Ghidul european de prevenţie a bolilor cardiovasculare în practica ...

Valorile ţintă ale tensiunii arteriale şi lipidelor
sunt, în general, mai ″ambiţioase″ la pacienţii diabetici
decât la cei nediabetici.
Sindromul metabolic
Sindromul metabolic
Premize ştiinţifice
Sindromul metabolic descrie asocierea de factori
de risc cardiovascular la persoanele cu obezitate sau
cu rezistenţă la insulină. Identifică persoanele cu risc
crescut de dezvoltare a BCV, în concordanţă cu asocierea
factorilor de risc, dar nu indică un risc de BCV
mai mare decât efectul factorilor de risc implicaţi.
Aspecte practice: management
● Termenul de „sindrom metabolic” se referă la asocierea mai multor factori care
tind să se asocieze cu obezitatea de tip central – hipertensiunea arterială,
scăderea HDL-colesterolului, creşterea trigliceridelor şi creşterea glicemiei –
crescând riscul de diabet şi BCV.
● Aceasta implică faptul că, în cazul identificării uneia dintre componente, este
indicată o căutare sistematică a celorlalte, împreună cu un management activ al
tuturor acestor factori de risc.
● Activitatea fizică şi controlul greutăţii pot reduce radical riscul de apariţie a
diabetului la persoanele cu sindrom metabolic.
Aspecte practice: management
Diagnosticul sindromului metabolic are o importanţă
deosebită la subiecţii nediabetici, fiind un indicator
al riscului crescut de apariţie a diabetului zaharat
de tip 2 şi a BCV. Interesul referitor la sindromul
metabolic nu trebuie, totuşi, să înlocuiască utilizarea
altor instrumente similare de evaluare a riscului, care
au un rol principal în identificarea persoanelor cu risc
crescut de BCV. Dintre diferitele definiţii ale sindromului
metabolic formulate de grupuri naţionale şi
internaţionale de experţi, definiţia originală a NCEP-
ATP III şi cea revizuită, recomandată de Asociaţia
Americană a Inimii (American Heart Association,
AHA) şi NHLBI156,157 (vezi Tabelul 9), precum şi
definiţia formulată de Grupul de Consens al Federaţiei
Internaţionale de Diabet (International Diabetes
Federation, IDF)158 (vezi Tabelul 10) au fost elaborate
pentru uz clinic, dar este important de realizat
faptul că prevalenţele obţinute din aceste definiţii sunt
departe de a fi similare, iar persoanele etichetate ca
având sindrom metabolic vor fi, în mare măsură,
diferite. Prevalenţa sindromului metabolic este în mod
clar mai mare cu formula revizuită AHA/NHLBI a
definiţiei NCEP-ATP III decât atunci când se utilizează
definiţia originală NCEP-ATP III sau cea a
IDF. Acest fapt este datorat în principal valorilor mai
mici care definesc toleranţa alterată la glucoză în cele
două definiţii mai noi iar, în cazul definiţiei IDF,
contribuie şi accentul pus pe obezitatea centrală
definită prin valori stricte. Definiţia originală NCEP-
ATP III este mai robustă în ceea ce priveşte predicţia
riscului de BCV, cu o valoare predictivă pozitivă mai
mare decât a definiţiei NCEP-ATP III revizuite şi a
definiţiei IDF.
Modul de viaţă are o influenţă puternică asupra
tuturor componentelor sindromului metabolic şi, din
acest motiv, accentul principal în managementul
sindromului metabolic trebuie pus pe modificarea
stilului de viaţă, supravegheată de specialist, în particular
pe eforturile de a reduce greutatea corporală şi
de a creşte nivelul de activitate fizică. Hipertensiunea
arterială, dislipidemia şi hiperglicemia (în limitele de
definiţie a diabetului) pot totuşi necesita un tratament
medicamentos suplimentar, conform recomandărilor
din acest ghid.
Tabelul 9. Definiţia originală şi cea revizuită de NCEP-ATP III a sindromului metabolic
Cel puţin trei din următoarele cinci criterii:
● Obezitate centrală: circumferinţa taliei >102 cm la bărbaţi şi >88 cm la femei
● Valori crescute ale trigliceridelor: ≥1,7 mmol/l (≥150 mg/dl)
● Valori scăzute ale HDL-colesterolului: