Ghidul european de prevenţie a bolilor cardiovasculare în practica ...

necesare limite diferite ale parametrilor antropometrici
pentru diferite rase şi etnii.69
În concluzie, nu există dovezi solide în favoarea
superiorităţii niciuneia dintre variabile în predicţia
factorilor de risc. CiT are avantajul simplităţii, poate
fi un indicator ceva mai bun al riscului decât IMC, dar
este probabil mai predispusă la erori de măsurare.
Metodele imagistice şi distribuţia ţesutului
adipos
Pentru evaluarea distribuţiei anatomice a ţesutului
adipos au fost utilizate mai multe metode imagistice,
cum sunt computer tomografia (CT), ultrasonografia
(US) şi imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN).
Aceste metode permit monitorizarea modificărilor
ţesutului adipos intraabdominal. Totuşi, sunt metode
costisitoare şi consumatoare de timp, iar în prezent
trebuie privite ca instrumente de cercetare rezervate
specialiştilor, mai degrabă decât instrumente de evaluare
cotidiană a riscului.
Parametrii antropometrici, cum sunt CiT şi RTS,
permit o estimare utilă a proporţiei ţesutului adipos
abdominal sau din partea superioară a corpului, dar nu
permit diferenţierea între acumularea ţesutului adipos
profund abdominal (visceral) şi ţesutul adipos abdominal
subcutanat. CT poate fi considerată standardul
de aur nu numai pentru evaluarea ţesutului adipos, dar
şi pentru evaluarea multicompartimentată a organismului;
61 subcompartimentele volumului de ţesut adi-
Managementul riscului total de BCV
GREUTATEA CORPORALĂ
pos, ţesutul adipos visceral şi subcutanat, pot fi măsurate
cu acurateţe, cu erori de 1.2 şi respectiv 0.5%.
RMN furnizează rezultate similare CT, fără expunerea
la radiaţii ionizante, principala problemă a
măsurătorilor efectuate pe CT multislice. Această
metodă are o bună reproductibilitate pentru volumele
ţesutului adipos total şi visceral.62
Mai multe studii au demonstrat o corelaţie înalt
semnificativă între ţesutul adipos intraabdominal
determinat prin CT şi prin US.63,64
Diametrul abdominal sagital este derivat fie dintro
CT abdominală65, fie prin utilizarea unui sagitometru
plasat pe abdomen, perpendicular pe axa longitudinală
a trunchiului la nivelul crestei iliace (L4-5),
cu subiectul poziţionat în decubit dorsal, pe un suport
solid, cu genunchii îndoiţi.66 Diametrul sagital abdominal
este strâns corelat cu volumul ţesutului adipos
visceral, măsurat prin CT.67 CT este o metodă costisitoare
şi care implică expunerea la radiaţii. Această
metodă nu este recomandată încă pentru evaluarea de
rutină a riscului în practica clinică.
Aspecte practice: managementul obezităţii
şi excesului ponderal
Scăderea ponderală voluntară la pacienţii obezi
poate reduce sau preveni mulţi factori de risc pentru
BCV asociaţi obezităţii. Scăderea TA survine înainte
de atingerea greutăţii corporale dorite.
● Greutatea corporală crescută este asociată cu creşterea mortalităţii şi morbidităţii
totale şi prin BCV, mediată în parte prin creşterea tensiunii arteriale şi a
colesterolemiei, reducerea HDL-colesterolului şi creşterea probabilităţii de
apariţie a diabetului zaharat
● Scăderea ponderală este recomandată la persoanele obeze (IMC ≥30 kg/m 2 ) şi
trebuie avută în vedere la persoanele supraponderale (IMC ≥25 şi