.<br />
Nici în această locuinţă nu au fost <strong>de</strong>scoperite urme ale gropilor <strong>de</strong> pari pentru<br />
susţinerea suprastructurii, fapt ce ridică unele semne <strong>de</strong> întrebare asupra modului cum a<br />
fost construită această locuinţă. Aici s-a găsit cel mai bogat inventar ceramic din<br />
aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, cuprinzând 950 <strong>de</strong> fragmente şi alte piese (pl. 11/3-15; 12/1-13;<br />
13/1-21).<br />
L 10/S 16 şi S 17- 2003<br />
Dimensiunile acesteia sunt <strong>de</strong> aproximativ 4,50 - 5 x 6 m, având foarte<br />
probabil o formă rectangu<strong>la</strong>ră. Este cea mai afectată locuinţă din cauza lucrărilor<br />
agricole. Până şi podina, în unele segmente, poartă urmele arăturilor. Conturul locuinţei<br />
este dat <strong>de</strong> existenţa a două suprafeţe cu <strong>de</strong>puneri mari <strong>de</strong> chirpic provenit din pereţii<br />
prăbuşiţi, dar şi <strong>de</strong> alte resturi sporadice. Cantitatea <strong>de</strong> ceramică este re<strong>la</strong>tiv mo<strong>de</strong>stă,<br />
constând din 207 fragmente (pl. 14/8-13). În exteriorul locuinţei, în nord-vestul ei, s-a<br />
surprins Gr. 2 şi în apropierea ei, <strong>la</strong> - 0,15 m, a fost <strong>de</strong>scoperită o piesă ajurată din<br />
bronz (pl. 19/9).<br />
L 11/S 20 - 2003<br />
Locuinţă <strong>de</strong> formă rectangu<strong>la</strong>ră, <strong>de</strong>zvelită parţial din cauza copacilor. Podina ei<br />
a fost adâncită uşor, până <strong>la</strong> lutul galben. Pe porţiuni re<strong>la</strong>tiv mari, în partea <strong>de</strong> est, se<br />
păstrează resturi <strong>de</strong> chirpic ca şi urme <strong>de</strong> cărbune provenit <strong>de</strong> <strong>la</strong> incendierea structurii <strong>de</strong><br />
lemn a locuinţei. Ceramica este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> numeroasă, constând din 277 <strong>de</strong> fragmente<br />
(pl. 15/2-15). Tot aici s-a găsit şi un vârf <strong>de</strong> săgetă din bronz, cu trei muchii şi dulie<br />
scurtă (pl. 15/1). Nu s-au găsit <strong>de</strong>cât câteva oase <strong>de</strong> animale.<br />
L 12/S 22 şi 23 - 2004<br />
Locuinţă rectangu<strong>la</strong>ră, cu dimensiuni aproximative <strong>de</strong> 4 x 5 m, ne<strong>de</strong>zvelită în<br />
întregime, afectată <strong>de</strong> lucrările agricole, fiind situată în partea nordică a poienii, un<strong>de</strong><br />
s-au putut efectua cele mai intense săpături. Chirpicul provenit din pereţi şi fărâmiţat <strong>de</strong><br />
arături a fost <strong>de</strong>scoperit în cantităţi mici. Ceramica re<strong>la</strong>tiv numeroasă (175 <strong>de</strong><br />
fragmente), af<strong>la</strong>tă pe podină, ca şi oasele <strong>de</strong> animale, era mai numeroasă pe diagona<strong>la</strong><br />
SV-NE a locuinţei. Nu s-au i<strong>de</strong>ntificat urme <strong>de</strong> pari sau <strong>de</strong> vatră.<br />
L 13/S 35 - 2004<br />
Locuinţă <strong>de</strong> suprafaţă, rectangu<strong>la</strong>ră, ale cărei dimensiuni nu au putut fi<br />
precizate din cauza copacilor care au limitat săpătura. O suprafaţă compactă, ovală <strong>de</strong><br />
arsură, cu diametrul maxim <strong>de</strong> 0,60 m, se reliefa în perimetrul locuinţei, care a fost<br />
distrusă <strong>de</strong> lucrările agricole şi al cărei inventar consta din 114 fragmente ceramice<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Descrierea săpăturilor 23<br />
(pl. 16/4,6) şi un cuţit <strong>de</strong> fier (pl. 16/5), chirpic şi oase <strong>de</strong> animale răspândite neuniform.<br />
S-au remarcat şi două pietre <strong>de</strong> gresie silicoasă şi câteva fragmente <strong>de</strong> cărbune.<br />
L 14/S 35 - 2004<br />
Locuinţă rectangu<strong>la</strong>ră ale cărei dimensiuni nu au putut fi stabilite. Ca şi în<br />
cazul locuinţei prece<strong>de</strong>nte, o suprafaţă <strong>de</strong> arsură <strong>de</strong> aceleaşi dimensiuni şi formă a putut<br />
fi <strong>de</strong>pistată pe podina locuinţei, probabil aparţinând unei vetre. Ceramica (numai 14<br />
fragmente ! pl. 16/7-8) şi chirpicul în cantitate mo<strong>de</strong>stă, o piatră <strong>de</strong> mari dimensiuni şi<br />
un segment <strong>de</strong> cărbune (provenit probabil din structura <strong>de</strong> lemn a locuinţei) completează<br />
inventarul acesteia.<br />
L 15/S 42 - 2004<br />
Locuinţă adâncită, rectangu<strong>la</strong>ră, cu dimensiunile <strong>de</strong> 2,60 x 3,20 m, af<strong>la</strong>tă <strong>la</strong><br />
-0,70 m faţă <strong>de</strong> nivelul vechi <strong>de</strong> călcare şi care nu a putut fi săpată în întregime. În<br />
perimetrul care a putut fi <strong>de</strong>zvelit, în colţul <strong>de</strong> nord-est, s-a <strong>de</strong>scoperit o vatră din care<br />
s-au păstrat şase pietre aşezate în formă ovală, cu urme <strong>de</strong> arsură şi câteva oase. Podina<br />
era orizontală, rotujită <strong>la</strong> îmbinarea cu pereţii locuinţei. Nu s-au constat urme <strong>de</strong> pari.<br />
Această locuinţă a intersectat L 19, cucuteniană, fragmente <strong>de</strong> chirpic <strong>de</strong> <strong>la</strong> aceasta<br />
găsindu-se în umplutura ei. În acestă locuinţă s-a găsit o cantitate apreciabilă <strong>de</strong><br />
ceramică, 382 <strong>de</strong> fragmente, fusaiole (pl. 16/11-14) şi două figurine antropomorfe<br />
(pl. 16/9-10).<br />
II. 3. 2. Consi<strong>de</strong>raţii generale asupra locuinţelor. În situaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, când o<br />
serie <strong>de</strong> locuinţe nu au putut fi <strong>de</strong>zvelite în întregime, iar altele au fost evi<strong>de</strong>nt <strong>de</strong>ranjate<br />
<strong>de</strong> lucrările agricole, o caracterizare generală a formelor, a dimensiunilor ca şi a<br />
soluţiilor constructive ale lor are gradul ei <strong>de</strong> aproximaţie.<br />
Din cele <strong>de</strong> mai sus se distinge că cele mai numeroase locuinţe sunt <strong>de</strong><br />
suprafaţă, având totuşi po<strong>de</strong>aua puţin adâncită faţă <strong>de</strong> vechiul nivel <strong>de</strong> călcare. Numai<br />
două locuinţe (L 9, L 15) sunt semiîngropate, cele<strong>la</strong>lte fiind <strong>de</strong> suprafaţă, <strong>de</strong> formă<br />
rectangu<strong>la</strong>ră. În ceea ce priveşte ultimele, în foarte puţine cazuri chirpicul provenit din<br />
pereţi a fost găsit in situ, arăturile repetate l-au fărâmiţat şi împrăştiat, încât conturul şi<br />
dimensiunile locuinţelor <strong>de</strong> suprafaţă au fost presupuse, <strong>de</strong>sigur cu aproximaţie, după<br />
împrăştierea chirpicului şi a altor categorii <strong>de</strong> inventar. În cele mai multe situaţii<br />
conturul acestora pare să fi fost rectangu<strong>la</strong>r. S-a <strong>de</strong>sprins, <strong>de</strong> asemenea, că po<strong>de</strong>aua<br />
locuinţelor nu a fost amenajată în mod special, constând doar din pământul bătătorit. Nu<br />
avem nici un fel <strong>de</strong> <strong>de</strong>talii privind dispunerea şi felul intrărilor în locuinţe.<br />
La nici o locuinţă <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău nu s-au surprins gropi <strong>de</strong> pari sau <strong>de</strong><br />
bârne dispuse vertical, care să susţină structura şi acoperişurile lor. Lemnul ilustrat prin<br />
urme masive <strong>de</strong> cărbune, surprins numai <strong>la</strong> unele locuinţe, nuielele şi lutul au constituit<br />
materialele <strong>de</strong> construcţie ale locuinţelor. Întrucât lipsesc gropi pentru stâlpi,<br />
presupunem că structura acestora s-a bazat pe bârne <strong>de</strong> lemn dispuse orizontal, direct pe<br />
vechiul nivel <strong>de</strong> călcare. Aceste bârne, care formau tălpile <strong>de</strong> lemn ale locuinţelor,<br />
susţineau parii şi nuielele care alcătuiau structura pereţilor pe care se sprijineau şi<br />
acoperişurile realizate din materiale uşoare. Lipsa gropilor <strong>de</strong> pari sau bârne nu este<br />
singu<strong>la</strong>ră <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. La cele trei locuinţe <strong>de</strong> <strong>la</strong> Huşi-Corni, <strong>de</strong> asemenea, nu s-au surprins<br />
astfel <strong>de</strong> gropi (T e o d o r, 1981,171-174), un<strong>de</strong> foarte probabil s-a utilizat modalităţi<br />
asemănătoare <strong>de</strong> construcţie. Putem presupune că aceste tălpi au suferit un proces lent<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>gradare fără să <strong>la</strong>se urme vizibile, fiind aşezate direct pe vechiul nivel <strong>de</strong> călcare,<br />
fără să se folosească piatra, care lipseşte în zonă.<br />
Sunt două locuinţe semiadâncite, una <strong>de</strong> formă rotundă (L 9) şi cea<strong>la</strong>ltă<br />
rectangu<strong>la</strong>ră (L 15), ultima având po<strong>de</strong>aua <strong>la</strong> - 0,70 m faţă <strong>de</strong> vechiul nivel <strong>de</strong> călcare.<br />
Po<strong>de</strong>aua lor este orizontală, <strong>la</strong> L 15 observându-se că aceasta se rotunjea <strong>la</strong> îmbinarea<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
24<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
cu pereţii verticali, săpaţi în pământ. Ambele locuinţe au fost distruse printr-un puternic<br />
incendiu, dar ca şi <strong>la</strong> cele <strong>de</strong> suprafaţă nu s-au surprins gropi <strong>de</strong> pari sau bârne care să<br />
susţină structura lor.<br />
Dacă pentru L 15 se poate presupune existenţa unor tălpi <strong>de</strong> lemn, care, ca şi <strong>la</strong><br />
cele <strong>de</strong> suprafaţă, îi susţineau structura, mai dificilă este <strong>de</strong>sluşirea sistemului<br />
constructiv <strong>la</strong> L 9, <strong>de</strong> formă rotundă, fără urme <strong>de</strong> pari. Putem bănui că pereţii rotunzi<br />
erau alcătuiţi din împletituri orizontale <strong>de</strong> nuiele groase, iar în ceea ce priveşte<br />
acoperişul conic soluţia poate fi dată <strong>de</strong> unele construcţii ţărăneşti din zilele noastre.<br />
Analogii etnografice din zona Hunedoarei ne relevă amenajări rotun<strong>de</strong> cu acoperiş<br />
conic, susţinut <strong>de</strong> căpriori care se întâlnesc în vârful lor, astfel <strong>de</strong> construcţii oferind o<br />
rezistenţă în faţa vânturilor şi zăpezilor, care folosesc bârne scurte, <strong>de</strong> cca. 2,5 m, uşor<br />
<strong>de</strong> procurat şi dau o suprafaţă mai mare faţă <strong>de</strong> construcţiile rectangu<strong>la</strong>re (A p o l z a n,<br />
1981, 453-457). Sistemul este întâlnit şi <strong>la</strong> locuinţele rotun<strong>de</strong> dacice din Munţii Orăştiei.<br />
Căpriorii prevăzuţi cu contravânturi, sprijiniţi pe pereţi, se întâlnesc în vârf pe o piesă<br />
tot din lemn, faţetată şi cu capul conic, piesă cu rolul unei "chei <strong>de</strong> boltă", care susţine<br />
întreaga greutate a acoperişului (G l o d a r i u, 1983, 22).<br />
Mai rară este forma rotundă a locuinţei, formă atestată recent prin săpăturile <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> Orlovka - Cartal, datată în sec. IV - III a. Chr. (A r n ă u t, 2003, 39), dar care va<br />
<strong>de</strong>veni mult uzitată mai târziu, în epoca c<strong>la</strong>sică dacică, sec. I a. - I p. Chr. (G l o d a r i u,<br />
1983, 20-23).<br />
În numai şapte locuinţe s-au găsit vetre sau urme ale lor. Lipsa vetrelor în<br />
cele<strong>la</strong>lte locuinţe nu este exclus să se datoreze faptului că acestea nu au fost <strong>de</strong>zvelite<br />
integral sau să o punem pe seama <strong>de</strong>ranjamentelor provocate <strong>de</strong> arături, dar nu este<br />
exclus ca o serie <strong>de</strong> locuinţe să nu fi avut astfel <strong>de</strong> insta<strong>la</strong>ţii <strong>de</strong> încălzit şi <strong>de</strong> preparat<br />
hrana. Lipsa insta<strong>la</strong>ţiilor <strong>de</strong> încălzit nu trebuie să ne mire, o astfel <strong>de</strong> situaţie fiind<br />
întâlnită, <strong>de</strong> exemplu, <strong>la</strong> Alcedar - "La Cordon" (H a h e u, 1998, 112).<br />
În cele mai numeroase cazuri vetrele erau p<strong>la</strong>sate în nordul, nord-estul sau<br />
nord-vestul locuinţelor. Pe baza acestei p<strong>la</strong>sări a vetrelor am putea <strong>de</strong>duce că intrările în<br />
locuinţe se af<strong>la</strong>u pe partea opusă. Sunt două tipuri <strong>de</strong> vetre: unele constând dintr-o<br />
lipitură simplă <strong>de</strong> lut şi altele <strong>la</strong> care s-au utilizat pietre ce le <strong>de</strong>limitau conturul (L 6,<br />
L 9 şi L 15). Când s-a putut observa forma lor, aceasta era ovală, cu diametrul mare <strong>de</strong><br />
0,60 m (L 13, L 14 şi L 15).<br />
II. 4. Gropi<br />
În suprafaţa săpată nu au fost observate amenajări exterioare locuinţelor, cum<br />
ar fi vetrele în aer liber. Dacă această situaţie o putem pune pe seama arăturilor repetate<br />
sau a altor <strong>de</strong>ranjamente, nu ne putem explica, în schimb, numărul nesemnificativ al<br />
gropilor (s-au <strong>de</strong>pistat numai trei). Se pare că lipsa gropilor nu este un caz izo<strong>la</strong>t <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong>, întrucât în aşezarea <strong>de</strong>schisă <strong>de</strong> <strong>la</strong> Huşi-Corni s-a constatat ace<strong>la</strong>şi fapt (T e o d o r<br />
1981, 188).<br />
Gr. 1/S 1 - 1985<br />
Ca inventar în groapă s-a găsit un otic din fier, asociat cu două figurine<br />
antropomorfe (din care una fragmentară), mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te sumar. Acest inventar a fost atribuit<br />
unor practici magico-religioase (Ş a d u r s c h i, B ă l t u ţ ă, 1988, 180). Pe lângă cele<br />
menţionate, în groapă s-au găsit şi numeroase fragmente ceramice.<br />
Gr. 2/S 16 - 2003<br />
Groapa a fost surprinsă în colţul exterior, <strong>de</strong> nord-vest, a L 10 şi avea, în p<strong>la</strong>n o<br />
formă aproximativ triunghiu<strong>la</strong>ră, cu colţurile mult rotujite, <strong>la</strong>tura maximă a ei fiind <strong>de</strong><br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Descrierea săpăturilor 25<br />
1,50 m. Groapa se adâncea până <strong>la</strong> - 0,50 m, având un inventar nesemnificativ: cărbune<br />
<strong>de</strong> lemn, trei fragmente <strong>de</strong> oase <strong>de</strong> animale şi câteva fragmente minuscule <strong>de</strong> chirpic.<br />
Gr. 3/S 39 - 2004<br />
A fost surprinsă în capătul nord-estic al secţiunii şi pentru <strong>de</strong>zvelirea ei s-a<br />
practicat o casetă <strong>de</strong> 3,30 x 3,30 m. Groapa în p<strong>la</strong>n era <strong>de</strong> formă ovală, cu diametrele<br />
între 1,70 şi 1 m, adâncindu-se <strong>la</strong> - 0,90 m faţă <strong>de</strong> nivelul actual <strong>de</strong> călcare. Pereţii ei<br />
erau albiaţi, iar fundul rotunjit. În cavitatea gropii s-a găsit o cană, 201 fragmente<br />
ceramice, multe oase <strong>de</strong> animale, chirpic, arsură, cute (pl. 21/10-12) şi un cuţit <strong>de</strong> fier<br />
(pl. 21/11).<br />
Cu excepţia, foarte probabilă a Gr. 1, interpretată ca o dovadă a unor practici<br />
magico-religioase, nu cunoaştem care a fost utilitatea acestora, forma şi dimensiunile lor<br />
fiind improprii păstrării proviziilor.<br />
II. 5. Consi<strong>de</strong>raţii generale asupra locuirii getice<br />
După cum a reieşit din cele <strong>de</strong> mai sus, săpăturile <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> au fost constrânse<br />
să se efectueze în spaţii limitate. Dispersia secţiunilor noastre, <strong>la</strong> prima ve<strong>de</strong>re, pare a fi<br />
<strong>de</strong>zordonată, dar această împrăştiere a suprafeţelor săpate a vizat investigarea unor zone<br />
cât mai diferite din incintă (v. pl. 27). Numai pe această bază putem preciza câteva date<br />
privind amp<strong>la</strong>sarea spaţiilor locuite ca şi unele aspecte ale <strong>de</strong>nsităţii <strong>de</strong> vieţuire, fapte<br />
care au contribuit <strong>la</strong> conturarea unor consi<strong>de</strong>raţii generale asupra vestigiilor <strong>de</strong> aici.<br />
Pentru aprecierea <strong>de</strong>nsităţii <strong>de</strong> locuire în suprafaţa aşezării, pe lângă<br />
complexele propriu-zise, am luat ca etalon dispersia materialelor arheologice, în speţă a<br />
numărului <strong>de</strong> fragmente ceramice. Urmărind constant cantitatea <strong>de</strong> ceramică găsită în<br />
fiecare secţiune, am distins c<strong>la</strong>r că prezenţa unui număr mai mare sau mai mic <strong>de</strong><br />
fragmente ceramice este în directă legătură cu existenţa complexelor <strong>de</strong> locuire în acele<br />
suprafeţe, <strong>de</strong>punerile arheologice fiind mult mai consistente în preajma locuinţelor.<br />
Faptul este normal, dar nu trebuie să omitem, în situaţia dată, că materialul arheologic a<br />
fost purtat prin arături <strong>la</strong> distanţe apreciabile faţă <strong>de</strong> poziţia lui iniţială. Chiar şi în acest<br />
caz este totuşi <strong>de</strong> presupus că o suprafaţă cu puţină sau chiar fără ceramică indică spaţii<br />
libere, nelocuite.<br />
Aplicarea acestei meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> cercetare a relevat mai multe situaţii care trebuie<br />
interpretate distinct.<br />
Secţiunile cu un bogat material arheologic, în<strong>de</strong>osebi cu un număr apreciabil <strong>de</strong><br />
fragmente ceramice, sunt cele care au intersectat complexele <strong>de</strong> locuire. De exemplu, S<br />
7 cu 318 fragmente sau S 35 cu 296 fragmente ceramice, au surprins L 3, respectiv L 13<br />
şi L 14.<br />
Sunt secţiuni care au furnizat o cantitate apreciabilă <strong>de</strong> material arheologic,<br />
cum ar fi S 14 cu 303, S 18 cu 254 sau S 40 cu 114 fragmente ceramice, un<strong>de</strong>, totuşi, nu<br />
s-au găsit complexe <strong>de</strong> locuire. Verosimil este să presupunem că în dreapta sau stânga<br />
lor să fi fost astfel <strong>de</strong> vestigii nesurprinse însă în săpăturile noastre. Nu exclu<strong>de</strong>m nici<br />
posibilitatea ca pe traseul lor să fi fost locuinţe care nu au fost incendiate, materialul <strong>de</strong><br />
construcţie (lemn şi lut) să se fi <strong>de</strong>scompus fără să <strong>la</strong>se urme vizibile, în<strong>de</strong>osebi chirpic.<br />
O altă situaţie o prezintă câteva secţiuni care s-au dovedit a fi p<strong>la</strong>sate între<br />
complexele <strong>de</strong> locuire, cum ar fi S 15, af<strong>la</strong>tă între L 4 şi L 10, care a furnizat 45<br />
fragmente sau S 9, dintre L 10 şi L 11, cu 59 <strong>de</strong> fragmente ceramice. Secţiunile mai sus<br />
menţionate, ca şi altele, ar indica spaţiile libere dintre locuinţe, existenţa unor astfel <strong>de</strong><br />
spaţii libere, cu suprafeţe diferite, fiind firească.<br />
Cu totul altfel se prezintă dispersia materialului arheologic în alte suprafeţe<br />
săpate. Astfel, S 27 (1 fragment), S 30 (39 <strong>de</strong> fragmente) şi S 33 (5 fragmente ceramice)<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
26<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
cuprind urme nesemnificative <strong>de</strong> locuire. În schimb, S 26, S 28, S 34, S 36, S 37, S 38,<br />
S 43 şi S 44 sunt lipsite complet <strong>de</strong> material ceramic. Toate aceste suprafeţe, mai sus<br />
enumerate, se p<strong>la</strong>sează numai în sud-estul fortificaţiei şi ele conturează faptul că zona<br />
respectivă a fost intenţionat lăsată liberă, fie că era improprie locuirii, fie că era<br />
<strong>de</strong>stinată adăpostirii animalelor.<br />
Practic, după p<strong>la</strong>nul general al săpăturilor (pl. 27), locuirea getică se<br />
concentrează în sud-vestul p<strong>la</strong>toului, într-o suprafaţă <strong>de</strong> formă ovală, <strong>de</strong> aproximativ<br />
12.000 mp, un<strong>de</strong> s-au surprins 14 locuinţe şi două gropi. Evi<strong>de</strong>nt, numărul complexelor<br />
a fost aici mult mai mare şi numai imposibilitatea extin<strong>de</strong>rii săpăturilor ne limitează <strong>la</strong><br />
estimări cu totul aproximative. După <strong>de</strong>nsitatea locuinţelor din acest spaţiu ca şi după<br />
frecvenţa ceramicii găsite în secţiuni este foarte posibil ca numărul acestora să fi fost<br />
aici, în jur <strong>de</strong> 30.<br />
O altă zonă locuită pare să fi fost în nord-estul p<strong>la</strong>toului, acolo un<strong>de</strong> s-a<br />
<strong>de</strong>zvelit o locuinţă şi o groapă, zonă care, din păcate, nu a putut fi cercetată mai intens,<br />
dar un<strong>de</strong> s-a găsit şi material ceramic getic care suprapunea două locuinţe cucuteniene.<br />
Cât <strong>de</strong> intensă a fost locuirea în acest sector al aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> nu avem nici o<br />
posibilitate <strong>de</strong> apreciere. În orice caz, între acest sector şi cel <strong>de</strong> sud-vest pare să fi fost<br />
un alt spaţiu nelocuit cum ar sugera S 37 şi S 38, lipsite <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri arheologice.<br />
Din imposibilitatea extin<strong>de</strong>rii săpăturilor nu putem fi categorici în a afirma că<br />
în incinta fortificaţiei ar fi fost locuite numai aceste două spaţii. Nu exclu<strong>de</strong>m şi chiar ar<br />
fi <strong>de</strong> bănuit ca ele să fi fost mai multe. Cert este că zona centrală din partea vestică,<br />
datorită diferenţei <strong>de</strong> nivel accentuate dintre cota maximă şi margine, nu a putut fi<br />
locuită.<br />
Despre această dispunere a locuirii în incinta fortificată, în două sectoare<br />
diferite, <strong>de</strong>spărţite <strong>de</strong> un spaţiu liber, se pot emite două ipoteze, ambele cu un grad egal<br />
<strong>de</strong> verosimilitate. Aceste două sectoare (sau mai multe ?) reflectă fie etape cronologice<br />
distincte, fie c<strong>la</strong>nuri, ginţi diferite care alcătuiau comunitatea getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. Din<br />
păcate, ambele ipoteze, în stadiul cercetărilor noastre, sunt neverificabile.<br />
II. 6. Vestigii din alte epoci<br />
Între materialele <strong>de</strong>scoperite prin săpăturile practicate în cele cinci campanii<br />
s-au i<strong>de</strong>ntificat câteva care nu aparţin obiectivului nostru. Practic acestea se datează în<br />
două epoci diferite: neo-eneolitic şi secolele XVIII-XIX.<br />
În suprafeţele săpate în poiana af<strong>la</strong>tă în sud-vestul aşezării s-au găsit risipite<br />
câteva fragmente ceramice cucuteniene atipice şi corodate, ca şi două-trei piese <strong>de</strong> silex<br />
care nu formau o <strong>de</strong>punere arheologică sesizabilă. Aceste urme indicau o trecere<br />
pasageră a purtătorilor culturii amintite.<br />
În nord-estul p<strong>la</strong>toului, către "Creasta Cocoşului", în schimb, prin săpăturile<br />
din anul 2004, s-a i<strong>de</strong>ntificat locul lor <strong>de</strong> provenienţă, întrucât aici au fost surprinse<br />
patru locuinţe cucuteniene, care fac parte dintr-o aşezare ale cărei limite nu le putem<br />
preciza acum, foarte probabil aceasta se p<strong>la</strong>sa numai în acest sector, cu o poziţie<br />
dominantă, caracteristică multor aşezări cucuteniene. Din păcate, nu putem preciza aria<br />
acesteia, probabil ea nu a fost una <strong>de</strong> mare amploare, <strong>de</strong>şi într-o suprafaţă re<strong>la</strong>tiv<br />
restrânsă s-au <strong>de</strong>zvelit patru locuinţe.<br />
L 16/S 39 - 2004<br />
Locuinţă cucuteniană ale cărei dimensiuni nu au putut fi precizate, <strong>de</strong>şi s-a<br />
practicat o casetă, insuficientă însă pentru precizarea dimensiunilor sale, <strong>de</strong>zvelindu-se<br />
doar un fragment <strong>de</strong> 2,40 x 2 m din p<strong>la</strong>tforma sa. Demontarea a permis constatarea<br />
existenţei unui strat <strong>de</strong> chirpic <strong>de</strong> circa 20 - 25 cm grosime.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Descrierea săpăturilor 27<br />
L 17/S 39 - 2004<br />
Locuinţă cucuteniană cu aceleaşi caracteristici ca cele ale locuinţei prece<strong>de</strong>nte.<br />
Nu s-a putut <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> nici o casetă. Lungimea locuinţei <strong>de</strong> pe traseul secţiunii era <strong>de</strong><br />
8 m. Pe suprafaţa acesteia, alături <strong>de</strong> fragmente ceramice cucuteniene, s-au găsit şi<br />
18 fragmente getice (pl. 17/2).<br />
L 18/S 42 - 2004<br />
Locuinţă cucuteniană. Ca şi în cazul locuinţei <strong>de</strong> mai sus nu s-a putut practica<br />
nici o casetă pentru a se preciza dimensiunile şi elementele ei constructive. O <strong>la</strong>tură a<br />
locuinţei pe lungimea secţiunii era <strong>de</strong> 6 metri. Şi în suprafaţa acestei locuinţe s-au găsit<br />
45 <strong>de</strong> fragmente ceramice getice (pl. 17/3,7).<br />
L 19/S42 - 2004<br />
Locuinţă cucuteniană, secţionată <strong>de</strong> L 15 (getică) şi <strong>de</strong>zvelită parţial prin<br />
practicarea unei mici casete cu dimensiunile <strong>de</strong> numai 0,70 x 3 m, în dreptul locuinţei<br />
getice amintite care o intersecta.<br />
Fig. 6. - <strong>Cotu</strong> - Copălău. Câteva piese reprezentative eneolitice (1-4; 6, 8-10),<br />
din sec. III-IV p. Chr. (7) şi din epoca mo<strong>de</strong>rnă (5).<br />
Materialul arheologic aparţinând aşezării cucuteniene constă din ceramică şi<br />
alte câteva obiecte. Din păcate, ceramica este puternic corodată din cauza solului acid<br />
<strong>de</strong> pădure, fără nici un fel <strong>de</strong> urme <strong>de</strong> pictură, dar în ace<strong>la</strong>şi timp şi fragmentată excesiv.<br />
S-au distins câteva vase, între care amintim o tipsie <strong>de</strong> <strong>la</strong> un vas suport (pl 17/8), câteva<br />
pahare din pastă foarte fină ca şi fragmente <strong>de</strong> vase <strong>de</strong> tip Cucuteni C. După formele<br />
ceramice putem aprecia că aşezarea aparţine fazei AB 2 . Ca inventar tipic locuirii<br />
eneolitice menţionăm câteva piese <strong>de</strong> silex, între care şi un vârf <strong>de</strong> săgetă cu baza<br />
dreaptă (fig. 6/6). Tot acestei locuirii îi aparţin un împungător din os ca şi două figurine<br />
antropomorfe (fig. 6/3, 8-9). Numai imposibilitatea <strong>de</strong>zvelirii integrale a celor patru<br />
locuinţe a limitat numărul pieselor <strong>de</strong>scoperite şi obţinerea unor forme ceramice<br />
întregibile care să <strong>de</strong>finească mai exact această aşezare.<br />
Prezenţa unei aşezări cucuteniene nu ne surprin<strong>de</strong> având în ve<strong>de</strong>re atât<br />
preferinţa purtătorilor culturii Cucuteni pentru formele înalte, apărate natural, cum este<br />
2 În precizarea fazei cronologice a acestor <strong>de</strong>scoperiri am primit un sprijin eficient şi calificat <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> d-na Maria Diaconescu, <strong>de</strong> <strong>la</strong> Muzeul Ju<strong>de</strong>ţen Botoşani, fapt pentru care îi aducem<br />
mulţumirile noastre.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
28<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
"Poiana Costăchel", cât şi <strong>de</strong>nsitatea <strong>de</strong>scoperirilor <strong>de</strong> acest gen din zonă, între care<br />
amintim o aşezare chiar din apropiere, din nord-vestul satului Copălău, cercetată re<strong>la</strong>tiv<br />
recent (D i a c o n e s c u, 1994, 125).<br />
Izo<strong>la</strong>t, fără nici o conexiune cu alte materiale, a fost găsită o cană întregibilă,<br />
din pastă cenuşie, cu corpul bitronconic rotunjit şi gât cilindric, scurt. Pasta, profilul şi<br />
fundul ine<strong>la</strong>r ne <strong>de</strong>termină să atribuim acest vas, cu probabilitate, începutului sec. al<br />
IV-lea p. Chr., întrucât materiale aproximativ contemporane au fost semna<strong>la</strong>te în<br />
vecinătatea sudică a fortificaţiei, <strong>la</strong> numai 0,5 km (RAJB, I, 71-73), dar semnificaţia<br />
acestei apariţii izo<strong>la</strong>te ne scapă.<br />
Numeroase sunt şi fragmentele ceramice din secolele XVIII-XIX, găsite în<br />
diverse puncte ale aşezării, situaţie explicabilă prin prezenţa urmelor <strong>de</strong> locuire a satului<br />
dispărut Jorovlea, af<strong>la</strong>te <strong>la</strong> sud <strong>de</strong> fortificaţie (Ibi<strong>de</strong>m, I, 72 şi II, 340), ca şi cele ale<br />
conacului ce a funcţionat în acea perioadă şi care fusese p<strong>la</strong>sat aproximativ în centrul<br />
fortificaţiei, conac care a dat şi toponimul "Poiana Costăchel", sub care este cunoscută<br />
înălţimea pe care se află aşezarea getică, după cum s-a specificat mai sus. Ceramica care<br />
aparţine epocii mo<strong>de</strong>rne este una <strong>de</strong> factură comună, fără note <strong>de</strong>osebite, între care se<br />
distinge căuşul unei pipe, mai bine conservat (fig. 6/5), piesă frecventă, care<br />
caracterizează urmele <strong>de</strong> locuire din această epocă.<br />
În directă conexiune cu aceste urme <strong>de</strong> vieţuire târzii, mai sus semna<strong>la</strong>te,<br />
menţionăm <strong>de</strong>scoperirea, chiar <strong>la</strong> intrarea în fortificaţie, <strong>la</strong> numai - 0,20 m, a unui mic<br />
<strong>de</strong>pozit monetar format din cinci mone<strong>de</strong> (trei <strong>de</strong> argint şi două <strong>de</strong> bronz) emise <strong>de</strong><br />
Imperiul habsburgic <strong>la</strong> sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
III. SISTEMUL DEFENSIV AL FORTIFICAŢIEI GETICE<br />
Constructorii aşezării întărite <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău au avut posibilitatea să<br />
aleagă un teren propice, cu două pante naturale extrem <strong>de</strong> abrupte, fapt care a favorizat<br />
opera <strong>de</strong> edificare a fortificaţiilor, uşurând consi<strong>de</strong>rabil efortul colectiv necesar în<br />
privinţa concentrării forţei <strong>de</strong> muncă, a timpului şi execuţiei propriu-zise: săparea<br />
şanţurilor şi manipu<strong>la</strong>rea pământului <strong>la</strong> alcătuirea valurilor, înălţarea palisa<strong>de</strong>lor,<br />
escarparea pantelor şi eliberarea câmpului <strong>de</strong> observaţie imediată <strong>de</strong> materialul vegetal<br />
etc. Diferenţa <strong>de</strong> nivel <strong>de</strong> peste 130 m dintre lunca Miletinului şi promontoriul pe care<br />
se află aşezarea îi conferă acesteia, totodată, o poziţie dominantă asupra Câmpiei<br />
Moldovei şi o <strong>la</strong>rgă vizibilitate spre întin<strong>de</strong>rea ei, <strong>de</strong>ci o poziţie strategică excelentă.<br />
Alegerea locului a mai fost favorizată, aşa cum am mai subliniat, <strong>de</strong> forma<br />
triunghiu<strong>la</strong>ră a p<strong>la</strong>toului, mărginit în dreapta şi în stânga <strong>de</strong> pante abrupte cu diferenţe<br />
<strong>de</strong> nivel foarte mari, <strong>de</strong> 20-30 m faţă <strong>de</strong> marginea terasei, <strong>la</strong> o distanţă pe orizontală <strong>de</strong><br />
100-150 m (<strong>la</strong> ora actuală, căci <strong>la</strong> vremea respectivă diferenţele erau cu siguranţă mult<br />
mai mari). Având <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> est <strong>de</strong> 400 m, iar cea <strong>de</strong> vest <strong>de</strong> 350 m şi baza <strong>de</strong> 450 m pe<br />
coardă, suprafaţa actuală a fortificaţiei cuprin<strong>de</strong> circa 7 ha. Menţionăm că pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong><br />
sud, şanţul şi valul are un traseu rotujit, ca <strong>la</strong> majoritatea fortificaţiilor din această epocă<br />
(K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000, 91), rotunjire care dă<strong>de</strong>a apărătorilor un unghi<br />
vizual şi <strong>de</strong> acţiune mult mai mare. Din cele <strong>de</strong> mai sus se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> că această<br />
fortificaţie se încadrează în seria celor <strong>de</strong> tip "pinten barat" sau "promontoriu barat"<br />
(Z a n o c i, 1998, 33-34), cu o formă triunghiu<strong>la</strong>r alungită (pl. 27).<br />
Pantele <strong>la</strong>terale <strong>de</strong> est şi <strong>de</strong> vest, foarte abrupte presupun fortificarea lor numai<br />
printr-o simplă palisadă <strong>de</strong> lemn, ale cărei resturi arse sau nearse nu au mai putut fi<br />
găsite ca urmare a alunecărilor masive <strong>de</strong> teren, vizibile şi astăzi. Se poate bănui totuşi<br />
că, pe lângă curăţirea pantelor <strong>de</strong> vegetaţia arboricolă, să fi fost întreprinse şi lucrări <strong>de</strong><br />
escarpare sau <strong>de</strong> amenajare a unor obstacole în calea asediatorilor. Nu poate fi exclusă<br />
nici eventualitatea fortificării acestor margini abrupte ale aşezării cu un val, precum este<br />
cel i<strong>de</strong>ntificat <strong>la</strong> Cotnari prin interpretarea fotogramelor (A r n ă u t, 2003, 28).<br />
Existau două căi <strong>de</strong> acces mai lesnicioase spre p<strong>la</strong>toul numit "Poiana<br />
Costăchel", pe care se află aşezarea fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> (fig. 1). Prima era în nord, prin<br />
acel vârf triungiu<strong>la</strong>r <strong>la</strong> care se ajungea pe coama îngustă, <strong>de</strong> numai 3 - 4 m, numită<br />
"Creasta Cocoşului" sau "Piciorul Cocoşului". Cea <strong>de</strong> a doua, în sud, un<strong>de</strong> p<strong>la</strong>toul se<br />
continuă lin spre suprafaţa înălţimii numită "Dealul Jorovlea". Ambele căi au fost barate<br />
prin fortificaţii, prima pe o distanţă redusă, cea <strong>de</strong> a doua cu un val şi şanţ adiacent, lung<br />
<strong>de</strong> 450 m.<br />
Trebuie să reamintim faptul că, cel puţin în ultimele două secole, suprafaţa pe<br />
care se află aşezarea a fost folosită ca teren arabil, dar şi ca spaţiu gospodăresc, ca loc<br />
<strong>de</strong> amp<strong>la</strong>sare a conacului mai sus amintit. Această suprafaţă a fost aproape total<br />
împădurită după anul 1960, ca urmare unele segmente ale şanţului <strong>de</strong> apărare au fost<br />
colmatate, iar valul s-a ap<strong>la</strong>tizat. Porţiunea cea mai bine păstrată este cea care porneşte<br />
din colţul drept, cel <strong>de</strong> est al fortificaţiei, un<strong>de</strong>, pe o distanţă <strong>de</strong> 100 <strong>de</strong> m, valul şi şanţul<br />
s-au conservat aproape în întregime, un<strong>de</strong> a fost p<strong>la</strong>sată în vechime şi poarta <strong>de</strong> intrare<br />
(pl. 23/2). Linia fortificaţiilor face apoi un uşor unghi şi se opreşte pe marginea terasei<br />
din partea opusă, locul cel mai abrupt <strong>de</strong> pe întreaga <strong>la</strong>tură <strong>de</strong> vest (pl. 25/2).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
30<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
Cercetările noastre privind sistemul <strong>de</strong>fensiv s-au efectuat prin săparea a şapte<br />
secţiuni, dintre care cinci - S 2, S 5, S 31, S 32 şi S 45 - au vizat valul şi şanţul <strong>de</strong> pe<br />
<strong>la</strong>tura sudică, iar alta S 3, şanţul care barează accesul dinspre nord, pe "Creasta<br />
Cocoşului", în fine, a şaptea (S 41) a avut ca obiectiv surprin<strong>de</strong>rea eventualelor<br />
fortificaţii <strong>de</strong> pe panta <strong>de</strong> vest.<br />
Fig. 7. - <strong>Cotu</strong> - Copălău. Urmele palisa<strong>de</strong>i din prima fază.<br />
S 2 (29 x 2 m) a fost trasată în porţiunea <strong>de</strong> circa 100 m în care valul şi şanţul<br />
s-a păstrat cel mai bine, <strong>la</strong> circa 30 m <strong>de</strong> <strong>la</strong> marginea pantei <strong>de</strong> est, iar S 5 (având<br />
dimensiunile <strong>de</strong> 21,50 x 2 m) <strong>la</strong> circa 120 m <strong>de</strong> S 2. Ele au evi<strong>de</strong>nţiat, în primul rând, că<br />
fortificaţia a avut două etape. În prima fază, fortificaţia a constat dintr-o palisadă.<br />
Urmele arse ale acestei palisa<strong>de</strong> au apărut în profilul S 5, sub forma unei lentile lungi <strong>de</strong><br />
7 m şi cu o grosime maximă <strong>de</strong> 30 cm, constând din pământ şi cenuşă ca şi din conturul<br />
a două găuri <strong>de</strong> <strong>la</strong> stâlpii palisa<strong>de</strong>i (partea lor inferioară care s-a carbonizat), situate <strong>la</strong> o<br />
distanţă <strong>de</strong> 1,50 m între ele, ceea ce indică faptul că această palisadă era construită din<br />
două rânduri paralele <strong>de</strong> stâlpi groşi, între care erau împletite nuiele şi între care se<br />
introduceau cantităţi însemnate <strong>de</strong> pământ (fig. 7). În S 2, urmele acestei palisa<strong>de</strong> au<br />
putut fi surprinse în p<strong>la</strong>nul secţiunii, sub forma unei lentile <strong>de</strong> resturi mai închise <strong>la</strong><br />
culoare faţă <strong>de</strong> stratul corespunzător nivelului antic, precum şi prin urmele a două gropi<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> stâlpi situaţi <strong>la</strong> aceeaşi distanţă <strong>de</strong> 1,50 m, unul <strong>de</strong> altul, ca şi în S 5. Evi<strong>de</strong>nt,<br />
negăsindu-se cenuşă în această zonă, palisada probabil nu a fost aici incendiată, urmele<br />
găsite indicând o <strong>de</strong>gradare naturală.<br />
Cu certitudine, acest sistem <strong>de</strong> fortificare nu a putut să reziste mult timp,<br />
probabil primul atac mai consistent ducând <strong>la</strong> incendierea şi distrugerea lui.<br />
În edificarea elementelor <strong>de</strong> fortificaţii din cea <strong>de</strong> a doua fază s-a ţinut cont,<br />
fără îndoială, <strong>de</strong> lipsa <strong>de</strong> eficienţă a primei întărituri. Astfel, constructorii mergând pe<br />
traseul vechii palisa<strong>de</strong>, au excavat în primul rând un şanţ, din pământul rezultat<br />
realizând spre interior un val, peste care au înălţat probabil ace<strong>la</strong>şi mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> palisadă.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Sistemul <strong>de</strong>fensiv al fortificaţiei getice 31<br />
Dimensiunile valului în S 2 sunt <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mari, baza sa măsoară 10,50 m, iar<br />
înălţimea actuală a lui este <strong>de</strong> 1,50 m faţă <strong>de</strong> nivelul antic <strong>de</strong> călcare. În S 5, baza<br />
valului măsoară tot 10,50 m, iar înălţimea maximă, faţa <strong>de</strong> ace<strong>la</strong>şi nivel, este aproape<br />
i<strong>de</strong>ntică, <strong>de</strong> 1,60 m (fig. 8).<br />
În ceea ce priveşte nucleul valului s-a putut constata că nu s-a folosit piatra,<br />
care lipseşte în zonă, dar nici lemnul ale cărui urme nu au apărut în săpătură, s-a utilizat<br />
doar argi<strong>la</strong>, probabil udă şi bine tasată, extrasă din şanţul adiacent şi care se prezintă sub<br />
o formă consistentă, cu puţin nisip, <strong>de</strong> culoare galben-roşcată (fig. 9). S-a mai putut<br />
observa că panta interioară a valului era mai puţin înclinată <strong>de</strong>cât panta exterioară, care<br />
avea un unghi <strong>de</strong> înclinare <strong>de</strong> circa 40 gra<strong>de</strong>, faptul fiind firesc, având în ve<strong>de</strong>re că ea<br />
era cea expusă atacatorilor (pl. 28). O astfel <strong>de</strong> structură simplă, numai din pământ, o<br />
prezintă şi valurile <strong>de</strong> <strong>la</strong> Stânceşti (F l o r e s c u, R a ţ ă, 1969, 9-10), dar şi din alte<br />
fortificaţii, cum ar fi cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Saharna Mare sau Stolniceni (A r n ă u t, 2003, 20).<br />
Fig. 8. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Valul <strong>de</strong> pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> sud a fortificaţiei.<br />
În ceea ce priveşte şanţul adiacent valului, în S 2, profilul său era <strong>de</strong> formă<br />
aproximativ trapezoidală (fig. 10). Lăţimea superioară a şanţului măsoară 10 m, iar cea<br />
inferioară 1,50 m. Adâncimea lui, <strong>de</strong> <strong>la</strong> nivelul vechi <strong>de</strong> călcare, era <strong>de</strong> 3,50 m. În profil,<br />
taluzul şanţului era mai înclinat <strong>de</strong>cât cel al pantei exterioare a valului, având circa<br />
45 gra<strong>de</strong>. Atât <strong>la</strong> val, cât şi <strong>la</strong> şanţ nu s-au găsit urme care să indice utilizarea pietrei sau<br />
a materialelor lemnoase. Caracteristici diferite prezintă şanţul în profilul S 5, un<strong>de</strong><br />
lăţimea superioară a acestuia era <strong>de</strong> numai 3,50 m, iar profilul său avea o formă<br />
triunghiu<strong>la</strong>ră (pl. 29). Lăţimea redusă a şanţului în acest sector s-ar putea explica prin<br />
existenţa, în faţa liniilor <strong>de</strong> apărare, a unei viroage naturale ce pornea imediat după<br />
poarta <strong>de</strong> acces, <strong>de</strong>ci prin prezenţa unui element natural <strong>de</strong> apărare. Situaţia se poate<br />
interpreta şi altfel. Acestă ravenă, care ar putea să se fi creat după părăsirea fortificaţiei,<br />
nu exclu<strong>de</strong> posibilitatea unor alunecări <strong>de</strong> teren care să fi <strong>de</strong>format profilul iniţial al<br />
fortificaţiei din acest sector (în<strong>de</strong>osebi a şanţului), ceea ce ar justifica faptul că nivelul<br />
vechi <strong>de</strong> călcare <strong>la</strong> buza exterioară a şanţului era aici cu circa un metru mai coborât faţă<br />
<strong>de</strong> nivelul celei dinspre val. Modalităţile diferite <strong>de</strong> realizare a liniei <strong>de</strong> apărare <strong>de</strong> pe<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
32<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
<strong>la</strong>tura sudică, mai cu seamă a şanţului, generează o serie <strong>de</strong> întrebări <strong>la</strong> care, cercetările<br />
actuale nu ne îngăduie încă nici un fel <strong>de</strong> supoziţii.<br />
Palisada edificată pe creasta valului, avea probabil aceleaşi caracteristici<br />
constructive ca şi cele din prima fază. Lipsa în cele două secţiuni a urmelor <strong>de</strong> gropi <strong>de</strong><br />
pari care ar fi trebuit să apară pe culmea valului sau în nucleul acestuia, ca şi a urmelor<br />
<strong>de</strong> incendiere - cărbune, lipitură arsă -, poate fi acci<strong>de</strong>ntală, având în ve<strong>de</strong>re proporţiile<br />
săpăturilor, dar nu pot fi excluse şi alte interpretări (cum ar fi, <strong>de</strong> exemplu, arăturile<br />
repetate care le-au în<strong>de</strong>părtat), asupra cărora nu mai stăruim în acest cadru. Situaţia <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> nu este singu<strong>la</strong>ră, nici <strong>la</strong> Stolniceni, <strong>de</strong> exemplu, nu s-au observat urmele<br />
palisa<strong>de</strong>i (S î r b u, A r n ă u t, 1995, 383).<br />
Fig. 9. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Secţiune prin valul <strong>de</strong> pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> sud a fortificaţiei.<br />
Lămuriri suplimentare a adus S 45 (4,50 x 2,50 m) trasată longitudinal pe val,<br />
lângă S 5. S-a i<strong>de</strong>ntificat un strat <strong>de</strong> pământ cu cenuşă, gros <strong>de</strong> 30-40 cm, corespunzător<br />
stratului surprins în profilul S 5, rezultat din <strong>de</strong>mo<strong>la</strong>rea palisa<strong>de</strong>i din faza I, în urma<br />
unui incendiu din acest sector al fortificaţiei. În acest strat au putut fi observate două şi<br />
apoi, <strong>la</strong> baza lui, încă două urme <strong>de</strong> gropi <strong>de</strong> bârne, cu diametrele <strong>de</strong> circa 15-20 cm,<br />
dispuse în linie dreaptă, <strong>la</strong> distanţe <strong>de</strong> circa 1 m una <strong>de</strong> cea<strong>la</strong>ltă, constituind cu<br />
certitudine restul şirului <strong>de</strong> pari ai palisa<strong>de</strong>i din acest sector.<br />
Comparativ cu dimensiunile componentelor simi<strong>la</strong>re <strong>de</strong> apărare din alte<br />
fortificaţii, cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău sunt mai puţin impresionante, dar obişnuite <strong>la</strong> cele<br />
mai multe monumente <strong>de</strong> acest gen. Eficacitatea fortificaţiei o putem intui după<br />
diferenţa <strong>de</strong> nivel dintre fundul şanţului şi creasta valului, care acum este <strong>de</strong><br />
aproximativ 5 m, dar trebuie să ţinem cont <strong>de</strong> structura valului, ce a favorizat ap<strong>la</strong>tizarea<br />
lui. La această diferenţă, pe care noi o cre<strong>de</strong>m a fi mai mare, s-ar adăuga palisada, <strong>de</strong>ci<br />
fortificaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> este una normală, greu <strong>de</strong> cucerit pentru posibilităţile ofensive ale<br />
vremii.<br />
S-a remarcat, <strong>de</strong> asemenea, în profilul S 2, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> S 5, că în spatele<br />
valului a apărut un strat <strong>de</strong> cultură superficial, în care s-au <strong>de</strong>scoperit materiale<br />
ceramice, arsură şi câteva pietre, marcând un nivel <strong>de</strong> locuire ce aparţine fazei a doua<br />
din existenţa aşezării. Ar fi fost foarte posibil ca în acest sector să existe diverse<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Sistemul <strong>de</strong>fensiv al fortificaţiei getice 33<br />
complexe <strong>de</strong> locuire în preajma porţii <strong>de</strong> acces, o concentrare a acestora în preajma<br />
valurilor fiind curentă <strong>la</strong> monumentele contemporane, un<strong>de</strong> spaţiile nelocuite sunt<br />
p<strong>la</strong>sate, <strong>de</strong> obicei, spre centrul lor (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000, 83), dar<br />
secţiunile executate în campania din 2004 (S 33, S 34 şi S 36) nu au confirmat acest<br />
fapt.<br />
Poarta <strong>de</strong> acces spre interiorul incintei, af<strong>la</strong>tă în sudul fortificaţiei, se prezintă<br />
astăzi sub forma unei întreruperi a valului, cu o formă trapezoidală, <strong>la</strong>tura mai mică <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> bază are 4 m, iar cea superioară, dintre crestele valului măsurând 5,50 m. S 31<br />
(16,30 x 2 m) şi S 32 (cu aceleaşi dimensiuni) executate în acest loc nu au relevat urme<br />
<strong>de</strong> lemn din construcţia porţii. Profilul surprins în val indică în dreptul a ceea ce trebuia<br />
să reprezinte nivelul antic <strong>de</strong> călcare, în locul unui strat <strong>de</strong> pământ negru, un strat <strong>de</strong> lut<br />
galben, mai <strong>de</strong>schis <strong>la</strong> culoare <strong>de</strong>cât cel <strong>de</strong> <strong>de</strong><strong>de</strong>supt, ca şi faţă <strong>de</strong> cel din miezul valului.<br />
Prin aceste secţiuni s-a mai constatat că în dreptul porţii şanţul <strong>de</strong> apărare era în<br />
vechime întrerupt, ceea ce permitea un acces lesnicios pentru locuitori, animale şi<br />
vehicole numai prin acest loc. Nu dispunem, în schimb, <strong>de</strong> nici un fel <strong>de</strong> indiciu privind<br />
înfăţişarea şi elementele constructive ale porţii, menite, în caz <strong>de</strong> pericol, să bareze<br />
această cale <strong>de</strong> acces.<br />
Fig. 10. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Şanţul şi valul <strong>de</strong> pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> sud a fortificaţiei.<br />
S 3 (22 x 2 m) a fost trasată perpedicu<strong>la</strong>r pe şanţul şi valul care bara accesul<br />
spre p<strong>la</strong>toul aşezării dinspre nord, pe acea "Creastă a Cocoşului". Zona este astăzi<br />
circu<strong>la</strong>tă intens şi foarte probabil chiar încă din vechime, evi<strong>de</strong>nt după părăsirea<br />
fortificaţiei. Acest fapt ar explica ap<strong>la</strong>tizarea evi<strong>de</strong>ntă a valului care nu <strong>de</strong>păşeşte 1 m<br />
înălţime, baza sa însă are o lăţime <strong>de</strong> peste 12 m, ceea ce ar presupune şi o înălţime<br />
iniţială impunătoare, chiar mai mare <strong>de</strong>cât a valului <strong>de</strong> pe <strong>la</strong>tura sudică. În orice caz,<br />
şanţul a fost cel mai bine conturat în săpăturile noastre. El are o adâncime <strong>de</strong> 3 m faţă <strong>de</strong><br />
nivelul antic <strong>de</strong> călcare şi se prezintă în profil sub formă triunghiu<strong>la</strong>ră, cu vârful rotunjit,<br />
lăţimea acestuia, <strong>la</strong> ace<strong>la</strong>şi nivel antic, fiind <strong>de</strong> 11 m (pl. 30).<br />
Forma ap<strong>la</strong>tizată a valului şi faptul că nu am putut prelungi S 3 din cauza<br />
pădurii, pentru a ve<strong>de</strong>a dacă stratul <strong>de</strong> argilă presupus <strong>de</strong> noi a fi miezul valului se<br />
<strong>de</strong>limitează c<strong>la</strong>r în profil, pe o lungime acceptabilă validării existenţei valului, nu<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
34<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
exclu<strong>de</strong> şi o altă interpretare a situaţiei stratigrafice <strong>de</strong> aici. În acest caz, se poate<br />
presupune că o anumită parte din lutul rezultat din săparea şanţului să fi fost folosită<br />
pentru consolidarea şi înălţarea terenului din spatele şantului, restul fiind azvârlit pe<br />
pantele extrem <strong>de</strong> abrupte din zonă şi în loc <strong>de</strong> val să se fi edificat o poartă <strong>de</strong> intrare şi<br />
în partea nordică, un<strong>de</strong> coama <strong>de</strong> acces are numai o lăţime <strong>de</strong> 3-4 metri. Ipoteza este cu<br />
atât mai veridică, cu cât, aşa cum am amintit, această culme constituie singura cale pe<br />
care se poate circu<strong>la</strong> şi astăzi, în linie dreaptă, între satele din valea Miletinului şi grupul<br />
izo<strong>la</strong>t <strong>de</strong> case din "Poiana Jorovlea" şi chiar mult mai <strong>de</strong>parte.<br />
În fine, S 41 (18,50 x 1,50 m) a urmărit dacă sunt urme <strong>de</strong> fortificare a<br />
p<strong>la</strong>toului pe <strong>la</strong>tura <strong>de</strong> vest, un<strong>de</strong> se <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> o pantă foarte abruptă. Eventualitatea<br />
existenţei aici a unei palisa<strong>de</strong> nu este exclusă, dar urmele ei nu au fost surprinse în<br />
această secţiune. Nu este exclus ca alunecările <strong>de</strong> teren să fi distrus cu totul astfel <strong>de</strong><br />
urme <strong>de</strong> fortificare.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
IV. INVENTARUL AŞEZĂRII<br />
Aşezarea fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău se caracterizează printr-un inventar<br />
variat, din nefericire însă, cu excepţia ceramicii, cele<strong>la</strong>lte categorii tipologice sunt<br />
reprezentate printr-un număr restrâns <strong>de</strong> piese. Cu toate acestea inventarul arheologic<br />
este în măsură să ne <strong>de</strong>a coordonatele încadrării cultural-cronologice ale sitului studiat.<br />
IV. 1. Ceramica<br />
Abun<strong>de</strong>nţa ceramicii în monumentelor <strong>de</strong> genul celor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> este<br />
binecunoscută. Numai prin săpăturile din 2003 - 2004, aici s-au găsit 9756 <strong>de</strong><br />
fragmente. Aspectul cantitativ este impresionant, dar studierea ceramicii prezintă<br />
dificultăţi serioase întrucât fragmentarea ei, uneori excesivă prin lucrările agricole, a<br />
<strong>de</strong>terminat să avem numai câteva forme întregi sau întregibile şi să fim <strong>de</strong> multe ori în<br />
situaţii <strong>de</strong> incertitudine în a stabili raporturi precise între pasta vaselor şi formele lor,<br />
între acestea şi <strong>de</strong>cor.<br />
Ca în toate aşezările epocii şi <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> s-a <strong>de</strong>scoperit ceramică getică lucrată cu<br />
mâna (prepon<strong>de</strong>rentă cantitativ) şi cu roata. Nu lipseşte ceramica <strong>de</strong> import, din lumea<br />
elenă. Studierea acestor categorii tipologice cre<strong>de</strong>m că va contribui <strong>la</strong> înţelegerea unor<br />
aspecte ale culturii ce caracterizează aşezarea cercetată <strong>de</strong> noi.<br />
IV. 1. 1. Ceramica lucrată cu mâna. Această specie ceramică este <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> net<br />
majoritară, în jur <strong>de</strong> 98%, şi acest fapt nu reprezintă o excepţie, situaţia fiind i<strong>de</strong>ntică în<br />
mai toate aşezările, un<strong>de</strong>, pe lângă forme <strong>de</strong> origine autohtonă sunt şi vase realizate în<br />
aceeaşi tehnică, imitate după forme greceşti. Ne propunem, în cele ce urmează, să<br />
prezentăm pasta, formele şi <strong>de</strong>corul specific ce caracterizează această ceramică.<br />
Pasta. Se distinge o mare varietate a compoziţiei pastei, în funcţie <strong>de</strong> utilizarea<br />
<strong>de</strong>gresanţilor (cioburi pisate, pietricele, nisip), varietate accentuată şi <strong>de</strong> proce<strong>de</strong>ele <strong>de</strong><br />
ar<strong>de</strong>re a vaselor. Ceramica poroasă cu cioburi pisate în compoziţie şi cu o ar<strong>de</strong>re inegală<br />
este bine reprezentată. De <strong>la</strong> această categorie inferioară se înşiruie apoi, vase cu o pastă<br />
mai fină, până <strong>la</strong> cele <strong>de</strong> o calitate superioară, cu o ar<strong>de</strong>re omogenă şi cu suprafeţele,<br />
în<strong>de</strong>osebi cele exterioare, acoperite cu agobă, uneori lustruită. Culorile vaselor variază<br />
şi ele <strong>de</strong> <strong>la</strong> negru-închis pe ambele feţe (mai rar) sau numai pe una, spre negru-cenuşiu,<br />
gălbui-cărămiziu şi cărămiziu-<strong>de</strong>schis.<br />
Această mare varietate a modului <strong>de</strong> preparare a pastei, <strong>de</strong> ar<strong>de</strong>re ca şi starea<br />
fragmentară a ceramicii ne-a împiedicat să stabilim numeric re<strong>la</strong>ţii dintre pastă şi forma<br />
vaselor. În general, s-a observat că nu există o categorie <strong>de</strong> pastă care să fie întâlnită<br />
numai <strong>la</strong> o anumită formă, vasele fiind realizate în tehnici variate în ceea ce priveşte<br />
compoziţia, finisarea şi ar<strong>de</strong>rea lor. Se poate aprecia, fapt general observat, că o pastă şi<br />
o ar<strong>de</strong>re mai omogenă o prezintă unele căni, străchini şi castroane. În orice caz,<br />
ceramica neagră sau neagră-cenuşie este prezentă în ansamblul <strong>de</strong>scoperirilor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong><br />
într-un procent <strong>de</strong> aproximativ 29%, pe când cea cărămizie, cu diverse nuanţe care i se<br />
asociază, constituie peste 70% din ceramica lucrată cu mâna, procentele acestor<br />
categorii ceramice variază în inventarele locuinţelor, fenomen pe care acum nu-l putem<br />
interpreta.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
36<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
Forme. Discutând formele ceramice prezente <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău ar fi fost i<strong>de</strong>al<br />
să le ordonăm după funcţionalitatea lor şi anume: vase <strong>de</strong> provizii (chiupuri), vase <strong>de</strong><br />
bucătărie (borcane, tigăi, tipsii), vase pentru consumarea hranei (castroane, străchini), în<br />
fine, vase pentru consumul lichi<strong>de</strong>lor (căni). Departajarea <strong>de</strong> mai sus are, <strong>de</strong>sigur, note<br />
<strong>de</strong> incertitudine, întrucât în viaţa cotidiană o formă ceramică putea să primească funcţii<br />
multiple. În acest caz, ne propunem să prezentăm formele ceramice după criteriile<br />
c<strong>la</strong>sice, în ordinea mărimii lor.<br />
Frecvenţa formelor are importanţa ei, dar procentele pe care o să le atribuim<br />
acestora au, însă, un caracter orientativ. Stabilirea numărului <strong>de</strong> vase după marginile şi<br />
buzele lor este incertă, când se operează cu un material lucrat cu mâna şi fragmentat,<br />
cum este cel <strong>de</strong> faţă. Vasele <strong>de</strong> mari dimensiuni, cum este şi firesc, produc mai multe<br />
fragmente ca cele scun<strong>de</strong>, cu diametre mici. Astfel, se poate crea imaginea falsă că<br />
predomină net primele, cu un procent <strong>de</strong> aproximativ 42%, pe când străchinile şi<br />
castroanele au o prezenţă <strong>de</strong> 15%, iar cănile <strong>de</strong> numai 7,7%. Semnalând această<br />
inadvertenţă, în stadiul actual al cercetărilor noastre, menţionăm că nu avem încă<br />
posibilitatea să utilizăm o altă metodologie <strong>de</strong> prezentare a frecvenţei formelor ceramice<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
C<strong>la</strong>sificarea tipologică s-a bazat pe profilele marginilor şi buzelor, fundurile <strong>de</strong><br />
vase nu au, în acest sens, nici o relevanţă, întrucât dispunem <strong>de</strong> foarte puţine vase<br />
întregibile şi nu am putut stabili o re<strong>la</strong>ţie între formele vaselor şi fundurile lor, întrucât<br />
marea majoritate a vaselor au un fund p<strong>la</strong>t din care se <strong>de</strong>sprind lin, într-un unghi <strong>la</strong>rg,<br />
pereţii lor. Sunt numai câteva vase care au un fund profi<strong>la</strong>t. În privinţa aprecierii<br />
numărului <strong>de</strong> vase incertitudinile noastre sunt justificate. De exemplu, inventarul L 3<br />
dispunea <strong>de</strong> 671 <strong>de</strong> fragmente, din care, după margini, s-au individualizat 43 <strong>de</strong> vase,<br />
dar aici s-au găsit fragmentele a numai 36 <strong>de</strong> funduri. La fel, <strong>de</strong>-a lungul S 6 - 22 s-au<br />
găsit 3180 <strong>de</strong> fragmente, între care s-au <strong>de</strong>taşat, după margini, 205 vase, dar sunt numai<br />
136 <strong>de</strong> funduri. În această situaţie raportul numeric dintre funduri şi margini ne pune<br />
într-o dilemă a cărei soluţie nu o întrezărim şi acest raport nu-l putem consi<strong>de</strong>ra<br />
conclu<strong>de</strong>nt.<br />
Fig. 11. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Margini reprezentative din vase pentru provizii.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 37<br />
Vase pentru provizii. Această formă ceramică este reprezentată numai <strong>de</strong><br />
fragmente care nu ne îngăduie conturarea precisă a profilului lor (v. fig. 11). Sunt vase<br />
<strong>de</strong> mari dimensiuni, având în ve<strong>de</strong>re grosimea pereţilor între 1 şi 4 cm şi cu diametrele<br />
gurii sau ale fundului <strong>de</strong> peste 25 cm. Pasta vaselor este poroasă, dar suprafeţele, mai<br />
ales cele exterioare, sunt netezite, ar<strong>de</strong>rea lor păstrând <strong>de</strong>seori o tehnică mai veche,<br />
hallstattiană, cu exteriorul <strong>de</strong> culoare neagră şi interiorul cenuşiu spre cărămiziu. Astfel<br />
<strong>de</strong> vase sunt prezente în mai toate locuinţele.<br />
Fragmentele reprezentative indică o margine arcuită spre exterior sau o buză<br />
dreaptă răsfrântă în afară (fig. 11/1-2; 7; 9). Elementele arhitectural-<strong>de</strong>corative ale<br />
acestor vase constau în<strong>de</strong>osebi din proeminenţe/apucători, rar din butoni rotunzi şi rar<br />
<strong>de</strong> tot din brâie alveo<strong>la</strong>te sau crestate (fig. 11/4; 9). Proeminenţele sunt <strong>de</strong> mari<br />
dimensiuni ca grosime şi anvergură, fiind conice, dar a<strong>de</strong>sea şi rectangu<strong>la</strong>re (fig. 11/5-<br />
6). Ele nu au numai un rol <strong>de</strong>corativ, ci unul practic, în manevrarea acestor vase greoaie,<br />
<strong>de</strong> mari dimensiuni. Un <strong>de</strong>cor aparte îl prezintă un fragment <strong>de</strong> chiup, cu exteriorul <strong>de</strong><br />
culoare neagră, găsit în L 10, cu brâu alveo<strong>la</strong>r din care se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> o nervură în forma<br />
literei U întoarsă, care încadrează un buton rotund (fig. 11/10). Cu un rost practic - cel<br />
<strong>de</strong> apucătoare - un alt fragment (L 11) încadrat acestei forme prezintă o proeminenţă<br />
rectangu<strong>la</strong>ră <strong>de</strong> mari dimensiuni (16 x 7 cm), care <strong>la</strong> ambele capete este însoţită <strong>de</strong> alte<br />
două proeminenţe conice, mai mici (fig. 11/5). Merită să menţionăm, între altele, şi un<br />
fund masiv <strong>de</strong> chiup, mult scos în afară şi rotujit, cu scopul <strong>de</strong> a mări stabilitatea vasului<br />
care avea mari dimensiuni. Acest fund <strong>de</strong> chiup găsit în L 13, este o formă încă<br />
neîntâlnită, care aminteşte fundurile ine<strong>la</strong>re din zonele pontice care probabil l-au<br />
inspirat. Desigur, sunt prezente şi alte numeroase fragmente din corpul vaselor <strong>de</strong><br />
dimensiuni mari pe care le putem atribui acestei forme ceramice, dar acestea sunt<br />
atipice.<br />
Dimensiunile vaselor indică utilizarea lor ca recipiente pentru păstrarea<br />
proviziilor. Lipsa unor profile conclu<strong>de</strong>nte nu ne îngăduie să le conturăm cu precizie<br />
forma, fragmentele <strong>de</strong> care dispunem au însă analogii certe, între <strong>de</strong>scoperiri simi<strong>la</strong>re<br />
întâlnite în numeroase aşezări, ceea ce ne îngăduie să le încadrăm în sec. V-III a. Chr.<br />
Vase în formă <strong>de</strong> clopot. După numărul fragmentelor este forma cea mai<br />
frecventă, nelipsind din inventarele fiecărei locuinţe; aproximativ 17,8% dintre<br />
fragmentele <strong>de</strong>terminabile, aparţinându-i. Aceste vase se caracterizează, după cum se<br />
ştie, prin arcuirea evi<strong>de</strong>ntă a corpului, cu marginile aduse spre interior şi cu buzele<br />
mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te în diverse chipuri: rotunjite, tăiate drept şi rar <strong>de</strong> tot profi<strong>la</strong>te sau scoase puţin<br />
în afară. Dimensiunile vaselor găsite <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> sunt variabile, predomină cele medii, dar<br />
nu lipsesc nici vase <strong>de</strong> peste 30 cm înălţime sau cele scun<strong>de</strong>, cu mult sub 20 cm.<br />
Individualizarea unor tipuri în cadrul acestei forme, după materialul <strong>de</strong> care dispunem,<br />
este re<strong>la</strong>tivă. Încercăm totuşi să <strong>de</strong>partajăm mai multe variante caracteristice acestei<br />
forme, aşa cum au fost precizate în studiile <strong>de</strong>dicate ceramicii getice (C r i ş a n, 1969,<br />
70-77; M o s c a l u, 1983, 44-52).<br />
S-au distins câteva fragmente din vase <strong>de</strong> mari dimensiuni, cu un corp puternic<br />
arcuit şi cu proeminenţe-apucători ascuţite, dispuse în cruce, sub diametrul maxim. Un<br />
astfel <strong>de</strong> vas avea probabil <strong>la</strong> partea superioră şi patru butoni rotunzi (fig. 12/13). Deşi<br />
unii cercetători au grupat astfel <strong>de</strong> vase într-o formă aparte (Ibi<strong>de</strong>m, 57-69), noi<br />
consi<strong>de</strong>răm că profilul lor indică numai un tip distinct aparţinând vaselor-clopot.<br />
Majoritatea vaselor în formă <strong>de</strong> clopot au fost ornamentate. Numai puţine vase<br />
aparţinând acestei forme sunt lipsite <strong>de</strong> ornamente. Decorul predominant îl constituie<br />
cel în relief, p<strong>la</strong>sat pe umărul vaselor. Tipic este brâul alveo<strong>la</strong>r întrerupt <strong>de</strong> patru<br />
proeminenţe dispuse în cruce, care este cel mai frecvent (fig. 12/4). Uneori, din dreptul<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
38<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
proeminenţelor coboară, drept sau oblic spre bază, alt brâu alveo<strong>la</strong>r (fig. 12/10). Vasele<br />
cu acest fel <strong>de</strong> <strong>de</strong>cor sunt în majoritate cărămizii.<br />
Fig. 12. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri şi variante <strong>de</strong> vase în formă <strong>de</strong> clopot.<br />
Nu lipsesc nici vasele cu brâu continuu, în formă <strong>de</strong> nervuri drepte sau în<br />
ghir<strong>la</strong>n<strong>de</strong> arcuite, întrerupte <strong>de</strong> proeminenţe mai puţin pronunţate însă, în general<br />
acestea au diferite nuanţe cărămizii (fig. 12/6; 9). Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> cele <strong>de</strong> mai sus, <strong>la</strong><br />
vasele ornamentate cu brâie crestate (fig. 12/3) sau cu butoni rotunzi, culoarea neagră a<br />
fragmentelor este majoritară.<br />
Ca ornamente incizate, <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> avem şirul <strong>de</strong> alveole dispus tot pe umărul<br />
vaselor, <strong>de</strong> obicei cărămizii, uneori întrerupt <strong>de</strong> proeminenţe (fig. 12/11), ca şi incizii cu<br />
unghia care imită dispunerea unui brâu normal, în ultimul caz, astfel <strong>de</strong> <strong>de</strong>cor fiind<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 39<br />
atestat pasager (fig. 12/5). Specificăm că s-au găsit şi vase cu proeminenţe mari, unele<br />
perforate atât orizontal cât şi vertical (fig. 12/7), care au avut menirea <strong>de</strong> a uşura<br />
manevrarea lor; peste 42% dintre fragmentele ceramice ornamentate au avut astfel <strong>de</strong><br />
accesorii.<br />
Citarea unor analogii este <strong>de</strong> prisos, vasele în formă <strong>de</strong> clopot <strong>de</strong> o mare<br />
varietate tipologică fiind răspândite în tot spaţiul carpato-dunărean. Încadrarea lor<br />
cronologică este p<strong>la</strong>sată pe parcusul a trei secole, în principal în sec. V-III, urmând ca<br />
în sec. II a. Chr., această formă practic să nu mai fie întâlnită (Ibi<strong>de</strong>m, 44-52). Este unul<br />
dintre vasele tipice ale ceramicii getice din această perioadă. Prezenţa din belşug a lor <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> constituie o certitudine în datarea aşezării.<br />
Fig. 13. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri şi variante <strong>de</strong> vase borcan.<br />
Vase borcan. Între numeroasele fragmente ceramice <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> se <strong>de</strong>taşează<br />
cele care aparţin unor vase cu marginea dreaptă sau puţin înclinată în afară. Profilul<br />
aproximativ drept al pereţilor le individualizează ca formă aparte, formă ce a fost<br />
<strong>de</strong>numită diferit <strong>de</strong> cercetători. Noi utilizăm numele <strong>de</strong> vas borcan, <strong>de</strong>şi este un<br />
pleonasm, având în ve<strong>de</strong>re totuşi că această formă constituie prototipul unor astfel <strong>de</strong><br />
vase din epoca dacică c<strong>la</strong>sică şi chiar din primele trei secole p. Chr. (Ibi<strong>de</strong>m, 53-54),<br />
formă cunoscută în<strong>de</strong>obşte sub acest nume.<br />
Pasta, mo<strong>de</strong><strong>la</strong>rea şi ar<strong>de</strong>rea vaselor este asemănătoare cu a celor <strong>de</strong> tip clopot,<br />
dar ele sunt <strong>de</strong> dimensiuni mai reduse. La fel, vasele borcan în majoritate, au ornamente<br />
p<strong>la</strong>stice în relief, constând din brâie alveo<strong>la</strong>te sau continue, ca şi din proeminenţe conice<br />
sau rotun<strong>de</strong>, care sunt însă mai mici şi sunt dispuse numai în partea superioară a vaselor.<br />
Buzele acestora, în majoritatea cazurilor, sunt tăiate drept, uneori fiind profi<strong>la</strong>te şi<br />
scoase în afară, ceea ce este tipic pentru vasele borcan (fig. 13).<br />
Forme simi<strong>la</strong>re s-au găsit, <strong>de</strong> exemplu, în aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> Huşi-Corni, un<strong>de</strong> au<br />
fost datate în sec. IV a. Chr. (T e o d o r, 1981, 176, fig. 10/2-4; 14/2-3,7). Ele nu apar<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
40<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
numai aici, ci pe o arie extinsă şi existenţa lor se perpetuează, aşa cum am subliniat,<br />
până în sec. III p. Chr.<br />
Căni / ceşti. Cele două forme ceramice vor fi tratate împreună întrucât avem<br />
puţine piese întregibile care să ne îngăduie o <strong>de</strong>partajare a lor. Frecvenţa acestor forme a<br />
fost evi<strong>de</strong>nţiată în<strong>de</strong>osebi <strong>de</strong> numeroasele fragmente <strong>de</strong> torţi, <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> profilele<br />
recipientelor care să ilustreze tipuri bine individualizate. Cănile şi ceştile reprezintă<br />
aproximativ 7,7 % în ansamblul <strong>de</strong>scoperirilor. Este totuşi singura formă ceramică <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> reprezentată <strong>de</strong> patru vase întregibile, toate cu profile asemănătoare (fig. 14/11-12;<br />
15-16). Pasta cănilor şi a ceştilor este <strong>de</strong>nsă, cu suprafeţele finisate, prepon<strong>de</strong>rente fiind<br />
vasele <strong>de</strong> culoare brun- cenuşie, chiar spre culori mai închise, dar nu lipsesc nici cele<br />
cărămizi.<br />
Fig. 14. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri <strong>de</strong> căni.<br />
În ceea ce priveşte torţile, specificăm că cele mai multe sunt supraînălţate (fig.<br />
14/2; 4-5. Secţiunile torţilor sunt în majoritate rectangu<strong>la</strong>r-rotunjite (fig. 14/2; 5), altele<br />
fiind în bandă <strong>la</strong>tă (fig. 14/7), unele dintre acestea prezentând pe suprafaţa exterioară o<br />
canelură puţin evi<strong>de</strong>ntă (fig. 14/12). De asemenea, sunt torţi cu secţiunea ovală sau<br />
rotundă. Menţionăm că una din torţi în bandă <strong>la</strong>tă, găsită în L 7, prezintă <strong>la</strong> ambele<br />
capete un cep care indică modalitatea practică <strong>de</strong> ataşare a torţii <strong>de</strong> corpul cănii<br />
(fig. 14/6).<br />
S-au distins mai multe tipuri <strong>de</strong> căni şi <strong>de</strong> ceşti, în funcţie <strong>de</strong> profilul corpului<br />
ca şi <strong>de</strong> marginea lor.<br />
1. Căni cu corpul bitronconic, mai mult sau mai puţin rotunjit, prezintă, în<br />
funcţie <strong>de</strong> margine, două variante. O variantă o constituie cănile cu marginea evazată<br />
(fig. 14/4), iar cea<strong>la</strong>ltă are un gât scurt, cilindric (fig. 14/12), ambele fiind caracterizate<br />
<strong>de</strong> torţi supraînălţate.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 41<br />
2. Căni şi ceşti cu marginea dreaptă, cu torţile orizontale sau puţin înălţate,<br />
trase direct din buze. Acestea par a fi <strong>de</strong> mici dimensiuni şi cu siluete foarte diferite,<br />
după dimensiuni ar fi mai curând <strong>de</strong> atribuit ceştilor (fig. 14/1;.8-9)<br />
Menţionăm că toate cănile şi ceştile găsite <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> nu poartă elemente<br />
ornamentale. Jumătatea inferioară a unui vas, care prezintă un fund profi<strong>la</strong>t, după<br />
dimensiuni, ar aparţine foarte probabil unei căni, ceea ce indică şi o altă modalitate <strong>de</strong><br />
mo<strong>de</strong><strong>la</strong>re a acestor vase, adică unele aveau un fund profi<strong>la</strong>t (fig. 14/10), spre <strong>de</strong>osebire<br />
<strong>de</strong> majoritatea lor care prezintă un fund p<strong>la</strong>t, cum indică cele patru căni întregibile.<br />
Aceste forme îşi găsesc analogi în alte numeroase <strong>de</strong>scoperiri din spaţiul<br />
carpato-nistrian, cum ar fi cele din necropo<strong>la</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Slobozia, un<strong>de</strong> ele se datează în sec.<br />
V-IV a. Chr. (B u z d u g a n, 1968, 87, fig. 2/7) sau în sec. IV <strong>de</strong> <strong>la</strong> Hansca (N i c u l i -<br />
ţ ă, 1996, 155, fig. 8/4), ca şi cele din regiunea Dunării <strong>de</strong> Jos, <strong>de</strong> <strong>la</strong> Agighiol şi<br />
Zimnicea (M o s c a l u, 1983, 80-84). Descoperirile citate oferă limitele cronologice şi<br />
pentru vasele <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Străchini / castroane. Întrucât dispunem numai <strong>de</strong> fragmente <strong>de</strong> margini şi nu<br />
ne putem pronunţa ferm în ceea ce priveşte înălţimea vaselor, în multe cazuri nici chiar<br />
asupra diametrului pe care îl au, <strong>de</strong>şi ele sunt reprezentate într-un procent apreciabil, în<br />
ansamblul <strong>de</strong>scoperirilor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> (<strong>de</strong> aproximativ 15%), suntem siliţi să tratăm aceste<br />
două forme ceramice împreună. După profilul marginilor şi buzelor, singurul criteriu pe<br />
care-l putem aplica în situaţia <strong>de</strong> faţă, străchinile şi castroanele pot fi grupate în trei<br />
tipuri principale, după cum urmează: străchini sau castroane invazate, cu marginea<br />
dreaptă şi, în fine cu marginea evazată. Desigur, fiecare dintre acestea au variante.<br />
1. Străchinile şi castroanele invazate sunt cele mai numeroase (fig. 15/11;<br />
13-16). Majoritatea acestor vase au fost mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te dintr-o pastă <strong>de</strong> o calitate mai bună,<br />
cu <strong>de</strong>gresanţi mărunţi, suprafeţele lor fiind bine finisate, unele prezintă chiar un luciu<br />
metalic. Predomină numeric străchinile <strong>de</strong> culoare închisă, neagră sau brun-cenuşie; nu<br />
lipsesc însă şi străchini <strong>de</strong> o culoare mai <strong>de</strong>schisă, spre cărămiziu. Acestui tip îi aparţin<br />
mai multe variante.<br />
1 a - Străchini / castroane cu marginea îndoită spre interior fie într-un unghi<br />
ascuţit (fig. 15/14; 16), fie că formează un umăr uşor rotujit, buzele lor fiind ascuţite,<br />
tăiate drept sau rotujite. Este o variantă simplă care continuuă profile simi<strong>la</strong>re din Ha D,<br />
fiind întâlnită până în sec. II a.Chr. La <strong>Cotu</strong> această variantă predomină cantitativ,<br />
având diverse dimensiuni.<br />
1 b - Vase cu profile simi<strong>la</strong>re celor <strong>de</strong> mai sus, dar pe umărul cărora sunt<br />
p<strong>la</strong>sate proeminenţe conice, care uneori se înalţă chiar peste buză (fig. 15/1; 6; 15).<br />
Varianta este bine reprezentată cantitativ. Forma cu proeminenţe pe umăr este<br />
hallstattiană, iar proeminenţele exterioare dispuse, în cruce, pe margine sunt întâlnite<br />
între <strong>de</strong>scoperirile din sec. VI-III a. Chr. În câteva cazuri buzele unor astfel <strong>de</strong> străchni<br />
din această variantă sunt lobate (fig. 15/8), o astfel <strong>de</strong> mo<strong>de</strong><strong>la</strong>re fiind <strong>de</strong>seori întâlnită,<br />
cum ar fi <strong>la</strong> Zvorâştea (I g n a t, 1983, pl. VI/6). Mo<strong>de</strong><strong>la</strong>rea unor proeminenţe pe umărul<br />
străchinilor, ca şi a buzelor lobate are o origine locală, fiind frecvent întâlnită între<br />
<strong>de</strong>scoperirile din sec. VI-III a. Chr., după acest interval ea dispărând (M o s c a l u,<br />
1983, 76).<br />
1 c - Pe câteva străchini, eventual castroane, s-au observat pe umărul lor<br />
nervuri duble, scurte şi oblice (fig. 15/9). Un astfel <strong>de</strong> <strong>de</strong>cor, după unii cercetători,<br />
reprezintă un mod arhaic <strong>de</strong> ornamentare, cunoscut în Hallstatt-ul timpuriu şi mai apoi<br />
în cultura Basarabi-Şoldăneşti. Piese simi<strong>la</strong>re s-au găsit <strong>la</strong> Hligeni ca şi <strong>la</strong> Alcedar - "La<br />
Cordon" (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2003, 27-28, 63-64, pl. VIII/7; XXXI/3,9),<br />
ele documentând, după autorii citaţi, pe lângă alte materiale, un orizont culturalcronologic<br />
mai vechi, datat încă din a doua jumătate a sec. VII până <strong>la</strong> începutul sau<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
42<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
mijlocul sec. V a. Chr. În orice caz, astfel <strong>de</strong> străchini apar şi în perioa<strong>de</strong> mai noi, cum<br />
ar fi <strong>la</strong> Huşi-Corni (T e o d o r, 1981, fig. 28/5), aşezare contemporană cu cea <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong>, a cărei datare mai timpurie nu poate fi susţinută numai pe baza acestui tip<br />
ceramic.<br />
Fig. 15. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri <strong>de</strong> castroane/străchini.<br />
2. Străchinile şi castroanele cu marginea dreaptă sunt prezente <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> prin<br />
două variante, dar într-un număr restrâns <strong>de</strong> exemp<strong>la</strong>re, în majoritate <strong>de</strong> culoare<br />
cărămizie (fig. 15/4; 5).<br />
2 a - Castroanele tronconice, simple cu marginea şi buza tăiată oblic (fig. 15/7)<br />
sunt cu o <strong>la</strong>rgă răspândire în sec. VI-III, în unele zone extracarpatice ele continuând<br />
până în sec. II a. Chr. (M o s c a l u, 1983, 70-71).<br />
2 b - Castroane cu marginea verticală şi buza tăiată drept (fig. 15/4), cea <strong>de</strong> a<br />
doua variantă este o formă frecventă în sec. V-III, dar care continuuă, într-o mică<br />
măsură, şi în sec. III-II a. Chr.<br />
3. Străchinile şi castroanele evazate sunt reprezentate şi ele printr-un număr<br />
restrâns <strong>de</strong> piese cu profile variate, în funcţie <strong>de</strong> mo<strong>de</strong><strong>la</strong>rea marginilor, dar în<strong>de</strong>osebi a<br />
buzelor (îngroşate, lăţite sau rotujite etc.), fapt ce le dă o mare diversitate tipologică,<br />
întâlnită, <strong>de</strong> altfel, în toate <strong>de</strong>scoperirile contemporane (fig. 15/10; 12).<br />
Tigăi. Tigaia este o formă ceramică mai rară, caracterizată printr-un fund p<strong>la</strong>t,<br />
cu un diametru maxim <strong>de</strong> aproximativ 15 cm, şi o margine verticală, puţin înălţată, în<br />
jur <strong>de</strong> 2 cm. De obicei această margine este rotujită şi numai una dintre piese prezintă o<br />
buză dreaptă, scoasă în afară. După materialul găsit până în prezent <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, acestea sunt<br />
<strong>de</strong> două tipuri: tigăi simple, cinci piese şi tigăi cu trei picioruşe, două piese. Acestea au<br />
fost confecţionate dintr-o pastă compactă, cu nisip, dar şi cu cioburi pisate în<br />
compoziţie. Culoarea fragmentelor variază între negru, cenuşiu şi brun-cenuşiu drept<br />
consecinţă a ar<strong>de</strong>rilor repetate.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 43<br />
Fig. 16. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri <strong>de</strong> tigăi, tipsii şi strecurători.<br />
1. În ceea ce priveşte primul tip, menţionăm că el este atestat în aşezările din<br />
Moldova (A r n ă u t, 2003, 78). Se remarcă faptul că una dintre tigăi prezintă probabil<br />
şi o "coadă" scurtă, p<strong>la</strong>tă, în formă <strong>de</strong> proeminenţă-apucătoare (fig. 16/6), o piesă<br />
asemănătoare s-a <strong>de</strong>scoperit <strong>la</strong> Huşi-Corni (T e o d o r, 1981, 190, fig. 14/5).<br />
2. Două fragmente <strong>de</strong> tigăi, ambele găsite în L 2, prin reconstituirea lor grafică<br />
ar indica faptul că ele se sprijineau pe trei picioruşe scun<strong>de</strong> (fig. 16/4-6). Acest tip <strong>de</strong><br />
tigaie reprezintă un unicat, în spaţiul carpato-nistrian nefiind atestate astfel <strong>de</strong> vase.<br />
Tigaia aparţinând primului tip nu este exclus să <strong>de</strong>rive din tipsii a căror<br />
margine a fost înălţată. În ceea ce priveşte tigăile din cel <strong>de</strong> al doilea tip ne putem pune<br />
întrebarea dacă este o creaţie originală a o<strong>la</strong>rilor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> sau o imitaţie după forme<br />
greceşti, având în ve<strong>de</strong>re şi semna<strong>la</strong>rea unei <strong>de</strong>scoperiri incerte <strong>de</strong> <strong>la</strong> Sfântu Gheorghe<br />
(C r i ş a n, 1969, 192-193, pl. CLXXII/3) ? Nu este exclus ca ambele tipuri să fie totuşi<br />
imitaţii după forme simi<strong>la</strong>re greceşti.<br />
Tipsii. La <strong>Cotu</strong> - Copălău s-au găsit 35 <strong>de</strong> fragmente din tipsii, 3,3% din<br />
formele ceramice individualizate <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. Tipsiile nu sunt răspândite uniform. Astfel, în<br />
L 2 s-au găsit opt exemp<strong>la</strong>re diferite, pe când în alte locuinţe sunt atestate sporadic sau<br />
lipsesc. Majoritatea lor au fost mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te din pastă cărămizie. Forma p<strong>la</strong>tă şi discoidală a<br />
acestora este binecunoscută, având diametrele cuprinse între 10 şi 30 cm. Se observă<br />
exemp<strong>la</strong>re cu marginea dreaptă sau rotunjită, iar altele cu marginile îngroşate şi uşor<br />
înălţate, în toate cazurile, ambele feţe ale tipsiilor fiind finisate (fig. 16/1; 3; 7). Numai o<br />
singură tipsie (din L 8), are perforaţii pe margine, piesă care îşi găseşte analogii <strong>la</strong><br />
Alcedar - "La Cordon" (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2003, 54, pl. XXVIII/8),<br />
perforaţii menite probabil să uşureze manevrarea lor când erau fierbinţi ori să permită<br />
suspendarea lor.<br />
Acestei forme ceramice i s-au atribuit roluri diferite: piese <strong>de</strong> cult, vetre<br />
portative, tăvi (T r o h a n i, 1976, 98) sau <strong>de</strong> capace (M o s c a l u, 1983, 87-88).<br />
Întrucât un exemp<strong>la</strong>r <strong>de</strong> <strong>la</strong> Zvorâştea este finisat numai pe o singură faţă, nu ar fi exclus<br />
ca tipsiile să aibă între altele şi rolul <strong>de</strong> suport (I g n a t, 1983, 393). Subliniem că<br />
tipsiile reprezintă forme ceramice care se datează în secolele VI-III a. Chr., după acest<br />
interval atestarea lor este nesemnificativă între <strong>de</strong>scoperirile ulterioare.<br />
Strecurători. Între formele ceramice ale acestei perioa<strong>de</strong> s-au numărat şi astfel<br />
<strong>de</strong> vase, reprezentate <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> prin două fragmente, găsite în S 10 şi S 11, care sunt <strong>de</strong><br />
mici dimensiuni şi care provin din cupele perforate ale lor (fig. 16/2). Pe baza acestor<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
44<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
fragmente nu putem intui forma vaselor, probabil că erau asemănătoare cu cele <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
Huşi-Corni (T e o d o r, 1981, 183).<br />
Decorul. La <strong>Cotu</strong> - Copălău un număr <strong>de</strong> peste 1000 <strong>de</strong> fragmente ceramice<br />
poartă un <strong>de</strong>cor simplu sau în combinaţie cu altul, ceea ce reprezintă ceva peste 10,2 %<br />
din ceramica lucrată cu mâna. Vasele pentru provizii, vasele în formă <strong>de</strong> clopot, vasele<br />
borcan sunt cele mai ornamentate, străchinile, cănile şi cele<strong>la</strong>lte forme ceramice fiind<br />
practic lipsite <strong>de</strong> <strong>de</strong>cor.<br />
Decorul p<strong>la</strong>stic sau în relief este cel majoritar, <strong>de</strong>corul adâncit este sporadic<br />
constând din şiruri <strong>de</strong> alveole, foarte rar <strong>de</strong> canelură şi impresiuni oblice, incizia lipsind.<br />
S-a observat că vasele din pastă cu nuanţe cărămizii sunt mai frecvent ornamentate<br />
(80% din fragmentele cu <strong>de</strong>cor), faţă <strong>de</strong> ceramica cu nuanţe închise, <strong>de</strong> cenuşiu spre<br />
negru.<br />
Cel mai <strong>de</strong>s întâlnit este brâul alveo<strong>la</strong>r (peste 40%), în fragmentele mai bine<br />
păstrate acesta fiind însoţit <strong>de</strong> proeminenţe. Acest <strong>de</strong>cor este p<strong>la</strong>sat ca o ghir<strong>la</strong>ndă<br />
dreaptă sau puţin arcuită, sub marginea vaselor. Uneori din dreptul proeminenţelor<br />
coboară drept sau oblic un alt brâu alveo<strong>la</strong>r spre fundul vasului. Această modalitate <strong>de</strong><br />
ornamentare se întâlneşte cu predilecţie pe ceramica <strong>de</strong> culoare cărămizie.<br />
Pe ace<strong>la</strong>şi tip <strong>de</strong> pastă cărămizie predomină şi brâul continuu, însoţit sau nu <strong>de</strong><br />
proeminenţe, dar, pe ansamblul <strong>de</strong>scoperirilor, acest tip <strong>de</strong> <strong>de</strong>cor este mai rar, abia 6%.<br />
Tot pe ceramica <strong>de</strong> culoare cărămizie este mai fracvent (faţă <strong>de</strong> ceramica închisă <strong>la</strong><br />
culoare), şirul <strong>de</strong> alveole. Acesta este p<strong>la</strong>sat tot ca şi brâiele alveo<strong>la</strong>te, dar menţionăm că<br />
s-a găsit un singur fragment dintr-un vas <strong>la</strong> baza căruia era un astfel <strong>de</strong> şir. În schimb,<br />
pe ceramica neagră-cenuşie sunt mai mulţi butoni rotunzi şi mai multe brâie crestate,<br />
<strong>de</strong>cât pe cea cărămizie.<br />
Foarte numeroase fragmente ceramice <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> poartă proeminenţe, peste<br />
41% din vasele ornamentate. În multe cazuri nu am putut discerne dacă acestea provin<br />
din părţile superioare ale vaselor, un<strong>de</strong> au avut rol <strong>de</strong> ornament, sau din cele inferioare,<br />
când proeminenţele sunt orientate în jos, având rolul <strong>de</strong> apucători. Meţionăm că unele<br />
proeminenţe rotunjite sunt perforate, probabil cu scopul <strong>de</strong> a fi utilizate <strong>la</strong> atârnarea<br />
vaselor respective. O formă inedită o reprezintă un fragment dintr-un vas negru, <strong>de</strong> mari<br />
dimensiuni, care avea o proenimenţă-apucătoare apreciabilă ca mărime, rectangu<strong>la</strong>ră,<br />
f<strong>la</strong>ncată pe o parte şi pe cea<strong>la</strong>ltă <strong>de</strong> alte două proeminenţe conice, mai mici.<br />
În fine, <strong>de</strong>şi nu excelează ca număr amintim că <strong>de</strong>corul p<strong>la</strong>stic mai este<br />
reprezentat <strong>de</strong> nervuri în formă <strong>de</strong> virgule sau în forma literei U întoarse (fig. 11/19) sau<br />
<strong>de</strong> nervuri scurte oblice, dispuse sub buza străchinilor (fig. 15/9). Nu ştim în ce măsură<br />
lobarea marginilor unor străchini sau p<strong>la</strong>sarea unor proeminenţe pe buzele lor pot fi<br />
socotite ornamente sau aparţin arhitecturii acestor forme ceramice pentru o mai bună<br />
utilizare a lor.<br />
În ceea ce priveşte <strong>de</strong>corul adâncit (exceptând şirul <strong>de</strong> alveole, care are ceva<br />
peste 2% din total), piesele cu impresiuni făcute cu unghia sunt numai câteva (fig. 12/5),<br />
iar canelura apare <strong>de</strong> regulă <strong>la</strong> torţile cănilor mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te în bandă <strong>la</strong>tă.<br />
Această trecere în revistă a tipurilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>cor relevă că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău nu<br />
sunt particu<strong>la</strong>rităţi care să individualizeze această aşezare faţă <strong>de</strong> cele<strong>la</strong>lte din spaţiul<br />
carpato-nistrian.<br />
IV. 1. 2. Imitaţii după forme greceşti. Ca în toate aşezările din Moldova şi <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> s-au găsit imitaţii lucrate cu mâna după astfel <strong>de</strong> vase greceşti. Presupunem<br />
existenţa a mai multor forme (lekáne, castroane sau tigăi cu trei picioruşe). Nu suntem<br />
siguri totuşi dacă o<strong>la</strong>rii <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> au avut în faţă mo<strong>de</strong>lele greceşti sau imitaţile getice<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 45<br />
lucrate cu roata, prezente în multe aşezări contemporane, situate mai ales <strong>la</strong> Dunărea <strong>de</strong><br />
Jos.<br />
Imitaţii după lekáne. Noi am putut individualiza acestă formă ceramică numai<br />
după fragmentele <strong>de</strong> margini care păstrau torţile lor orizontale sau urmele acestora.<br />
Fragmentele ce nu păstrau elementele menţionate nu au putut fi atribuite acestei forme<br />
ceramice, ele confundându-se cu profilele străchinilor sau castroanelor. Astfel, numărul<br />
pieselor nu este prea mare, în jur <strong>de</strong> 16. Menţionăm că în aşezarea noastră nu au apărut<br />
vase <strong>de</strong> acest gen lucrate cu roata sau <strong>de</strong> tipul celor cu mânere verticale.<br />
Fig. 17. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Imitaţii după forme greceşti.<br />
Pasta tuturor imitaţiilor <strong>de</strong> lekáne este una <strong>de</strong> o calitate mai bună, <strong>de</strong>nsă, vasele<br />
având suprafeţele bine finisate. Culoarea predominantă este una închisă, cenuşiu-brună<br />
şi numai câteva prezintă nuanţe mai <strong>de</strong>schise, cărămizii.<br />
De obicei, marginile şi buzele acestor imitaţii sunt drepte (fig. 17/1-3), câteva<br />
exemp<strong>la</strong>re au totuşi o margine evazată, cu buza scoasă în afară (fig. 17/4). Torţile<br />
orizontale sau puţin înălţate peste buzele lor, elementele distinctive ale acestei forme<br />
ceramice, sunt, în majoritatea cazurilor, cu o secţiune rotundă, perforate vertical şi<br />
însoţite pe ambele părţi <strong>de</strong> butoni. Câteva exemp<strong>la</strong>re nu au totuşi toarta perforată<br />
vertical sau aceasta nu mai este f<strong>la</strong>ncată <strong>de</strong> butoni, ori nu este prinsă <strong>de</strong> marginile<br />
vaselor, ci mai jos, în<strong>de</strong>părtându-se prin aceste <strong>de</strong>talii <strong>de</strong> originalele greceşti. În acest<br />
sens, ilustrăm o toartă <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> cu o manieră <strong>de</strong> mo<strong>de</strong><strong>la</strong>re nemaiîntâlnită (fig. 17/4).<br />
Particu<strong>la</strong>rităţile mai sus menţionate nu sunt prezente numai <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, ci ele apar pe spaţii<br />
<strong>la</strong>rgi, <strong>la</strong> alte numeroase exemp<strong>la</strong>re lucrate cu mâna (M o s c a l u, 1983, 74,<br />
pl. XLIX/2,13,14) sau cu roata (Ibi<strong>de</strong>m, pl. LXXXIX/6; XC/8).<br />
S-a subliniat că această formă ceramică este specifică spaţiului extracarpatic,<br />
un<strong>de</strong> se găsesc exemp<strong>la</strong>re lucrate cu roata, evi<strong>de</strong>nt imitate după mo<strong>de</strong>le greceşti<br />
prezente în sec. VI-V a. Chr., în unele oraşe pontice, cum ar fi Histria (Ibi<strong>de</strong>m, 127-<br />
129). La rândul lor formele getice lucrate cu roata au fost reproduse şi prin tehnica<br />
mo<strong>de</strong>lării cu mâna, cum sunt cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, care au avut ca mo<strong>de</strong>le nu vasele greceşti<br />
originale, ci imitaţiile getice lucrate cu roata ale căror particu<strong>la</strong>rităţi le reproduc.<br />
Acestă formă ceramică este un produs tipic getic, ea lipsind în mediul scitic,<br />
caracteristică în<strong>de</strong>osebi spaţiului extracarpatic, dar nu numai a acestuia, fiind prezentă şi<br />
în Ucraina Transcarpatică, <strong>la</strong> Solotvino, un<strong>de</strong> se cre<strong>de</strong> chiar că ar fi un import <strong>de</strong> peste<br />
Carpaţi (R u s t o i u, 2002, 53). Datarea imitaţiilor <strong>de</strong> lekáne se încadrează în sec. V-III,<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
46<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
ele dispar în cursul sec. III, iar în sec. II a. Chr. nu mai sunt întâlnite (M o s c a l u,<br />
1983, 74), ceea ce constituie un reper cronologic sigur pentru data <strong>de</strong> sfârşit a aşezării<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Castroane. Câteva fragmente au un profil care imită ceramica grecească, ele<br />
au o canelură circu<strong>la</strong>ră sub margine care este adusă spre interior, terminată printr-o buză<br />
ascuţită (fig. 17/6). La origine, forma este grecească, dar a fost preluată <strong>de</strong> geţi care au<br />
mo<strong>de</strong><strong>la</strong>t, în sec. IV-III, astfel <strong>de</strong> vase lucrate cu roata, au fost găsite <strong>la</strong> Orbeasca <strong>de</strong> Sus<br />
şi Albeşti. După sec. II a. Chr. ele nu mai apar (Ibi<strong>de</strong>m, pl. LXXXI/9, 115). Exemp<strong>la</strong>rele<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> cre<strong>de</strong>m că nu sunt imitaţii după originalele greceşti, ci tot după cele getice<br />
lucrate cu roata, ca şi în cazul vaselor <strong>de</strong> tip lekáne.<br />
IV. 1. 3. Ceramica lucrată cu roata. Descoperiri certe documentează prezenţa <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> a ceramicii lucrate cu roata. Aproape ca pretutin<strong>de</strong>ni ceramica lucrată cu roata şi <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> este redusă cantitativ, întrunind aproximativ 0,86% din tot materialul ceramic. Este<br />
prezentă însă în mai fiecare locuinţă. După ar<strong>de</strong>re, ceramica cenuşie este cea mai<br />
frecventă, dar sunt şi două fragmente cu suprafaţa <strong>de</strong> culoare neagră.<br />
Din păcate, acest material este mărunţit excesiv, în majoritate ne<strong>de</strong>finit ca<br />
formă şi intuirea tipurilor <strong>de</strong> vase din care fac parte aceste fragmente este dificilă.<br />
Cu toate acestea s-au distins 11 fragmente <strong>de</strong> castroane (pl. 9/7; 15/9), din care patru<br />
aveau marginile invazate (pl. 18/10). De asemenea, s-au găsit şi şapte fragmente <strong>de</strong><br />
căni, din care unele poartă urmele torţilor care probabil erau în bandă <strong>la</strong>tă, după cum se<br />
prezintă un fragment <strong>de</strong> mai mari dimensiuni. Unele vase au fundul p<strong>la</strong>t (pl. 14/5, 10;<br />
19/12), dar sunt şi vase lucrate cu roata cu fundul ine<strong>la</strong>r (pl. 7/5), dar nu putem preciza<br />
dacă unele sau cele<strong>la</strong>lte sunt <strong>de</strong> atribuit castroanelor sau cănilor. Un fragment prezintă o<br />
nervură, singurul care poartă un astfel <strong>de</strong> element ornamental, ca şi alt fragment ce are o<br />
gaură pentru nit. Se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> că materialul ceramic lucrat cu roata este foarte sărac şi<br />
inexpresiv, dar totuşi important în a aprecia nivelul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a societăţii getice.<br />
Discuţiile în legătură cu această categorie ceramică (origine, datare şi<br />
semnificaţii) au generat o bibliografie consistentă, în care nu lipsesc numeroase opinii<br />
divergente (M o s c a l u, 1983, 209-215 - cu o bibliografie amplă). După 1983, trebuie<br />
să menţionăm reluarea discuţiilor prin publicarea materialului <strong>de</strong> <strong>la</strong> Curteni (I c o n o-<br />
m u, 1978-1979,). Cei mai mulţi cercetători consi<strong>de</strong>ră că această specie ceramică<br />
aparţine, în bună parte, producţiei locale (A r n ă u t, 2003, 81-84). Opinia este acum<br />
susţinută şi <strong>de</strong> <strong>de</strong>scoperirile din grupul podolo-moldav (S m i r n o v a, 1998, 23-37),<br />
un<strong>de</strong> ceramica lucrată cu roata este prezentă în zone mult mai <strong>de</strong>părtate <strong>de</strong> ţărmurile<br />
pontice şi <strong>la</strong> nivele cronologice mult mai timpurii, <strong>de</strong>cât cele din aşezările fortificate<br />
getice.<br />
Descoperiri mult mai conclu<strong>de</strong>nte din alte aşezări fortificate sau <strong>de</strong>schise arată<br />
că o astfel <strong>de</strong> ceramică s-a produs în diferite centre din spaţiul moldav (nei<strong>de</strong>ntificate<br />
încă), dar după materialul nostru, în nici un caz, el nu poate fi p<strong>la</strong>sat <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
IV. 1. 4. Ceramica <strong>de</strong> import. Ca în mai toate aşezările getice fortificate şi <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> - Copălău s-a <strong>de</strong>scoperit ceramică <strong>de</strong> import, din lumea elenă. Aceasta reprezentă<br />
în jur <strong>de</strong> 0,85 % din totalul ceramicii găsite aici. Procentul este asemănător cu cel<br />
constatat în alte aşezări, inferior însă altora, cum ar fi, <strong>de</strong> exemplu, cel <strong>de</strong> <strong>la</strong> Butuceni<br />
(N i c u l i ţ ă, B a n a r u, 1997, 373). Ceramică <strong>de</strong> import s-a găsit în multe locuinţe ca<br />
şi în stratul <strong>de</strong> cultură <strong>de</strong>-a lungul unor secţiuni. Totuşi, menţionăm că într-o treime<br />
dintre locuinţe (L 6, 10, 12, 13, 14) nu s-a găsit un astfel <strong>de</strong> material.<br />
În categoria ceramicii <strong>de</strong> import predomină net amforele, <strong>la</strong> care se adaugă<br />
două fragmente mici dintr-un khantaros, cu firnis negru, care probabil ar putea aparţine<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 47<br />
sec. al IV-lea a. Chr., unica dovadă că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> s-a importat şi ceramică <strong>de</strong> lux<br />
(pl. 18/13). Din păcate, fragmentele sunt prea mici pentru a fi încadrate tipologic. Sunt<br />
prezente, <strong>de</strong> asemenea, mai multe fragmente <strong>de</strong> vase care au fost caracterizate ca fiind<br />
<strong>de</strong> import, fără a se putea face alte precizări 1 .<br />
Fragmentarea excesivă a ceramicii <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> a <strong>de</strong>terminat să avem foarte<br />
puţine forme sau profile întregibile, fapt ce a afectat şi materialul amforistic care a putut<br />
fi <strong>de</strong>terminat în<strong>de</strong>osebi după pasta recipientelor, situaţie ce a lăsat loc şi unor aprecieri<br />
aproximative. În ordinea frecvenţei, materialul amforistic <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> provine din<br />
următoarele centre: Thasos (25,6 %), Sinope (23 %), Chios (10,2 %), Men<strong>de</strong> (8,9 %),<br />
Heracleea Pontică (7,6 %), Rhodos (3,8 %) şi Cnidos (1,2 %), restul procentelor fiind<br />
reprezentat <strong>de</strong> fragmente ne<strong>de</strong>terminabile. Materialul amforistic se distribuie după cum<br />
urmează: în L 3 - toartă Thasos, L 4 - toartă Sinope şi un fragment Chios sau Thasos;<br />
L 5 - toartă Thasos şi două fragmente Chios, L 7 - buză Heracleea şi fragment Thasos,<br />
L 8 - fragment Sinope, L 9 - buză şi toartă Thasos, picior Heracleea, picior Sinope, L 11<br />
- fragment Thasos şi fragment Chios, L 15 - două fragmente Thasos. Desigur, <strong>de</strong>-a<br />
lungul secţiunilor s-au găsit şi alte numeroase fragmente <strong>de</strong> amfore, între care apar şi<br />
câteva provenite din alte centre cum ar fi Men<strong>de</strong>, Rhodos şi Cnidos, ce nu sunt atestate<br />
în locuinţe.<br />
Starea fragmentară a materialului, ca şi lipsa ştampilelor, nu permite însă<br />
precizări cronologice. S-a observat, totuşi, asocierea în inventarul locuinţelor a<br />
amforelor din centre diferite, după cum urmează: L 5 - Thasos + Chios; L 7 - Thasos +<br />
Heracleea Pontică; L 9 - Thasos + Heracleea Pontică + Sinope; L 11 - Thasos + Chios.<br />
Situaţia <strong>de</strong> mai sus ar sugera, eventual, unele elemente privind dinamica importurilor<br />
greceşti pe etape cronologice. Dar asupra acestor aspecte ca şi a semnificaţiei acestor<br />
importuri o să revenim în cele ce urmează (B a n a r u, 2004, 263-289).<br />
Se distinge că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău o pon<strong>de</strong>re importantă o au amforele provenite<br />
din Thasos. Cercetări recente au <strong>de</strong>monstrat că nu există aşezare getică în care acestea<br />
să lipsească. Cu toate acestea, remarcăm prezenţa activă şi a centrelor pontice (Sinope şi<br />
Heracleea), care cumulează o treime din cantitatea fragmentelor <strong>de</strong> amfore. Predomină<br />
totuşi cele provenite din centrele egeene, între care se individualizează micul centru<br />
calcidian <strong>de</strong> <strong>la</strong> Men<strong>de</strong>, ca şi prezenţa unei torţi <strong>de</strong> amfore <strong>de</strong> Cnidos, centru foarte mai<br />
rar atestat în Moldova, cum ar fi <strong>la</strong> Poiana (S î r b u, 1979, 126) sau Satu Nou (N i c u-<br />
l i ţ ă, 2004, 242). Amforele erau preţuite nu numai ca amba<strong>la</strong>j al conţinutului lor preţios<br />
şi căutat (vin sau ulei <strong>de</strong> măsline), ci şi datorită calităţilor vaselor. Astfel, dintr-o toartă a<br />
unei amfore <strong>de</strong> Cnidos, mai sus amintită, s-a realizat un ca<strong>la</strong>pod (lustruitor) sau dintr-un<br />
fragment <strong>de</strong> amforă <strong>de</strong> Thasos s-a confecţionat o amuletă - pandantiv. Chiar dacă<br />
aşezarea mai sus amintită se p<strong>la</strong>sează în nordul spaţiului est-carpatic, re<strong>la</strong>tiv <strong>la</strong> o<br />
distanţă apreciabilă <strong>de</strong> ţărmurile pontice, materialul ceramic comentat mai sus ilustrează<br />
legături comerciale active ale geţilor cu lumea elenă. Faptul nu trebuie să ne surprindă,<br />
ştiut fiind faptul că astfel <strong>de</strong> importuri sunt cunoscute încă din Hallstatt-ul final, în zone<br />
1 Materialul ceramic <strong>de</strong> import provenit din săpăturile din anii 1985, 1988 şi 1990 a fost<br />
<strong>de</strong>terminat prin amabilitatea d-lor Al. Avram, M. Irimia şi A. Opaiţ, iar cel provenit din<br />
săpăturile din 2003 şi 2004, mult mai consistent, <strong>de</strong> cercetătoarele Mihae<strong>la</strong> Mănucu-<br />
Adameşteanu şi Vasilica Lungu. Tuturor le adresăm mulţumirile noastre. Comentariile ce<br />
urmează se bazează pe efortul lor.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
48<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
mai nordice (S m i r n o v a, 1998, 29), cantitatea lor crescând în toată Moldova chiar în<br />
perioada <strong>de</strong> existenţă a fortificaţiei nostre.<br />
IV. 2. Unelte, arme şi piese <strong>de</strong> podoabă metalice<br />
Astfel <strong>de</strong> obiecte sunt rare în majoritatea aşezărilor getice, mai ales atunci când<br />
ariile săpate sunt nesemnificative în raport cu suprafaţa lor, cum este cazul cu<br />
investigaţiile din aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. Situaţia este re<strong>la</strong>tivă întrucât găsirea unor "lupe"<br />
<strong>de</strong> fier şi a urmelor <strong>de</strong> zgură ar putea ilustra prelucrarea locală a fierului, în care caz<br />
numărul redus al pieselor <strong>de</strong>scoperite este aleatoriu. Faptul este cu atât mai evi<strong>de</strong>nt dacă<br />
se are în ve<strong>de</strong>re şi <strong>de</strong>scoperirea a două creuzete fragmentare, <strong>de</strong> lut ars, menite a fi<br />
utilizate în confecţionarea unor piese <strong>de</strong> bronz sau a unor fragmente din diferite obiecte<br />
<strong>de</strong> fier, din păcate, nei<strong>de</strong>ntificate.<br />
IV. 2. 1. Unelte. S-au găsit numai câteva unealte din fier, care ilustrează totuşi<br />
o gamă variată <strong>de</strong> ocupaţii ale locuitorilor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Oticul găsit în Gr. 1 ilustrează, în primul rând, ocupaţiile agrare ale comunităţii<br />
getice <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> ca şi alte diverse unelte agricole din diferite aşezări contemporane.<br />
Depunerea sa într-o groapă, împreună cu două figurine antropomorfe, poate fi socotită şi<br />
ca o practică magică, <strong>de</strong> invocare a fertilităţii.<br />
Cosor. La <strong>Cotu</strong> s-a găsit în S 24 un fragment <strong>de</strong> cosor din care se păstrează<br />
numai <strong>la</strong>ma puternic curbată, din vârful activ al piesei (pl. 20/10). Unelte asemănătoare<br />
s-au găsit în câteva aşezări contemporane, cum ar fi cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> Huşi-Corni (T e o d o r,<br />
1981, 187, fig. 31/2, 4) sau în altele din spaţiul moldav (A r n ă u t, 2003, 112). Astfel<br />
<strong>de</strong> piese atestă în<strong>de</strong>letniciri fireşti <strong>la</strong> o popu<strong>la</strong>ţie stabilă, într-o zonă un<strong>de</strong> clima permitea<br />
cultivarea viţei <strong>de</strong> vie.<br />
Cuţitele <strong>de</strong> fier sunt reprezentate <strong>de</strong> trei piese fragmentare, puternic corodate.<br />
Două dintre acestea aparţin tipului care au muchia şi <strong>la</strong>ma dreaptă (L 6 şi Gr. 3), iar cea<br />
<strong>de</strong> a treia (L 13) prezintă o <strong>la</strong>mă şi o muchie puternic curbată (pl. 16/5; 18/3; 21/11).<br />
Ambele tipuri sunt frecvente în mai toate aşezările din această perioadă.<br />
Sule. Astfel <strong>de</strong> piese sunt reprezentate <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> numai printr-un singur exemp<strong>la</strong>r<br />
găsit în S 39, confecţionat din fier, cu corpul rotund în secţiune, iar cu partea funcţională<br />
pătrată (pl. 17/3). Astfel <strong>de</strong> obiecte s-au găsit în numeroase aşezări getice (Z a n o c i,<br />
1998, 81).<br />
IV. 2. 2. Arme. Nici această categorie <strong>de</strong> piese nu este prea numeroasă, ea se<br />
compune numai din două vârfuri <strong>de</strong> săgeţi din bronz.<br />
Vârfurile <strong>de</strong> săgeţi din bronz s-au găsit în L 5 şi L 11. Ambele sunt cu corpul<br />
piramidal, având trei aripioare, cu o dulie scurtă, bine conturată, fără spin, cu o lungime<br />
<strong>de</strong> aproximativ 3,4 cm (Pl. 8/15; 15/1). Astfel <strong>de</strong> piese au fost <strong>de</strong>seori <strong>de</strong>scoperite în<br />
aşezările getice fortificate, cum ar fi, în apropiere <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, <strong>la</strong> Stânceşti (F l o r e s c u,<br />
R a ţ ă, 1969, 13) sau în Basarabia, <strong>la</strong> Mateuţi (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000,<br />
68, pl. XL/1; XLVI/5). Datarea lor, în sec. V a. Chr., este acum unanim acceptată.<br />
IV. 2. 3. Podoabe. Acestei categorii îi aparţin numai două piese. Prima este o<br />
brăţară din fier, în secţiune rotundă, <strong>de</strong> tipul celor cu capetele <strong>de</strong>schise şi îngroşate,<br />
capete care prezintă câte două îngroşari bitronconice, ambele suprapuse <strong>de</strong> un alt<br />
trunchi <strong>de</strong> con. Analogii certe pentru o astfel <strong>de</strong> piesă nu cunoaştem încă (pl. 11/3).<br />
Cel <strong>de</strong> al doilea obiect <strong>de</strong> podoabă este o piesă ajurată, din tablă <strong>de</strong> bronz, care<br />
este, din păcate, fragmentară, mai mult chiar o parte a ei a fost îndoită şi suprapusă peste<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 49<br />
restul acesteia, ceea ce face dificilă recostituirea ei. Se poate spune că ea prezintă un<br />
<strong>de</strong>cor ajurat în reţea şi că poartă urmele unei urechiuşe circu<strong>la</strong>re, după care <strong>de</strong>ducem că<br />
ea se purta agăţată (pl. 19/9). Analogii satifăcătoare pentru acest obiect nu am găsit,<br />
probabil el reprezintă un fragment dintr-un pandantiv triunghiu<strong>la</strong>r, piese oarecum<br />
asemănătoare fiind cunoscute în spaţiile răsăritene, cum ar fi cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> Pidgirţi (Arh.<br />
Ukrain., II, 1971, fig. 50/4,6,9), <strong>de</strong>spre care nu avem nici un fel <strong>de</strong> date şi nu ştim în ce<br />
măsură analogia citată are vreo relevanţă pentru piesa noastră.<br />
IV. 3. Alte categorii <strong>de</strong> obiecte<br />
În această categorie cuprin<strong>de</strong>m piese <strong>de</strong> piatră şi <strong>de</strong> lut ars, fiind reprezentate,<br />
cu excepţia fusaiolelor, <strong>de</strong> un număr restrâns <strong>de</strong> obiecte.<br />
IV. 3. 1. Creuzete. Cele două creuzete fragmentare, găsite în L 9 documentează<br />
indubitabil că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> se practica metalurgia bronzului. Aceste creuzete sunt <strong>de</strong> mici<br />
dimensiuni, puternic arse, <strong>de</strong> formă ovală, probabil având diametrul maxim <strong>de</strong> 4 cm şi o<br />
lungime <strong>de</strong> 9 cm, în secţiune acestea sunt goale în interior. Reconstituite grafic, ele ar<br />
prezenta un orificiu rotund, alungit <strong>la</strong> un capăt şi aveau sigur o prelungire p<strong>la</strong>tă în partea<br />
opusă, <strong>de</strong>sigur pentru manevrarea lor (pl. 12/1).<br />
Creuzete asemănătoare s-au găsit <strong>la</strong> Butuceni sau <strong>la</strong> Mateuţi (Z a n o c i, 1998,<br />
82). Este <strong>de</strong>mn <strong>de</strong> subliniat că această formă simplă atestată <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> îşi perpetuează<br />
existenţa pe parcursul a mai multor veacuri, chiar până în sec. al IV-lea p. Chr., forme<br />
simi<strong>la</strong>re fiind <strong>de</strong>scoperite în aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bâr<strong>la</strong>d - "Valea Seacă" şi nu numai aici<br />
(P a l a d e, 2004, 164-165).<br />
Nu este exclus ca acestor piese să li se asocieze şi un căuş semisferic,<br />
confecţionat din gresie, găsit pe suprafaţa aşezării, dar care nu purta urme <strong>de</strong> arsură<br />
(pl. 21/13).<br />
IV. 3. 2. Cute. Între ustensilele găsite <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> se numără şi câteva piese <strong>de</strong> acest<br />
gen, toate fragmentare. Astfel <strong>de</strong> obiecte, comune Hallstatt-ului târziu (atât în lumea<br />
tracică, cât şi în cea scitică), ca şi <strong>la</strong> începutul celei <strong>de</strong> a doua epoci a fierului ( A r n ă -<br />
u t, 2003, 115), au o formă binecunoscută, prismatică, cu dimensiuni variabile. Au fost<br />
găsite atât în locuinţe (L 4 şi L 13), dar şi în suprafeţele dintre acestea (S 40), numai un<br />
singur fragment găsit în S 35 păstrează perforaţia circu<strong>la</strong>ră care era <strong>de</strong>stinată agăţării<br />
piesei <strong>de</strong> centură (pl. 20/15).<br />
IV. 3. 3. Lustruitoare. Din materialul publicat, lustruitoarele, numite <strong>de</strong> unii<br />
cercetători şi ca<strong>la</strong>poa<strong>de</strong>, sunt mai rare în această epocă, mult mai numeroase <strong>de</strong>scoperiri<br />
fiind cunoscute în perioa<strong>de</strong> ulterioare aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> (listă cu <strong>de</strong>scoperiri <strong>la</strong> Z a-<br />
n o c i, 1998, 82). La <strong>Cotu</strong> s-au găsit două exemp<strong>la</strong>re întregi, unul cu o talpă rotundă şi<br />
p<strong>la</strong>tă (pl. 16/12), continuată <strong>de</strong> un mâner conic, rotunjit <strong>la</strong> capăt (L 15). Un alt lustruitor<br />
a fost confecţionat dintr-o toartă <strong>de</strong> amforă <strong>de</strong> Cnidos. Utilizarea acestor piese <strong>la</strong><br />
lustruirea suprafeţelor ceramicii lucrate cu mâna fiind cea mai p<strong>la</strong>uzibilă.<br />
IV. 3. 4. Fusaiole. La <strong>Cotu</strong> - Copălău s-au găsit 39 <strong>de</strong> fusaiole, obiecte foarte<br />
frecvente în toate aşezările getice, astfel că citarea unor analogii este <strong>de</strong> prisos (a se<br />
ve<strong>de</strong>a o privire sintetică <strong>la</strong> A r n ă u t, 2003, 115-116, sau alte <strong>de</strong>scoperiri <strong>la</strong> Alcedar -<br />
"La Cordon" - v. H a h e u, 1998, 114). Pasta şi modul <strong>de</strong> ar<strong>de</strong>re a celor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> este<br />
variată ca şi dimensiunile pieselor. Predomină net fusaiolele <strong>de</strong> culoare cărămizie. Se<br />
observă că unele au fost mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te neglijent, exemp<strong>la</strong>rele respective fiind asimetrice,<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
50<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
ceea ce creează dubii asupra unei eficiente utilizări a lor. Cele mai numeroase fusaiole<br />
s-au af<strong>la</strong>t, cum este şi firesc, în inventarul locuinţelor, cum ar fi L 9 (8 exemp<strong>la</strong>re), dar<br />
ele sunt prezente uneori şi în stratul <strong>de</strong> <strong>de</strong>puneri din secţiuni (8 piese), fapt ce ilustrează<br />
frecvenţa acestui gen <strong>de</strong> obiecte.<br />
Fig. 18. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tipuri <strong>de</strong> fusaiole.<br />
După forma lor se disting mai multe tipuri <strong>de</strong> fusaiole:<br />
1. Fusaiolele bitronconice, cele mai numeroase (53 % din total), se pot grupa în<br />
două variante:<br />
1 a - fusaiole bitronconice scun<strong>de</strong>, un exemp<strong>la</strong>r (fig. 18/1);<br />
1 b - fusaiole bitronconice cu corpul înalt care, <strong>la</strong> rândul lor, după mo<strong>de</strong><strong>la</strong>rea<br />
diametrului maxim, cuprind două subvariante: fusaiole cu un bitronconism accentuat -<br />
12 piese (fig. 18/2) şi fusaiole bitronconice cu corpul uşor rotunjit - 10 exemp<strong>la</strong>re<br />
(fig. 18/4). Una dintre piese prezintă în zona diametrului maxim, într-un registru<br />
<strong>de</strong>limitat prin linii incizate, un <strong>de</strong>cor format din triunghiuri în zig-zag, incizate adânc în<br />
pastă (fig. 18/6). Este singura piesă <strong>de</strong> acest fel ornamentată.<br />
2. Fusaiole <strong>de</strong> formă ovală, două exemp<strong>la</strong>re (fig. 18/7).<br />
3. Fusaiole cu o formă sferică, şapte exemp<strong>la</strong>re (fig. 18/10).<br />
4. Fusaiole elipsoidale, trei piese, din care una are o faţă p<strong>la</strong>tă (fig. 18/3).<br />
5. Fusaiole cilindrice, cu ambele feţe p<strong>la</strong>te, două exemp<strong>la</strong>re (fig. 18/5).<br />
6. Fusaiole discoidale, două exemp<strong>la</strong>re, din care una găsită în L 8 aveau un<br />
diametru puţin obişnuit <strong>la</strong> astfel <strong>de</strong> piese, <strong>de</strong> 7,5 cm (fig. 18/9).<br />
Desigur, aceste piese comune ne pot sugera numai practicarea unei anumite<br />
în<strong>de</strong>letniciri casnice, <strong>de</strong>şi mo<strong>de</strong><strong>la</strong>rea câtorva exemp<strong>la</strong>re este improprie utilizării pe care<br />
o atribuim acestor obiecte.<br />
IV. 3. 5. Mărgele <strong>de</strong> lut. Am semna<strong>la</strong>t mai sus că unele fusaiole au fost<br />
mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te asimetric, dar câteva dintre ele sunt şi <strong>de</strong> mici dimensiuni, fapt ce le<br />
încadrează mai curând în categoria mărgelelor <strong>de</strong> lut (pl. 21/14), cum s-au mai<br />
<strong>de</strong>scoperit în unele aşezări fortificate (Z a n o c i, 1998, 88). Mai rar se întâlnesc<br />
mărgele p<strong>la</strong>te triunghiu<strong>la</strong>re sau rectangu<strong>la</strong>re. O astfel <strong>de</strong> mărgică ar putea fi şi piesa<br />
rectangu<strong>la</strong>ră, realizată dintr-un fragment <strong>de</strong> amforă <strong>de</strong> Thassos, care poate fi socotită, <strong>la</strong><br />
fel <strong>de</strong> bine, şi ca pandativ-amuletă. Un pandantiv simi<strong>la</strong>r, lucrat tot dintr-un fragment <strong>de</strong><br />
amforă, a mai fost găsit <strong>la</strong> Alcedar - "La Cordon" (H a h e u, 1998, 116, pl. 4/4).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Inventarul aşezării 51<br />
IV. 4. Piese cu semnificaţie cultică<br />
La <strong>Cotu</strong>, ca şi în alte aşezări getice, s-au găsit câteva piese care se încadrează<br />
acestei categorii, toate fiind confecţionate din lut ars.<br />
IV. 4. 1. Figurine antropomorfe. În aşezarea cercetată <strong>de</strong> noi s-au găsit cinci<br />
figurine antropomorfe. Două (din care una fragmentară) s-au af<strong>la</strong>t în Gr. 1, împreună cu<br />
un otic din fier, <strong>de</strong>scoperirea fiind interpretată ca o probabilă manifestare a practicilor<br />
magico-agrare (Ş a d u r s c h i, B ă l t u ţ ă, 1988, 180).<br />
Alte trei figurine s-au găsit în locuinţe. Astfel, în L 5 a apărut o figurină<br />
antropomorfă fără marcarea sexului, capul acesteia fiind ne<strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> trunchiul ei <strong>de</strong><br />
formă tronconică, din care se <strong>de</strong>sprind două picioare scurte. Dimensiunile feţei sunt<br />
disproporţionate în comparaţie cu cele ale corpului fără mâni şi prezintă numai o parte<br />
din <strong>de</strong>taliile anatomice: ochii şi gura care sunt bine adâncite (pl. 8/12).<br />
Două figurine întregi, i<strong>de</strong>ntice ca formă au fost găsite în L 15 (pl. 16/9-10).<br />
Acestea au mo<strong>de</strong><strong>la</strong>te schematic toate părţile corpului, ca şi unele <strong>de</strong>talii ale feţei (ochii,<br />
gura şi un nas exagerat). Ambele figurine au marcate, printr-o incizie în locul<br />
corespunzător, sexul feminin. Un orificiu adânc, cu un diametru foarte mic, situat în<br />
partea posterioară, ar putea indica anusul, dar nu este exclus ca acesta să fi slujit <strong>la</strong><br />
suspendarea figurinilor pe o tijă.<br />
Astfel <strong>de</strong> piese sunt numeroase în aşezările getice <strong>de</strong> <strong>la</strong> răsărit <strong>de</strong> Carpaţi<br />
(S î r b u, 1993, 110-122; S a n i e, 1999, 40-44), dar interpretarea <strong>de</strong>scoperirilor rămâne<br />
controversată şi neelucidată încă.<br />
IV. 4. 2. Obiecte <strong>de</strong> lut ars. Categoriei tipologice a figurinelor îi asociem 12<br />
obiecte <strong>de</strong> lut ars <strong>de</strong> mici dimensiuni, care nu poartă însă semnele <strong>de</strong> mo<strong>de</strong><strong>la</strong>re ale unor<br />
<strong>de</strong>talii anatomice umane.<br />
Astfel, s-au distins cinci "suluri" cu secţiunea circu<strong>la</strong>ră, cu diametre între<br />
1,5 - 2,5 cm şi cu înălţimi între 3,5 - 5 cm, cu capetele uşor subţiate şi rotunjite. Unele<br />
piese (două exemp<strong>la</strong>re în L 10 şi altul în L 4) purtau vizibil urmele unor împunsături<br />
făcute în lutul nears, ca şi unele figurine găsite în diferite aşezări contemporane (pl. 7/9;<br />
14/8-9). Sunt şi două piese fără astfel <strong>de</strong> împunsături (L 4 şi S 15) - pl. 7/6.<br />
Tot acestei categorii îi aparţin şi patru sfere <strong>de</strong> lut ars. Una este mai mare, cu<br />
diametrul <strong>de</strong> 4,5 cm, cu ciupituri şi împunsături caracteristice (S 13) - pl. 18/6, o altă<br />
sferă (S 15) <strong>de</strong> dimensiuni mai mici, cu diametrul <strong>de</strong> numai 1,8 cm, nu prezintă însă<br />
astfel <strong>de</strong> semne (pl. 19/6). Menţionăm, apoi, alte două sfere cu diametrele între 1,8 şi<br />
4 cm, care prezintă o adâncitură evi<strong>de</strong>ntă pe suprafaţa lor (pl. 7/8; 16/15). În fine, mai<br />
adăugăm un disc, găsit în L 1, cu diametrul <strong>de</strong> 3,2 cm (pl. 5/2) şi o semisferă din L 4, cu<br />
o suprafaţă p<strong>la</strong>tă, cu o dimensiune <strong>de</strong> numai 1,5 cm (pl. 7/7).<br />
Piese asemănătoare au fost găsite în contextul unor <strong>de</strong>scoperiri caracterizate ca<br />
fiind <strong>de</strong> natură cultică. Este vorba <strong>de</strong> acele "truse" magice, cum ar fi cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Hansca -<br />
"Pidaşca" (A r n ă u t, 2003, fig. 77/13-18) sau cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Buneşti, Zimnicea, Kuţurub I<br />
(S î r b u, 1993, 68-69). Piese asemănătoare ne mai sunt cunoscute <strong>la</strong> Alcedar -<br />
"La Cordon" (K a š u ba, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000, pl. XXXV/26-27) sau tot <strong>la</strong><br />
Hansca (N i c u l i ţ ă, 2004, 182-183, pl. 5/4 şi 6). O nouă cercetare dove<strong>de</strong>şte că<br />
<strong>de</strong>stinaţia obiectelor <strong>de</strong> mai sus este greu <strong>de</strong> precizat, ele neputând avea vreo utilizare<br />
practică şi analogiile citate mai sus ne în<strong>de</strong>amnă să le asociem mai curând pieselor <strong>de</strong><br />
natură cultică (B e l o t c a c i, 2004, 323-331).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
52<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
IV. 4. 3. Zornăitoare. În L 2 s-a <strong>de</strong>scoperit o piesă <strong>de</strong> lut, <strong>de</strong> formă ovală, goală<br />
în interior, cu şase orificii mai mici <strong>de</strong>cât bi<strong>la</strong> <strong>de</strong> lut din interiorul ei (pl. 6/5). Desigur,<br />
aceasta a fost realizată pentru a produce un zgomot specific, rolul unor astfel <strong>de</strong> obiecte<br />
putând fi şi cel <strong>de</strong> jucării, dar găsirea unor seminţe <strong>de</strong> struguri în interiorul lor sau<br />
contextul arheologic în care au apărut, a <strong>de</strong>terminat să fie asociate practicilor cu<br />
semnificaţii magice (S î r b u, 1993, 68-69). Piese simi<strong>la</strong>re au fost găsite <strong>la</strong> Buneşti (B a<br />
z a r c i u c, 1980, 176) sau <strong>la</strong> Hansca - "Toloacă" (S î r b u, 1993, 115-116, fig. 45/1-4).<br />
IV. 4. 4. Vase miniaturale. Ca în orice aşezare getică contemporană, şi <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong><br />
- Copălău s-au găsit mai multe vase miniaturale. Ele reproduc, în general, forme<br />
realizate <strong>la</strong> o scară normală; între acestea se disting două fragmente ce imită vase în<br />
formă <strong>de</strong> clopot (pl. 16/13). Numai vasul din L 5 prezintă o formă mai rară, cu trei lobi<br />
proeminenţi pe buză (pl. 9/1). O piesă oarecum asemănătoare s-a găsit <strong>la</strong> Poiana, tot<br />
într-o "trusă" magică (T ă t u l e a, V i c o v e a n u, 1973, 143-150). O varietate<br />
<strong>de</strong>osebită <strong>de</strong> vase miniaturale s-a găsit <strong>la</strong> Alcedar - "La Cordon" (H a h e u, 1998,<br />
fig. 7). Astfel <strong>de</strong> vase au fost consi<strong>de</strong>rate fie ca jucării, fie ca mijloace <strong>de</strong> preparare sau<br />
<strong>de</strong> păstrare a unor substanţe cu puteri vin<strong>de</strong>cătoare sau magice, ultima opinie fiind mai<br />
a<strong>de</strong>cvată dacă se are în ve<strong>de</strong>re prezenţa lor în acele "truse" magice mai sus amintite<br />
(S î r b u, 1993, 69).<br />
IV. 4. 5. Caracterizarea <strong>de</strong>scoperirilor. Marea majoritate a pieselor menţionate<br />
mai sus, care pot fi puse în legătură cu practicile magice, observăm că au fost găsite<br />
numai în unele locuinţe, în care au apărut chiar mai multe piese şi într-un singur caz<br />
într-o groapă. Cre<strong>de</strong>m că piesele găsite în suprafaţele unor secţiuni provin tot din<br />
locuinţe al căror inventar a fost purtat <strong>de</strong> fierul plugului, cum ar fi cele două piese din<br />
S 15 care pot proveni din L 4. Merită a mai fi subliniat faptul că numai în şase locuinţe,<br />
din totalul lor <strong>de</strong> 15, s-au găsit astfel <strong>de</strong> obiecte, după cum urmează: în L 1 (o piesă) L 2<br />
(o piesă), L 4 (patru piese), L 5 (două piese), L 10 (două piese) şi L 15 (trei piese).<br />
Toate aceste locuinţe au un inventar ceramic apreciabil, între 207 şi 811 fragmente, dar<br />
în locuinţa cea mai înzestrată cu astfel <strong>de</strong> <strong>de</strong>scoperiri (L 9 cu 950 fragmente), lipsesc<br />
piese <strong>de</strong> acest gen. Ne punem numai întrebarea care este cauza acestei repartiţii inegale<br />
? Deşi s-au realizat progrese însemnate în cercetarea acestui aspect al vieţii spirituale<br />
(S î r b u, 1993, 58-70; S a n i e, 199, 40-64) nu putem afirma că dispunem <strong>de</strong><br />
răspunsuri ferme şi soluţii unanim acceptate.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
V. CRONOLOGIA DESCOPERIRILOR<br />
Prezentarea inventarului arheologic ce caracterizează aşezarea fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> ne-a prilejuit <strong>de</strong>se referiri <strong>la</strong> aspecte cronologice, dar se distinge lesne că nu<br />
dispunem totuşi <strong>de</strong> obiecte care să ofere datări mai exacte. Lipsa unor repere<br />
cronologice sigure ne <strong>de</strong>termină să încadrăm <strong>de</strong>scoperirile în spaţii <strong>de</strong> timp <strong>la</strong>rgi, fără<br />
precizări care ar fi înlesnit înţelegerea unor fenomene istorice. De fapt, pentru cultura<br />
getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> începutul celei <strong>de</strong> a doua epoci a fierului lipseşte o cronologie internă a<br />
<strong>de</strong>scoperirilor (mai cu seamă a ceramicii), care au fost încadrate <strong>la</strong>rg, în<strong>de</strong>osebi, în sec.<br />
IV-III a. Chr.<br />
În discutarea cronologiei vestigiilor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> se pot aborda mai multe<br />
aspecte: primul priveşte datarea complexelor <strong>de</strong> locuire unele în raport cu altele, cel<br />
<strong>de</strong>-al doilea se referă <strong>la</strong> posibilităţile <strong>de</strong> stabilire a unei sincronizări dintre aceste<br />
complexe şi cele două fazele <strong>de</strong> edificare a fortificaţiilor, în fine, cel <strong>de</strong> al treilea îşi<br />
propune încadrarea cronologică a <strong>de</strong>scoperirilor în ansamblul lor.<br />
Caracterizând dispersia <strong>de</strong> locuire pe suprafaţa aşezării am distins două zone în<br />
care se concentrează <strong>de</strong>scoperirile getice şi anume: una în sud-vestul ei, un<strong>de</strong> se<br />
p<strong>la</strong>sează majoritatea complexelor şi alta, în nord-estul ei, care, din păcate, n-a putut fi<br />
cercetată mai intens. Ne putem pune firesc întrebarea dacă poate fi vorba <strong>de</strong> două etape<br />
cronologice distincte în evoluţia teritorială a aşezării? Cum materialul arheologic<br />
provenit din zona <strong>de</strong> nord-est este reprezentat numai <strong>de</strong> un inventar insuficient provenit<br />
dintr-o singură locuinţă, problema este <strong>de</strong> nerezolvat. Cre<strong>de</strong>m, aşa cum am apreciat<br />
într-un capitol anterior, că este mai a<strong>de</strong>cvată interpretarea ca cele două concentrări <strong>de</strong><br />
locuire să reflecte, mai <strong>de</strong>grabă, existenţa a cel puţin două c<strong>la</strong>nuri/ginţi care compuneau<br />
comunitatea getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Mai <strong>de</strong>ns locuit, dar şi mai intens cercetat a fost sud-vestul aşezării, un<strong>de</strong> s-au<br />
găsit cele mai multe complexe constând din 14 locuinţe şi două gropi, bănuind că în<br />
această zonă, după concentrarea materialelor arheologice din secţiuni, numărul acestora<br />
ar fi putut fi cel puţin dublu. Sunt toate acestea contemporane?<br />
O privire asupra p<strong>la</strong>nului general al săpăturii ilustrează existenţa a mai multor<br />
grupări <strong>de</strong> locuinţe, uneori acestea aflându-se <strong>la</strong> distanţe re<strong>la</strong>tiv mici unele faţă <strong>de</strong> altele,<br />
cum ar fi exemplu L 1 şi L 2 sau L 8 şi L 9 (v. pl. 27). Acest fapt ne în<strong>de</strong>amnă să<br />
presupunem că locuinţele care sunt foarte apropiate nu sunt contemporane. Trebuie să<br />
avem în ve<strong>de</strong>re că materialele <strong>de</strong> construcţie utilizate (lemn şi lut), ca şi modul <strong>de</strong><br />
realizare a locuinţelor (fără fundaţii trainice) nu le permiteau o existenţă prea<br />
în<strong>de</strong>lungată, care să acopere un interval <strong>de</strong> peste două secole. În situaţia dată ar trebui să<br />
<strong>de</strong>ducem care sunt cele mai vechi şi prin ce se caracterizează aceste locuinţe?<br />
Desigur, cele <strong>de</strong> mai sus sunt întrebări pe care ni le-am pus fără să găsim însă<br />
soluţii acceptabile, întrucât distincţiile şi precizările privind stratigrafia orizontală a<br />
aşezării ar trebui să fie confirmate şi <strong>de</strong> diferenţierea tipologică a materialelor. Cum<br />
încadrarea cronologică mai strânsă a formelor ceramice (materialul arheologic cel mai<br />
abun<strong>de</strong>nt sau chiar unicul), este nesatisfăcătoare, noi nu dispunem <strong>de</strong> elemente certe<br />
pentru a contura o stratigrafie orizontală a segmentului din sud-vesul aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>,<br />
care a fost săpat mai intens. Ne putem imagina numai că cele 14 locuinţe aparţin unor<br />
generaţii succesive <strong>de</strong> locuitori ai acestui sit. În această ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i menţionăm că<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
54<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
<strong>de</strong>nsitatea <strong>de</strong> locuire, care ar rezulta dintr-un calcul matematic pripit (numărul<br />
locuinţelor/suprafaţa cercetată), este re<strong>la</strong>tivă, având în ve<strong>de</strong>re parcursul întregii<br />
existenţe, <strong>de</strong> peste două secole, a aşezării fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău.<br />
Un alt aspect cronologic avut în ve<strong>de</strong>re a fost ace<strong>la</strong> <strong>de</strong> a preciza datarea celor<br />
două faze <strong>de</strong> fortificare a aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, ca şi eventualitatea ca ele să se asocieze cu<br />
unele locuinţe.<br />
Profilele realizate prin secţionarea elementelor <strong>de</strong> fortificaţie (val şi şanţ), aşa<br />
cum s-a arătat într-un capitol anterior, dove<strong>de</strong>sc faptul că realizarea acestora s-a petrecut<br />
în două faze. Prima s-a rezumat numai <strong>la</strong> o palisadă ale cărei urme incediate au fost<br />
surprinse c<strong>la</strong>r în S 5 (pl. 29), dar existenţa ei a putut fi observată şi în S 2. Cea <strong>de</strong> a doua<br />
fază este ilustrată prin şanţ şi val care au urmărit traseul vechii palisa<strong>de</strong>, elemente <strong>de</strong><br />
fortificaţie bine vizibile şi astăzi, ce-i confereau acestei linii <strong>de</strong>fensive un obstacol<br />
eficient în faţa atacatorilor.<br />
Numai în S 2, în spatele valului, a apărut un strat <strong>de</strong> cultură superficial<br />
reprezentat <strong>de</strong> fragmente ceramice, arsură şi câteva pietre care marca un nivel <strong>de</strong> locuire<br />
ce a putut fi raportat stratigrafic <strong>la</strong> faza a doua a fortificaţiei <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. Din păcate,<br />
S 33, S 34 şi S 36 din campania anului 2004, p<strong>la</strong>sate în apropierea valului, nu au mai<br />
surprins un astfel <strong>de</strong> strat. Materialul arheologic din S 2, respectiv puţine fragmente<br />
ceramice, este inexpresiv pentru precizări cronologice.<br />
Din cele <strong>de</strong> mai sus se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> imposibilitatea <strong>de</strong> a sincroniza cele două faze<br />
<strong>de</strong> realizare ale fortificaţiilor cu unele sau altele dintre complexele <strong>de</strong> locuire <strong>de</strong>zvelite<br />
prin săpăturile noastre. Putem presupune numai că fazele <strong>de</strong> edificare a liniilor<br />
<strong>de</strong>fensive se pot p<strong>la</strong>sa <strong>la</strong> începuturile existenţei aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
În ceea ce priveşte încadrarea cronologică a <strong>de</strong>scoperirilor <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, în<br />
ansamblul lor, avem în ve<strong>de</strong>re numai câteva categorii tipologice pe care le putem<br />
invoca. În primul rând, prin cantitate, se remarcă ceramica getică lucrată cu mâna, dar,<br />
după cum se ştie, datarea diferitelor forme şi tipuri ceramice este nesatisfăcătoare şi nu<br />
putem discerne încă încadrarea lor în intervale mai scurte <strong>de</strong> timp. Pe lângă acest<br />
material mai avem în ve<strong>de</strong>re materialul amforistic, <strong>de</strong> import, <strong>de</strong>şi redus numeric, ca şi<br />
două vârfuri <strong>de</strong> săgeţi din bronz, găsite în L 5 şi L 11.<br />
Ceramica getică găsită <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> ne îngăduie să afirmăm, cu certitudine, că<br />
aparţine în<strong>de</strong>osebi sec. IV-III a. Chr. Mai toate cele<strong>la</strong>lte obiecte nu contrazic o asfel <strong>de</strong><br />
datare. Nu exclu<strong>de</strong>m însă posibilitatea ca unele forme ceramice să indice o încadrare<br />
cronologică ceva mai timpurie. Unele analogii din complexe mai riguros datate ne<br />
<strong>de</strong>termină să acceptăm că o astfel <strong>de</strong> ceramică este caracteristică şi sec. V a. Chr., mai<br />
ales celei <strong>de</strong> a doua jumătăţi a lui. Ne-a reţinut atenţia şi încercarea făcută <strong>de</strong> colegii <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> Chişinău, care au individualizat câteva forme ceramice şi elemente ornamentale<br />
caracteristice unei etape mai timpurii, <strong>de</strong> trecere dintre Ha D <strong>la</strong> cea <strong>de</strong> a doua epocă a<br />
fierului (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000, 101-118). La <strong>Cotu</strong>, o astfel <strong>de</strong><br />
ceramică nu este evi<strong>de</strong>ntă; sunt numai câteva vase <strong>de</strong> acest gen, probabil moşteniri din<br />
etapa anterioră (pl. 10/4). Ceramica getică, <strong>de</strong> aici lucrată cu mâna, se încadrează<br />
cronologic din a doua jumătate a sec. V până în sec. III a. Chr., inclusiv.<br />
Ceramica <strong>de</strong> import (în principal fragmentele <strong>de</strong> amfore), are o datare oarecum<br />
asemănătoare. În principal, amforele <strong>de</strong> Thasos, Sinope, Heracleea Pontică sunt<br />
prezente masiv <strong>la</strong> nordul Dunării din a doua jumătate a sec. IV până <strong>la</strong> mijlocul sec. III.<br />
Acesta este cadrul cronologic general, dar sunt şi anumite fluctuaţii ale importurilor, fie<br />
prezenţe sporadice mai timpurii, fie mai târzii. Asocierile în unele locuinţe a unor<br />
amfore provenite din centre diferite, cre<strong>de</strong>m că ilustrează penetraţia concomitentă a lor,<br />
în principal, ele aparţin sec. IV-III a. Chr.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Cronologia <strong>de</strong>scoperirilor 55<br />
Merită să discutăm, în acest cadru, inventarele a două locuinţe şi anume: L 5 şi<br />
L 11. În ambele s-au găsit fragmente <strong>de</strong> amfore <strong>de</strong> Chios şi Thasos, ca şi câte un vârf <strong>de</strong><br />
săgeată din bronz, cu trei aripioare şi dulie scurtă. Piesele din urmă sunt cele mai vechi<br />
obiecte databile <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. Numite şi vârfuri <strong>de</strong> săgeţi "scitice", ele pot constitui un<br />
reper cronologic, datarea lor corespunzând cu cea a <strong>de</strong>scoperirilor din stepele nordpontice.<br />
Tipul <strong>de</strong> săgetă prezent <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> se încadrează, după A. I. Melikova, în categoria<br />
cronologică a III-a (mijlocul sec. V - începutul sec. IV a. Chr. - M e l i u k o v a, 1989,<br />
92-93), dar noua cronologie a antichităţilor scitice îl îndrează numai în limitele sec.<br />
V a.Chr. (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ k i, 2000,112).<br />
La prima ve<strong>de</strong>re s-ar părea că există o discrepanţă între datarea vârfurilor <strong>de</strong><br />
săgeţi şi fragmentele <strong>de</strong> amfore amintite. Primele aparţin sec. al V-lea, dar nu este<br />
exclus ca şi amforele să se înscrie în acest interval <strong>de</strong> timp. Se ştie că amforele <strong>de</strong> Chios<br />
au, în spaţiul carpato-nistrian, penetraţia cea mai timpurie, încă din sec. VI care<br />
continuă până în sec. IV, <strong>de</strong>ci este o posibilă datare mai timpurie a lor. Dar şi amforele<br />
<strong>de</strong> Thasos îşi manifestă prezenţa sporadică încă din a doua jumătate a sec. V şi în prima<br />
jumătate a sec. IV (B a n a r u, 2004, 269 şi tab. 2). Această situaţie ne în<strong>de</strong>amnă să<br />
apreciem că cele mai vechi vestigii <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> datează încă din a doua jumătate a sec.<br />
V a. Chr. Spre această datare ne în<strong>de</strong>amnă şi unele forme ceramice lucrate cu mâna. În<br />
consecinţă, bănuim că L 5 şi L 11 sunt cele mai timpurii complexe <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
În ceea ce priveşte precizarea limitei cronologice inferioare a aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong>, ea poate fi apreciată şi în funcţie <strong>de</strong> unele forme ceramice lucrate cu mâna. Astfel,<br />
vasul în formă <strong>de</strong> clopot, cu o frecvenţă apreciabilă, prezent în fiecare complex, este<br />
caracteristic, în principal, secolelor IV-III a. Chr., el nu mai este atestat în sec. II a. Chr.<br />
(M o s c a l u, 1983, 44-52). Ace<strong>la</strong>şi lucru s-a afirmat şi <strong>de</strong>spre acele imitaţii după<br />
formele greceşti numite lekane, ca şi <strong>de</strong>spre o serie <strong>de</strong> străchini invazate, cu o canelură<br />
sub margine şi cu buza ascuţită (Ibi<strong>de</strong>m, 115). Acestea, ca şi vasul în formă <strong>de</strong> clopot,<br />
sunt frecvente <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, ceea ce ne arată că în sec. III a. Chr. aşezarea <strong>de</strong> aici era încă<br />
intens locuită. Lipsesc însă forme ceramice care să fie sigur datate în sec. II a. Chr. Cele<br />
<strong>de</strong> mai sus ne indică faptul că pe parcursul sec. III, foarte probabil către sfârşitul<br />
acestuia, aşezarea fortificată <strong>de</strong> aici a fost părăsită. Fenomenul este generalizat, mai<br />
toate aşezările <strong>de</strong> acest tip, din spaţiul carpato-nistrian, fiind acum abandonate.<br />
În legătură cu încetarea locuirii din incinta aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, un indicator<br />
cronologic l-ar putea constitui fragmentele <strong>de</strong> amfore <strong>de</strong> Thasos, care reprezintă un sfert<br />
din totalul importurilor greceşti. Deşi lipsesc amforele ştampi<strong>la</strong>te, acest material ne<br />
furnizează un preţios reper cronologic. S-a constatat că importul amforelor <strong>de</strong> Thasos<br />
încetează în bazinul Mării Negre către 250 a. Chr. (C o n o v i c i, 1986, 130). În această<br />
situaţie opt locuinţe <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, al căror inventar cuprin<strong>de</strong>a fragmente din astfel <strong>de</strong><br />
amfore, pot fi datate într-o perioadă anterioară datei mai sus precizate sau maxim douătrei<br />
<strong>de</strong>cenii după ea, având în ve<strong>de</strong>re conservarea în timp a acestor recipiente în lumea<br />
barbară. Sunt şi importuri care, eventual, ar putea indica şi date mai recente, cum ar fi<br />
trei fragmente <strong>de</strong> amfore <strong>de</strong> Rhosos a căror penetraţie acoperă tot sec. III a. Chr. Sunt<br />
prea puţine (3,8 % din materialul amforistic) pentru a susţine că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> în ultimul sefert<br />
al sec. III mai sunt prezente importuri din lumea elenă.<br />
În concluzie, aşezarea getică fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău îşi înscrie<br />
existenţa în intervalul <strong>de</strong> timp dintre mijlocul sec. al V-lea şi sfârşitul sec. al III-lea a.<br />
Chr. O astfel <strong>de</strong> încadrare cronologică nu este o excepţie, ci una generală pentru marea<br />
majoritate a monumentelor <strong>de</strong> acest gen <strong>de</strong> <strong>la</strong> răsărit <strong>de</strong> Carpaţi, chiar şi pentru spaţii<br />
mult mai <strong>la</strong>rgi, din Ucraina Transcarpatică, până în sudul Carpaţilor.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
VI. ÎNCHEIERI ISTORICE<br />
Aşezarea getică fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău nu este un monument singu<strong>la</strong>r,<br />
ea se numără printre cele aproximativ 95 <strong>de</strong> aşezări <strong>de</strong> acest gen dintre Carpaţi şi Nistru<br />
(după Z a n o c i, 1998, 117-161), <strong>la</strong> care este necesar să se adauge şi aşezările din<br />
nordul Bucovinei (I g n a t, 2004, 107-111; cf. T i m o š č i u k, 1974, 25-30), ce nu apar<br />
în repertoriul citat şi nici în lucrarea lui Arnăut (2003, 13). Majoritatea fortificaţiilor a<br />
fost semna<strong>la</strong>tă numai în literatura arheologică şi numai câteva au fost mai intens sau mai<br />
puţin cercetate. Nici una, având în ve<strong>de</strong>re suprafeţele lor întinse, n-a fost săpată integral.<br />
Din păcate, nici aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> nu constituie, în acest sens, o excepţie. Nu atât<br />
suprafaţa ei <strong>de</strong> numai şapte hectare a reprezentat un impediment, cât în<strong>de</strong>osebi vegetaţia<br />
forestieră abun<strong>de</strong>ntă care o acoperă. Investigaţiile arheologice efectuate <strong>de</strong>-a lungul a<br />
cinci campanii, ne-au prilejuit totuşi observaţii şi date valoroase privind sistemul <strong>de</strong><br />
fortificare, amenajarea spaţiului locuit etc. Un variat material arheologic întregeşte<br />
această zestre informaţională. Toate cele <strong>de</strong> mai sus ne permit să e<strong>la</strong>borăm o serie <strong>de</strong><br />
încheieri istorice referitoare <strong>la</strong> acest important monument, cu o permanentă comparaţie<br />
între rezultatele obţinute <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> şi cele reieşite din investigarea obiectivelor simi<strong>la</strong>re<br />
din spaţiul est-carpatic.<br />
Precizănd poziţia geografică a aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> am subliniat că aceasta se<br />
află p<strong>la</strong>sată <strong>la</strong> limitele a două compartimente geografice: Câmpia Moldovei şi Podişul<br />
Sucevei, chiar pe abruptul podişului, după caracterizarea geografilor (T u f e s c u, 1977,<br />
25). Este aceasta o situaţie singu<strong>la</strong>ră? Harta <strong>de</strong>scoperirilor ne prezintă în poziţii<br />
geografice simi<strong>la</strong>re aşezările fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> Ibăneşti (Ş a d u r s c h i, M o s c a l u,<br />
1989, 183-199), Stânceşti (F l o r e s cu, R a ţ ă, 1969, 9-21), <strong>la</strong> nord şi Scobinţi (RAJI,<br />
II, 1985, 365), Cotnari (F l o r e s c u, 1971, 108-110), <strong>la</strong> sud <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, ca să dăm numai<br />
câteva exemple. Nu omitem să subliniem că aşezări i<strong>de</strong>ntice, cu o astfel <strong>de</strong> p<strong>la</strong>sare<br />
geografică, continuă pe linia <strong>de</strong> contact dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Central<br />
Moldovenesc.<br />
Dacă privim aceeaşi hartă observăm un fapt surprinzător: pe tot întinsul acestei<br />
câmpii nu s-a i<strong>de</strong>ntificat încă o aşezare getică, fortificată 1 . Nu se poate bănui o carenţă a<br />
investigaţiilor <strong>de</strong> teren, întrucât zona este una dintre cele mai intens şi sistematic<br />
cercetare din Moldova, cum o dove<strong>de</strong>sc repertoriile arheologice ale ju<strong>de</strong>ţelor Botoşani<br />
şi Iaşi. Care poate fi explicaţia acestei situaţii? Întrebarea apare cu atât mai justificată cu<br />
cât aşezări <strong>de</strong>schise sau necropole getice nu lipsesc din această zonă.<br />
Putem presupune, ca o primă ipoteză, că aceste aşezări fortificate aveau<br />
menirea să domine şi să supravegheze întinsul câmpiei. Dar cât <strong>de</strong> eficientă putea fi o<br />
astfel <strong>de</strong> pază pe o distanţă <strong>de</strong> peste 40 km, dacă avem în ve<strong>de</strong>re o linie dreaptă dintre<br />
marginea podişului şi valea Prutului? Trebuie să spunem că situaţia (lipsa fortificaţiilor)<br />
este simi<strong>la</strong>ră şi în Câmpia Prutului, <strong>la</strong> est <strong>de</strong> râu, în Basarabia. Un astfel <strong>de</strong> rol, ce s-ar<br />
atribui aşezărilor fortificate amintite mai sus, nu pare a fi unul esenţial şi real.<br />
1 O excepţie, printr-o poziţie mai avansată, spre câmpie, cu 10-15 km faţă <strong>de</strong> marginea<br />
podişului, o are aşezarea fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> Victoria-Stăuceni (jud. Botoşani), <strong>de</strong>spre care se<br />
afirmă că probabil aparţine acestei perioa<strong>de</strong> (RAJB, I, 1976, 56). Săpături inedite, I. Ioniţă,<br />
P.Şadurschi, O.L.Şovan.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
58<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> – Copălău<br />
Privind lucrurile din alt unghi <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, am putea afirma că fortificaţiile erau<br />
<strong>de</strong>stinate apărării teritoriilor mai înalte, cele <strong>de</strong> podiş. Menţionăm că în interiorul<br />
propriu-zis al Podişului Sucevei cunoaştem aşezări <strong>de</strong> acest gen, cum ar fi cea <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
Vânători (RAJI, II, 1985, 447) sau cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> Mereşti (P o p o v i c i, I g n a t, 1981, 545-<br />
551). O astfel <strong>de</strong> <strong>de</strong>stinaţie strategică nu este nici ea prea credibilă, întrucât aceste<br />
aşezări se datează în<strong>de</strong>osebi în sec. IV-III a. Chr., epocă <strong>de</strong> stabilitate, când nu ve<strong>de</strong>m<br />
un potenţial pericol care să sălăşuiască în Câmpia Moldovei. Dacă în Hallstattul târziu,<br />
în condiţiile unei fărâmiţări culturale, erau posibile infiltrări externe, din lumea scitică,<br />
acestea după 450 a. Chr. nu ne mai sunt evi<strong>de</strong>nte în nordul Moldovei. Dar tocmai după<br />
această dată se p<strong>la</strong>sează cronologic majoritatea fortificaţiilor, cu excepţia celei <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
Stânceşti, care este mai veche. Edificarea fortificaţiilor, în această zonă, nu răspun<strong>de</strong>, în<br />
esenţă, unui pericol extern lumii getice.<br />
În fine, o a treia posibilitate care să justifice această amp<strong>la</strong>sare geografică ar<br />
putea fi găsită în ambiaţa mediului. Observaţiile geografice au subliniat că rama <strong>de</strong><br />
contact dintre câmpie şi podiş a fost şi este cea mai intens locuită, oferind atât rodnicia<br />
ogoarelor din câmpie, cât şi bogăţia forestieră şi cea a păşunilor din podiş (T u f e s c u,<br />
1977, 72). Această explicaţie pare cea mai p<strong>la</strong>uzibilă, fără să omitem însă şi cele<strong>la</strong>lte<br />
posibilităţi, dar ca aspecte secundare. De fapt, până în epocă romană, preferinţa <strong>de</strong><br />
amp<strong>la</strong>sare a locuirii dacice a vizat zonele <strong>de</strong> relief înalte, cele <strong>de</strong> podiş (I g n a t, 1999,<br />
15).<br />
În consecinţă, aşezarea getică fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău este p<strong>la</strong>sată întrun<br />
mediu ecologic prielnic, dar şi într-un punct strategic bine ales. La reconstituirea<br />
mediului, un rol important l-a avut studiul arheozoologic realizat <strong>de</strong> reputatul specialist<br />
S. Haimovici (v. cap. VII). Desigur, extensia pădurilor, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> peisajul<br />
actual, mult antropizat, era apreciabilă, în care pădurile <strong>de</strong> stejar au avut probabil o<br />
răspândire apreciabilă, cum o dove<strong>de</strong>sc şi achenele găsite în L 6, nefiind exclusă<br />
posibilitatea ca acestea să fi fost utilizate şi ca un supliment <strong>de</strong> hrană (C â r c i u m a r u,<br />
1996, 187).<br />
Discutând p<strong>la</strong>sarea geografică a unor aşezări getice fortificate am abordat<br />
tangenţial şi rolul acestora, care, în viziunea noastră, este unul multifuncţional. Acesta<br />
reiese parţial chiar şi din dispunerea lor în teren.<br />
Fortificaţiile apar în lumea tracică <strong>de</strong> <strong>la</strong> răsărit <strong>de</strong> Carpaţi încă <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>de</strong>butul<br />
epocii fierului, cum ar fi cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> Preuteşti - "Cetate" (P o p o v i c i, U r s u l e s c u,<br />
1982, 23-27) sau cea <strong>de</strong> mari dimensiuni <strong>de</strong> <strong>la</strong> Siret - "Dealul Ruina" (v. CCAR, 2003,<br />
293-295), ambele din Hallstattul timpuriu. Din această epocă datează, se pare, şi<br />
fortificaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Dersca - Berezna (periegheză Adrian Florescu). Se pare că această<br />
practică a întăririi aşezărilor a fost reluată şi mult amplificată pe spaţii <strong>la</strong>rgi, către<br />
sfârşitul Hallstattului târziu şi <strong>la</strong> începutul celei <strong>de</strong>-a doua epocii a fierului.<br />
Aşezările fortificate getice îşi fac apariţia încă din sec. al VI-lea, dacă nu chiar<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> mijlocul sec. VII a. Chr. Între cele mai vechi din spaţiul carpato-nistrian putem cita<br />
pe cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Butuceni şi Stânceşti, datate după importurile greceşti. Nu este exclus ca şi<br />
fortificaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Ruhotin, din nordul Bucovinei (T i m o š č i u k 1974, 25-26), să<br />
aparţină acestei categorii. S-a încercat pe baza ceramicii lucrate cu mâna, care păstrează<br />
tradiţii hallstattiene şi poartă influenţe scitice, o datare mai timpurie a unor fortificaţii,<br />
cum ar fi cele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Hlijeni - "La Şanţ", (K a š u b a, H a h e u, L e v i ţ c h i, 2000, 101-<br />
118). Opinia merită a fi reţinută. Succesiunea firească dintre monumentele hallstattiene<br />
târzii şi cele getice este posibilă şi <strong>de</strong>mostrabilă. În acest caz, o serie <strong>de</strong> aşezări ar putea<br />
fi mult mai timpurii, <strong>de</strong> <strong>la</strong> mijlocul sau sfârşitul sec. al VII-lea a. Chr. (H a h e u, 2003,<br />
224-225), <strong>de</strong>cât se cre<strong>de</strong>a şi ar anu<strong>la</strong> acel "hiatus" atât <strong>de</strong> căutat şi afirmat <strong>de</strong> unii<br />
cercetători (T k a k i u k, 1994, 225-228).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Încheieri istorice 59<br />
Apariţia fortificaţiilor nu este ceva specific spaţiului moldav. Este un fenomen<br />
european, fiind întâlnit, în această perioadă, <strong>la</strong> tracii din sudul Balcanilor, <strong>la</strong> illiri şi <strong>la</strong><br />
celţi (Z a n o c i, 1998, 105). Cauza principală este una <strong>de</strong> natură internă, evoluţia<br />
acestor societăţi spre noi forme <strong>de</strong> organizare. Aşezările fortificate getice din Moldova<br />
sunt bine documentate în sec. VI. Numărul lor creşte în sec. V, ca acesta să sporească în<br />
sec. IV, urmând ca limita maximă (peste 100) să fie atinsă în sec. III a. Chr. (Ibi<strong>de</strong>m,<br />
101-102).<br />
Apărute ca o consecinţă a progresului societăţii getice, observăm, totodată, că<br />
aceste fortificaţii au avut menirea, iniţial, <strong>de</strong> a constitui şi un obstacol în calea<br />
incursiunilor nomazilor din stepele nord-pontice (F l o r e s c u, 1980, 14-16). P<strong>la</strong>sarea<br />
lor ca o stavilă pe malul drept al Nistrului şi apoi în adâncime, barând căile mai<br />
accesibile, le conferă un astfel <strong>de</strong> rol pe care l-au avut numai fortificaţiile timpurii, cele<br />
din sec. VI-V. În sec. IV, cu excepţia stepei din nordul Dunării <strong>de</strong> Jos, fenomenul scitic<br />
sca<strong>de</strong> în intensitate, ca în sec. III a. Chr. el să dispară (V u l p e, 2001, 494), aşezările<br />
fortificate în acest răstimp căpătând alte semnificaţii.<br />
În paginile prece<strong>de</strong>nte s-au făcut <strong>de</strong>se referiri <strong>la</strong> analogiile dintre sistemul <strong>de</strong><br />
fortificare, modul <strong>de</strong> construcţie al locuinţelor şi diversele materiale arheologice <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> cu <strong>de</strong>scoperiri simi<strong>la</strong>re, limitându-ne cu citarea lor numai <strong>la</strong> cele din spaţiul<br />
carpato-nistrian. Pentru toţi cei care cunosc realităţile arheologice din sec. V-III nu<br />
constituie o noutate că astfel <strong>de</strong> similitudini se regăsesc pe un teritoriu mult mai <strong>la</strong>rg,<br />
din Ucraina Transcarpatică (R u s t o i u, 2002, 47-55) până în Dobrogea (S i m i o n,<br />
1976, 143-163) şi din Muntenia (C o n o v i c i, 1985, 71-89) până pe Nistru (A r n ă u t,<br />
2003, 13-31) şi chiar în estul acestuia (N i c u l i ţ ă, 2004, 48, 51). În sec. V-III a. Chr.<br />
se manifestă pe acest spaţiu <strong>la</strong>rg o cultură profund unitară, care nu poate fi atribuită<br />
<strong>de</strong>cât geţilor, cei care, începând cu sec. VI a. Chr., sunt aici amintiţi în izvoarele antice,<br />
din ce în ce mai <strong>de</strong>s, ca locuitori statornici.<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> epoca anterioară, cea hallstattiană târzie, când în spaţiul<br />
carpato-nistrian se manifestă cel puţin patru-cinci grupe culturale <strong>de</strong>osebite, în prima<br />
jumătate a sec. V a. Chr. acestea se dizolvă într-o cultură profund unitară, care prin<br />
trăsăturile ei esenţiale dove<strong>de</strong>şte originalitate şi un stadiu superior <strong>de</strong> progres al<br />
societăţii. Este perioada c<strong>la</strong>sică a culturii getice din prima etapă a celei <strong>de</strong> a doua epoci<br />
a fierului (mijlocul sec. V - sfârşitul sec. III a. Chr.).<br />
Una din trăsăturile <strong>de</strong>finitorii ale acestei perioa<strong>de</strong> constă în proliferarea<br />
aşezărilor fortificate. Numai în spaţiul carpato-nistrian sunt peste 100, între care se<br />
înscrie şi aşezarea cercetată <strong>de</strong> noi, <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău. Pe lângă aceste forme<br />
superioare <strong>de</strong> organizare a spaţiului locuit, perioada se caracterizează prin <strong>de</strong>finirea unui<br />
rit funerar unitar, cum o ilustrează şi necropolele <strong>de</strong> <strong>la</strong> Strahotin - jud. Botoşani (Ş a d u<br />
r s c h i, 1992, 173-189) sau <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bosanci - jud. Suceva (I g n a t, 1973, 533-537), ca să<br />
cităm numai pe cele din vecinătatea aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. La o distanţă nu prea mare s-a<br />
<strong>de</strong>scoperit, <strong>de</strong> asemenea, un mormânt princiar <strong>la</strong> Cucuteni (D i n u, 1995, 103-126) sau<br />
un fastuos tezaur ca cel <strong>de</strong> <strong>la</strong> Băiceni (P e t r e s c u, D i n u, 1975, 105-123). Se<br />
conturează astfel o zonă bogată <strong>de</strong> vestigii, ca <strong>de</strong> altfel în tot spaţiul moldav, un<strong>de</strong> există<br />
o cultură unitară, reflecţie a unei noi organizări sociale, superioară perioa<strong>de</strong>i prece<strong>de</strong>nte.<br />
Cum putem interpreta cele peste 100 <strong>de</strong> aşezări fortificate din spaţiul carpatonistrian,<br />
constituia fiecare în parte, câte un sediu al unei autorităţi in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte? Dacă<br />
se are în ve<strong>de</strong>re că uneori ele sunt p<strong>la</strong>sate în "cuiburi" <strong>de</strong> trei-cinci fortificaţii pe un<br />
spaţiu restrâns, cum sunt, <strong>de</strong> exemplu, <strong>la</strong> Saharna sau în jurul Cotnarilor, este firesc să<br />
<strong>de</strong>ducem că aceste aşezări întărite gravitau în jurul uneia singure, acolo un<strong>de</strong> se af<strong>la</strong> o<br />
autoritate centrală, fapt susţinut <strong>de</strong> mai mulţi cercetători (Z a n o c i, 1998, 108-109).<br />
Este <strong>de</strong> presupus că apar uniuni tribale puternice în a căror componenţă intrau mai multe<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
60<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> – Copălău<br />
aşezări fortificate ca şi numeroase aşezări <strong>de</strong>schise. Sporul <strong>de</strong>mografic, efect al<br />
progresului societăţii getice, remarcat şi subliniat în literatura <strong>de</strong> specialitate, fiind,<br />
totodată, suportul real în edificarea aşezărilor întărite a căror dimensiuni şi elemente <strong>de</strong><br />
apărare, în multe cazuri, sunt spectaculoase. Apariţia acestora este legată, în principal,<br />
<strong>de</strong> nevoia unei aristocraţii bogate şi războinice <strong>de</strong> a-şi manifesta şi menţine puterea.<br />
Chiar şi în cazul unor aşezări <strong>de</strong> dimensiuni mai mici, cum este cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, se poate<br />
presupune că acţionau aceleaşi cauze. Nu putem preciza însă în situaţia <strong>de</strong> faţă care era<br />
centrul politic în jurul căruia gravita.<br />
S-a afirmat că aşezările fortificate <strong>de</strong> <strong>la</strong> răsărit <strong>de</strong> Carpaţi ar fi avut rolul unor<br />
cetăţi <strong>de</strong> refugiu pentru locuitorii din jurul lor care îşi aveau traiul permanent în aşezări<br />
<strong>de</strong>schise. Situaţia nu se confirmă întru totul. Multe din incintele fortificate se dove<strong>de</strong>sc a<br />
fi re<strong>la</strong>tiv bine popu<strong>la</strong>te (T e o d o r, 2004, 366-369). Locuinţe, vestigii ale unor activităţi<br />
productive, uneori amenajări "rezi<strong>de</strong>nţiale" nu pot fi puse exclusiv pe seama unei<br />
garnizoane permanente. Sunt totuşi pe suprafaţa lor şi spaţii mari, libere, cum este şi<br />
situaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. Aici locuirea este distribuită în două "cartiere", posibil să reflecte<br />
două c<strong>la</strong>nuri diferite. Spaţiul liber, lipsit <strong>de</strong> orice amenajări ar putea, mai curând, să fie<br />
<strong>de</strong>stinat adăpostirii animalelor pe timp <strong>de</strong> noapte sau <strong>de</strong> iarnă etc., suprafaţa lui fiind în<br />
funcţie <strong>de</strong> efectivele turmelor ce reflectau bogăţia familiilor care trăiau aici. Desigur, <strong>la</strong><br />
nevoie, nimic nu-i împiedicau pe cei af<strong>la</strong>ţi în aşezările <strong>de</strong>schise din jur să-şi găsească<br />
adăpost în spatele întăriturilor. Este <strong>de</strong> presupus că cei care locuiau în astfel <strong>de</strong> aşezări<br />
<strong>de</strong>schise să se afle în anumite raporturi (<strong>de</strong> <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă?) faţă <strong>de</strong> conducătorul din<br />
fortificaţie.<br />
Dimensionarea suprafeţelor cuprinse în incintele fortificate s-a <strong>de</strong>dus, şi este<br />
raţional să acceptăm acest fapt, că a ţinut cont şi <strong>de</strong> potenţialul <strong>de</strong>mografic, fapt ce ar<br />
explica diferenţele dintre ariile <strong>de</strong> numai 1-2 hectare ale unor fortificaţii şi ale altora<br />
care cuprind zeci <strong>de</strong> hectare, potenţialul <strong>de</strong>mografic fiind, <strong>de</strong>ci, diferit <strong>de</strong> <strong>la</strong> caz <strong>la</strong> caz.<br />
S-au încercat estimări asupra acestui potenţial. Astfel, pentru cele două aşezări<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> Stânceşti, cu o suprafaţă <strong>de</strong> 45 ha s-a apreciat că ele puteau adăposti, în caz <strong>de</strong><br />
pericol, 25.000 - 30.000 <strong>de</strong> oameni (F l o r e s c u, 1980, 13). În acest caz, incinta <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> cu 7 ha ar fi putut cuprin<strong>de</strong>, <strong>la</strong> nevoie, în jur <strong>de</strong> 4.000 - 4.800 <strong>de</strong> oameni. În ceea<br />
ce priveşte intensitatea <strong>de</strong> locuire permanentă, dacă <strong>la</strong> Cotnari, cu o suprafaţă <strong>de</strong> 4-5 ha<br />
se presupune că ar fi fost 15-20 <strong>de</strong> locuinţe, urmând aceeaşi metodă <strong>de</strong> estimare, putem<br />
bănui că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> numărul acestora ar fi fost între 27 şi 30. Când, într-un capitol anterior,<br />
am caracterizat dispersia şi intensitatea <strong>de</strong> locuire <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, noi am apreciat că numai<br />
în zona <strong>de</strong> sud-vest s-ar putea să fi fost 30 <strong>de</strong> locuinţe (14 au fost <strong>de</strong>zvelite prin<br />
săpături). Nu avem nici un indiciu prin care să presupunem intensitatea <strong>de</strong> locuire în<br />
zona <strong>de</strong> nord-est, un<strong>de</strong> s-au surprins numai o locuinţă şi o groapă. La prima ve<strong>de</strong>re, ar<br />
părea că <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> ar fi fost o <strong>de</strong>nsitate mai mare. Este numai o aparenţă, întrucât nu<br />
cre<strong>de</strong>m că toate aceste locuinţe au fost contemporane. Locuinţele au aparţinut unor<br />
generaţii succesive care au locuit în incinta <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, <strong>de</strong>-a lungul a peste 200 <strong>de</strong> ani. În<br />
acest caz, un număr <strong>de</strong> 30 <strong>de</strong> locuinţe ni se pare rezonabil. Calculele <strong>de</strong>mografice<br />
estimative, care se referă <strong>la</strong> epoci mai în<strong>de</strong>părtate, dau ca fapt foarte probabil un număr<br />
mediu <strong>de</strong> cinci oameni pe locuinţă, ceea ce ar însemna că aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> ar fi avut,<br />
în fiecare generaţie, în jur <strong>de</strong> 150 <strong>de</strong> locuitori permanenţi, fapt pe <strong>de</strong>plin posibil. În caz<br />
<strong>de</strong> primejdie ea putea adăposti, aşa cum s-a specificat mai sus, 4000 - 4800 <strong>de</strong> oameni,<br />
cei care au contribuit, din plin, <strong>la</strong> edificarea întăriturilor.<br />
Rolul factorilor interni în apariţia şi existenţa aşezărilor fortificate a fost<br />
subliniat încă <strong>de</strong> acum trei <strong>de</strong>cenii (N i c u l i ţ ă, 1977, 42-43). Factorii politici şi sociali<br />
au fost evocaţi mai sus, dar sunt şi factori economici. Multe dintre aceste aşezări se<br />
dove<strong>de</strong>sc a fi centre meşteşugăreşti, urmele unor astfel <strong>de</strong> activităţi productive<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Încheieri istorice 61<br />
(creuzete, zgură) fiind găsite şi <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>. În ace<strong>la</strong>şi timp, aşezările sunt şi centre<br />
comerciale. Amp<strong>la</strong>sarea, cu predilecţie, a aşezărilor fortificate pe cursul apelor mari, ca<br />
şi <strong>de</strong>scoperirea obiectelor <strong>de</strong> import este o altă dovadă a rolului lor economic.<br />
Prezenţa materialului ceramic <strong>de</strong> import, grecesc, ilustrează că getii <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong><br />
nu au trăit izo<strong>la</strong>ţi, ci au avut contacte re<strong>la</strong>tiv intense cu lumea elenă. Dispunem numai<br />
<strong>de</strong> materialul neperisabil, respectiv ceramica, astfel că aprecierile privind aceste<br />
schimburi sunt limitate. Se poate lesne intui că astfel <strong>de</strong> schimburi aveau în ve<strong>de</strong>re şi<br />
alte produse <strong>de</strong>stinate elitei sociale. În orice caz, ca în foarte multe alte aşezări<br />
contemporane, <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, s-a importat şi ceramică <strong>de</strong> lux, cum o dove<strong>de</strong>sc două fragmente<br />
dintr-un kantharos datat în sec. IV a. Chr.<br />
Predomină cantitativ amforele importate ca recipiente pentru vinuri <strong>de</strong> calitate<br />
superioară, dar şi pentru uleiul <strong>de</strong> măsline. Desigur, exista şi o producţie locală <strong>de</strong> vin,<br />
cum o doveşte şi un fragment <strong>de</strong> cosor găsit aici. Elita comunităţii <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> aprecia<br />
însă calitatea vinurilor meridionale. O interesantă observaţie a relevat că în lumea getică<br />
era preferat vinul <strong>de</strong> Thasos mai bun, dar şi mai scump, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> mediul<br />
nomad, scitic, un<strong>de</strong> vinul din Heracleea Pontică ieftin, dar şi <strong>de</strong> calitate inferioră, era<br />
mai cerut (M a t e e v i c i, 2004, 296). În astfel <strong>de</strong> parametri <strong>de</strong> apreciere a calităţii<br />
vinului grecesc se înscriu şi geţii <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, un<strong>de</strong> fragmentele <strong>de</strong> amfore <strong>de</strong> Thasos au<br />
un procent <strong>de</strong> 25,6%, faţă <strong>de</strong> numai 7,6% al celor din Heracleea Pontică.<br />
Mărfurile meridionale ajunse în coloniile greceşti nord-pontice, în cazul <strong>de</strong> faţă<br />
Histria, Tyras şi Olbia, erau distribuite în mediul barbar <strong>de</strong> greci, dar nu putem exclu<strong>de</strong><br />
şi pe intermediarii autohtoni. Utilizarea căilor navigabile, exagerat subliniată, noi o<br />
ve<strong>de</strong>m limitată <strong>la</strong> Dunărea <strong>de</strong> Jos, Nistru, în parte, Răutul şi Prutul. La <strong>Cotu</strong>, ca <strong>de</strong> altfel<br />
în majoritatea altor aşezări p<strong>la</strong>sate în locuri un<strong>de</strong> lipsesc ape semnificative, aceste<br />
mărfuri erau aduse pe uscat, în samare, caz în care transportul, în<strong>de</strong>osebi cel al<br />
amforelor, se efectua cu dificultăţi. Astfel, se explică diferenţele apreciabile dintre<br />
cantităţile <strong>de</strong> amfore af<strong>la</strong>te într-o aşezare sau alta. La <strong>Cotu</strong> fragmentele <strong>de</strong> amfore sunt<br />
sub 1% din totalul ceramicii, pe când <strong>la</strong> Butuceni procentul este <strong>de</strong> 20 <strong>de</strong> ori mai mare<br />
(N i c u l i ţ ă, 2004, 49). Desigur, în acest caz, aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> n-a reprezentat un<br />
centru important <strong>de</strong> distribuire a importurilor greceşti.<br />
Una dintre problemele neelucidate constă în stabilirea cauzelor care au<br />
<strong>de</strong>terminat abandonarea locuirii în aşezările fortificate. După materialele arheologice <strong>de</strong><br />
care dispunem, <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> acest fapt s-a petrecut spre sfârşitul sec. III, un<strong>de</strong> nu avem nici<br />
un obiect care să aparţină sec. II a. Chr. Cum am subliniat în capitolul anterior, acest<br />
fapt este unul general nu numai în teritoriul dintre Carpaţi şi Nistru, ci pe un spaţiu mult<br />
mai <strong>la</strong>rg. S-au căutat explicaţii, evi<strong>de</strong>nţiindu-se acţiunea unor factori externi. În cazul<br />
aşezărilor fortificate din nordul Moldovei, un<strong>de</strong> se p<strong>la</strong>sează şi cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, încetarea<br />
locuirii s-ar datora, după unii cercetători, distrugerilor provocate <strong>de</strong> migraţia bastarnilor<br />
(F l o r e s c u, 1971, 117). Acestei interpretări i se opun însă o serie <strong>de</strong> fapte, dintre care<br />
amintim că numeroase alte fortificaţii af<strong>la</strong>te în diferite zone ferite <strong>de</strong> astfel <strong>de</strong> mişcări<br />
etnice, alogene îşi încheie existenţa tot în acest timp. Concomitent dispar mormintele<br />
princiare şi nu mai sunt atestate tezaurele fastuoase caracteristice vremurilor sincrone cu<br />
existenţa fortificaţiilor.<br />
Pe baza acestor observaţii, o serie <strong>de</strong> cercetători se îndoiesc, pe bună dreptate,<br />
<strong>de</strong> absolutizarea factorului extern, mutând centrul <strong>de</strong> greutate pe cauze interne petrecute<br />
în societatea getică, pe anumite transformări din sânul ei, dificil încă <strong>de</strong> <strong>de</strong>sluşit<br />
(R u s t o i u, 2002, 54). S-a presupus, <strong>de</strong> exemplu, uzura morală şi fizică a fortificaţiilor<br />
(Z a n o c i, 1998, 115). O explicaţie p<strong>la</strong>uzibilă şi cuprinzătoare a fenomenului este încă<br />
<strong>de</strong> aşteptat.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
62<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> – Copălău<br />
În legătură cu abandonarea sau distrugerea aşezărilor getice fortificate, recent<br />
s-a emis o ipoteză ingenioasă, sprijinită <strong>de</strong> unele încercări <strong>de</strong> a schiţa o cronologie<br />
foarte fină (L e v i n s c h i, 2003, 261-284). Argumentele autorului citat par a fi<br />
convingătoare, dar numai cercetări viitoare vor fi în măsură să-i confirme ipoteza, care<br />
poate fi acceptată <strong>la</strong> situaţia specială <strong>de</strong> Stolniceni. Este greu să atribuim sciţilor<br />
distrugerea unui număr atât <strong>de</strong> mare <strong>de</strong> fortificaţii ca urmare a unor "represalii" după<br />
campania <strong>de</strong>zastruoasă a macedoneanului Zopyrion (<strong>de</strong>spre eveniment - V u l p e, 2001,<br />
459-461). Mai mult chiar sunt numeroase fortificaţii care îşi continuă existenţa pe tot<br />
parcursul sec. III a. Chr., situaţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Stolniceni, în caz că v-a putea fi dovedită, fiind<br />
probabil una particu<strong>la</strong>ră.<br />
Sigur este că în cadrul unor transformări radicale ale societăţii getice, aşezările<br />
fortificate, mormintele princiare, tezaurele au constituit manifestările <strong>de</strong> prestigiu ale<br />
unei aristocraţii getice, puternice şi războinice, manifestări care, în sec. II a. Chr., nu<br />
mai sunt vizibile. Factorul extern, acolo un<strong>de</strong> s-a manifestat, a înlăturat sau a distrus, <strong>de</strong><br />
fapt, nişte fortificaţii ruinate sau chiar părăsite.<br />
Cercetările noastre <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> au căutat să <strong>de</strong>sluşească trăsăturile <strong>de</strong>finitorii ale<br />
acestui monument şi rolul său în spaţiul nord-moldav. Săpăturile arheologice fiind<br />
limitate ca suprafaţă <strong>de</strong>sigur că au reuşit numai în parte să contribuie <strong>la</strong> cunoaşterea<br />
acestui monument. Viitorul sperăm să aducă noi informaţii! În orice caz, aşezarea getică<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, într-un interval <strong>de</strong> peste două secole, a avut parte <strong>de</strong> putere şi strălucire,<br />
dominând zona înconjurătoare prin tăria fortificaţiilor sale. Astăzi, se mai vad doar<br />
urmele şanţului şi spinarea ţeşită a valului <strong>de</strong> apărare, mărturii ale unui crâmpei din<br />
istoria şi civilizaţia "celor mai drepţi şi mai viteji dintre traci".<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
VII. STUDIUL ARHEOZOOLOGIC AL RESTURILOR FAUNISTICE DE LA<br />
COTU-COPĂLĂU<br />
<strong>de</strong> SERGIU HAIMOVICI<br />
Materialul faunistic <strong>de</strong>scoperit în aşezare nu este prea bogat, el fiind <strong>de</strong> circa 650<br />
fragmente; datorită unor cauze obiective, un sol probabil foarte acid, o bună parte a<br />
acestuia este foarte sfărâmată şi cu suprafeţele puternic erodate încât nu s-a putut da o<br />
diagnoză specifică <strong>de</strong>cât pentru 485 resturi. Acestea provin în totalitate <strong>de</strong> <strong>la</strong> mamifere,<br />
fragmentele osoase rămase ne<strong>de</strong>terminabile aparţin însă, cu precizie, în cea mai mare<br />
parte, tot acestui grup <strong>de</strong> vertebrate, mai ales <strong>la</strong> specii <strong>de</strong> talie mare, şi este aproape<br />
sigur, că nici un alt grup <strong>de</strong> animale, nu a existat în cadrul materialului luat în<br />
consi<strong>de</strong>rare.<br />
Resturile au fost triate, aşezate pe specii şi pe segmente osoase (vezi tabelul <strong>de</strong><br />
repartiţie a lor) consi<strong>de</strong>rându-se apoi toate aspectele unei analize arheozoologice,<br />
inclusiv măsurarea acelora, <strong>la</strong> care acest lucru a fost posibil (vezi tabelele 1-4); s-a<br />
stabilit frecvenţa pe specii şi indivizi prezumaţi calculându-se totodată raportul între<br />
gruparea animalelor domestice şi cea a sălbaticilor (vezi tabelele <strong>de</strong> mai jos).<br />
<strong>Cotu</strong>-Copălău. Frecvenţa pe fragmente şi indivizi prezumaţi ale resturilor speciilor<br />
<strong>de</strong> mamifere <strong>de</strong>terminate<br />
Specia Fragmente Indivizi prezumaţi<br />
Nr.abs % Nr.abs %<br />
Bos taurus 314 64,75 17 40,48<br />
Sus domesticus 11 2,26 3 7,15<br />
Ovicaprinae 9 1,86 2 4,76<br />
Equus caballus 97 20,00 9 21,42<br />
Canis familiaris 3 0,61 2 4,76<br />
Cervus e<strong>la</strong>phus 38 7,89 4 9,53<br />
Sus ferus 10 2,06 2 4,76<br />
Bos primigenius 1 0,21 1 2,38<br />
?Canis lupus 1 0,21 1 2,38<br />
Ursus arctos 1 0,21 1 2,38<br />
TOTAL 485 42<br />
Raportul dintre mamiferele domestice şi cele sălbatice<br />
Fragmente Indivizi prezumaţi<br />
Nr.abs % Nr.abs %<br />
Mamifere domestice 434 89,42 33 78,57<br />
Mamifere sălbatice 51 10,58 9 21,43<br />
Total 485 42<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
64<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
Numărul <strong>de</strong> specii <strong>de</strong>terminate este <strong>de</strong> zece, pentru una <strong>de</strong>terminarea, aşa cum<br />
vom ve<strong>de</strong>a, nu este cu totul sigură ea fiind întovărăşită <strong>de</strong> semnul întrebării. Acestea<br />
sunt următoarele, consi<strong>de</strong>rând mai întâi pe cele domestice şi apoi pe cele sălbatice:<br />
1. Bos taurus (taurinele sau cornutele mari), 2. Sus scrofa domesticus (porcinele),<br />
3. Ovicaprinae (cornutele mici, reprezentate în material doar prin Ovis, adică ovine),<br />
4. Equus caballus (calul) şi 5. Canis familiaris (câinele); urmează sălbăticiunile:<br />
6. Cervus e<strong>la</strong>phus (cerbul roşu sau nobil), 7. Sus scrofa ferus (mistreţul), 8. Bos<br />
primigenius (bourul), 9.? Canis lupus (lupul) şi 10. Ursus arctos (ursul).<br />
II<br />
Ne vom ocupa <strong>de</strong> fiecare specie în parte, în aceeaşi ordine cum au fost stabilite<br />
mai sus.<br />
Taurinele se aşează pe primul loc având peste 60% în fragmente şi 40% în<br />
indivizi prezumaţi. Consi<strong>de</strong>rând totodată mărimea indivizilor acestei specii, trebuie să<br />
precizăm din start că economia animalieră a locuitorilor sitului se baza pe creşterea şi<br />
folosirea ei, cele<strong>la</strong>lte specii domestice rămânând oarecum (poate cu excepţia calului) ca<br />
nişte anexe, aproape <strong>de</strong> neluat în seamă.<br />
Consi<strong>de</strong>rând repartiţia fragmentelor osoase, menţionăm că aproape nu există<br />
resturi <strong>de</strong> axe cornu<strong>la</strong>re; ele se reduc doar <strong>la</strong> două foarte mici, una aproape pătratică,<br />
alta mai dreptunghiu<strong>la</strong>ră, dar nu mai voluminoase <strong>de</strong> aproximativ 4-5 cm 2 .<br />
De asemenea, aproape nu s-au găsit resturi <strong>de</strong> craniu propriu-zis şi nici <strong>de</strong> maxi<strong>la</strong>r<br />
superior; mandibu<strong>la</strong> este reprezentată însă prin 12 fragmente, dintre care doar patru au<br />
corpul osului, unele purtând şi dinţi jugali, restul fiind cu totul nesemnificative. Există<br />
însă, în material, o cantitate foarte mare <strong>de</strong> dinţi superiori (54) şi inferiori (34), izo<strong>la</strong>ţi;<br />
acest fapt vine să arate că este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> p<strong>la</strong>uzibil că respectivele maxi<strong>la</strong>re s-au<br />
„măcinat” în pământ, eliberând dinţii, ce sunt mult mai duri. În ceea ce priveşte<br />
scheletul post-cranial nu apar disparităţi ce merită a fi luate în seamă, doar că s-au găsit<br />
puţine coaste, care este posibil să fi fost şi ele distruse <strong>de</strong> un sol nea<strong>de</strong>cvat păstrării<br />
materialului osos. Multiplele resturi ale extremităţilor membrelor ce nu sunt acoperite<br />
cu carne, mai cu seamă metapodalele (metacarpe şi metatarse) ar arăta că ele nu erau<br />
folosite în scopuri lucrative - <strong>de</strong> altfel, nici unul dintre acestea nu păstrează urme care să<br />
arate că au fost întrebuinţate.<br />
Dintre oasele lungi, doar trei au fost re<strong>la</strong>tiv întregi şi anume metapodalele, încât<br />
după ele s-a putut stabili oarecum sexul şi s-a calcu<strong>la</strong>t <strong>de</strong> asemenea înălţimea <strong>la</strong><br />
greabăn. Ea arată existenţa unor taurine mici ca talie, cam tot aşa ca cele ce<br />
caracterizează, în general, La Tène-ul dacic. 1 Gracilitatea speciei s-a putut evi<strong>de</strong>nţia şi<br />
cu ochiul liber, consi<strong>de</strong>rând materialul aparţinând taurinelor, cât şi prin măsurătorile<br />
executate pe resturile fragmentare, observându-se, totodată, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> c<strong>la</strong>r un dimorfism<br />
sexual nu prea şters, putându-se <strong>de</strong>osebi, pe <strong>de</strong> o parte, femelele şi pe <strong>de</strong> alta, masculii şi<br />
castraţii; cele două grupări ar fi cam egale numeric.<br />
Este important să specificăm după apariţia şi eroziunea dinţilor şi consi<strong>de</strong>rând<br />
prin<strong>de</strong>rea epifizelor <strong>la</strong> oasele lungi şi <strong>la</strong> vertebre, vârsta <strong>de</strong> sacrificare: între dinţii găsiţi<br />
nu există nici unul <strong>de</strong> <strong>la</strong>pte (aceştia sunt mai puţin duri şi au putut fi eventual distruşi <strong>de</strong><br />
către solul acid), iar între cei <strong>de</strong>finitivi, consi<strong>de</strong>rând mai ales M 3 şi M3, găsim foarte<br />
puţini cu o eroziune incipientă iar pentru restul <strong>de</strong> <strong>la</strong> s<strong>la</strong>bă până <strong>la</strong> puternică – ar fi <strong>de</strong>ci<br />
indivizi <strong>de</strong> <strong>la</strong> adulţi <strong>la</strong> bătrâni; dintre vertebre doar trei sunt neepifizate, <strong>de</strong>ci sub 4-4,5<br />
1 Sergiu Haimovici, Creşterea animalelor <strong>la</strong> geto-dacii (sec IV î.e.n. – sec I e.n.) din Moldova şi<br />
Muntenia, în "Thraco-Dacica", t. VIII, nr. 1-2, Bucureşti, 1987 p. 146.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Studiu arheozoologic al resturilor faunistice<br />
ani; un scapu<strong>la</strong>r este lipsit <strong>de</strong> tuber, ar fi un viţel ceva mai mare, un radius cu epifiza<br />
inferioară neepifizată, <strong>de</strong>ci individ tot sub 4 ani, o tibie neepifizată superior <strong>de</strong>ci tot sub<br />
4 ani; două calcanee neepifizate, sub 2,5 ani şi un metatars cu epifiza inferioară<br />
neepifizată cam cu ceva peste 2 ani – ar fi şi aici, aşadar, indivizi aproape în totalitate<br />
adulţi şi maturi, însă evi<strong>de</strong>nţiat, doar unul singur tânăr.<br />
Calul se găseşte ca frecvenţă pe locul al doilea, cam cu o cincime dintre resturi –<br />
<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> înaltă – dar pe primul ca mărime specifică, el întrecând uşor taurinele ca masă.<br />
Acesta prezintă în material doar câte un singur rest <strong>de</strong> maxi<strong>la</strong>r superior şi unul <strong>de</strong><br />
mandibulă, lipsind cu totul resturi <strong>de</strong> craniu; în schimb şi <strong>la</strong> această specie s-au găsit în<br />
cantitate re<strong>la</strong>tiv mare dinţi jugali izo<strong>la</strong>ţi (11 superiori şi 26 inferiori), poate datorită<br />
aceluiaşi fapt ca şi pentru taurine. La cele<strong>la</strong>lte segmente osoase evi<strong>de</strong>nţiate, cre<strong>de</strong>m că<br />
nu apar disparităţi; în afară <strong>de</strong> dinţi jugali ce dau bune caracteristici morfologice, există<br />
şi şase fa<strong>la</strong>nge I, dintre care patru măsurabile, ele fiind <strong>de</strong> asemenea importante.<br />
S-a găsit un singur os lung întreg, un metacarp, aparţinând unui matur, după care<br />
s-a stabilit o înălţime <strong>la</strong> greabăn <strong>de</strong> aproape 1,50m, individul respectiv fiind re<strong>la</strong>tiv<br />
gracil; el face parte, aşadar, din gruparea cailor <strong>de</strong> elită ai geto-dacilor. 2 Consi<strong>de</strong>rând<br />
dinţii jugali, mai întâi cei superiori, putem constata că cele două insule au doar 1-2<br />
pliuri, că pliul cabalin este mic sau şters, că protoconul este re<strong>la</strong>tiv scurt, dar stilii<br />
puternici; <strong>la</strong> cei inferiori, se distinge faptul că imediat sub suprafaţa <strong>de</strong> masticaţie se<br />
disting brâie <strong>de</strong> smalţ <strong>de</strong> <strong>la</strong> 3-4 – 1 (după gradul <strong>de</strong> eroziune). Toate cele <strong>de</strong> mai sus sunt<br />
caracteristici ale cailor estici, grupă din care fac parte şi caii geto-dacilor. 3 Fa<strong>la</strong>ngele I<br />
(mai ales cele măsurate) sunt probabil una posterioară şi restul <strong>de</strong> trei, probabil,<br />
anterioare; unele apar mai gracile, altele mai masive, dar mai cu seamă ultima dintre ele<br />
prezintă triunghiul <strong>de</strong> pe faţa sa posterioară foarte puternic exprimat, iar în dreptul<br />
epifizei inferioare noduli <strong>la</strong>terali bine <strong>de</strong>zvoltaţi, unul prezentând şi exofite, arătând,<br />
cre<strong>de</strong>m, că individul respectiv era folosit pentru a executa munci grele.<br />
În ceea ce priveşte vârsta <strong>de</strong> sacrificare, în lipsa dinţilor incisivi, după care <strong>la</strong> cai<br />
se stabileşte, consi<strong>de</strong>rând gradul lor <strong>de</strong> eroziune, vârsta re<strong>la</strong>tiv exactă, nu o putem face<br />
complet. Dinţii jugali <strong>de</strong>finitivi arată după doi mo<strong>la</strong>ri abia erodaţi o vârstă <strong>de</strong> 4-5 ani iar<br />
<strong>la</strong> toţi cei<strong>la</strong>lţi dinţi jugali, erodarea este puternică, indivizii respectivi având <strong>de</strong> <strong>la</strong> 10-12<br />
ani în sus. Restul <strong>de</strong> mandibulă găsită este reprezentat <strong>de</strong> partea sa anterioară, cu simfiza<br />
intactă, dar, din păcate, dinţii incisivi sunt tăiaţi <strong>de</strong>liberat – nu putem spune pentru ce<br />
scop s-a făcut acest lucru; se găsesc însă caninii (drept şi stâng) care, prin micimea lor<br />
ar arăta un individ castrat (cal). Resturile oaselor lungi aparţin, toate unor maturi –<br />
având, astfel, discurile <strong>de</strong> creştere închise. Se ştie, că după schelet, <strong>la</strong> ecvi<strong>de</strong>, nu apare<br />
c<strong>la</strong>r dimorfismul sexual, încât nu am putut stabili <strong>de</strong>loc raportul dintre sexe.<br />
Porcinele vin pe locul al treilea cu doar 11 resturi şi trei indivizi, o frecvenţă<br />
aproape nesemnificativă faţă <strong>de</strong> primele două specii domestice, având în ve<strong>de</strong>re şi<br />
mărimea lor specifică. Indivizii ar avea următoarele vârste: unul foarte tânăr, după un<br />
maxi<strong>la</strong>r superior <strong>de</strong> <strong>la</strong> care abia ies incisivii, unul <strong>de</strong> cam trei ani, dar şi unul foarte<br />
bătrân <strong>la</strong> care un mo<strong>la</strong>r 1 sau 2 superior este atât <strong>de</strong> ros, încât <strong>de</strong> pe suprafaţa <strong>de</strong><br />
masticaţie a dispărut complet smalţul.<br />
Ovinele, cu resturi şi mai puţine <strong>de</strong>cât porcul, au doar dinţi jugali şi două oase:<br />
un fragment <strong>de</strong> cubitus şi o porţiune <strong>de</strong> tibie, cu o parte a epifizei inferioare, după care<br />
s-a <strong>de</strong>terminat un ovin.<br />
Pe ultimul loc între speciile domestice se găseşte câinele cu trei resturi<br />
aparţinând precis <strong>la</strong> doi indivizi. Astfel, s-a găsit un fragment <strong>de</strong> maxi<strong>la</strong>r superior drept,<br />
2 Ibi<strong>de</strong>m, p. 150.<br />
3 Ibi<strong>de</strong>m, p. 150.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
65
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
66<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
aparţinând probabil unuia încă tânăr (după sutura <strong>de</strong>schisă) <strong>la</strong> care se găsesc alveolele<br />
unora dintre dinţii jugali – cea a lui P 4 (carnasiera) având 15mm. Alt individ are o parte<br />
a corpului mandibulei, tot drepte, provenind <strong>de</strong> <strong>la</strong> un exemp<strong>la</strong>r bine matur şi mai mare –<br />
s-a măsurat lungimea dinţilor jugali = 69mm; se constată că premo<strong>la</strong>rii nu au spaţii între<br />
ei, iar premo<strong>la</strong>rul 4 culisează foarte s<strong>la</strong>b pe carnasieră (M1), arătând un bot re<strong>la</strong>tiv scurt.<br />
După lungimea dinţilor, aplicând coeficientul lui Dahr se află lungimea bazală a<br />
craniului <strong>de</strong> 156mm, <strong>de</strong>ci un individ <strong>de</strong> talie re<strong>la</strong>tiv medie; aceluiaşi individ i-ar aparţine<br />
şi un rest <strong>de</strong> radius, a treia piesă a respectivei specii. Menţionăm <strong>de</strong> pe acum că acest<br />
animal este necomestibil şi ar folosi <strong>la</strong> pază, sau <strong>de</strong>ja, după mărime, drept individ <strong>de</strong><br />
salon.<br />
Dintre sălbăticiuni putem spune, având în ve<strong>de</strong>re frecvenţele, că cerbul este cel<br />
mai important, el fiind totodată şi o specie <strong>de</strong> talie mare; reprezintă, în fragmente cam<br />
8% din total resturi şi 9,5% dintre indivizii prezumaţi. Menţionăm că nu am găsit <strong>de</strong>loc<br />
resturi <strong>de</strong> coarne, care erau probabil folosite <strong>la</strong> facerea unor unelte şi obiecte, dar nici<br />
fragmente <strong>de</strong> craniu. Prezenţa aproape a tuturor segmentelor osoase ale unui schelet <strong>de</strong><br />
mamifer ne arată că cerbul era vânat în preajma sitului. Nu putem evi<strong>de</strong>nţia c<strong>la</strong>r<br />
dimorfismul sexual, care se ştie că este puternic, dar probabil cele două fa<strong>la</strong>nge I<br />
măsurate, consi<strong>de</strong>rând masivitatea lor, aparţin masculilor. Faptul că toate oasele găsite<br />
provin aproape sigur <strong>de</strong> <strong>la</strong> maturi, ne-ar face să cre<strong>de</strong>m că, <strong>la</strong> vânătoare, se prezerva<br />
tineretul şi posibil chiar femelele.<br />
Mistreţul se c<strong>la</strong>sează pe locul al doilea între speciile sălbatice, cu 10 fragmente<br />
aparţinând <strong>la</strong> doi indivizi cam <strong>de</strong> 3-4 ani; unul este sigur un mascul, căci s-a găsit un<br />
fragment <strong>de</strong> canin (<strong>de</strong>fensă) inferioară foarte puternică.<br />
Bourul are un singur rest, o vertebră lombară <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> întreagă; consi<strong>de</strong>răm că<br />
aparţine lui Bos primigenius şi nu unui individ <strong>de</strong> taurin, tocmai datorită masivităţii sale.<br />
Nu putem preciza dacă specia era <strong>de</strong> acum pe panta <strong>de</strong>scen<strong>de</strong>ntă a stingerii sale, dar el<br />
se găseşte frecvent între materiale faunistice din La Tène-ul dacic.<br />
Ultimele două specii sălbatice sunt reprezentate prin lup (?) şi urs, fiecare doar<br />
cu câte un singur fragment osos, fapt ce nu est <strong>de</strong>loc <strong>de</strong> mirare pentru animale carnivore<br />
mari, ce stau evi<strong>de</strong>nt în vârful pirami<strong>de</strong>i eltoniene.<br />
Lupului îi aparţine un fragment <strong>de</strong> diafiză a osului femur; restul ar putea să<br />
provină şi <strong>de</strong> <strong>la</strong> un câine <strong>de</strong> talie foarte mare, dar noi cre<strong>de</strong>m că este mai <strong>de</strong>grabă <strong>de</strong> lup.<br />
Ursul este reprezentat printr-o mică porţiune <strong>de</strong> maxi<strong>la</strong>r superior <strong>de</strong> <strong>la</strong> care a<br />
rămas partea posterioară a alveolei foarte mari a caninului, o scurtă bară şi apoi alveo<strong>la</strong><br />
unui premo<strong>la</strong>r; îl găsim şi pe el, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> frecvent între resturile din aşezări geto-dace.<br />
Trebuie să amintim că lupul este eurioec; în schimb, cele<strong>la</strong>lte patru specii <strong>de</strong><br />
mamifere sălbatice sunt stenoece, făcând parte din gruparea ecologică <strong>de</strong> „pădure”.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re toate cele arătate mai sus, consi<strong>de</strong>rând <strong>de</strong> asemenea tabelele<br />
amintite, trebuie să ne oprim <strong>la</strong> problema cea mai importantă pentru arheologi, şi anume<br />
aceea <strong>de</strong> a pune în evi<strong>de</strong>nţă, pe <strong>la</strong>rg, caracteristicile economiei animaliere, legată însă şi<br />
<strong>de</strong> alte faţete ce sunt puse în valoare, referitoare <strong>la</strong> viaţa locuitorilor din aşezarea getodacică<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău. Înainte <strong>de</strong> toate însă, trebuie să lămurim un alt aspect al<br />
problemei noastre şi să consi<strong>de</strong>răm ce fel <strong>de</strong> material este cel reprezentat prin resturile<br />
faunistice, avute în ve<strong>de</strong>re <strong>de</strong> către noi.<br />
Aşa cum am arătat, materialul paleofaunistic este într-o stare <strong>de</strong> puternică<br />
fărâmiţare, care doar într-o oarecare măsură se datorează condiţiilor şi caracteristicilor<br />
pedologice în care el a fost păstrat veacuri întregi, doar după ce locuitorii aşezării s-au<br />
III<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Studiu arheozoologic al resturilor faunistice<br />
<strong>de</strong>barasat <strong>de</strong> acesta. Resturile au fost găsite în trei formaţiuni (locuinţe, gropi, şanţuri),<br />
evi<strong>de</strong>nţiate prin săpături arheologice, ele fiind cu totul asemănătoare, în ceea ce priveşte<br />
frecvenţa principalelor specii şi însuşi a modului său <strong>de</strong> mărunţire. Acest material este<br />
<strong>de</strong>ci reprezentat prin resturi tipic menajere, nefăcându-se <strong>de</strong>loc, <strong>la</strong> origine, sustrageri<br />
<strong>de</strong>liberate a unor părţi ale sale, în nici una dintre cele trei formaţiuni menţionate.<br />
Datorită acestui fapt, pentru a nu lungi <strong>la</strong> nesfârşit textul scris, am consi<strong>de</strong>rat că este mai<br />
bine să sumăm întregul material osteologic, consi<strong>de</strong>rându-l ca atare, în expunerea<br />
noastră.<br />
Economia, <strong>la</strong> nivelul unei aşezări geto-dace este <strong>de</strong> acum, ca în tot La Tène-ul<br />
european, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> avansată, cu multe faţete, care scapă reprezentării lor prin studiul<br />
făcut <strong>de</strong> arheozoologi; totuşi, una dintre cele mai importante, economia animalieră, este<br />
susţinută din plin prin date rezultate tocmai datorită studiului resturilor <strong>de</strong> faună, scoase<br />
<strong>la</strong> iveală <strong>de</strong> săpături arheologice.<br />
Frecvenţele speciilor găsite <strong>de</strong> noi în materialul osteologic <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău,<br />
alături <strong>de</strong> alte caracteristici fie morfologice, fie <strong>de</strong> altă natură, <strong>de</strong>spre are am vorbit mai<br />
sus, vin să pună c<strong>la</strong>r în evi<strong>de</strong>nţă această economie.<br />
Se constată foarte uşor că specia cea mai importantă pentru economia staţiunii în<br />
cauză este cea a taurinelor, locuitorii sitului putând fi numiţi crescători <strong>de</strong> vite cornute<br />
mari.<br />
Taurinele, se ştie, sunt polivalente. Ţinerea lor, a adulţilor şi maturilor (am văzut<br />
că sacrificarea tineretului este aproape nulă), duce către două opţiuni: pe <strong>de</strong> o parte, prin<br />
femele, se obţine <strong>la</strong>pte (ca atare şi transformat în varii produse) iar pe <strong>de</strong> alta, prin<br />
castraţi, se stabilesc „motoare” animale cu caracter multiplu – tracţiune pe roţi, mai ales,<br />
dar şi alte felurite funcţionalităţi <strong>de</strong> acest tip. De asemenea, prin sacrificare atât femelele<br />
cât şi castraţii (amintim din nou că sacrificarea se executa <strong>la</strong> maturitate şi chiar ca<br />
indivizi ajunşi <strong>la</strong> bătrâneţe, când nu mai puteau fi productivi), dacă vom consi<strong>de</strong>ra<br />
acoperirea necesităţilor <strong>de</strong> proteine animale şi în mică măsură chiar grăsime animală,<br />
mai ales smântână şi unt, constatăm că taurinele acopereau până <strong>la</strong> aproximativ 65% din<br />
necesităţi.<br />
Într-un fel, tot polivalent este şi calul, a doua specie ca frecvenţă, „motor”<br />
animal prin excelenţă, sub multiple aspecte (caii „<strong>de</strong> elită” erau folosiţi pentru călărie în<br />
mod obişnuit, dar <strong>de</strong>sigur şi în lupte); erau oare caii întrebuinţaţi şi <strong>la</strong> tipul <strong>de</strong> tracţiune<br />
pentru a fi înhămaţi <strong>la</strong> aratrul primitiv?, sau acest lucru îl făceau doar castraţii <strong>de</strong> taurine<br />
(boii), sau, eventual, chiar şi unii şi alţii. Este c<strong>la</strong>r, <strong>de</strong> asemenea, dat fiind modul în care<br />
sunt tăiate şi sparte resturile osoase ale acestei specii că şi carnea ei era precis<br />
consumată în alimentaţie (se observă şi aici nesacrificarea tineretului). Astfel, circa 20%<br />
din necesităţile <strong>de</strong> proteine animale erau furnizate <strong>de</strong> către cal.<br />
Urmează, <strong>la</strong> o distanţă consi<strong>de</strong>rabilă însă, porcinele şi ovinele. Primele sunt<br />
monovalente, folosite doar ca producătoare <strong>de</strong> carne dar şi <strong>de</strong> grăsime (mai fluidă <strong>de</strong>cât<br />
cea <strong>de</strong> <strong>la</strong> taurine, şi <strong>de</strong>ci cu valenţe mai mari), iar secun<strong>de</strong>le dau şi ele atât <strong>la</strong>pte cât şi<br />
lână, iar prin sacrificare, mai ales carne, fiind astfel oarecum polivalente. Cele două<br />
specii împreună nu acoperă mai mult <strong>de</strong>cât 5% din necesarul <strong>de</strong> proteine animale<br />
necesare locuitorilor sitului. Oare frecvenţa foarte scăzută a ovinelor arată că nu se prea<br />
folosea lâna, ci probabil mai mult fibre <strong>de</strong> origine vegetală?<br />
Pe lângă ocupaţia <strong>de</strong> creştere a mamiferelor domestice, ce contribuiau din plin <strong>la</strong><br />
asigurarea hranei locuitorilor din aşezare (excluzând câinele), dar având şi alte varii<br />
întrebuinţări, trebuie să ne oprim şi <strong>la</strong> o a doua ocupaţie, arhaică, <strong>de</strong> altfel, pentru<br />
societatea umană, dar exercitată din plin şi în cadrul sitului <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău şi anume<br />
vânătoarea sălbăticiunilor. Trebuie avut în ve<strong>de</strong>re că, cu excepţia lupului, toate cele<strong>la</strong>lte<br />
specii (inclusiv ursul) sunt comestibile şi ele ar contribui cam cu 10% <strong>la</strong> acoperirea<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
67
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
68<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
necesităţilor <strong>de</strong> proteine animale şi cu mult mai puţin pentru grăsimea necesară<br />
locuitorilor. Pon<strong>de</strong>rea lor, cu o frecvenţă <strong>de</strong> circa 10% din fragmente dar cu 20% din<br />
indivizi prezumaţi (cifrele în acest din urmă caz sunt cam umf<strong>la</strong>te datorită faptului că<br />
trei dintre speciile sălbatice au doar un singur rest <strong>la</strong> care se socoteşte implicit câte un<br />
individ), este într-a<strong>de</strong>văr cam ridicată, dar asemănătoare totuşi, cu cea şi din alte aşezări<br />
geto-dace.<br />
Trebuie să menţionăm că sacrificarea sau/şi vânarea mamiferelor, pe lângă<br />
faptul că sunt producătoare <strong>de</strong> hrană mai aduc şi alte produse animaliere necesare<br />
societăţii omeneşti, care sunt <strong>de</strong> altfel din plin exploatate; este <strong>de</strong>stul să enumerăm piei<br />
şi b<strong>la</strong>nă, coarne, dinţi, oase ca atare, dar şi produse moi diverse, care putrezesc şi nu mai<br />
sunt găsite între resturile faunistice evi<strong>de</strong>nţiate <strong>de</strong> către arheologi.<br />
Trebuie să ne oprim, <strong>la</strong> sfârşit, asupra unui alt aspect al importanţei<br />
arheozoologiei şi anume acel <strong>de</strong> a creiona, consi<strong>de</strong>rând particu<strong>la</strong>rităţile etoecologice ale<br />
speciilor <strong>de</strong> mamifere găsite şi chiar a frecvenţei lor, caracteristicile ambientale în care<br />
s-a <strong>de</strong>sfăşurat activitatea locuitorilor aşezării <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău, ştiut fiind că mediul<br />
geografic are, mai ales pentru civilizaţiile vechi, un rol <strong>de</strong> prim ordin.<br />
Situl <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>, comuna Copălău se găseşte situat în partea sud-vestică a<br />
formaţiunii geografice <strong>de</strong>numită Câmpia <strong>de</strong> NE a Moldovei, care are o altitudine <strong>la</strong><br />
nivelul <strong>de</strong> bază a aşezării, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> joasă, zona sitului făcând parte din bazinul pârâului<br />
Miletin. Aproape, către apus, apare un abrupt care <strong>de</strong>sparte împrejurimile aşezării <strong>de</strong><br />
porţiunea estică a Podişului Sucevei, mai înalt.<br />
La nivelul aşezării, actualmente se găseşte un peisaj, în mare măsură cu o<br />
vegetaţie antropizată, alcătuit, mai cu seamă, din diverse culturi agricole şi <strong>de</strong> pajişti<br />
secundare mezoxerofile. Pe înălţimile dinspre vest există însă şi păduri <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> întinse<br />
formate din stejărişuri, <strong>la</strong> care se alătură şi alte specii lemnoase <strong>de</strong> foioase. Acum mai<br />
bine <strong>de</strong> două mii <strong>de</strong> ani, pădurile ce alcătuiesc biocenoza cunoscută cu numele <strong>de</strong><br />
Quercetum mixtum, erau cu mult mai întinse ocupând şi înălţimile din vestul bazinului<br />
pârâului Miletin, încât speciile sălbatice din ecosistemul <strong>de</strong> pădure (cerbul, mistreţul,<br />
ursul) erau <strong>la</strong> ele acasă. Chiar şi speciile domestice, mai ales taurinele şi porcinele trăiau<br />
în <strong>la</strong>rgul lor în acest mediu păduros. Clima, datorită mediului forestier foarte întins, era<br />
mai dulce, mai umedă şi nu existau atât <strong>de</strong> mari diferenţe <strong>de</strong> temperatură între<br />
anotimpuri ca actualmente. Locuitorii sitului aveau <strong>la</strong> dispoziţie lemnul necesar<br />
economiei lor <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> diversificată, iar pădurea se refăcea, în timp, <strong>de</strong> <strong>la</strong> sine.<br />
IV<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Studiu arheozoologic al resturilor faunistice<br />
Tabelul nr. 1<br />
I. Mamifere domestice – Tabele cu măsurători (în mm)<br />
Specia / segment Bos taurus Ovicaprinae Sus Equus caballus<br />
osos<br />
domesticus<br />
nr var M nr var nr var nr var M<br />
M 3 lungime 4 27-28 27,50 1 16 1 40<br />
M3 lungime 7 32-36 34,00 1 22 1 (53)<br />
Lung. Simfizei<br />
HUMERUS<br />
1 (56) 1 93<br />
Lărg.epif.inf 2 68; 72 1 40 2 73;76<br />
Lărg.supr.art<br />
RADIUS<br />
2 64;68 1 33 2 68;70<br />
Lărg.epif.sup 4 62-73 66,25<br />
Lărg.supr.art 4 58-66 62,25<br />
Lărg.epif.inf 4 48-60 53,52 3 67-75 71,33<br />
Lărg.supr.art<br />
COXAL<br />
3 56-64 60,66<br />
Diam acetab.<br />
FEMUR<br />
1 23 1 65<br />
Lărg.epif.inf<br />
TIBIA<br />
1 71<br />
Lărg.epif.sup 1 76<br />
Lărg.epif.inf 6 51-60 55,50<br />
Lărg.supr.art<br />
ASTRAGAL<br />
6 45-49 1 67<br />
Lung.max 7 55-63 59,85 3 54-64 60,00<br />
Lărg.trochlee inf 7 36-40 38,28<br />
Diam.ant-post<br />
CALCANEU<br />
3 60-60 60,00<br />
Lung.max 1 112<br />
Lărg.max<br />
CENTROTARS<br />
1 36<br />
Lărg.max<br />
METACARP<br />
2 44;53<br />
Lărg.epif.sup 8 43-56 48,50 1 50<br />
Lărg.epif.inf<br />
METATARS<br />
7 46-60 53,14<br />
Lărg.epif.sup 3 43-51 46,33<br />
Lărg.epif.inf<br />
METAPODAL<br />
3 44-60 53,66<br />
Lărg.epif.inf 2 48;50<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
69
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
70<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
Tabelul nr. 2<br />
Metapodale re<strong>la</strong>tiv întregi<br />
Segment osos / specia Bos taurus Equus caballus<br />
Metacarp Metatars Metacarp<br />
Lungime maximă 162 167 180 237<br />
Lungime <strong>la</strong>terală (K) 230<br />
Lărgime epifiză sup. 54 49 44 57<br />
Lărgime epifiză inf - 56 - 48<br />
Lărgime minimă diafiză 32 34 25 37<br />
Indice I 33,35 29,43 24,44 -<br />
Indice II - 33,53 - -<br />
Indice III (gracilitate) 19,75 20,35 13,88 15,61<br />
Sex Mascul Mascul Castrat?<br />
Înălţimea <strong>la</strong> greabăn 1025 1057 990 1474<br />
Tabelul nr. 3<br />
Equus caballus - fa<strong>la</strong>nga I<br />
1 2 3 4<br />
Lungime maximă 72 82 83 83<br />
Lărgime epifiză sup. 47 47 52 58<br />
Lărgime epifiză inf 42 44 46 52<br />
Lărgime supr.art.inf 40 40 42 56<br />
Lărgime minimă diafiză 33 34 35 38<br />
Indice gracilitate 45,83 41,46 42,16 45,78<br />
Indicele epifizei sup. 65,27 57,31 62,65 69,87<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Studiu arheozoologic al resturilor faunistice<br />
Tabelul nr. 4<br />
II. Mamifere sălbatice – Tabele cu măsurători (în mm)<br />
Specia / segment<br />
osos<br />
Cervus e<strong>la</strong>phus Sus ferus<br />
Nr var nr var<br />
M 3 lungime 1 40<br />
M3 lungime<br />
OMOPLAT<br />
1 49<br />
Lung .cap artic. 1 55<br />
Lung .supr.artic<br />
Lărg.supr.artic.<br />
1 45<br />
Lărg .min.gât<br />
HUMERUS<br />
1 45<br />
Lărg.epif.inf 1 58<br />
Lărg.supr.art<br />
RADIUS<br />
1 48<br />
Lărg.epif.sup 1 (47)<br />
Diam. ant-post<br />
ASTRAGAL<br />
1 37<br />
Lung.max 1 54<br />
Lărg.trochlee inf<br />
CALCANEU<br />
1 35<br />
Lung.max 1 109<br />
Lărg.max<br />
FALANGA I<br />
1 (28)<br />
Lărg.max 2 58;59<br />
Lărg.epif.sup 2 22;23<br />
Lărg.min.diaf 2 19;20<br />
Indice gracilitate 2 32,75; 33,89<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
71
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
SPECIA<br />
co<br />
arn<br />
e<br />
neu<br />
roc<br />
ran<br />
iu<br />
<strong>Cotu</strong>, Copălău - repartiţia pe segmente osoase ale resturilor speciilor <strong>de</strong> mamifere <strong>de</strong>termiante<br />
spl<br />
ah<br />
no<br />
cra<br />
niu<br />
ma<br />
xil<br />
ar<br />
su<br />
p<br />
din<br />
ti<br />
su<br />
p<br />
ma<br />
ndi<br />
bul<br />
e<br />
din<br />
ti<br />
inf<br />
hio<br />
id<br />
ver<br />
teb<br />
re<br />
coa<br />
ste<br />
ste<br />
rn<br />
sca<br />
pul<br />
a<br />
hu<br />
me<br />
rus<br />
rad<br />
ius<br />
Bos taurus 2 1 54 12 34 18 3 2 18 19 6 2 35 7 10 1 12 10 16 3 1 26 5 14 2<br />
1<br />
Sus scrofa<br />
domesticus<br />
1 4 1 1 1 2 1<br />
Oovicaprine 3 4 1 1<br />
9<br />
Equus caballus 1 11 1 26 3 3 11 3 1 1 3 3 4 5 1 1 1 7 6 3<br />
1<br />
1<br />
97<br />
Canis familiaris 1 1 1<br />
3<br />
Cervus e<strong>la</strong>phus 1 1 1 1 2 2 3 2 2 2 2 1 3 2 2 4 3 3 1<br />
Sus scrofa ferus 1 2 2 1 2 2<br />
Bos primigenius 1<br />
?Canis lupus 1<br />
Ursus arctos 1<br />
TOTAL<br />
cu<br />
bit<br />
us<br />
car<br />
p<br />
me<br />
tac<br />
arp<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
cox<br />
al<br />
fe<br />
mu<br />
r<br />
rot<br />
u<strong>la</strong><br />
tibi<br />
a<br />
per<br />
on<br />
eu<br />
cal<br />
ca<br />
ne<br />
u<br />
ast<br />
rag<br />
al<br />
ce<br />
ntr<br />
ota<br />
rs<br />
alt<br />
e<br />
oas<br />
e<br />
tar<br />
s<br />
me<br />
tat<br />
ars<br />
me<br />
tap<br />
od<br />
ale<br />
fa<strong>la</strong><br />
nga<br />
I<br />
fa<strong>la</strong>nga II<br />
fa<strong>la</strong>nga III<br />
sesamoi<strong>de</strong><br />
total<br />
38<br />
10<br />
1<br />
1<br />
1<br />
485<br />
314<br />
11
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
Studiu arheozoologic al resturilor faunistice<br />
2012<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
73
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
L'HABITAT GÉTIQUE FORTIFIÉ DE COTU - COPĂLĂU<br />
- Résumé -<br />
I. Notes préliminaires. L'habitat gétique fortifié <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> (<strong>la</strong> commune Copălău,<br />
département <strong>de</strong> Botoşani) a été i<strong>de</strong>ntifié en 1973 et sa recherche s'est déroulée le long <strong>de</strong> cinq<br />
campagnes <strong>de</strong> fouilles archéologiques dont les résultats ont constitué l'objet <strong>de</strong> plusiers rapports<br />
<strong>de</strong> fouilles ou étu<strong>de</strong>s (voir <strong>la</strong> note <strong>de</strong> <strong>la</strong> page 11).<br />
L'habitat se trouve à <strong>la</strong> limite <strong>de</strong> Câmpia Moldovei et <strong>de</strong> Podişul Sucevei, sur un<br />
sommet dominant (23,30 m altitu<strong>de</strong> absolue), qui appartient au p<strong>la</strong>teau et qui est plus haut que<br />
l’herbage <strong>de</strong> Miletin <strong>de</strong> presque 130 m; son emp<strong>la</strong>cement offre un <strong>la</strong>rge horizon visuel vers<br />
Câmpia Moldovei. Le sommet sur lequel se trouve l’habitat gétique est appelé par les<br />
autochtones “Poiana Costăchel” (selon le nom d’un propriétaire foncier, qui a eu son manoir à<br />
cet endroit-ci) et se présente sous <strong>la</strong> forme d’un p<strong>la</strong>teau triangu<strong>la</strong>ire, avec <strong>de</strong>ux côtés marqués<br />
par <strong>de</strong>s pentes très abruptes, peu accessibles; il s’agit, donc, <strong>de</strong>s éléments favorables à une<br />
défense naturelle. Les seuls chemins d’accé<strong>de</strong>r sur le p<strong>la</strong>teau se trouvent soit sur le côté sud, soit<br />
sur le sommet du triangle formé par le p<strong>la</strong>teau; celui-ci se trouve dans le nord <strong>de</strong> l’hauteur, où<br />
on peut distinguer une crête étroite <strong>de</strong> seulement trois-quatre mètres, avec les côtés escarpés;<br />
cette crête a été barrée par un fossé et un vallum; d’ailleurs, les constructeurs <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification<br />
ont édifié, aussi, un fossé et un vallum sur le côté sud.<br />
La surface <strong>de</strong> l’enceinte fortifiée a été utilisée pendant les <strong>de</strong>rniérs <strong>de</strong>ux siècles<br />
comme terrain arable; après 1960, cette surface, ainsi que l’Est et l’Ouest <strong>de</strong> l’habitat ont été<br />
boisés. Ce<strong>la</strong> a entraîné <strong>de</strong>s modifications <strong>de</strong> l’ancien paysage, <strong>de</strong>s dérangements et même <strong>la</strong><br />
<strong>de</strong>struction <strong>de</strong> quelques complexes d’habitation. Seulement une petite surface du sud-ouest <strong>de</strong><br />
l’habitat n’a pas été couverte par le bois; c’est justement dans cette région que se sont<br />
concentrées nos recherches.<br />
II. La <strong>de</strong>scription <strong>de</strong>s fouilles. Le terrain couvert d’une forêt jeune et touffue n’a pas<br />
permis l’exécution <strong>de</strong>s fouilles systématiques, qui comprennent <strong>de</strong>s surfaces amples. Tracer <strong>de</strong>s<br />
sections <strong>de</strong> dimensions variables, voilà l’unique possibilité; d’ailleurs, ces sections ont été<br />
executées en fonction <strong>de</strong> <strong>la</strong> végétation arboricole. On a pu effectuer une investigation plus<br />
ample seulement dans le sud-ouest <strong>de</strong> l’habitat; dans cette zone-là, maintenant se trouve une<br />
c<strong>la</strong>irière, avec quelques arbres dissipés. On a découvert à cet-endroit le plus grand nombre <strong>de</strong><br />
complexes d’habitation. En ce qui concerne le reste <strong>de</strong> l’habitat, nos fouilles se sont concentrées<br />
dans <strong>de</strong>s espaces tant soit peu libres et ont essayé <strong>de</strong> couvrir, dans <strong>la</strong> limite <strong>de</strong>s possibilités,<br />
presque chaque zone <strong>de</strong> celui-ci.<br />
Pendant les cinq campagnes <strong>de</strong> fouilles systématiques, on a investigué une surface<br />
d’approximatif 2000 mètres carrés, ce qui représente à peine 2,85 % <strong>de</strong> l’aire <strong>de</strong> l’enceinte, qui<br />
comprend 7 hectares; ce pourcent n’est pas, évi<strong>de</strong>mment, satisfaisant, mais, on n’a pas <strong>de</strong>s<br />
possibilités réelles <strong>de</strong> l’accroître d’une manière substantielle.<br />
Ainsi, le long <strong>de</strong>s cinq campagnes, on a fouillé 45 sections, <strong>de</strong> dimensions différentes,<br />
38 sur <strong>la</strong> surface <strong>de</strong> l’enceinte et là où, il a été nécessaire et les conditions ont été favorables, on<br />
a creusé 23 cassettes adjacentes. Autres sept sections ont visé l’étu<strong>de</strong> <strong>de</strong>s éléments constitutifs<br />
<strong>de</strong>s fortifications.<br />
En ce qui concerne <strong>la</strong> situation stratigraphique <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, on distingue <strong>de</strong>ux zones. La<br />
première se recontre sur <strong>la</strong> petite surface qui n’est pas boisée, sur le côté sud-ouest, où les<br />
<strong>la</strong>bours répétés, mécanisés ont modifié <strong>la</strong> structure du sol et ont détruit, aussi, une série<br />
d’habitations. En ce qui concerne <strong>la</strong> reste du territoire <strong>de</strong> l’habitat, <strong>la</strong> couche végétale actuelle,<br />
parfois très mince, se trouve directement sur le sol jaune; on peut distinguer une couche <strong>de</strong><br />
culture proprement-dite aux alentours <strong>de</strong>s habitations; celle-ci forme dans les profils <strong>de</strong>s<br />
lentilles qui se présentent sous <strong>la</strong> forme d’un sol noir-compact.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
74<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> – Copălău<br />
Les vestiges découverts à <strong>Cotu</strong> appartiennent à plusieurs époques, mais le matériel<br />
archéologique le plus concluant et le plus important du point <strong>de</strong> vue quantitatif appartient à<br />
l’habitation gétique. Celle-ci est représentée par 15 habitations et trois fosses.<br />
Les habitations gétiques peuvent être c<strong>la</strong>ssifiées en <strong>de</strong>ux types: <strong>de</strong> surface et <strong>de</strong>mienfouies.<br />
On a observé que les premières, d’ailleurs majoritaires (13), avaient le p<strong>la</strong>ncher en<br />
terre piétinée, un peu plus basse que l’ancien niveau d’habitation. Les <strong>de</strong>structions provoquées<br />
par les <strong>la</strong>bours répétés, ainsi que <strong>la</strong> présence <strong>de</strong> quelques arbres ont permis l’appréciation<br />
approximative du contour et <strong>de</strong>s dimensions <strong>de</strong> certaines habitations; pourtant malgré ce<strong>la</strong>, leur<br />
forme rectangu<strong>la</strong>ire a été évi<strong>de</strong>nte. Les habitations profon<strong>de</strong>s avaient soit une forme<br />
rectangu<strong>la</strong>ire (L 15), soit une ron<strong>de</strong> (L 9).<br />
On n’a surpris à aucune <strong>de</strong>s habitations <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> les fosses <strong>de</strong>s pieux ou les traces <strong>de</strong>s<br />
poutres qui soutenaient leur structure et leur toit. Le bois, illustré par les traces massives <strong>de</strong><br />
charbon, surpris seulement en quelques habitations, les verges et <strong>la</strong> terre g<strong>la</strong>ise ont constitué les<br />
matériaux <strong>de</strong> construction. On n’a pas utilisé, <strong>la</strong> pierre parce que celle-ci manque <strong>de</strong> <strong>la</strong> zone<br />
étudiée. On a supposé que leur structure se basait sur <strong>de</strong>s solives en bois disposées<br />
horizontalement, directement sur l’ancien niveau d’habitation; sur ces poutres <strong>de</strong>vaient<br />
s’appuyer les murs et les toits réalisés en matériaux légers; cette conclusion se base sur le fait<br />
qu’on n’a pas observé les fosses pour les piliers. On peut supposer que les poutres horizontales<br />
ont souffert ensuite un processus lent <strong>de</strong> dégradation, sans <strong>la</strong>isser <strong>de</strong>s traces visibles.<br />
Plus difficile est l’i<strong>de</strong>ntification du système constructif <strong>de</strong> L 9, <strong>de</strong> forme ron<strong>de</strong>, sans<br />
traces <strong>de</strong> pieux. On peut supposer que sur les murs arrondis, constitués d’un réseau tressé <strong>de</strong><br />
verges grosses s’appuyait le toit conique soutenu par <strong>de</strong>s chevrons qui se rencontraient au<br />
sommet; une série d’habitations daces <strong>de</strong> plus tard et même <strong>de</strong>s constructions paysannes <strong>de</strong> nos<br />
jours présentent un système pareil <strong>de</strong> réalisation.<br />
On a découvert <strong>de</strong>s âtres (ou leurs traces) en seulement sept habitations. Le manque<br />
<strong>de</strong>s âtres dans les autres habitations peut s’expliquer <strong>de</strong> <strong>la</strong> manière suivante: certaines<br />
habitations n’ont pas été découvertes intégralement ou les <strong>la</strong>bours les ont détruit. Dans <strong>la</strong><br />
majorité <strong>de</strong>s cas, les âtres étaient p<strong>la</strong>cés vers le nord, le nord-ouest ou le sud-ouest <strong>de</strong>s<br />
habitations. Tout en tenant compte <strong>de</strong> l’emp<strong>la</strong>cement <strong>de</strong>s âtres, on pourrait déduire que les<br />
portes se trouvaient dans <strong>la</strong> partie opposée. On a i<strong>de</strong>ntifié <strong>de</strong>ux types d’âtres: uns composés d’un<br />
col<strong>la</strong>ge simple en argile et d’autres, dont le contour ovale était délimité par <strong>de</strong>s pierres.<br />
On a découvert à <strong>Cotu</strong> trois fosses, ayant <strong>de</strong>s formes et <strong>de</strong>s profon<strong>de</strong>urs différentes.<br />
Leurs inventaires ne suggèrent pas leur utilisation.<br />
Comme on vient <strong>de</strong> mentionner dans les paragraphes ci-<strong>de</strong>ssous, les fouilles <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong><br />
ont été contraintes se dérouler sur <strong>de</strong>s espaces limités. La dispersion <strong>de</strong> nos sections peut<br />
sembler, à un premier coup d’oeil, désordonnée, mais cet éparpillement <strong>de</strong>s surfaces<br />
recherchées a visé l’investigation <strong>de</strong> plusieurs zones différentes.<br />
Après avoir fait <strong>de</strong>s précisions concernant les complexes archéologiques (habitations,<br />
fosses), on a suivi du point <strong>de</strong> vue quantitatif <strong>la</strong> dispersion du matériel mobile (céramique,<br />
autres objets). De cette manière, on a pu i<strong>de</strong>ntifier <strong>la</strong> disposition sur le terrain <strong>de</strong>s vestiges<br />
gétiques. En ce sens, on a précisé pour chaque section non seulement les complexes<br />
d’habitation, mais aussi le nombre <strong>de</strong>s pièces trouvées sur <strong>la</strong> surface respective. De cette<br />
manière, on croit qu’on peut i<strong>de</strong>ntifier approximativement les zones habitées plus intensément,<br />
ainsi que celles restées libres, où les vestiges archéologiques sont insignifiants ou même<br />
manquent. Tout en suivant d’une façon constante <strong>la</strong> quantité <strong>de</strong> céramique trouvée en chaque<br />
section, on a constaté que <strong>la</strong> présence d’un nombre plus grand ou plus petit <strong>de</strong> fragments est en<br />
liaison directe avec l’existence <strong>de</strong>s habitations. L’application <strong>de</strong> cette métho<strong>de</strong> a relevé<br />
plusieurs situations qui doivent être interprétées distinctement.<br />
Les sections avec un riche matériel archéologique sont celles qui ont intersecté les<br />
complexes d’habitation. Par exemple, S 7 avec 318 fragments ou S 35 avec 296 fragments<br />
céramiques ont surpris L 3, respectivent L 13 et L 14.<br />
Mais on a i<strong>de</strong>ntifié, aussi, <strong>de</strong>s sections qui ont fourni une quantité appréciable <strong>de</strong><br />
matériel archéologique et dans lesquelles on n’a pas trouvé <strong>de</strong>s habitations. C’est le cas <strong>de</strong> S 14<br />
avec 303 ou <strong>de</strong> S 18 avec 254 fragments céramiques. Il est vraisemb<strong>la</strong>ble <strong>de</strong> supposer qu’à<br />
droite ou à gauche existaient <strong>de</strong> tels vestiges, mais ils n’ont pas été surpris par nos fouilles.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Résumé 75<br />
La dispersion du matériel sur <strong>de</strong>s autres surfaces se présente d’une manière totalement<br />
différente. Ainsi, S 27 (1 fragment) et S 33 (5 fragments céramiques) comprennent <strong>de</strong>s traces<br />
insignifiantes. En échange, S 26, S 28, S 34, S 36, S 43 et S 44 sont complétement manquées <strong>de</strong><br />
matériel archéologique. Toutes ces surfaces se p<strong>la</strong>cent exclusivement au sud-est <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
fortification; elles contournent une zone <strong>la</strong>issée libre intentionnellement; peut-être que celle-ci<br />
était impropre à l’habitation ou était <strong>de</strong>stinée à l’hébergement <strong>de</strong>s animaux.<br />
Pratiquement, selon le p<strong>la</strong>n général <strong>de</strong>s fouilles, l’habitat gétique se concentre dans le<br />
sud-ouest du p<strong>la</strong>teau, où on a surpris 14 habitations et <strong>de</strong>ux fosses. Évi<strong>de</strong>mment, selon <strong>la</strong><br />
<strong>de</strong>nsité <strong>de</strong>s habitations dans cet espace et selon <strong>la</strong> fréquence <strong>de</strong> <strong>la</strong> céramique trouvée dans les<br />
sections, il est fort probable que leur nombre soit beaucoup plus grand, d’environ 30.<br />
Une autre zone habitée se trouvait dans le nord-est du p<strong>la</strong>teau, où on a découvert<br />
seulement une habitation et une fosse; malheureusement, cette zone n’a pas pu être recherchée<br />
plus intensément et on n’a aucune possibilité d’apprécier <strong>la</strong> <strong>de</strong>nsité <strong>de</strong> ces complexes. En tout<br />
cas, il semble qu’entre ce secteur et celui <strong>de</strong> sud-ouest avait été un autre espace inhabité; S 37 et<br />
S 38, manquées <strong>de</strong> dépôts archéologiques suggéreraient justement cette chose.<br />
Cette disposition <strong>de</strong> l’habitation dans l’enceinte fortifiée en <strong>de</strong>ux secteurs différents,<br />
séparés par un espace libre peut conduire à <strong>de</strong>ux hypothèses, toutes les <strong>de</strong>ux avec un <strong>de</strong>gré égal<br />
<strong>de</strong> vraisemb<strong>la</strong>nce. Ces <strong>de</strong>ux secteurs (ou plusieurs?) reflètent soit <strong>de</strong>s étapes chronologiques<br />
distinctes, soit <strong>de</strong>s gents différentes qui constituaient <strong>la</strong> communauté gétique <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Malheureusement, les <strong>de</strong>ux hypothèses, dans l’état actuel <strong>de</strong> nos recherches ne peuvent pas être<br />
verifiées, bien qu’on incline vers <strong>la</strong> <strong>de</strong>uxième.<br />
III. La système défensif <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification gétique. La forme triangu<strong>la</strong>ire du p<strong>la</strong>teau<br />
sur lequel se trouve l’habitat <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, p<strong>la</strong>teau borné à droite et à gauche par <strong>de</strong>s pentes abruptes,<br />
avec <strong>de</strong>s différences <strong>de</strong> niveau très gran<strong>de</strong>s a favorisé <strong>la</strong> construction <strong>de</strong>s fortifications. Les<br />
pentes <strong>la</strong>térales d’est et d’ouest, <strong>de</strong> 400 m, respectivement <strong>de</strong> 350 m ont été consolidées<br />
probablement seulement avec <strong>de</strong>s simples palissa<strong>de</strong>s; on n’a pas trouvé les restes <strong>de</strong> celles-ci,<br />
probablement à cause <strong>de</strong>s éboulements <strong>de</strong> terrain.<br />
En échange, les <strong>de</strong>ux chemins d’accès plus faciles, l’un au nord et l’autre sur le côté<br />
sud, ont été intensément fortifiés. Au nord, sur le sommet triangu<strong>la</strong>ire du p<strong>la</strong>teau se distingue<br />
encore le vallum dont <strong>la</strong> hauteur actuelle ne dépasse pas un mètre; mais sa base a une épaisseur<br />
<strong>de</strong> 12 m. Devant le vallum se trouve le fossé <strong>de</strong> défense avec un profil triangu<strong>la</strong>ire-arrondi avec<br />
une profon<strong>de</strong>ur <strong>de</strong> 3 m, mesurée <strong>de</strong> l’ancien niveau d’habitation, où son ouverture est <strong>de</strong> 11 m.<br />
Le côté sud a été fortifié par un vallum et un fossé adjacent qui a un tracé arrondi, avec<br />
<strong>la</strong> base <strong>de</strong> 450 m sur <strong>la</strong> cor<strong>de</strong>. À ce point, les éléments défensifs ont été sectionnés par cinq<br />
surfaces et on a pu observer, surtout en S 5, mais aussi en S 2, <strong>de</strong>ux phases distinctes dans<br />
l’édification <strong>de</strong>s fortifications. La première phase est représentée seulement par une simple<br />
palissa<strong>de</strong>, construction qui n’a pas pu répondre aux besoins <strong>de</strong> défense. En conséquence, dans <strong>la</strong><br />
<strong>de</strong>uxième phase, les constructeurs, tout en respectant le tracé <strong>de</strong> l’ancienne palissa<strong>de</strong>, ont élévé<br />
un vallum en terre, <strong>de</strong>vant lequel ont excavé un fossé. Celui-ci a dans le profil une forme<br />
trapézoïdale avec le côté supérieur <strong>de</strong> 10 m et celui inférieur <strong>de</strong> 1,50 m; sa profon<strong>de</strong>ur mesurée<br />
<strong>de</strong> l’ancien niveau d’habitation a 3,50 m. Le vallum a à sa base 10,50 m et son hauteur vis-à-vis<br />
l’ancien niveau est aujourd’hui <strong>de</strong> 1,50 m. On souligne le fait qu’à l’édification du vallum, on<br />
n’a pas utilisé <strong>la</strong> pierre qui manque <strong>de</strong> <strong>la</strong> zone; on n’a utilisé ni le bois; d’ailleurs, ses traces<br />
n’ont pas apparu dans les fouilles; on a tiré <strong>la</strong> conclusion que le noyau du vallum a été réalisé<br />
seulement en argile bien tassée. Dans les surfaces fouillées, on n’a pas surpris encore,<br />
probablement grâce à <strong>de</strong>s diverses causes, les traces d’une palissa<strong>de</strong> qui aurait été construite sur<br />
<strong>la</strong> crête du vallum.<br />
On peut reconstituer l’efficacité <strong>de</strong>s lignes défensives <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> selon <strong>la</strong> différence <strong>de</strong><br />
niveau entre le fond du fossé et <strong>la</strong> cime du vallum, qui, maintenant, mésure cinq mètres, mais il<br />
ne faut pas obblier, que <strong>la</strong> structure <strong>de</strong> vallum a favorisé son ap<strong>la</strong>tissement. À cette différence,<br />
biensûr, plus gran<strong>de</strong> à cet époque-là, s’ajouterait <strong>la</strong> palissa<strong>de</strong>; donc, les fortifications <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong><br />
étaient impréssionantes, difficiles à conquérir pour les possibilités offensives <strong>de</strong> l’époque.<br />
IV. L’inventaire <strong>de</strong> l’habitat. L’habitat <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> se caractérise par un inventaire varié;<br />
malheureusement, à l’exception <strong>de</strong> <strong>la</strong> céramique, les autres catégories typologiques sont<br />
représentées par un nombre restreint <strong>de</strong> pièces.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
76<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> – Copălău<br />
L’abondance <strong>de</strong> <strong>la</strong> céramique est impréssionante: seulement pendant <strong>la</strong> campagne<br />
2003-2004, on a trouvé plus <strong>de</strong> 9700 fragments, mais son émiettement excesif à <strong>la</strong> suite <strong>de</strong>s<br />
travaux agricoles nous a empêché d’établir <strong>de</strong>s rapports entre <strong>la</strong> pâte <strong>de</strong>s vaisseaux et leur<br />
formes, entre celles-ci et le décor. Comme dans tous les habitats <strong>de</strong> l’époque, on a découvert <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> céramique gétique travaillée à <strong>la</strong> main et à <strong>la</strong> roue, mais aussi <strong>de</strong> <strong>la</strong> céramique importée. La<br />
céramique travaillée à <strong>la</strong> main est majoritaire, représentant approximativement 98%.<br />
La pâte <strong>de</strong>s vases, ainsi que leurs formes se rencontrent à tous les monuments <strong>de</strong><br />
l’époque. En ce qui concerne les <strong>de</strong>rnières, on mentionne qu’on a trouvé <strong>de</strong>s amphores, <strong>de</strong>s<br />
vases en forme <strong>de</strong> cloche, <strong>de</strong>s vases-pot, <strong>de</strong>s tasses, <strong>de</strong>s écuelles et <strong>de</strong>s bols, <strong>de</strong>s poêles, <strong>de</strong>s<br />
p<strong>la</strong>teaux et <strong>de</strong>s égouttoirs. Biensûr, <strong>la</strong> fréquence <strong>de</strong> ces formes est différente. Le décor p<strong>la</strong>stique<br />
ou en relief (le cordon alvéo<strong>la</strong>ire et les proéminences) domine; le décor profond (<strong>de</strong>s rangées<br />
d’alvéoles, <strong>la</strong> cannelure et les impressions obliques) est plus rare, pendant que l’incision<br />
manque. On a observé que les vases en pâte couleur brique sont plus souvent ornementés (80%<br />
<strong>de</strong>s fragments décorés) à l’encontre <strong>de</strong> <strong>la</strong> céramique foncée, ayant <strong>de</strong>s nuances grisâtres-noires.<br />
Les vases qui imitent <strong>de</strong>s formes grecques sont travaillés à <strong>la</strong> main et sont réalisés<br />
surtout selon les vases <strong>de</strong> type lekane. Dans <strong>la</strong> catégorie <strong>de</strong>s imitations, on peut encadrer aussi,<br />
les fragments <strong>de</strong> bols avec une cannelure sous le bord invasé, fini par un rebord aigu.<br />
Comme partout, <strong>la</strong> céramique travaillée à <strong>la</strong> roue, est réduite du point <strong>de</strong> vue<br />
quantitatif; à <strong>Cotu</strong>, elle représente sous 1% du total. Malheureusement, on n’a pas <strong>de</strong>s fragments<br />
significatif qui illustrent un répertoire varié <strong>de</strong> formes, à l’exception <strong>de</strong> quelques pots et <strong>de</strong>s<br />
anses en ban<strong>de</strong> <strong>la</strong>rge <strong>de</strong> quelques tasses.<br />
La céramique d’importation du mon<strong>de</strong> grec comprend <strong>de</strong>s vases <strong>de</strong> luxe (<strong>de</strong>ux<br />
fragments d’un kantharos avec firnis noir, daté le IV-e siècle av. J.-C.) et une quantité plus<br />
gran<strong>de</strong> <strong>de</strong> fragments d’amphores. Celles-ci appartiennent aux centres suivants, tout en<br />
respectant l’ordre <strong>de</strong> leur fréquence: Thassos (25,6%), Sinope (23%), Chios (10,2%), Men<strong>de</strong><br />
(8,9%), Heracleea Pontica (7,6%), Rhodos (3,8%) et Cnidos (1,2%).<br />
Non seulement <strong>la</strong> céramique d’importation, mais aussi certaines formes céramiques<br />
travaillées à <strong>la</strong> main (les vases en forme <strong>de</strong> cloche, les imitations selon les vases <strong>de</strong> type lekane,<br />
ainsi que quelques types <strong>de</strong> bols ou d’écuelles) nous ofrent <strong>de</strong>s informations sur l’encadrement<br />
chronologique <strong>de</strong> l’habitat <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>; les formes qu’on vient d’énumérer sont datées entre le V-e<br />
et le III-e siècle av. J.-C.<br />
À <strong>Cotu</strong>, on a découvert <strong>de</strong>s outils (plusieurs couteaux, une petite pelle à nettoyer le<br />
versoir et une serpe en fer), <strong>de</strong>s armes (<strong>de</strong>ux pointes <strong>de</strong> flèches en bronze, avec trois ailettes et<br />
douille courte) ou <strong>de</strong>s objets <strong>de</strong> parure (un bracelet en fer ayant les têtes ouvertes et une pièce<br />
ajourée en tôle <strong>de</strong> bronze).<br />
On a découvert, aussi, d’autres objets, <strong>de</strong>squels on mentionne <strong>de</strong>ux creusets<br />
fragmentaires en terre cuite, plusieurs instruments à affiler les faux en pierre, <strong>de</strong>ux embauchoirs<br />
(instruments servant à lustrer), dont un confectionné d’une anse d’amphore <strong>de</strong> Cnidos et 39<br />
fusaïoles <strong>de</strong> forme différentes. Biensûr, tous ces objets illustrent <strong>la</strong> diversité <strong>de</strong>s activités<br />
productives pratiquées dans l’habitat <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>. Une série <strong>de</strong> perles ou pen<strong>de</strong>ntifs qui ont eu le<br />
rôle d’objets <strong>de</strong> parure a été confectionnée en terre g<strong>la</strong>ise brûlée; on remarque un pen<strong>de</strong>ntif<br />
réalisé d’un fragment d’amphore <strong>de</strong> Thassos.<br />
Finalement, on veut mentionner <strong>la</strong> découverte <strong>de</strong> plusieurs pièces <strong>de</strong> culte. De cellesci,<br />
se détachent cinq figurines anthropomorphes, les plus typiques étant celles découvertes en L<br />
15. On peut encadrer, aussi, dans cette catégorie une série d’objets en terre cuite, <strong>de</strong> petites<br />
dimensions qui ne présentent pas <strong>de</strong>s détails anatomiques humains. Ces pièces se présentent<br />
sous <strong>la</strong> forme <strong>de</strong> rouleaux ou <strong>de</strong> sphères et <strong>de</strong>s exemp<strong>la</strong>ires semb<strong>la</strong>bles ont été trouvés dans <strong>de</strong>s<br />
autres habitats. Associées à ce qu’on a appelé “<strong>de</strong>s trousses magiques”, elles ont été rendues<br />
connexes, tout comme les figurines anthropomorphes, à <strong>de</strong>s pratiques cultuelles. Une “cliquette”<br />
et plusieurs vases en miniature ont les même significations. Il faut souligner le fait que <strong>de</strong> telles<br />
pièces ont été découvertes seulement en six habitations <strong>de</strong>s 15 recherchées à <strong>Cotu</strong>, mais on ne<br />
peut pas préciser <strong>la</strong> cause <strong>de</strong> cette répartition inégale.<br />
V. La chronologie <strong>de</strong>s découvertes. On peut abor<strong>de</strong>r plusieurs aspects lorsqu’on<br />
discute <strong>la</strong> chronologie <strong>de</strong>s vestiges <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>. Le premier concerne <strong>la</strong> datation <strong>de</strong>s complexes<br />
d’habitation les uns en rapport avec les autres, le <strong>de</strong>uxième se rapporte aux possibilités d’établir<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Résumé 77<br />
une synchronisation entre ces complexes et les <strong>de</strong>ux phases d’édification <strong>de</strong>s fortifications et<br />
finalement, le troisième se réfère à l’encadrement chronologique <strong>de</strong>s découvertes en ensemble.<br />
En ce qui concerne les premiers <strong>de</strong>ux aspects, on souligne le fait que nos observations,<br />
ainsi que les matériaux archéologiques dont on dispose ne permettent pas <strong>de</strong> nuancer <strong>de</strong> telles<br />
précisions.<br />
L’encadrement chronologique <strong>de</strong> l’habitat, tenant compte <strong>de</strong> toute une série <strong>de</strong> formes<br />
céramiques typiques, travaillées à <strong>la</strong> main, <strong>de</strong>s amphores importées, ainsi que <strong>de</strong>s <strong>de</strong>ux pointes<br />
<strong>de</strong> flèches en bronze nous indique le fait que l’habitat <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> inscrit son existence dans un<br />
<strong>la</strong>rge intervalle temporel: le milieu du V-ème siècle et <strong>la</strong> fin du III-ème siècle av. J.-C. Un tel<br />
encadrement chronologique n’est pas une exception; il est général pour <strong>la</strong> majorité <strong>de</strong>s<br />
monuments <strong>de</strong> ce genre à l’est <strong>de</strong>s Carpates et même pour <strong>de</strong>s espaces plus <strong>la</strong>rges.<br />
VI. Conclusions historiques. L’habitat fortifié <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, selon le système constructif<br />
<strong>de</strong>s fortifications, <strong>de</strong>s habitations, et surtout selon le matériel archéologique découvert s’inscrit<br />
parmi les plus <strong>de</strong> centième habitats simi<strong>la</strong>ires i<strong>de</strong>ntifiés entre les Carpates et le Dniestr attribués<br />
aux Gètes, qui sont mentionnés <strong>de</strong> plus en plus souvent dans les sources historiques littéraires<br />
comme habitants constants <strong>de</strong> cet espace.<br />
La fortification <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> est p<strong>la</strong>cée dans un milieu écologique favorable, à <strong>la</strong> limite <strong>de</strong><br />
Podişul Sucevei et Câmpia Moldovei, mais dans un endroit stratégique bien choisi. L’apparition<br />
<strong>de</strong> tels habitats est en principal, une conséquence du progrès <strong>de</strong> <strong>la</strong> société gétique <strong>de</strong> <strong>la</strong> nécessité<br />
d’une aristocratie riche et guerrière qui <strong>de</strong>vait manifester son pouvoir. Les enceintes appartenant<br />
à <strong>de</strong>s fortifications semb<strong>la</strong>bles, comme celle <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, ont été re<strong>la</strong>tivement bien peuplées. On y a<br />
observé que l’habitation était disposée en <strong>de</strong>ux “quartiers”, qui pourraient refléter <strong>de</strong>ux c<strong>la</strong>ns<br />
distincts, pendant que le reste <strong>de</strong> l’espace libre était probablement <strong>de</strong>stiné à l’hébergement <strong>de</strong>s<br />
animaux. Biensûr, le cas échéant, dans cet espace pouvaient se réfugier les habitants <strong>de</strong>s<br />
établissements ouverts <strong>de</strong>s alentours.<br />
Les dimenssions <strong>de</strong>s surfaces occupées par les fortifications étaient en liaison directe<br />
avec le potentiel démographique, qui a été différent d’un cas à l’autre; ce<strong>la</strong> explique leurs<br />
surfaces différentes. Selon <strong>la</strong> méthodologie qui a contourné quelques estimations concernant le<br />
nombre <strong>de</strong>s habitans <strong>de</strong> tels établissements <strong>de</strong> Moldova, on apprécie qu’à <strong>Cotu</strong>, qui a une<br />
surface <strong>de</strong> 7 hectares, pourraient exister 27-30 habitations, avec un nombre <strong>de</strong> 150 habitants<br />
permanents; en cas <strong>de</strong> dangers, l’établissement pouvait abriter presque 4000 gens; les chiffres<br />
énnoncées semblent être raisonables.<br />
Tenant compte <strong>de</strong> l’existence <strong>de</strong>s plus <strong>de</strong> 100 habitats fortifiés dans l’espace carpatodnistrien,<br />
on ne peut pas s’imaginer que chacun <strong>de</strong> ceux-ci représente le siège d’une autorité<br />
indépendante. Le groupe <strong>de</strong>s établissements fortifiés suggérerait l’existence <strong>de</strong>s centres<br />
puissants aux alentours <strong>de</strong>squels gravitaient <strong>de</strong>s autres, auxquels s’ajoutaient ceux ouverts, plus<br />
nombreux. Faute <strong>de</strong> détails topographiques, on ne peut pas soupçonner <strong>la</strong> situation <strong>de</strong> l’habitat<br />
<strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
On croit que le rôle <strong>de</strong>s fortifications a été multifonctionel, conséquence <strong>de</strong> l’évolution<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> société gétique vers <strong>de</strong> nouvelles formes d’organisation <strong>de</strong> l’espace habité. Le phénomène<br />
est général dans une aire très <strong>la</strong>rge, dans <strong>la</strong>quelle se manifeste une culture originelle et<br />
profondément unitaire. Parmi les facteurs qui ont influencé le progrès <strong>de</strong> <strong>la</strong> société gétique et <strong>la</strong><br />
réalisation <strong>de</strong> son unité culturelle, se trouve, aussi, l’influence grecque manifestée partout, fait<br />
démontré, d’ailleurs, par les fragments céramiques <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>. La quantité réduite d’amphores <strong>de</strong><br />
cet établissement, tout comme dans <strong>de</strong>s autres, p<strong>la</strong>cés dans <strong>de</strong>s endroits où manquent les eaux<br />
importants et dans lesquels le pourcentage <strong>de</strong>s fragments d’amphores est réduit (sous 1%), est<br />
due probablement au fait que leur transport terrestre présentait <strong>de</strong>s difficultés majeures.<br />
L’établissement <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> s’inscrit du point <strong>de</strong> vue chronologique dans les même<br />
limites que <strong>la</strong> majorité <strong>de</strong>s monuments simi<strong>la</strong>ires <strong>de</strong> l’espace carpato-dnistrien. Comme on vient<br />
<strong>de</strong> souligner, les débuts <strong>de</strong> l’habitation <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong> peuvent être p<strong>la</strong>cés dans <strong>la</strong> <strong>de</strong>uxième moitié du<br />
V-ème siècle et sa fin le long <strong>de</strong> <strong>la</strong> secon<strong>de</strong> moitié du III-ème siècle av. J.-C. Si sur <strong>la</strong> nécessité<br />
<strong>de</strong> l’édification et <strong>de</strong> l’existence <strong>de</strong> ces monuments, on a pu formuler toute une série d’opinions<br />
avec un <strong>de</strong>gré acceptable <strong>de</strong> vraisemb<strong>la</strong>nce, en ce qui concerne les causes et les conditions <strong>de</strong><br />
l’abandon et <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>de</strong>struction <strong>de</strong>s habitats fortifiés, on ne peut pas émettre que <strong>de</strong>s hypothèses<br />
vagues. On pense que le facteur extérieur n’a pas joué un rôle essentiel.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
78<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> – Copălău<br />
On est convaincu que <strong>la</strong> recherche <strong>de</strong> l’établissement gétique <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>, malgré ses<br />
limites, a apporté une contribution mo<strong>de</strong>ste à l’étu<strong>de</strong> <strong>de</strong> ce genre <strong>de</strong> monuments, ayant une<br />
importance majeure pour <strong>la</strong> civilisation gétique.<br />
VII. Étu<strong>de</strong> archéozoologique sur les restes fauniques. Il y a 10 espèces <strong>de</strong>s<br />
mammifères, 5 domestiques et 5 sauvages (voir le tableau avec <strong>la</strong> répartition <strong>de</strong>s restes et celui<br />
<strong>de</strong>s fréquences <strong>de</strong>s espèces). On fait une étu<strong>de</strong> morphoscopique et biométrique <strong>de</strong> chaque<br />
espèce (voir les tableaux 1-4 avec les mensurations). Ensuite, on discute sur l’importance<br />
économique <strong>de</strong> chaque espèce et on résume les caractéristiques <strong>de</strong> l’ économie animalère <strong>de</strong>s<br />
habitants du site. Finalement on estime l’environnement <strong>de</strong> jadis.<br />
EXPLICATIONS DES FIGURES<br />
Traduit par VIOLETA-ANCA EPURE<br />
Fig. 1. L'emp<strong>la</strong>cement topographique <strong>de</strong> l'habitat fortifié <strong>de</strong> <strong>Cotu</strong>.<br />
Fig. 2. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Le p<strong>la</strong>teau <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification vers “Creasta Cocoşului”.<br />
Fig. 3. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Aspect <strong>de</strong> fouille archéologique.<br />
Fig. 4. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Tasse qui peut être reconstituée, trouvé in situ.<br />
Fig. 5. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Le contour <strong>de</strong> L 9.<br />
Fig. 6. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Quelques pièces représentatives énéolithiques, <strong>de</strong>s III-e - IV-e<br />
siècles av. J.-C. et <strong>de</strong> l’époque mo<strong>de</strong>rne.<br />
Fig. 7. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Le traces <strong>de</strong> <strong>la</strong> palissa<strong>de</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> première phase.<br />
Fig. 8. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Le vallum du côté sud <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification.<br />
Fig. 9. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Section par le vallum du côté sud <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification.<br />
Fig. 10. <strong>Cotu</strong>- Copălău. Le fossé et le vallum du côté sud <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification.<br />
Fig. 11. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Bords représentatifs <strong>de</strong> vases pour provisions.<br />
Fig. 12. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Types et variantes <strong>de</strong> vases en forme <strong>de</strong> cloche.<br />
Fig. 13. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Types et variantes <strong>de</strong> vases-pots.<br />
Fig. 14. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Types <strong>de</strong> tasses.<br />
Fig. 15. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Types <strong>de</strong> bols/d’écuelles.<br />
Fig. 16. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Types <strong>de</strong> poêles, <strong>de</strong> p<strong>la</strong>teaux et d’égouttoirs.<br />
Fig. 17. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Imitations selon <strong>de</strong>s formes céramiques grecques.<br />
Fig. 18. <strong>Cotu</strong> - Copălău. Types <strong>de</strong> fusaïoles.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
LISTA PRESCURTĂRILOR<br />
AMM Acta Moldaviae Meridionalis. Anuarul Muzeului Ju<strong>de</strong>ţean Vaslui<br />
ArhMold Arheologia Moldovei, Iaşi<br />
ArhUkrain Arheologija Ukrajns'koj RSR, vol. II, Kiev, 1971<br />
CCAR Cronica Cercetărilor Arheologice din România<br />
CAANT Cercetări Arheologice în Aria Nord-Tracică, Bucureşti<br />
CCDJ Cultură şi Civilizaţie <strong>la</strong> Dunărea <strong>de</strong> Jos, Călăraşi<br />
CI Cercetări Istorice, Iaşi<br />
Dacia Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Série,<br />
Bucureşti<br />
Materiale Materiale şi Cercetări Arheologice<br />
MemAntiq Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ<br />
RAJB Al. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica, Repertoriul Arheologic al<br />
Ju<strong>de</strong>ţului Botoşani, vol. I-II, Bucureşti, 1978<br />
RAJI V. Chirica, M. Tanasachi, Repertoriul Arheologic al Ju<strong>de</strong>ţului Iaşi, vol. I,<br />
1984; vol. II, 1985, Iaşi<br />
RMM Revista Muzeelor şi Monumentelor, Bucureşti<br />
SAA Studia Antiqua et Archaeologica, Iaşi<br />
SCIV(A) Studii şi Cercetări <strong>de</strong> Istorie Veche şi (Arheologie), Bucureşti<br />
The Trancians The Thracian world at the crossroads of civilisations, Bucureşti, 1996<br />
World<br />
Thracians and<br />
circumpontic World<br />
Gr - Groapă/fosse<br />
L - Locuinţă/habitation<br />
S - Secţiune/section<br />
Thracians and circumpontic World, Proceedings of the Ninth<br />
International Congress of Thracology, vol. I-III, Chişinău, 2004<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
80<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
B I B L I O G R A F I E<br />
Apolzan, 1981 Lucia APOLZAN, Aspecte etnografice <strong>de</strong> pe p<strong>la</strong>tforma Luncanilor -<br />
complex cu caracter unitar, în "Sargetia", Deva, XV, p. 435-491.<br />
Arnăut, 2003 Tudor ARNĂUT, Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. în spaţiul <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
răsărit <strong>de</strong> Carpaţi, Chişinău.<br />
Banaru, 2004 V. Banaru, Echter Han<strong>de</strong>l o<strong>de</strong>r einfacher Warentausch?<br />
Űberlegungen zu <strong>de</strong>n Austausch- und Distributionsformen, în<br />
"Thracians and circumpontic World", vol. II, p. 263-289.<br />
Bazarciuc, 1980 Violeta BAZARCIUC, <strong>Cetatea</strong> geto-dacică <strong>de</strong> <strong>la</strong> Buneşti (jud.<br />
Vaslui), în "AMM", II, Vaslui, p. 61-80.<br />
Băcăuanu, 1968 Vasile BĂCĂUANU, Câmpia Moldovei - Studiu geomorfologic,<br />
Bucureşti.<br />
Belotcaci, 2004 A<strong>la</strong> BELOTCACI, Spaţiul sacru şi obiectele cu semnificaţie magică<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> aşezarea getică Hansca "Toloacă", în "Thracians and<br />
circumpontic Wor<strong>la</strong>d", vol. II, p. 323-331.<br />
Buzdugan, 1968 Constantin BUZDUGAN, Necropo<strong>la</strong> getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> Slobozia, în<br />
"Carpica", I, Bacău, p. 77-94.<br />
Cârciumaru, 1996 Marin CĂRCIUMARU, Paleobotanica, Iaşi.<br />
Conovici, 1985 Nico<strong>la</strong>e CONOVICI, Aşezări fortificate şi centre tribale geto-dacice<br />
din Muntenia (sec. IV î.e.n. - I e.n.), în "Istros", IV, Brăi<strong>la</strong>, p. 71-88.<br />
I<strong>de</strong>m, 1986 IDEM, Repere cronologice pentru datarea unor aşezări geto-dacice,<br />
în "CCDJ", II, Călăraşi, p. 129-141.<br />
Crişan, 1969 I. H. CRIŞAN, Ceramica daco-getică cu specială privire <strong>la</strong><br />
Transilvania, Bucureşti.<br />
Diaconescu, 1994 Maria DIACONESCU, Aşezarea cucuteniană <strong>de</strong> <strong>la</strong> Răzima - Copălău,<br />
ju<strong>de</strong>ţul Botoşani, în "Hierasus", Botoşani, IX, p. 125-133.<br />
Dinu, 1995 Marin DINU, Quelque considérations sur <strong>la</strong> nécropole tumu<strong>la</strong>ire<br />
daco-gétique décuverte à Cucuteni (dép. <strong>de</strong> Iassy), în “SAA”, II, p.<br />
103-126.<br />
Florescu, 1971 Adrian C. FLORESCU, Unele consi<strong>de</strong>raţii asupra cetăţilor tracogetice<br />
(Hallstattiene) din mileniul I î.e.n. <strong>de</strong> pe teritoriul Moldovei, în<br />
"CI", NS, Iaşi, II, p. 103-118.<br />
I<strong>de</strong>m, 1980 IDEM, Aspecte noi privind fortificaţiile traco-geto-dacice din a doua<br />
jumătate a mil. I î.e.n. <strong>de</strong>scoperite în Moldova, în "RMM", I, p. 11-18<br />
Florescu, Raţă, 1969 Adrian C. FLORESCU, Simion RAŢĂ, Complexul <strong>de</strong> cetăţi tracogetice<br />
(sec. VI-III î.e.n.) <strong>de</strong> <strong>la</strong> Stânceşti-Botoşani, în "Suceava", I, p. 9-<br />
21.<br />
Glodariu, 1983 Ion GLODARIU, Arhitectura dacilor, Cluj - Napoca.<br />
Haheu, 1998 Vasile HAHEU, Cercetări arheologice <strong>la</strong> cetatea traco-getică Alcedar<br />
- La Cordon din raionul Şoldăneşti, în "Revista Arheologică",<br />
Chişinău, 2, p. 111-135.<br />
I<strong>de</strong>m, 2003 IDEM, Manifestările etnoculturale <strong>la</strong> est <strong>de</strong> Carpaţi în perioada<br />
hallstattian târzie, în "Interferenţe cultural-cronologice în spaţiul nordpontic",<br />
Chişinău, p. 220-230.<br />
Haimovici, 1987 Sergiu HAIMOVICI, Creşterea animalelor <strong>la</strong> geto-daci (sec. IV î.e.n.<br />
- sec. I e.n.) din Moldova şi Muntenia, în "Thraco-Dacica", VIII, p.<br />
Iconomu, 1978-1979 Constantin ICONOMU, Cercetări arheologice din locuirea<br />
hallstattian târzie <strong>de</strong> <strong>la</strong> Curteni-Vaslui, în "CI", NS, Iaşi, IX-X, p.<br />
177-236.<br />
Ignat, 1973 Mircea IGNAT, Descoperirile din Laténul timpuriu <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bosanci<br />
(jud. Suceava), în "SCIV", 3, p. 533-537.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Bibliografie 81<br />
I<strong>de</strong>m, 1999 IDEM, Dacii liberi din Moldova. Contribuţii arheologice. Necropolele<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> Po<strong>de</strong>ni şi Zvorâştea, Iaşi<br />
I<strong>de</strong>m, 1983 IDEM, Vestigiile geto-dacice <strong>de</strong> <strong>la</strong> Zvorâştea şi semnificaţia lor, în<br />
"Suceava", X, p. 99-108.<br />
I<strong>de</strong>m, 2004 IDEM, Cronologia vestigiilor grupului podolo-moldav din Bucovina<br />
în contextul <strong>de</strong>scoperirilor hallstattiene târzii din spaţiul carpato-<br />
dunărean, în "R. F. Kaindl i Ukpajns'ka istorična nauka", Vijniţa<br />
Kašuba, Haheu, Leviţki, Maia KAŠUBA, Vasile HAHEU, Oleg LEVIŢIKI, Vestigii traco-<br />
2000<br />
getice pe Nistrul Mijlociu, Bucureşti.<br />
Levinschi, 2003 Alexandru LEVINSCHI, Limita cronologică superioară a fortificaţiei<br />
getice din zona Saharna - Rezina, în "Interferenţe cultural-cronologice<br />
în spaţiul nord-pontic, Chişinău, p. 261-284.<br />
Mateevici, 2004 Natalia MATEEVICI, Difuzarea amforelor thasiene în spaţiul <strong>de</strong><br />
nord-vest al Pontului Euxin în sec. IV - mijlocul sec. III a. Chr., în<br />
"Thracians and circumpontic World", vol. II, p. 290-312.<br />
Meliukova, 1989 A.I. MELIUKOVA, Stepi Evropejskoj Časti SSSR v skifo-sarmatskoe<br />
vremja. Arheologija SSSR, Moscova<br />
Moscalu, 1983 Emil MOSCALU, Ceramica traco-getică, Bucureşti.<br />
Niculiţă, 1977 Ion NICULIŢĂ, Gety IV-III vv. do n. e. v Dnestrovsko-Karpatskih<br />
zemlijah, Chişinău<br />
I<strong>de</strong>m, 2004 IDEM, Thraco - Getica. Studii şi materiale, Chişinău.<br />
Niculiţă, Banaru, 1997 Ion NICULIŢĂ, Valeriu BANARU, Les importations greques <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
fortresse gétique <strong>de</strong> Butuceni, République <strong>de</strong> Moldavie, în "The<br />
Thracian World at the crossroads of civilizations", vol. I, Bucureşti, p.<br />
373-383.<br />
Pa<strong>la</strong><strong>de</strong>, 2004 Vasile PALADE, Aşezarea şi necropo<strong>la</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bâr<strong>la</strong>d - Valea Seacă,<br />
Bucureşti.<br />
Petrescu, Dinu, 1975 Mircea PETRESCU - DÎMBOVIŢA, Marin DINU, Le tresor <strong>de</strong><br />
Băiceni (dép. <strong>de</strong> Iassy), în "Dacia" N.S., XIX, p. 105-123<br />
Popovici, Ignat, 1981 Dragomir POPOVICI, Mircea IGNAT, Cercetările arheologice din<br />
"Cetăţuia" <strong>de</strong> <strong>la</strong> Mereşti (com. Vultureşti, jud. Suceava), în "Suceava",<br />
VIII, p. 545-551.<br />
Rustoiu, 2002 Valentin VASILIEV, Aurel RUSTOIU, Eduard A. BALAGURI, Călin<br />
COSMA, Solotvino - "Cetate" (Ucraina Transcarpatică). Aşezările<br />
din epoca bronzului, a doua vârstă a fierului şi din evul mediu<br />
timpuriu, Cluj - Napoca.<br />
Sanie, 1999 Silviu SANIE, Din istoria culturii şi religiei geto-dacilor, ed. a II-a,<br />
Iaşi.<br />
Schacht, 1981 Robert M. SCHACHT, Estimating past popu<strong>la</strong>tion trends, în "Annual<br />
Review Antropology", 10, p. 119-140.<br />
Simion, 1976 Gavril SIMION, Les Getes <strong>de</strong> <strong>la</strong> Dobrudja septentrionale en VII-I er<br />
s.a. ère, în "Thraco-Dacica", I, p. 143-163.<br />
Sîrbu, 1979 Valeriu SÎRBU, Consi<strong>de</strong>raţii privind importul amforelor elene şi<br />
elenistice pe teritoriul României (sec. VI - I î.e.n.), în "Danubius",<br />
Ga<strong>la</strong>ţi, VIII-IX.<br />
I<strong>de</strong>m, 1993 IDEM, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în lumea<br />
geto-dacilor, Ga<strong>la</strong>ţi.<br />
I<strong>de</strong>m, 1987 IDEM, Figurinele antropomorfe şi zoomorfe traco-geto-dacice din<br />
prima şi a doua epocă a fierului, în "Istros", V, Brăi<strong>la</strong>, p. 91-157.<br />
I<strong>de</strong>m, 1996 IDEM, Dava getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> Grădiştea (jud. Brăi<strong>la</strong>), I, Brăi<strong>la</strong>.<br />
Sîrbu, Arnăut, 1995 Valeriu SÎRBU, Tudor ARNĂUT, Incinta fortificată <strong>de</strong> <strong>la</strong> Stolniceni,<br />
r. Hânceşti, Republica Moldova, în "CAAT", I, Bucureşti, p. 378-400.<br />
Smirnova, 1998 Galina SMIRNOVA, Din nou <strong>de</strong>spre ceramica cenuşie lucrată <strong>la</strong><br />
roată <strong>de</strong>scoperită în siturile scitice timpurii din zona Nistrului<br />
Mijlociu, în "SCIVA", 1, p. 23-37.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
82<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
Şadurschi, 1992 Paul ŞADURSCHI, Necropo<strong>la</strong> getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> Strahotin-Dângeni, în<br />
"Materiale - Ploieşti, 1983", Bucureşti, p. 173-185.<br />
Şadurschi, Băltuţă Paul ŞADURSCHI, Steliana BĂLTUŢĂ, Figurinele antropomorfe <strong>la</strong><br />
geto-daci şi unele ritualuri etno-folclorice <strong>la</strong> români, în "Symposia<br />
Thracologica", 6, Piatra Neamţ, 1988, p. 180.<br />
Şadurschi, Moscalu, 1989 Paul ŞADURSCHI, Emil MOSCALU, O nouă cetate getică<br />
aparţinând aspectului cultural Canlia <strong>la</strong> Ibăneşti (ju<strong>de</strong>ţul Botoşani), în<br />
"Hierasus", VII-VIII, Botoşani, p. 183-200.<br />
Şadurschi, Şovan, 1986 Paul ŞADURSCHI, Octavian Liviu ŞOVAN, <strong>Cetatea</strong> getică <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
<strong>Cotu</strong> - Copălău, în "Hierasus", VI, p. 33-39.<br />
I<strong>de</strong>m, 1986 IDEM, Date preliminare privind locuirea geto-dacică din cetatea <strong>de</strong><br />
<strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău în "Symposia Thracologica", 4, Ora<strong>de</strong>a, p. 80.<br />
I<strong>de</strong>m, 1989 IDEM, <strong>Cetatea</strong> getică <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău, jud. Botoşani, în<br />
"Symposia Thracologica", 7, Tulcea, p. 284-285.<br />
I<strong>de</strong>m, 1994 IDEM, Aşezarea getică întărită <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong>-Copălău, în "ArhMold".,<br />
XVII, p. 169-181.<br />
Şovan, Ignat, 2004 Octavian Liviu ŞOVAN, Mircea IGNAT, <strong>Cotu</strong>, în "CCAR", Cluj-<br />
Napoca, p. 105-107.<br />
Tătulea, Vicoveanu, 1973 Corneliu TĂTULEA, Dan VICOVEANU, Depozitul <strong>de</strong> piese <strong>de</strong> cult<br />
<strong>de</strong> <strong>la</strong> Poiana, în "CI", IV, p. 143-150.<br />
Teodor, 1981 Silvia TEODOR, Aşezarea geto-dacică <strong>de</strong> <strong>la</strong> Huşi-Corni, în "Thraco-<br />
Dacica", II, p. 169-195.<br />
Ea<strong>de</strong>m, 1999 EADEM, Regiunile est-carpatice ale României în secolele V-II î.d. Hr.<br />
- Consi<strong>de</strong>raţii generale şi repertoriu arheologic, Bucureşti.<br />
Ea<strong>de</strong>m, 2004 EADEM, Contribuţii <strong>la</strong> cunoaşterea spaţiului <strong>de</strong> locuit în aşezările<br />
geto-dacice, în "Thracians and circumpontic World", Chişinău, vol. II,<br />
p. 366-369.<br />
Timoščiuk, 1974 Boris TIMOŠČIUK, Întâlnire cu legenda, Ujgorod.<br />
Tkakiuk, 1994 Mark TKAKIUK, Manifestări culturale din sec. V-I a. Chr., în<br />
"Thraco-Dacica", XV, p. 215-256.<br />
Tufescu, 1977 Victor TUFESCU, Ju<strong>de</strong>ţul Botoşani, Bucureşti.<br />
Vulpe, 1970 Alexandru VULPE, Cercetări arheologice şi interpretări istorice<br />
privind sec. VII-V a. Chr., în "MemAntiq", II, p. 1115-214.<br />
I<strong>de</strong>m, 2001 IDEM, în Istoria românilor, vol. I - Moştenirea timpurilor în<strong>de</strong>părtate,<br />
p. 451-500.<br />
Zanoci, 1998 Aurel ZANOCI, Fortificaţiile geto-dacice din spaţiul extracarpatic în<br />
secolele VI-III a. Chr., Bucureşti.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
Agighiol - 41<br />
Albeşti - 46<br />
Alcedar - "La Cordon" - 25, 42, 43, 49, 50, 51,<br />
52<br />
Apolzan, Lucia - 24<br />
Arnăut, Tudor - 24, 29, 31, 32, 43, 46, 48-51,<br />
59<br />
Avram, Alexandru, 47<br />
Balcani - 59<br />
Banaru, V. - 46, 47, 55<br />
Basarabia - 48, 57<br />
Basarabi-Şoldăneşti - 41<br />
Bazarciuc, Veturia - 51<br />
Băcăuanu, Vasile - 11<br />
Băiceni - 59<br />
Băltuţă, Steliana - 24, 51<br />
Băluşeni - 11<br />
Bâr<strong>la</strong>d - "Valea Seacă"- 49<br />
Belotcaci, A. - 51<br />
Bosanci - 59<br />
Botoşani - 11, 13, 27<br />
Bucovina - 57, 58<br />
Buneşti - 51, 52<br />
Butuceni - 46, 49, 58, 61<br />
Buzdugan, Costache - 41<br />
Carpaţi - 45, 51, 55, 58, 60, 61<br />
Câmpia Jijiei Superioare - 11<br />
Câmpia Moldovei - 11, 29<br />
Câmpia Prutului - 57<br />
Cârciumaru, Marin - 21, 58<br />
Chios - 47, 55<br />
Chişinău - 54<br />
Cnidos - 47, 49<br />
Conovici, Nico<strong>la</strong>e - 55, 59<br />
Copălău - passim<br />
Cotnari - 29, 57, 59<br />
<strong>Cotu</strong> - passim<br />
Creasta Cocoşului - 11, 26, 29, 33<br />
Crişan, Ion-Horaţiu - 37, 43<br />
Cucuteni - 18, 19, 25, 27, 59<br />
Curteni - 46<br />
INDICE GENERAL<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
Diaconescu, Maria - 27, 28<br />
Dobrogea - 59<br />
Dinu, Marin - 59<br />
Draxini - "Cânepişte" - 11<br />
Dunărea – 41, 45, 54, 59, 61<br />
Florescu, Adrian - 31, 48, 57, 59-61<br />
Glodariu, Ioan - 24<br />
Haheu, Vasile - 24, 29, 33, 41, 43, 48, 50-52,<br />
54, 55, 58<br />
Haimovici, Sergiu - 58, 63-78<br />
Hallstatt final/târziu, Ha D - 47, 49, 54, 58<br />
Hallstatt timpuriu - 41, 58<br />
Hansca - 41, 51<br />
Hansca - "Pidaşca" - 51<br />
Hansca - "Toloacă" - 52<br />
Heracleea Pontică - 47, 54, 61<br />
Histria - 45, 61<br />
Hligeni - 41, 58<br />
Hunedoara - 24<br />
Huşi - Corni - 23, 24, 39, 42, 43, 44, 48<br />
Iaşi - 11, 57<br />
Ibăneşti - 57<br />
Iconomu, Constantin - 46<br />
Ignat, Mircea - 13, 14, 41, 43, 57-59<br />
Imperiul habsburgic - 28<br />
Irimia, Mihai - 47<br />
Jorovlea - 11, 29<br />
Kašuba, Maia - 29, 33, 41, 43, 48, 51, 54, 55,<br />
58<br />
Kuţurub I - 51<br />
La Tène - 64-66<br />
Levinschi, Alexandru - 62<br />
Leviţki, Oleg - 29, 33, 41, 43, 48, 51, 54, 55,<br />
58<br />
Lunca - "Morişca" - 11<br />
Lungu, Vasilica - 47
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
84<br />
Marea Neagră - 55<br />
Mateevici, Natalia - 61<br />
Mateuţi - 48, 49<br />
Mănucu-Adameşteanu, Mihae<strong>la</strong> - 47<br />
Meliukova - 55<br />
Men<strong>de</strong> - 16, 47<br />
Mereşti - 58<br />
Miletin - 11, 29, 33, 67<br />
Moldova - 47, 48<br />
Monah, Felicia - 21<br />
Moscalu, Emil - 37, 41, 42, 43, 45, 46, 55, 57<br />
Muntenia - 59<br />
Munţii Orăştiei - 24<br />
Niculiţă, Ion - 41, 46, 47, 51, 59-61<br />
Nistru - 59, 61<br />
Olbia - 61<br />
Opaiţ, Andrei - 47<br />
Orbeasca <strong>de</strong> Sus - 46<br />
Orlovka - Cartal - 24<br />
Pa<strong>la</strong><strong>de</strong>, Vasile - 49<br />
Petrescu-Dîmboviţa, Mircea - 59<br />
Piciorul Cocoşului - 11, 29<br />
Pidgirţi - 49<br />
Podişul Central Moldovenesc - 57<br />
Podişul Sucevei - 11, 57, 58, 67<br />
Poiana - 47<br />
Poiana Costăchel - 11, 12, 27, 28, 29<br />
Poiana Jorovlea - 11, 12, 29, 33<br />
Popovici, Dragomir - 58<br />
Prut - 57, 61<br />
Raţă, Simion - 31, 48, 57<br />
Răut - 61<br />
Rhodos - 47,55<br />
Ruhotin - 58<br />
Rustoiu, Aurel - 46, 59, 61<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong><br />
Saharna – 59<br />
Saharna Mare - 31<br />
Sanie, Silviu - 51, 52<br />
Satu Nou - 47<br />
Scobinţi - 57<br />
Sfântu Gheorghe - 43<br />
Simion, Gavril - 59<br />
Sinope - 47, 54<br />
Siret - 58<br />
Sîrbu, Valeriu - 32, 47, 51, 52<br />
Slobozia-Oneşti - 41<br />
Solotvino - 46<br />
Smirnova, Galina - 31, 32, 46, 48<br />
Stânceşti - 31, 48, 57, 58, 60<br />
Stolniceni - 31, 32, 62<br />
Strahotin - 59<br />
Şadurschi, Paul - 13, 14, 24, 51, 57, 59<br />
Şovan, Octavian-Liviu - 13, 14<br />
Tătulea, Corneliu - 52<br />
Teodor, Silvia - 23, 24, 39, 42, 43, 44, 48, 60<br />
Thasos - 16, 47, 49, 54, 55, 61<br />
Timoščiuk, Boris - 57, 58<br />
Tkakiuk, Mark - 58<br />
Trohani, George - 43<br />
Tufescu, Victor - 11, 57, 58<br />
Tyras - 61<br />
Ucraina Transcarpatică - 46, 55, 59<br />
Ursulescu, Nico<strong>la</strong>e - 58<br />
Vânători - 58<br />
Vicoveanu, Dan - 52<br />
Victoria-Stăuceni - 57<br />
Vulpe, Alexandru - 59, 62<br />
Zanoci, Aurel - 29, 48-50, 57, 59, 61<br />
Zimnicea - 41, 51<br />
Zopyrion - 62<br />
Zvorâştea - 41, 43<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
EXPLICAŢIA PANŞELOR EXPLICATION DES PLANCHES<br />
Pl. 1. 1 - Chirpicul şi materialul arheologic<br />
împrăştiat aparţinând L 10; 2 - Limita estică<br />
a şanţului şi valului.<br />
Pl. 2. Aspecte <strong>de</strong> săpătură: 1 - Conturul L 9;<br />
2. Valul <strong>de</strong> pământ şi şanţul adiacent din<br />
zona estică a fortificaţiei, cu poarta <strong>de</strong><br />
intrare.<br />
Pl. 3. Elemente ale fortificaţiei: 1 - Limita<br />
estică a şanţului şi valului; 2 - Limita<br />
vestică.<br />
Pl. 4. Vestigiile unor locuinţe: 1. împrăştierea<br />
<strong>de</strong> chirpic aparţinând L 17<br />
(cucuteniană); 2 - Vestigiile unor locuinţe:<br />
L 15 (getică), în dreapta şi L 19<br />
(cucuteniană), în stânga.<br />
Pl. 5. 1,5 - Fusaiole, 4,6-13 - fragmente<br />
ceramice, 2 - disc miniatural <strong>de</strong> lut,<br />
<strong>de</strong>scoperite în L 1; 3 - fragment <strong>de</strong> pipă din<br />
stratul <strong>de</strong> cultură (1-3 = 1/1; 5 = 1/2; 4,6-13<br />
= 1/4).<br />
Pl. 6. 1-2 - Ceramică din L 1; 7-8 din L 2;<br />
10-13 din L 3; 3-4,6 - fusaiole şi 5 -<br />
"zornăitoare" din L 2 (1-2,7-11 = 1/4; 3-6,<br />
12-13 = 1/2).<br />
Pl. 7. 1,3 - Ceramică getică lucrată cu mâna,<br />
5 - lucrată cu roata, din pastă fină, cenuşie,<br />
2 - toartă <strong>de</strong> amforă, 4 - fusaiolă,<br />
<strong>de</strong>scoperite în L 3; 6-9 - piese cu<br />
semnificaţii cultice, 10-12 - fusaiole, 14 -<br />
cute, găsite în L 4 (1-3, 10-14 = 1/2; 4-9 =<br />
1/1).<br />
Pl. 8. 1-10 - Ceramică din L 4; 11,13-14 -<br />
fusaiole, 12 - figurină antropomorfă, 15 -<br />
vârf <strong>de</strong> săgeată din bronz din L 5 (1-10,12,<br />
15 = 1/1; 11,13-14 = 1/2).<br />
Pl. 9. 1 - Vas miniatural, 2-6,8-9 - ceramică<br />
lucrată cu mâna, 7 - ceramică lucrată cu<br />
roata, 10 - fragment <strong>de</strong> zgură, din L 5; 11-<br />
13 - fragmente ceramice din L 6 (1,10 =<br />
Pl. 1. 1. La brique en argile et le matériel<br />
archéologique dispersé, appartenant à L 10;<br />
2.. La limite est du fossé et du vallum.<br />
Pl. 2. Aspects <strong>de</strong> fouille archéologique: 1.<br />
Le contour <strong>de</strong> L 9; 2. Le vallum en terre et<br />
le fossé adjacent <strong>de</strong> <strong>la</strong> zone est <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
fortification, avec l’entrée<br />
Pl. 3. Éléments <strong>de</strong> <strong>la</strong> fortification: 1. La<br />
limite est du fossé et du vallum; 2. La limite<br />
ouest.<br />
Pl. 4. Les vestiges <strong>de</strong> quelques habitations:<br />
1. L'éparpillement <strong>de</strong>s briques en argile<br />
appartenant à L 17 (Cucuteni); 2. L 15<br />
(gétique) à droite et L 19 appartenant à <strong>la</strong><br />
culture Cucuteni.<br />
Pl. 5. 1,5 - Fusaïoles, 4,6-13 - fragments<br />
céramiques; 2 - disque miniatural en terre<br />
g<strong>la</strong>ise, découverts en L 1; 3 - fragments <strong>de</strong><br />
pipe <strong>de</strong> <strong>la</strong> couche <strong>de</strong> culture (Echelle: 1-3 =<br />
1/1; 5 = 1/2; 4,6-13 = 1/4).<br />
Pl. 6. 1-2 - Céramique <strong>de</strong> L 1, 7-8 <strong>de</strong> L 2,<br />
10-13 <strong>de</strong> L 3, 3-4,6 - fusaïoles et 5 -<br />
“cliquette” <strong>de</strong> L 2 (1-2,7-11 = 1/4; 3-6, 12-<br />
13 = 1/2).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
Pl. 7. 1,3 - Céramique gétique travaillée à <strong>la</strong><br />
main; 5 - céramique travaillée à <strong>la</strong> roue en<br />
pâte fine, grisâtre, 2 - anse d’amphore, 4 -<br />
fusaïole, découverte en L 3; 6-9 - pièces<br />
ayant <strong>de</strong>s significations cultiques, 10-12 -<br />
fusaïoles, pierres à affiler, triovées en L 4<br />
(1-3,10-14 = 1/2; 4-9 = 1/1).<br />
Pl. 8. 1-10 - Céramique <strong>de</strong> L 4; 11,13-14 -<br />
fusaïoles, 12 - figurine anthropomorphe, 15<br />
- pointe <strong>de</strong> flèche en bronz <strong>de</strong> L 5 (1-<br />
10,12,15 = 1/1; 11,13-14 = 1/2).<br />
Pl. 9. 1 - Vase miniaturel, 2-6,8-9 -<br />
céramique travaillée à <strong>la</strong> main, 7- céramique<br />
travaillée à <strong>la</strong> roue, 10 - fragment <strong>de</strong> scorie<br />
<strong>de</strong> L 5; 11-13 - fragments céramiques <strong>de</strong> L
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
86<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
1/1; 2-9,11,13 = 1/2; 12 = 1/4). 6 (1,10 = 1/1; 2-9,11,13 = 1/2; 12 = 1/4).<br />
Pl. 10. 1 - Fusaiolă, 2-8 - ceramică din L 7;<br />
9-15 - ceramică; 16-17 - fusaiole din L 8 (1-<br />
8,10,12-13,15-17 = 1/2; 9,11,14 = 1/4).<br />
Pl. 11. 1 - Fusaiolă, 2 - fragment ceramic<br />
din L 8; 3 - brăţară din fier, 4-12 - fusaiole,<br />
13 - picior <strong>de</strong> amforă, 14-15 - fragmente <strong>de</strong><br />
tipsii din L 9 (1-13 = 1/2; 14-15 = 1/4).<br />
Pl. 12. 1 - Creuzet; 2-13 - ceramică din L 9<br />
(1-6,8-13 = 1/2; 7 = 1/4).<br />
Pl. 13. 1-17,19-21 - Ceramică lucrată cu<br />
mâna şi 18 - lucrată cu roata din L 9 (1-2,5-<br />
6,8-9,18,20 = 1/2; 3-4,7,10-17,19,21 = 1/4).<br />
Pl. 14. 1-4,6-7 - Ceramică lucrată cu mâna<br />
din L 9; 11-13 - ceramică lucrată cu mâna<br />
din L 10; 5 - ceramică lucrată cu roata din<br />
pastă fină, cenuşie din L 9; 10 - ceramică<br />
lucrată cu roata şi 8-9 - piese cu semnificaţii<br />
cultice din L 10 (1-13 = 1/2).<br />
Pl. 15. 1 - Vârf <strong>de</strong> săgeată din bronz, 3-6 -<br />
fusaiole, 2,7-8,10-15 - ceramică lucrate cu<br />
mâna; 9 - lucrate cu roata din pastă<br />
cărămizie din L 11 (1 = 1/1; 3-11,13-15 =<br />
1/2; 2,8,12 = 1/4).<br />
Pl. 16. 1-3 - Ceramică din L 12; 4,6 - din L<br />
13; 7-8 din L 14; 13 din L 15; 5 - cuţit din<br />
fier din L 13; 9-10 - figurine antropomorfe;<br />
11, 14 - fusaiole, 12 - lustruitor, 15 - piesă<br />
cu semnificaţie cultică găsite în L 15 (1,6,9-<br />
12,14-15 = 1/2; 5 = 1/1; 2-4,7-8,13 = 1/4).<br />
Pl. 17. 1 - Fragment ceramic din L 15; 3 -<br />
sulă <strong>de</strong> fier din stratul ce acoperea L 18; 2,7<br />
- ceramică getică din stratul ce acoperea L<br />
17 şi L 18. Piese eneolitice: 5-6,16 din L 18<br />
şi 8 din L 19; 9-14 - fusaiole,15 - fragment<br />
ceramic getic din S 1 (1,3-6,9-16 = 1/2; 2,7-<br />
8 = 1/4).<br />
Pl. 18. Piese găsite în secţiuni: fragmente <strong>de</strong><br />
amforă (1 din S 4, 4 din S 6); fusaiole (2 din<br />
S 4, 5-6 din S 7); 3 - cuţit din fier din S 6;<br />
fragmente ceramice lucrate cu mâna (8 din<br />
S 8, 14-15 din S 13) şi cu roata (10 din S 10,<br />
12 din S 12); fragmente <strong>de</strong> strecurători (9<br />
din S 10 şi 11 din S 11); 13 - profil <strong>de</strong><br />
kantharos cu firnis negru şi 16 - piesă cu<br />
semnificaţie cultică din S 13; 7 - aşchie <strong>de</strong><br />
silex din S 7 (1-2,4,5-7,9-10,14-16 = 1/2;<br />
Pl. 10. 1 - Fusaïole, 2-8 - céramique <strong>de</strong> L 7;<br />
9-15 - céramique, 16-17 - fusaïoles <strong>de</strong> L 8<br />
(1-8,10,12-13,15-17 = 1/2; 9,11,14 = 1/4).<br />
Pl. 11. 1 - Fusaïole, 2 - fragment céramique<br />
<strong>de</strong> L 8; 3 - bracelet en fer, 4-12 - fusaïoles,<br />
13 - pied d’amphore, 14-15 fragments <strong>de</strong><br />
p<strong>la</strong>teaux <strong>de</strong> L 9 (1-13 = 1/2; 14-15 = 1/4).<br />
Pl. 12. 1 - Creuset, 2-13 céramique <strong>de</strong> L 9<br />
(1-6,8-13 = 1/2; 7 = 1/4).<br />
Pl. 13. 1-17,19-21 - Céramique travaillée à<br />
<strong>la</strong> main et 18 travaillé à <strong>la</strong> roue <strong>de</strong> L 9 (1-<br />
2,5-6,8-9,18,20 = 1/2; 3-4,7,10-17,19,21 =<br />
1/4).<br />
Pl. 14. 1-4,6,7 - Céramique travaillée à <strong>la</strong><br />
main <strong>de</strong> L 9; 11-13 - céramique travaillée à<br />
<strong>la</strong> main <strong>de</strong> L 10; 5 - céramique travaillée à<br />
<strong>la</strong> roue en pâte fine, grisâtre <strong>de</strong> L 9; 10 -<br />
céramique travaillée à <strong>la</strong> roue et 8-9 - pièces<br />
à signification cultique <strong>de</strong> L 10 (1-13 =<br />
1/2).<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun<br />
Pl. 15. 1 - Pointe <strong>de</strong> flèche en bronze, 3-6 -<br />
fusaïoles, 2,7-8,10-15 céramique travaillés à<br />
<strong>la</strong> main, 9 - fragments travaillé à <strong>la</strong> roue en<br />
pâte brique <strong>de</strong> L 11 (1=1/1, 3-11,13-15 =<br />
1/2; 2,8,12 = 1/4).<br />
Pl. 16. 1-3 - Céramique <strong>de</strong> L 12; 4,6 - <strong>de</strong> L<br />
13; 7-8 <strong>de</strong> L 14; 13 <strong>de</strong> L 15; 5 - couteau en<br />
fer <strong>de</strong> L 13; 9-10 - figurines anthropomorphes,<br />
11,14 - fusaïoles, 12 - objet<br />
servant à lustrer, 15 - pièce à signification<br />
cultique, truovée en L 15 (1,6,9-12,14-15 =<br />
1/2; 5= 1/1; 2-4,7-8,13 = 1/4)<br />
Pl. 17. 1 - Fragment céramique <strong>de</strong> L 15; 3 -<br />
objet à piquer en fer; 2,7 - cèramique qui<br />
couvrait L 17 et L 18. Pièces énéolithiques:<br />
5-6,16 <strong>de</strong> L 18 et 8 <strong>de</strong> L 19; 9-14 fusaïoles,<br />
15 - fragment céramique gétique <strong>de</strong> S 1<br />
(1,3-6,9-16 = 1/2; 2,7-8 = 1/4).<br />
Pl. 18. Pièces trouvées en sections:<br />
fragments d’amphore (1 <strong>de</strong> S 4, 4 <strong>de</strong> S 6);<br />
fusaïoles (2 <strong>de</strong> S 4, 5-6 <strong>de</strong> S 7); 3 - couteau<br />
en fer <strong>de</strong> S 6; fragmernts céramiques<br />
travaillés à <strong>la</strong> main (8 <strong>de</strong> S 8,14-15 <strong>de</strong> S 13)<br />
et à roue (10 <strong>de</strong> S 10, 12 <strong>de</strong> S 12);<br />
fragments d’égouttoirs (9 <strong>de</strong> S 10 et 11 <strong>de</strong> S<br />
11); 13 - profil <strong>de</strong> kantharos avec firnis noir<br />
et 16 - pièce à signification cultique <strong>de</strong> S 13;<br />
7 - èchar<strong>de</strong> <strong>de</strong> silex <strong>de</strong> S 7 (1-2,4,5-7,9
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 87<br />
3,11-13 = 1/1; 8 = 1/4). 10,14-16 = 1/2; 3,11-13 = 1/1; 8 = 1/4).<br />
Pl. 19. Materiale din secţiuni: 1-4 -<br />
fragmente ceramice lucrate cu mâna din S<br />
14; 10,15 din S 16; 12 - lucrate cu roata din<br />
S 16; 8 - cană întregibilă,din S 16; fusaiole<br />
(5 din S 15 şi 14 din S 17); 6-7 - piese cu<br />
semnificaţie cultică din S 15; 9 - piesă<br />
ajurată din tablă <strong>de</strong> bronz din S 16; 13 -<br />
toartă <strong>de</strong> amforă din S 17; 11 - fund <strong>de</strong> vas<br />
din sec. III p.Chr. din S 16 (1,3 = 1/4; 2,4-<br />
5,8,11-15 = 1/2; 6-7,9 = 1/1).<br />
Pl. 20. Piese <strong>de</strong>scoperite în secţiuni:<br />
fragmente ceramice (1 în S 19; 6-7 în S 23;<br />
8 în S 24; 9 în S 25; 11 în S 26; 12 în S 27;<br />
14,16 în S 35; 18 în S 39), fusaiole (2 în S<br />
20; 3 în S 22; 4-5 în S 23); 10 - fragment <strong>de</strong><br />
cosor din S 25; 13 - fragment dintr-o piesă<br />
<strong>de</strong> fier din S 33; 15 - fragment <strong>de</strong> cute din S<br />
35; 17, 19-20 - piese eneolitice (1-5,8-<br />
15,17-18 = 1/2; 6-7,16 = 1/4; 19-20 = 1/1).<br />
Pl. 21. Diverse materiale arheologice: 1 -<br />
fragment <strong>de</strong> lustruitor din S 40; fragmente<br />
ceramice (2-5 din S 40, 6-7 din Gr. 1; 8-9<br />
din Gr. 3); 10-12 - cutii şi cuţit din fier din<br />
Gr. 3; 13 - creuzet din piatră (?), 14 -<br />
mărgică <strong>de</strong> lut ars - passim (1-4,7,12-13 =<br />
1/2; 5-6,8-9 = 1/4; 10-11,14 = 1/1).<br />
Pl. 19. Matériaux <strong>de</strong>s sections: 1-4 -<br />
fragments céramiques travaillés à <strong>la</strong> main <strong>de</strong><br />
S 14; 10,15 <strong>de</strong> S 16; 12 - fragments<br />
travaillés à <strong>la</strong> roue <strong>de</strong> S 16; tasse qui peut<br />
être reconstituée, <strong>de</strong> S 16; fusaïoles (5 <strong>de</strong> S<br />
15 et 14 <strong>de</strong> S 17); 6-7 - pièces à<br />
signification cultique <strong>de</strong> S 15; 9 - pièce<br />
ajourée en tôle <strong>de</strong> bronze, <strong>de</strong> S 16; 13 - anse<br />
d’amphore, <strong>de</strong> S 17; 11- fond <strong>de</strong> vase du IIIe<br />
siècle ap. J.-C., <strong>de</strong> S 16 (1,3 = 1/4; 2,4-<br />
5,8,11-15 = 1/2; 6-7,9 = 1/1).<br />
Pl. 20. Pièces découvertes en sections:<br />
fragments céramiques (1 en S 19; 6-7 en S<br />
23; 8 en S 24; 9 en S 25; 11 en S 26; 12 en<br />
S 27; 14,16 en S 35; 18 en S 39), fusaïoles<br />
(2 en S 20; 3 en S 22, 4-5 en S 23); 10 -<br />
fragment <strong>de</strong> serpe <strong>de</strong> S 25; 13 - fragment<br />
d’une pièce en fer <strong>de</strong> S 33; 15 - fragment <strong>de</strong><br />
pierre à affiler <strong>de</strong> S 35; 17, 19-20 - pièces<br />
énéolithiques (1-5,8-15,17-18 = 1/2; 6-7,16<br />
= 1/4; 19-20 = 1/1).<br />
Pl. 21. Divers matériaux archéologiques: 1 -<br />
fragment d’objet servant à lustrer <strong>de</strong> S 40;<br />
fragments céramiques (2-5 <strong>de</strong> S 40; 6-7 <strong>de</strong><br />
Gr. 1; 8-9 <strong>de</strong> Gr. 3; 10-12 pierres à affiler<br />
et 11 - couteau en fer <strong>de</strong> Gr. 3; 13 - creuset<br />
en pierre (?), 14 - perle en terre cuite -<br />
passim (1-4,7,12-13 = 1/2; 5-6,8-9 = 1/4;<br />
10-11,14 = 1/1).<br />
Pl. 22. P<strong>la</strong>nul şi profilul L 9. Pl. 22. Le p<strong>la</strong>n et le profil <strong>de</strong> L 9.<br />
Pl. 23. P<strong>la</strong>nul aşezării getice fortificate, cu<br />
marcarea suprafeţelor cercetate şi a<br />
complexelor <strong>de</strong>scoperite (scara: 1/50).<br />
Pl. 23. Le p<strong>la</strong>n <strong>de</strong> l'habitat gétique fortifié,<br />
sur lequel on a marqué les surfaces<br />
recherchées et les complexes découverts<br />
(Echelle: 1/50).<br />
Pl. 24. Profilul peretelui sud-estic al S 2. Pl. 24. Le profil du paroi sud-est <strong>de</strong> S 2.<br />
Pl. 25. Profilul peretelui nord-estic al S 5. Pl. 25. Le profil du paroi nord-est <strong>de</strong> S 5.<br />
Pl. 26. Profilul peretelui estic al S 3. Pl. 26. Le profil du paroi est <strong>de</strong> S 3.<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
88<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 89<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
90<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 91<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
92<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 93<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
94<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 95<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
96<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 97<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
98<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 99<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
100<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 101<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
102<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 103<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
104<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 105<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
106<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 107<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
108<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 109<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
110<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
P<strong>la</strong>nşa 23<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 111<br />
P<strong>la</strong>nşa 24<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
112<br />
Aşezarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>Cotu</strong> - Copălău<br />
P<strong>la</strong>nşa 25<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun
arheologie www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro 2012<br />
P<strong>la</strong>nşe 113<br />
P<strong>la</strong>nşa 26<br />
www.cetatea<strong>de</strong>scaun.ro<br />
<strong>Editura</strong> <strong>Cetatea</strong> <strong>de</strong> Scaun