Ghidul european de prevenţie a bolilor cardiovasculare în practica ...

Analiza obstacolelor în calea schimbării practicii a
indicat faptul că acestea pot surveni la diferite nivele
de organizare a îngrijirilor medicale sau a mediului.
Majoritatea teoriilor asupra implementării evidenţelor
în sistemul sanitar accentuează importanţa unei bune
înţelegeri a acestor obstacole pentru elaborarea unor
intervenţii eficiente.
Relaţia medic-pacient
Intervenţiile preventive trebuie să se bazeze pe o
abordare axată pe pacient, în care medicul acordă o
atenţie deosebită evaluării şi respectă preocupările,
convingerile şi valorile pacientului, respectând alegerea
acestuia chiar dacă nu este în concordanţă cu
prima propunere a medicului. Schimbarea modului de
viaţă sau tratamentul medicamentos este frecvent
pentru toată viaţa pacientului, astfel încât decizia
trebuie să îi aparţină acestuia. Din acest motiv, obiectivele
tratamentului trebuie fixate în colaborare cu
pacientul, ţinând cont de valorile şi priorităţile
acestuia. Dacă obiectivele tratamentului nu pot fi
realizate, pot apărea frustrări şi neglijare atât din
partea medicului, cât şi a pacientului. Medicul trebuie
să exploreze valorile importante pentru pacient, convingerile
şi speranţele referitoare la măsurile preventive
care vor fi luate.
Aspecte practice
Domenii importante de instruire
Este necesară instruirea medicilor în domeniul
medicinii preventive centrate pe pacient, cu accent pe:
• Metode centrate pe pacient în procesul de
consultaţie
• Motivaţia schimbării – cum poate fi
susţinută şi întărită decizia pacientului de
adoptare a obiceiurilor sănătoase
• Modul de evaluare a riscului multifactorial
şi utilizarea riscului SCORE
• Comunicarea riscului şi a efectelor
intervenţiilor
• Discutarea obiectivelor tratamentului şi a
modului de urmărire.
Strategii de implementare
• La nivel european (internaţional):
• Publicarea ghidurilor în reviste de
specialitate relevante
• Prezentarea acestora la conferinţe
internaţionale organizate de societăţile
participante
• Implicarea în politică la nivelul întregii
Uniuni Europene prin, de exemplu,
Declaraţia de la Luxemburg şi
elaborarea Cartei Europene a Sănătăţii
Inimii.
• La nivel naţional:
• Dacă nu există încă, implementarea
solicită înfiinţarea unui grup de
experţi cu funcţie de lider al
organizaţiilor naţionale, reprezentând
grupuri similare Grupului European
de Lucru. Acesta trebuie acceptat şi
susţinut de autorităţile naţionale de
sănătate publică.
• Ajustarea şi aplicarea standardelor
naţionale, în conformitate cu Ghidurile
Europene.
• Implementarea ulterioară trebuie
organizată de Colegiile Naţionale, în
conformitate cu necesităţile locale,
vezi mai jos.
Strategiile de implementare trebuie să se constituie
într-un pachet de măsuri diferite, care funcţionează în
combinaţie:
• Trebuie implementată o strategie de sănătate
publică, cu accent pe oprirea fumatului,
alimentaţia sănătoasă şi un mai bun
acces la activitatea fizică pentru toate
vârstele – pentru susţinerea şi completarea
strategiei de prevenţie, iniţiate de
medic, individualizate pentru persoanele
cu risc crescut.
• O campanie de informare a publicului
asupra Ghidului de Prevenţie a BCV
elaborat de al patrulea Grup reunit de
Lucru şi a Ghidurilor naţionale corespunzătoare,
cu două subiecte principale:
• Informare asupra conceptului de evaluare
şi tratament a multiplilor factori
de risc, precum şi a valorilor de la
care se recomandă intervenţia.
• Ce pot face oamenii pentru a reduce
riscul.
Acest mesaj trebuie să încurajeze persoanele cu
risc crescut în conştientizarea acestui risc şi prezentarea
la medic şi să asigure persoanele cu risc scăzut
că îşi pot păstra starea de sănătate fără intervenţia medicului.
• Un program de informare şi educaţie
adresat medicilor practicieni (medici de
familie, internişti şi alţii). Acesta trebuie
să se constituie într-o selecţie a strategiilor
eficiente menţionate mai sus:
• Prelegeri şi activităţi de EMC cu
participare interactivă.
• Audituri şi feedback, de preferat în
asociere cu vizite ale colegilor instruiţi.