Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

Pentru Cixous, de exemplu, textul lui James Joyce este o mostr` excelent`
de ‘écriture feminine’.
Dac` de la filozoful Derrida [i lingvistul Saussure, feminista Hélène
Cixous preia conceptul conform c`ruia rela]ia dintre componentele opozi]iei
binare nu este conjunctiv` (A [i B) ci relevat` prin afirmarea prezen]ei unui
termen ca absen]` a celuilalt (A [i non-A), de la psihanalistul Jacques Lacan,
Cixous preia defini]ia femeii nu prin ceea ce posed` biologic, ci tocmai
prin ceea ce îi lipse[te. De exemplu, în cuplul ‘materie’/’spirit’, ‘materia’ este
definit` ca ‘non-spirit’, iar în cuplul ‘b`rbat’/’femeie’, ‘femeia’ este definit`
ca ‘non-b`rbat.’ Astfel Cixous combin` filozofia cu psihanaliza, logica [i
lingvistica într-o teorie feminist` proprie ce se axeaz` pe diferen]e [i nu pe
asem`n`ri, cu mari rezonan]e în anii ’80 [i ’90 dup` publicarea primelor articole
reprezentative: „The Laugh of the Medusa” ∂Râsul meduzei∑, [i „Sorties”
∂Ie[iri∑ (1975). În ambele, Cixous discut` ‘feminitatea’ [i ‘masculinitatea’ în
termenii, [i ca efect al, ‘diferen]ei’, ceea ce dezv`luie nu numai rela]ia dintre
‘prezen]`’ – ‘absen]`’, dar [i o r`sturnare a unei posibile ierarhii între p`r]ile
opozi]iei binare: activitate/pasivitate, soare/lun`, cultur`/natur`, zi/noapte,
tat`/mam`, cap/inim`, inteligibil/palpabil, logos/patos, form`, convex, pas,
avans, s`mân]`, progres fa]` de materie, concav, p`mânt. 7 Urmând aceea[i
logic`, termenii ‘masculin’ [i ‘feminin’ nu sunt în opozi]ie, corela]i cu ‘binele’
[i ‘r`ul’ sau într-o anumit` ierarhie, ci exist` pe rând ca ‘absen]`’ a perechii.
Astfel, ‘masculinitatea’ se poate descrie ca ‘non-feminitate’, iar ‘feminitatea’
se poate defini ca ‘non-masculinitate’. O asemenea teorie nu urm`re[te decât
s` echilibreze, pân` la anulare antagonismul celor dou` p`r]i componente
ale opozi]iei binare.
Julia Kristeva urmeaz` [i ea linia de gândire Lacan-Barthes-Derrida concentrându-se
îns` asupra rela]iei dintre subiectivitate [i limbaj, asupra modului
în care subiectul vorbitor este constituit, dar [i amenin]at, creat, dar [i subminat
de logica semnifica]iei. Aplicându-[i teoria pe discursul poetic (spre deosebire
de Cixous care a folosit ini]ial discursul fic]ional), Kristeva analizeaz` dou`
for]e ale limbajului în competi]ie pentru exprimarea Adev`rului (Logos-ului):
for]a ‘simbolic`’ [i cea ‘semiotic`.’ ‘Simbolicul’ este acel aspect al limbajului
care îi permite actul de ‘referire’. Este sistematic, se supune regulilor, este
dependent de separarea func]ional` dintre subiect [i obiect [i capabil de a
exista independent de referent. ‘Semioticul’ este acea dimensiune a limbajului
care nu poate fi cunoscut` decât în absen]a simbolicului [i are prezen]e
protolingvistice, cum ar fi sunetele scoase de copil, sau vocea mamei înainte
ca acesta s` înve]e s` vorbeasc`. ‘Muzica’ poeziei, de exemplu, prozodia,
sunt aspecte ale acestei dimensiuni. Distingând între genotext (energiile care
produc un text) [i fenotext (structura lingvistic` rezultat`), Kristeva încearc`
s` captureze nu numai ceea ce semnific` textul, dar [i ceea ce ‘na[te’ textul
într-un subiect. De aceea subiectul pentru Kristeva este ‘subiect-în-proces’ (fr.
sujet-en-procès), prin ‘proces’ în]elegând atât ‘schimbare’, ‘transformare’, cât
[i ‘proces’, ‘judecat`.’ Dubla dimensiune a subiectului relev` cele dou` for]e
incompatibile care îl creaz`: for]a ce-i confer` un statut dinamic, în continu`
schimbare, [i for]a ce-l men]ine în continu` evaluare, în judecat`.
Aplicând teoria subiectului [i rela]ia dintre subiectivitate [i limba la feminism,
Kristeva observ` c` transformarea femeii din ‘obiect’ în ‘subiect’
al comunic`rii ar aduce cu sine nu numai ridicarea v`lului patriarhal dar [i
schimb`ri eliberatoare în plan social. Kristeva propune desfiin]area etichetei
EX PONTO NR.1, 2006
91